Regiunea temporală

Este o regiune bilaterală, simetrică, situată pe părţile laterale ale

bolţii craniene.
Limite: superior - linia temporală superioară; inferior – arcada
zigomatică; anterior: prosesul zigomatic al frontalului si procesul frontal
al zigomaticului unite prin sutura frontozigomatica; in profunzime
corespunde fosei temporale care o separa de fata laterala a emisferelor
cerebrale si meningele ce o acopera.
Stratigrafic regiunea prezintă:
a) Planul cutanat- pielea este subtire si mobilă, partial glabră,
parţial păroasă.
b) Planul subcutanat, este alcatuit din tesut conjunctiv lax, in care
sunt cuprinsi:
- unii muschi pielosi: temporoparietali, auriculari anterior si
superior;
artera temporală superficială care pătrunde in regiunea temporala prin
spatiul dintre meatul acustic extern si proc. zigomatic al temporalului,
devine la acest nivel subcutanata si dă ramurile sale terminale aa.
frontală si parietală; Aici se poate lua pulsul arterei temporale
superficiale; la arteriosclerotici, artera poate fi proeminentă, sinuoasă şi
rigidă (semnul arterioscleroticilor).
- venele satelite, tributare venei retromandibulare;
- nervului auriculotemporal si ramurile sale temporale superficiale;
ramuri temporale din nervul facial ce inerveaza muschii pielosi din etajul
superior al fetei.
- vase limfatice ce se indreapta spre nodurile parotidiene si
mastoidiene.
c) Planul aponevrotic, reprezentat de portiunea laterala a
aponevrozei epicraniene, ce trece peste arcul zigomatic, ajungând în
regiunea parotideomaseterina, unde se continua cu fascia superficiala.
Asa se explica difuzarea hematoamelor si colectiilor purulente, in
ambele sensuri, intre cele doua regiuni.
d) Planul facial, alcatuit din fascia temporala, care se insera la
limitele regiunii; in partea inferioara se dedubleza in doua lame, intre
care se interpune o masa adipoasă. La indivizii denutriti, aceasta
grasime se resoarbe si regiunea se deprimă, dând aspectul scheletic al
capului.
e) Planul muscular - alcatuit din m. temporal, inserat in fosa
temporală, este continut într-o loja osteofibroasa, delimitata intre planul
osos si fascia temporală. Loja comunică inferior cu regiunea
infratemporala. Ea contine pe lângă m. temporal si cele trei pachete
vasculonervoase temporale profunde: arterele temporale profundă
anterioară şi posterioară, ramuri ale maxilarei; a. temporala medie, ram
din temporala superficială. Aceste artere se anastomozează intre ele;
1
bogata vascularizatie a regiunii explica hemoragiile si hematoamele
voluminoase în traumatismele acestei regiuni. Datorită directiei verticale,
in evantai cu vârful in jos, a formatiunilor vasculonervoase, sunt
contraindicate inciziile transversale (pentru a proteja aceste elemente).
Venele omonime sunt tributare plexului pterigoidian si venei
retromandibulare; limfaticele profunde dreneaza la nodurile parotidiene
superficiale; nervii sunt ramurile mandibularului: temporali profunzi
anterior, mijlociu şi posterior, ce vor inerva muşchiul temporal.
f) Planul periostal, are aceleasi caracteristici ca in regiunea
precedenta.
g) Planul osos - este reprezentat de portiunea laterala a calvarire
care alcătuieste fosa temporală, formată din fata temporala a marii aripi
a sfenoidului, solzul temporalului, fata externa a parietalului, fata
temporala a zigomaticului, fata temporala a frontalului. Aici întâlnim
portiunea laterala a suturii coronare, precum si suturile sfenofrontala,
scuamoasa si sfenoscuoamoasa. La nou nascut in aceasta regiune
intalnim cele doua fontanele perechi: sfenoidală (pterică) si mastoidiana
(asterica).
Articulatiile dintre solzul temporalului, aripa mare a sfenoidului, parietal
si frontal delimiteaza o zona numita pterion. Pterionul este un reper
antropologic, morfologia sa prezentand diferite aspecte in functie de
apartenenta rasiala. Centrul pterionului se află pe fata externa a
parietalului, la 4 cm superior de arcul zigomatic si 3,5 cm posterior de
sutura frontozigomatica, corespunzand ramurii anterioare a a. meningee
medii.
h) Dura mater craniană – ultimul plan al regiunii, este foarte usor
decolabila in aceasta regiune, zona decolabila Gerard-Marchand. In
grosimea durei mater urca artera meningee mijlocie cu cele trei ramuri
ale sale: anterioara, mijlocie si posterioara.
Inferior si lateral, arcul zigomatic delimiteaza cu fata temporala a marii
aripi a sfenoidului, un spatiu prin care fosa temporala comunica cu fosa
infratemporala. Arcul zigomatic face legatura intre masivul facial
neurocraniu. Prin pozitia sa, de proieminenta laterala a craniului si prin
faptul ca este superficial, arcul zigomatic este expus la traumatisme,
prin loviri cu corpuri dure sau prin cădere, desi in ansamblu este
rezistent, datorita structurii sale compacte; fracturile prezinta grad de
periculozitate datorita existentei unei zone de rezistenta scazuta situata
la jumatatea sa; datorita raporturilor pe care le prezinta cu orbita, sinusul
maxilar, ATM, ceea ce antreneaza la complicatii de tipul: hematoame
retrooculare, deviatia axului globului ocular si chiar cecitate, consecutive
propagarii fracturilor anteriaore la peretii orbitei, sau poate apare
blocajul mandibulei, datorita propagarii fracturilor posterioare ale arcului
la procesul coronoid.
Această zonă prezintă o importantă clinică deosebita datorita
prezentei art. meningee mijlocie cu ramurile sale. O fractura la acest
2
nivel determina formarea unui hematom cu comprimarea lobului
temporal al emisfer. cerebr., deorece duramater nu este aderenta de
periost ca in restul boltii craniene.
În traumatismele regiunii apar anevrisme arteriovenoase. Si prin
regiunea temporala se practica trepanatii pentru abordarea continutului
neurocraniului.

