Sunteți pe pagina 1din 5

FIZIOLOGIA PLANTELOR LEMNOASE

CURS 1

INTRODUCERE:

Fiziologia plantelor sau fiziologia vegetala este o stiinta biologica, care se ocupa cu studiul
proceselor fundamentale ale vietii plantelor, precum: respiratia, transpiratia, nutritia, asimilatia si
circulatia substantelor, cresterea, dezvoltarea etc. si a capacitatii de adaptare la conditii de mediu,
atât favoabile cât si nefavorabile.

Termenul de fiziologie deriva de la cuvintele grecesti physis = natura si logos = stiinta, vorbire.

Scopul fiziologiei plantelor îl reprezinta cunoasterea proceselor vitale, în asa fel încât sa ne dea
posibilitatea cresterii plantelor, în vederea obtinerii unor productii maxime de masa lemnosa si de
calitate superioara.

Este o știință fundamentală care studiază mecanismele ce controlează modul de organizare și


funcționare a organismelor vegetale.

1. FIZIOLOGIA CELULEI VEGETALE


1.1. METABOLISMUL CELULAR

Celula vegetala sub raportul compozitiei chimice si al organizarii structurale, indeplineste toate
conditiile necesare desfasurarii proceselor caracteristice vietii.

CELULA a fost descoperită în 1667 de catre fizicianul R. Hooke cu ajutorul primului microscop
confecționat de frații Janssen din Olanda. Denumirea provine de la cuvântul „cella” – cameră,
„cellula” – cămăruță.

Insusirea esentiala a sistemelor vii este metabolismul, definit ca ansamblul de procese si


transformari chimice complexe ce au loc la nivelul cellular, sustinut prin schimbul permanent de
substante si energie cu mediul inconjurator.

Principalele procese interne, specific metabolismului plantelor sunt: asimilatia si dezasimilatia.

Asimilatia sau anabolismul reprezinta un complex de reactii si procese prin care se realizeaza
sinteza micro si macromoleculelor organice, din substante anorganice provenite din mediu si
incorporarea energiei. La plantele lemnoase asimilatia se realizeaza prin reactii biochimice, prin
care din CO2, apa, elemente minerale si energie se sintetizeaza substante organice complexe.

Dezasimilatia sau catabolismul este o suma de reactii si procese prin care are loc degradarea
substantelor organice si eliberarea energiei necesare desfasurarii proceselor vitale celulare. La
plante, degradarea substantelor si eliberarea energiei are loc prin procesul de respiratie.
Energia chimica inmagazinata in celula este utilizata pentru desfasurarea diverselor activitati,
pentru desfasurarea unui lucru mecanic, osmotic sau chimic. In acest proces de convertire a energiei
chimice in energie mecanica, electrica, radianta, celula joaca rolul unui traducator.

Biosinteza (travaliul chimic) este cel mai complex si rafinat process prin care celula utilizeaza
energia, implicandu-se in pastrarea si transmiterea informatiei genetice, in transcrierea informatiei
in compusi celulari si in diferentierea structurii celulare.

Travaliul osmotic realizeaza transportul activ al substantelor si fenomenele de bioelectrogeneza, iar


cel mecanic mobilitatea celulara. Activitatea celulelor este favorizata de prezenta in cantitate redusa
a unor substante bioactive, cum sunt enzimele, hormonii si vitaminele.

Starea fiziologica a celulei este determinate de raportul dintre asimilatie si dezasimilatie.

1.2. BAZELE FIZICO-CHIMICE SI FIZIOLOGICE ALE SCHIMBULUI DE SUBSTANTE


IN CELULE

Schimbul de substante si energie al celulei vegetale cu mediul inconjurator are la baza doua
mecanisme: unul fizic, dominat de forte osmotice si altul fiziologic, dominat de activitatea
metabolica din celula.

1.2.1. Fenomene fizico-chimice ale schimbului de substante

Mecanismele fizice care intervin in schimbul de substante din cellule sunt: imbibitia, difuziunea,
osmoza.

IMBIBITIA: este fenomenul prin care substantele macromoleculare acumuleaza un lichid,


marindu-si volumul, greutatea si modificandu-si unele proprietati fizice.

Apa de imbibitie patrunde in interiorul substantelor organice coloidale. Cand cantitatea de apa
creste, particulele ce compun substanta sunt indepartate tot mai mult unele de altele. Limita pana la
care aceste particule pot fi indepartate depinde de coeziunea lor. In cazul lemnului, aceste limite
sunt atinse destul de repede si avem de-a face astfel cu o imbibitie limitata. Pectina are un grad mai
ridicat de imbibitie decat lignina. Semintele de salcam se imbiba mai mult decat cele de rasinoase
deoarece contin mult amidon.

DIFUZIUNEA: este fenomenul prin care ionii si moleculele diferitelor substante se afla intr-o
continua miscare cinetica.

OSMOZA: difuziunea selectiva printr-o membrana semipermeabila. Fenomenul are loc daca doua
lichide sunt de concentratii diferite si partial solubile. Presiunea osmotica depinde de temperatura si
concentratia lor molara.

1.2.2. Procese osmotice in celula vegetala

Celulele vii functioneaza, in contact cu diferite solutii, ca un osmometru. In interiorul vacuolei se


gaseste sucul celular cu o concetratie, in cele mai multe cazuri, mai mare decat a solutiilor din
mediul extern. In celulele mature, cu sistemul vacuolar dezvoltat, procesele osmotice se desfasoara
cu intensitate mare.

