UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE ,,NICOLAIE

TESTIMITANU’’

Referat
Tema:Hormoni glicoproteici
Catedra de biochimie

Realizat : Vacarciuc Vadim

Verificat : Simionică Eugeniu

Chisinau2021

1
 cuprins

 Introducere
 Hormoni adenohipofizari
 Hormoni neurohipofizari
 Hormoni care reglează raportul calciu/fosfaţi
 Functile biologice

Hormoni

Pe lângă enzime şi vitamine, hormonii participă şi ei la reglarea şi controlul proceselor

metabolice.
Factorii de care depinde influenţa hormonilor asupra proceselor metabolice sunt:
 vârstă, sex, stres;
 cicluri biologice fiziologice (creşterea şi dezvoltarea normală a organismului);
 factori externi: temperatură, momentul zilei;
 factori ciclici: zi/noapte, vară/iarnă.

2
 Hormonii sunt compuşi endogeni cu structură chimică foarte variată elaboraţi, în general, de
glande cu secreţie internă, denumite glande endocrine, care alcătuiesc un sistem unitar, sistemul
endocrin.
Sunt secretaţi în cantitate foarte mică (10-15 – 10-9 mol/l) şi au o durată de viaţă foarte scurtă.
Termenul de hormon a fost introdus de Bayliss şi Sterling în 11905, penru a desemna
“secretin”, compus produs de mucoasa duodenală care are rolul de a stimula secreţia pancreasului
(hormao (gr) a excita a stimula).
Datorită numeroaselor implicaţii medicale studiul glandelor endocrine a suscitat un inetres
deosebit ducând la desprinderea unei ramuri medicale, endocrinologia.
Nume de marcă ale medicini româneşti şi-au adus contribuţia la dezvoltarea endocrinologiei:
C.I. Parhon (primul tratat de endocrinologie), N. Paulescu (descoperirea insulinei), Şt. Milcu
(studii aprofundate legate de distrofia endemică tireopată de la noi).
Tulburările funcţionale ale sistemului endocrin (hipo- sau hipersecreţii hormonale) au
implicaţii asupra tuturor proceselor metabolice.
Sistemul endocrin este alcătuit din:
a) glande permanente:
- hipofiza (glanda pituitară);
- epifiza (glanda pineală);
- tiroida;
- paratiroidele;
- pancreasul;
- suprarenalele;
- gonadele (ovar, testicul).
b) glande temporare: placenta.
Există glande cu secreţie internă care nu secretă hormoni (de exemplu, ficatul) dar şi hormoni
secretaţi în celule cu funcţie endocrină, diseminaţi în alte organe (stomac, inimă, timus).
Hormonii acţionează prin efecte de stimulare sau inhibare a activităţii organelor efectoare.
Hormonii hipofizari

Hipofiza (glanda pituitară) este localizată la baza creierului, cântăreşte 0,5g şi are o activitate
secretorie importantă.
Este constituită din 2 lobi:
- lobul anterior (adenohipofiza);
- lobul posterior (neurohipofiza).
Între cei doi lobi există câteva rânduri de celule ce formează pars intermedia.
Hormonii secretaţi circulă prin sânge până la organele ţintă secundare.

Hormonii adenohipofizari

Secreţia adenohipofizei este datorată stimulilor nervoşi care prin intermediul factorilor de
eliberare hipotalamici transportaţi de sistemul port hipotalamohipofizar acţionează asupra
“creierului endocrin”.
Adenohipofiza secretă hormoni:
- polipeptidici, proteici: ACTH, PRL, STH;
- glicoproteici:TSH, FSH, LH.
Hormonul somatotrop (hormonul de creştere, GH, STH, somatotropina)

