Furtuna

Sonata no. 17 în Re minor

Această piesă a fost compusă de Ludwig van Beethoven (1770-

1827) în anul 1801. Acesta s-a născut în Bonn, Austria unde, de la o
vârstă fragedă, s-a îndrăgostit de muzică și astfel, la vârsta de 21 de ani a
ajuns în Vienna unde a studiat sub îndrumarea lui Hydan și a continuat
să devină un pianist și compozitor renumit pentru lucrările sale, mai ales
cele compuse în ultima parte a vieții lui. Câteva lucrări celebre ale lui
sunt: Simfonia nr. 9, Für Elise, Simfonia nr. 5 etc. Beethoven este
considerat unul dintre cei mai mari muzicieni din istorie, acesta avnând
creații cunoscute de toată lumea și fiind considerat primul romantic.

Numele acestei lucrări este Furtuna (der Sturm) și a fost compusă

la Vienna, dar datele legate de prima iei interpretare lipsesc. Piesa este
compusă în re minor.
Această compoziție a lui Beethoven este o sonată compusă în stil
romantic pentru pian de natură laică, iar prima ei parte are formă de
sonată.
Melodia acestei părți de sonată, după cum ne sugerează titlul, se
aseamăna foarte mult cu o furtună, aceasta fiind foarte variată și
contrastantă. Piesa începe în piano în PP, redând o atmosferă liniștită,
dar din a doua măsură, atmosfera se schimbă drastic și crește intensitatea
până ajunge in F. De alungul piesei putem găsi creșteri gradate care ne
vor conduce înspre pasaje de intensitate mare pline de dramatism. De
asemena Beethoven foloseste trioleti pentru a reda caracterul necontrolat
al unei furtuni în pasajele pline de tensiune, dar în tempo, acești trioleți
sună mai mult precum un trill. Pe parcursul acestei părți putem observa
schimbări de tempo în momentele predecesorii pasajelor pline de
dramatism, pentru a sublinia contrastul dintre acestea.
Din punct de vedere tehnic, dificultatea apare în pasajele însoțite
de trilluri, acestea fiind destul de lungi și necesitând concentrare și
studiu. La jumătatea acestei prime părți se află un pasaj în largo. Acesta
este un moment de pauză care din punct de vedere tehnic este foarte
simplu, dar pune probleme de interpretare, acest pasaj fiind, în opinia
mea, cel mai important din toată piesa și un loc unde poți observa dacă
interpretul înțelege cu adevărat expresivitatea acestei piese.
În concluzie, această primă parte de sonată este foarte frumoasă,
înbinând pasaje de intensitate mare cu momente liniștite, pline de emoție
care, împreună, reproduc senzația unei furtuni.