Turgescenta: daca introducem o celula matura in apa sau intr-o solutie a carei concetratie este mai
redusa decat cea a sucului celulat ia loc un current de endosmoza, vacuola marindu-si volumul.
Presiunea sub actiunea careia se intinde membrane celulara se numeste presiune de turgescenta.

Starea de turgescenta serveste la mentinerea pozitiei verticale a plantelor. Scaderea turgescentei


duce la vestejire.

Plasmoliza: micsorarea volumului protoplastului prin dezlipirea sa de peretii celulei si strangerea sa


spre interior, in urma pierderii apei.

Deplasmolizarea: recapatarea turgescentei daca celulele plasmolizate sunt introduse in apa.

1.2.3. Mecanismul patrunderii apei in celule

In cazul celulelor fara vacuole si cu continut scazut de apa, patrunderea apei se face prin imbibitie.

In celulele cu vacuole, patrunderea apei in cellule se face pe baza proceselor osmotice. Cat timp
turgescenta n-a atins limita maxima, apa intra in cellule sub actiunea fortei de sugere (Fs). La
plantele submerse forta de sugere are valoare zero. Cu cat celula este mai putin saturata cu apa, cu
atat forta de sugere este mai mare si invers.

La plantele de uscat datorita procesului de transpiratie, presiunea osmotica (P) este intotdeauna mai
mare decat presiunea de turgescenta (T). In acest caz, P – T = Fs

In momentul aparitie unei plasmolize: T = 0 iar P = Fs.

Daca pierderea turgescentei nu are loc prin plasmoliza, ci printr-o evaporarea continua a apei, atunci
volumul plasmolizei se micsoreaza fara sa se dezlipeasca de membrana celulara. In acest caz forta
de sugere devine: Fs = P – (-T) = P + T..

Presiunea osmotica variaza in limite reduse si este diferita in raport cu organul si tesutul plantei.
Frunzele din partea de jos a coroanei unui arbore au o presiune osmotica mai scazuta decat cele din
varf.

Plantele din zone umede au presiunea osmotica de 3 – 7 atm., in timp ce plantele de stepa de 35 –
60 atm., iar plantele de saraturi de peste 60 atm. Cu cat temperatura, umezeala solului si aerului sunt
mai scazute, cu atat presiunea osmotica este mai ridicata.

Metode de masurare a presiunii osmotice: volumetrice, gravimetrice, crioscopice, densimetrice.

1.2.4. Permeabilitatea membranelor plasmatice celulare

Peretele celular (membrana celulozica) este permeabil si permite patrunderea apei sau a altor solutii
fara restrictie.
Membranele plasmatice (plasmalema si tonoplastul) prezinta o permeabilitate diferentiata, lasand sa
patrunda numai anumite molecule de substanta. Aceste membrane prezinta o semipermeabilitate
dinamica, relativa si selectiva de o importanta fundamentala pentru viata celulei.

In interiorul protoplasmei pot patrunde nu numai substante anorganice cu molecula mica, ci si o


serie de substante organice cu molecule mari (alcooli, zaharuri, acizi organici, aminoacizi, etc.).
Sarurile anorganice patrund in celula mai greu decat substantele organice. Oxigenul, bioxidul de
carbon si amoniacul patrund prin membranele plasmidice cu destula usurinta.

Substantele dizolvate trec prin membrane ca molecule sau ca ioni. Apa trece sub forma de molecule
iar electroliti atat ca molecule cat si ca ioni.

Permeabilitatea membrane plasmidice este influentata de o serie de factori: temperatura, lumina,


tipul de ioni ( cationi sau anioni, monovalenti, bivalenti si trivalenti).

1.2.5. Bazele fiziologice ale schimbului de substante

Schimbul de substante cellular nu se bazeaza intotdeauna pe legile osmotice, ele realizandu-se prin
participarea energiei metabolice.

De ex, patrunderea zaharului in celule este determinat de cauze neosmotice si numai in mica parte
patrunde pe cale osmotica.

Respiratia are un rol important in patrunderea apei si a altor substante (zaharoza, glucoza) in celule.
Respiratia intervine in procesele osmoregulatoare marind anatonoza si realizand astfel un curent
endosmotic ridicat prin care pomparea apei in celule este activa.

In procesele de patrundere a substantelor in celule intervin pe langa fenomene fizico-chimice si


mecanisme determinate de activitatea fiziologica a celulei.
BIBLIOGRAFIE

ATANASIU, L., 1984: Ecofiziologia plantelor. Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

GRUDNICKI, Margareta, 2006: Fiziologia plantelor lemnoase. Editura Universitatii Stefan cel
Mare. Suceava

PARASCAN DARIE si DANCIU MARIUS, 1983: Morfologia si fiziologia plantelor lemnoase,


Editura Ceres, Bucuresti

PARASCAN DARIE si DANCIU MARIUS, 1990: Morfologia si fiziologia plantelor lemnoase.


Lucrari practice. Editura Universitatii Brasov

PARASCAN DARIE si DANCIU MARIUS, 1993: Morfologia si fiziologia plantelor lemnoase,


Editura Ceres, Bucuresti

S-ar putea să vă placă și