3
 Este o proteină alcătuită dintr-un lanţ cu 19 aminoacizi. Din punct de vedere cantitativ este
cel mai important hormon. Secreţia sa se află sub acţiunea somatocrininei (GRH) şi a
somatostatinei (hGIH) hipotalamice.
Nu acţionează asupra unor glande endocrine şi nici asupra unui anumit organ ţintă (are mai multe:
os, muşchi, ficat, ţesut adipos).
Funcţii biologice:
 Are acţiune somatotropă determinând creşterea şi dezvoltarea organismului după naştere.
Acţiunea sa se manifestă prin intermediul somatomedinelor ce determină creşterea oaselor în
lungime, a organelor (IGF I şi II).
 Stimulează gluconeogeneza hepatică;
 Reglează transportul aminoacizilor stimulând biosinteza proteică;
 Mobilizează lipidele de rezervă.
Hipersecreţia la copii şi adolescenţi determină gigantismul iar la adulţi acromegalia.
Hiposecreţia determină apariţia nanismului hipofizar.
Prolactina (hormonul lactotrop, mamotropină)
Pentru acest hormon organul ţintă este sânul.
Este o proteină alcătuită dintr-un lanţ polipeptidic cu 198 aminoacizi. Sinteza de prolactină în
celulele lactotrope, ce reprezintă 10-25 % din total) la actul suptului.
Funcţii biologice:
 Stimulează dezvoltarea glandei mamare în sarcină;
 Secreţia laptelui şi biosinteza lactozei.
În timpul sarcinii, hipofiza îşi măreşte volumul datorită hipertrofiei celulelor mamotrope.
Secreţia acestui hormon este inhibată de dopamină şi de GnRN.
Hormoni cu structură glicoproteică. Aceşti hormoni sunt dimeri cu un lanţ identic (α –96
aminoacizi) şi unul diferit (β).
Hormonul tireostimulator (tireotropina, TSH). Conţine aproximativ 8% glucide (manoză,
glucozamină, galactozamină). Lanţul β are 112 aminoacizi. Este controlat de TRH hipotalamic.
Inhibiţia sintezei o realizează hormonii tiroidieni circulanţi prin mecanism feed-back Organul ţintă
pentru acest hormon este tiroida.
Funcţii biologice:
 Se leagă de receptorii celulelor foliculare din tiroidă controlând etapele de biosinteză a
hormonilor tiroidieni;
 Are ca efect secundar acţiunea lipolitică.
Gonadotropinele FSH şi LH. Organele ţintă pentru aceşti hormoni sunt gonadele. Sunt
secretate de celulele gonadotrope.
Hormonul foliculostimulator (FSH) – lanţ β cu 120 aminaocizi
La femei stimulează creşterea şi maturarea foliculilor ovarieni pregătindu-i pentru ovulaţie.
Este crescut în prima fază a ciclului menstrual. Stimulează biosinteza hormonilor estrogeni.
La bărbaţi: la pubertate determină începutul spermatogenezei, iar la adult stimulează
activitatea celulelor Sertoli din testicul.
Hormonul luteinizant (LH) – lanţ β cu 121 aminoacizi.
La femei creşterea secreţiei LH la jumătatea ciclului determină apariţia ovulaţiei şi
dezvoltarea corpului luteal (galben).
La bărbaţi stimulează activitatea celulelor interstiţiale Leyding din testicul (ICSH),
stimulează biointeza hormonilor androgeni. Reglarea secreţiei este realizată de către GnRH
hipotalamic prin mecanism feed-back.
Mai există o gonadotropină care nu este sintetizată de adenohipofiză, gonadotropina
corionică umană (HCG) secretată de placentă. Se găseşte în sânge şi urină după fecundare, fiind
folosită la testele de sarcină.
Hormonul adrenocorticotrop ACTH

4
 Gena care codifică ACH deţine informaţia genetică pentru un precursor cu 250-285 de
aminoacizi, proopiomelanocortina (POMC). Acesta se scindează diferit în zona anterioară şi
pars intermedia. POMC se sintetizează în celulele corticotrope în creier, placentă, testicul.
Precursorul inactiv se scindează în funcţie de proteazele prezente.

proopiomelanocortina

in adenohipofiza sub actiunea CRH in pars intermedia sub actiunea

noradrenalinei

ACTH (39) beta-LPH alfa-MSH beta-endorfina gama-LPH

gama-LPH beta-endorfina
beta-MSH gama-endorfina

Hormonul adrenocorticotrop este un polipeptid glicozilat cu 39 aminoacizi format sub

acţiunea corticoliberinei hipotalamice. Secreţia este maximă noaptea. Organ ţintă este suprarenala.
Funcţii biologice:
 Stimulează activitatea corticosuprarenalei pentru sinteza şi secreţia hormonilor
corticosteroizi;
 Permite adaptarea organismului la diferiţi stimuli (frig, căldură, foame, stres);
 Acţionează asupra ţesuturilor extrahepatice .
Hipersecreţie: sindrom Cushing caracterizat de obezitatea truncală, hipertensiune, edeme.
Hormonul melanocitul stimulator, MSH, melanotropina
Sunt doi hormoni importanţi, α- şi β-MSH. Datorită numărului redus de celule din pars
intermedia, cantitatea de α-MSH la om este redusă. Conţine o secvenţă de 13 aminoacizi identică
cu primii 13 aminoacizi din ACTH.
Funcţii biologice:
 Stimulează sinteza tirozinei şi din aceasta a melaninei;
 Stimulează dispersarea pigmenţilor de melanină.
Deficitul de α-MSH duce la apariţia albinismului.
Endorfinele din adenohipofiză sunt inactive, dar în SNC se activează şi devin
neurotransmiţători.
Funcţii biologice:
 Au acelaşi situs de legare cu opiaceele şi intervin în anihilarea senzaţiei de durere (α-
endorfina este analgezic, β-endorfina acţiuni morfinice);
 Intervin în reglarea temperaturii;
 Uneori declanşează comportamentul agresiv (γ-endorfina).

