PUBLICITATEA BUNURILOR MOBILE

Consideratii generale a bunurilor

Intelesul notiunilor : lucru si bun.

Se intelege prin lucru tot ceea ce se afla in natura, fiind perceptibil prin simturile noastre, avind
deci o existenta materiala.

Pentru ca un lucru sa devina bun in sens juridic este necesar ca acesta sa fie util omului, sa
aiba o valoare economica si sa fie susceptibil de apropriere, sub forma unor drepturi ce intra in
compunerea unui patrimoniu, fie a unei persoane fizice, fie a unei persoane juridice.

Exemple:

Aerul atmosferei, lumina soarelui, desi sunt lucruri utile- chiar indispensabile- pentru om, totusi,
ele nu pot dobindi calitatea de bun in sens juridic, intrucit nu au o valoare economica si nu sint
susceptibile de apropriere.

Sunt bunuri lucrurile care au o existenta materiala si valoare economica: operele stiintifice,
literare, artistice, inventiile etc. daca au o valoare economica si sint susceptibile de drepturi
patrimoniale, valorile necorporale care-si gasesc temeiul intr-un drept de creanta etc.

Clasificarea bunurilor:

Clasificarea bunurilor prezinta ,in dreptul civil, o semnificatie deosebita atit din punct de vedere
teoretic, cit si mai ales pragmatic, deoarece, pe de o parte, ea determina natura raporturilor
juridice ce se pot stabili cu privire la unele bunuri si pe de alta parte, regimul juridic al diferitelor
categorii de bunuri.

Astfel in functie de natura lor si calificarea data de lege, bunurile se impart:

1. Bunuri imobile (nemiscatoare):- sint acele bunuri care au o asezare fixa si stabila
(pamintul, cladirile si in general, tot ceea ce este legat de sol).

2. Bunuri mobile (miscatoare) :- sint acele bunuri care nu au o asezare fixa si stabila, fiind
susceptibile de deplasare de la un loc la altul, fie prin ele insele, fie cu concursul unei forte
straine (animalele, lucrurile separate de sol, creantele, bunuri incorporale etc.).

Clasificarea bunurilor in mobile si imobile are ca fundament imbinarea a doua criterii: cel
fizic (natura bunurilor)si cel economic (valoarea bunurilor).

Categoriile de bunuri mobile sint urmatoarele:

 1. Mobile prin natura lor; in definirea legala continuta de art.473 C.civ.: „Sint mobile prin
natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atit cele care se misca de sine
precum sint animalele, cit si cele care nu se pot stramuta din loc decit printr-o putere straina,
precum sint lucrurile neinsufletite”.

2. Mobile prin determinarea legii; acestea sint precizate de art.474 C.civ., astfel: „Sint
mobile prin determinarea legii, obligatiile si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte
mobiliare, actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si
cind capitalul acestor companii consta in imobile”.

Aceste actiuni sau interese se socot ca mobile numai in privinta fiecaruia din asociati si
pe cit timp tine asociatia.

Sint de asemenea mobile prin determinarea legii, „veniturile perpetue sau pe viata
asupra statului sau asupra particularilor”.

3. Mobile prin anticipatie; C.civ. nu prevede aceasta categorie de mobile; in doctrina,

insa, se admite ca mobilele prin anticipatie sint acele bunuri care, prin natura lor, sint imobile,
dar pe care partile unui act juridic le considera ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni;
sint asadar , aemenea bunuri fructele si recoltele neculese inca, dar

instrainate prin act juridic, cu anticipatie.

Importanta juridica a clasificarii bunurilor in mobile si imobile.

1. Referitor la instrainare. Formele de publicitate se aplica numai actelor juridice privitoare la

imobile, pentru a fi cunoscute de catre terti si a le fi opozabile.

2. Referitor la efectele posesiei. Daca pentru imobile posesia poate conduce la

uzucapiune(prescriptie achizitiva), pentru mobile posesia de buna credinta valoreaza
proprietate(art.1909 C.civ.).

3. Referitor la regimul bunurilor sotilor. Pe cind instrainarea sau grevarea imobilelor,

bunuri comune, nu poate fi facuta de catre unul dintre soti decit cu consimtamintul expres al
celuilalt, instrainarea mobilelor se poate face fara un asfel de consimtamint expres, deoarece el
este prezumat de lege(prezumtia de mandat tacit).

4. Referitor la procedura urmaririi silite.

5. Referitor la capacitatea de a instraina. Rigorile legii sint mult mai severe cind este
vorba de incheierea unor acte juridice privitoare la imobile, decit atunci cind ele se refera la
bunuri mobile.

6. Referitor la drepturile reale accesorii. Ipoteca are ca obiect un imobil, pe cind

gajul(amanetul) priveste un mobil.
 7. Referitor la dreptul international privat. Imobilului i se aplica legea tarii pe teritoriul
careia este situat (lex rei sitae), pe cind mobilului i se aplica legea proprietarului bunului (lex
personalis), care este ori lex patriae ori lex domicilii, dupa distinctiile prevazute de Legea nr.
105/1992 (art.49-65).Aceeasi lege (lex rei sitae) se aplica si mobilelor corporale considerate in
individualitatea lor (ut singuli).Exista insa unele bunuri care, datorita naturii lor specifice, nu sint
supuse legii situatiei bunului. Astfel in dreptul international privat romin se admite ca navele si
aeronavele sint guvernate de legea statului sub al carui pavilion navigheaza; marfurile in tranzit
(res in transitu) sint

cirmuite de legea locului de expeditie a marfii; bunurile apartinind unui stat strain, potrivit
principiului imunitatii statului si a bunurilor sale, sint guvernate de legea statului caruia ii
apartin.

8. Referitor la prescriptia extinctiva.

9. Referitor la competenta teritoriala. Litigiul cu privire la un imobil se judeca de

instanta in raza careia se afla bunul, pe cind cu privire la la un mobil este competenta instanta
domiciliului piritului, ca regula (actor sequitur forum rei).