Topografia cranio-encefalică
Proiecţia anumitor elemente ale encefalului pe suprafaţa capului
are importanţă practică în neurologie şi neurochirurgie, permiţând
localizarea unor leziuni cerebrale în raport cu reperele osoase
exterioare ale neurocraniului.
a) Marginea superioară a emisferelor cerebrale şi sinusul
longitudinal superior se proiectează pe linia medio-sagitală ce uneşte
rădăcina nasului cu protuberanţa occipitală externă.
b) Sinusul transvers se proiectează pe linia ce uneşte porul
acustic extern cu protuberanţa occipitală externă.
c) Principalele şanţuri ale emisferelor cerebrale se proiectează
utilizând procedeul Kronlein: se trasează orizontala auriculo-suborbitară
(prin marginea superioară a porului acustic extern şi prin marginea
inferioară a orbitei); paralelă cu ea se duce orizontala supraorbitară (prin
marginea superioară a orbitei); perpendicular pe acestea se trasează
două verticale: linia medio-zigomatică (prin mijlocul arcadei zigomatice)
şi linia retro-mastoidiană (tangentă la marginea posterioară a procesului
mastoidian).
-Pentru proiecţia şanţului central se reperează punctul de intersecţiei al
orizontalei supraorbitare cu verticala medio-zigomatică, şi punctul de
intersecţie al liniei medio-sagitale cu verticala retro-mastoidiană; cele
2/3 superioare ale dreptei care uneşte aceste două puncte, reprezintă
proiecţia şanţului.
- Proiecţia şanţului lateral se face pe bisectoarea unghiului dintre
orizontala supraorbitară şi linia de proiecţie a şanţului central.
- Ramura anterioară a meningeei mijlocii se proiectează la întretăierea
liniei auriculo-suborbitare cu linia medio-zigomatică.
d) Ventriculii laterali se proiectează în patrulaterul delimitat de doua
orizontale ce trec la 2 şi respectiv 5 cm deasupra şi paralel cu arcada
zigomatică, şi doua verticale, coborâte, cea anterioară la locul de unire a
treimii anterioare cu treimea mijlocie a arcadei zigomatice, iar cea
posterioară la 5 cm înapoia procesului mastoidian.