Hormonii neurohipofizari

Neurohipofiza conţine 2 hormoni care ajung aici prin transport intraaxonic fiind sintetizaţi
în nucleii supraoptic (vasopresina) şi paraventricular (oxictocina) din hipotalamus.
Sunt nonapeptide cu viaţă scurtă care există ataşate de proteine de transport denumite
neurofizine (I şi II) se deosebesc prin:
 aminoacizii din poziţia 3: oxitocina are izoleucină, iar vasopresina are fenilalanină;
 aminoacizii din poziţia 8: oxitocina are leucină, iar vasopresina are arginină.

5
 8 8
Gln Asn Cys Pro Leu Gln Asn Cys Pro Arg Gly NH2
Gly NH 2
S S
S S

3 Ile Cys 3 Phe Tyr Cys

Tyr
oxitocina vasopresina
Oxitocina şi neurofizina I sunt eliberate din neurohipofiză ca răspuns la supt la femeile ce
alăptează sau la alţi stimuli ce acţionează prin mecanism colinergic.
Vasopresina şi neurofizina II sunt eliberate prin activitatea baroreceptorilor şi
osmoreceptorilor care înregistrează o scădere a presiunii sanguine sau o creştere a concentraţie
ionului de sodiu.
Funcţii biologice:
Oxitocina:
 determină contracţia musculaturii netede a uterului având rol în expulzarea fătului
(creşte înainte de naştere);
 stimulează ejecţia laptelui;
 prervine hemoragiile post-partum.
Vasopresina:
 determină reabsorbţia apei în tubii renali şi concentrarea urinii, fiind hormon
antidiuretic;
 acţiune hipertensivă, determină constricţia pereţilor vaselor mărind tensiunea arterială:
Deficitul de ADH determină diabetul insipid. În stări de deshidratare creşte secreţia de ADH
ceea ce reduce eliminarea apei.

Hormoni care reglează raportul calciu/fosfaţi

Reglarea concentraţie calciului, fosfaţilor şi magneziului este foarte importantă pentru

organism şi se realizează prin echilibrarea proceselor de excreţie şi reabsorbţie renală, prin
intermediul a trei hormoni: parathormonul, calcitonina, calcitriolul.
Parathormonul este secretat de glandele paratiroide. Este o proteină cu 84 de aminoacizi
ce se secretă sub formă de prohormon. Receptorii pentru parathormon sunt în os şi rinichi.
Funcţii biologice:
 este hormon hipercalcemiant (secreţia sa este reglată de calcemie).
 Stimulează reabsorbţia calciului în tubii renali;
 Stimulează excreţia fosfaţilor;
 Determină eliberarea calciului din oase;
 Stimulează biosinteza vitaminei D3 şi absorbţia calciului din intestin.
Hipoparatiroidismul este caracterizat de excitabilitate neuromusculară crescută, crampe
musculare, ameţeli.
Hiperparatiroidismul este caracterizat de creşterea calcemiei, scăderea eliminării renale a
calciului, creşterea eliminării renale a fosfaţilor, demineralizarea oaselor, fracturi.
Calcitonina este secretată de celulele parafoliculare ale tiroidei. Este un polipeptid cu 32 de
aminoacizi.
Funcţii biologice:
6
  Este hormon hipocalcemiant;
 Stimulează depunerea calciului şi fosfaţilor în oase;
 Inhibă mobilizarea calciului din oase;
 Stimulează activitatea osteoblastelor.
Calcitriolul (1,25-dihidroxicolecacliferolul) se obţine din vitamina D3 prin hidroxilare în
rinichi. Acţionează ca hormonii steroizi având receptori intracelulari. Ţesuturile ţintă sunt
intestinul subţire şi osul.
Funcţii biologice:
 Determină absorbţia intestinală a calciului şi fosfaţilor;
 Determină reabsorbţia renală a calciului şi fosfaţilor;
 Contribuie la mineralizarea osului.
Când nivelul vitaminei D3 este crescut se realizează o hidroxilare în poziţia 24 şi se
formează 24, 25-dihidroxicolecalciferolul care este inactiv.
Deficitul de vitamină D3 duce la osteoporoză şi osteomalacie.

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_hormoni_
umani

https://quizlet.com/301247869/bh-hormoni-hipofiza-
flash-cards/

https://www.sfatulmedicului.ro/Hormonii-si-tulburarile-
endocrine/clasificarea-hormonilor-si-rolul-acestora-in-
organism_17587