Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 1
INTRODUCERE:
Fiziologia plantelor sau fiziologia vegetala este o stiinta biologica, care se ocupa cu studiul
proceselor fundamentale ale vietii plantelor, precum: respiratia, transpiratia, nutritia, asimilatia si
circulatia substantelor, cresterea, dezvoltarea etc. si a capacitatii de adaptare la conditii de mediu,
atât favoabile cât si nefavorabile.
Termenul de fiziologie deriva de la cuvintele grecesti physis = natura si logos = stiinta, vorbire.
Scopul fiziologiei plantelor îl reprezinta cunoasterea proceselor vitale, în asa fel încât sa ne dea
posibilitatea cresterii plantelor, în vederea obtinerii unor productii maxime de masa lemnosa si de
calitate superioara.
Celula vegetala sub raportul compozitiei chimice si al organizarii structurale, indeplineste toate
conditiile necesare desfasurarii proceselor caracteristice vietii.
CELULA a fost descoperită în 1667 de catre fizicianul R. Hooke cu ajutorul primului microscop
confecționat de frații Janssen din Olanda. Denumirea provine de la cuvântul „cella” – cameră,
„cellula” – cămăruță.
Asimilatia sau anabolismul reprezinta un complex de reactii si procese prin care se realizeaza
sinteza micro si macromoleculelor organice, din substante anorganice provenite din mediu si
incorporarea energiei. La plantele lemnoase asimilatia se realizeaza prin reactii biochimice, prin
care din CO2, apa, elemente minerale si energie se sintetizeaza substante organice complexe.
Dezasimilatia sau catabolismul este o suma de reactii si procese prin care are loc degradarea
substantelor organice si eliberarea energiei necesare desfasurarii proceselor vitale celulare. La
plante, degradarea substantelor si eliberarea energiei are loc prin procesul de respiratie.
Energia chimica inmagazinata in celula este utilizata pentru desfasurarea diverselor activitati,
pentru desfasurarea unui lucru mecanic, osmotic sau chimic. In acest proces de convertire a energiei
chimice in energie mecanica, electrica, radianta, celula joaca rolul unui traducator.
Biosinteza (travaliul chimic) este cel mai complex si rafinat process prin care celula utilizeaza
energia, implicandu-se in pastrarea si transmiterea informatiei genetice, in transcrierea informatiei
in compusi celulari si in diferentierea structurii celulare.
Schimbul de substante si energie al celulei vegetale cu mediul inconjurator are la baza doua
mecanisme: unul fizic, dominat de forte osmotice si altul fiziologic, dominat de activitatea
metabolica din celula.
Mecanismele fizice care intervin in schimbul de substante din cellule sunt: imbibitia, difuziunea,
osmoza.
Apa de imbibitie patrunde in interiorul substantelor organice coloidale. Cand cantitatea de apa
creste, particulele ce compun substanta sunt indepartate tot mai mult unele de altele. Limita pana la
care aceste particule pot fi indepartate depinde de coeziunea lor. In cazul lemnului, aceste limite
sunt atinse destul de repede si avem de-a face astfel cu o imbibitie limitata. Pectina are un grad mai
ridicat de imbibitie decat lignina. Semintele de salcam se imbiba mai mult decat cele de rasinoase
deoarece contin mult amidon.
DIFUZIUNEA: este fenomenul prin care ionii si moleculele diferitelor substante se afla intr-o
continua miscare cinetica.
OSMOZA: difuziunea selectiva printr-o membrana semipermeabila. Fenomenul are loc daca doua
lichide sunt de concentratii diferite si partial solubile. Presiunea osmotica depinde de temperatura si
concentratia lor molara.
Turgescenta: daca introducem o celula matura in apa sau intr-o solutie a carei concetratie este mai
redusa decat cea a sucului celulat ia loc un current de endosmoza, vacuola marindu-si volumul.
Presiunea sub actiunea careia se intinde membrane celulara se numeste presiune de turgescenta.
In cazul celulelor fara vacuole si cu continut scazut de apa, patrunderea apei se face prin imbibitie.
In celulele cu vacuole, patrunderea apei in cellule se face pe baza proceselor osmotice. Cat timp
turgescenta n-a atins limita maxima, apa intra in cellule sub actiunea fortei de sugere (Fs). La
plantele submerse forta de sugere are valoare zero. Cu cat celula este mai putin saturata cu apa, cu
atat forta de sugere este mai mare si invers.
La plantele de uscat datorita procesului de transpiratie, presiunea osmotica (P) este intotdeauna mai
mare decat presiunea de turgescenta (T). In acest caz, P – T = Fs
Daca pierderea turgescentei nu are loc prin plasmoliza, ci printr-o evaporarea continua a apei, atunci
volumul plasmolizei se micsoreaza fara sa se dezlipeasca de membrana celulara. In acest caz forta
de sugere devine: Fs = P – (-T) = P + T..
Presiunea osmotica variaza in limite reduse si este diferita in raport cu organul si tesutul plantei.
Frunzele din partea de jos a coroanei unui arbore au o presiune osmotica mai scazuta decat cele din
varf.
Plantele din zone umede au presiunea osmotica de 3 – 7 atm., in timp ce plantele de stepa de 35 –
60 atm., iar plantele de saraturi de peste 60 atm. Cu cat temperatura, umezeala solului si aerului sunt
mai scazute, cu atat presiunea osmotica este mai ridicata.
Peretele celular (membrana celulozica) este permeabil si permite patrunderea apei sau a altor solutii
fara restrictie.
Membranele plasmatice (plasmalema si tonoplastul) prezinta o permeabilitate diferentiata, lasand sa
patrunda numai anumite molecule de substanta. Aceste membrane prezinta o semipermeabilitate
dinamica, relativa si selectiva de o importanta fundamentala pentru viata celulei.
Substantele dizolvate trec prin membrane ca molecule sau ca ioni. Apa trece sub forma de molecule
iar electroliti atat ca molecule cat si ca ioni.
Schimbul de substante cellular nu se bazeaza intotdeauna pe legile osmotice, ele realizandu-se prin
participarea energiei metabolice.
De ex, patrunderea zaharului in celule este determinat de cauze neosmotice si numai in mica parte
patrunde pe cale osmotica.
Respiratia are un rol important in patrunderea apei si a altor substante (zaharoza, glucoza) in celule.
Respiratia intervine in procesele osmoregulatoare marind anatonoza si realizand astfel un curent
endosmotic ridicat prin care pomparea apei in celule este activa.
GRUDNICKI, Margareta, 2006: Fiziologia plantelor lemnoase. Editura Universitatii Stefan cel
Mare. Suceava