3.4. SALVIA (Salvia officinalis L.

)
(En: Common Sage/Garden Sage; F: Sauge officinale; D: Edel salbei/Garten salbei)

Vezi la bibl salvia

Importanţă. Salvia (jaleş, cilvie, jale, jaleş bun, jaleş de grădină, şalet, şalvir, planta
Maicii Domnului) îi inspira pe romani la afirmaţia judicioasă: “Cum să fi bolnav, dacă pe lângă
casă îţi creşte salvia?” (Silva, 1975). Denumirea genului Salvia vine din latinescul salvere = a
salva, a trata (Simon et al., 1984, citat de Maria Gonceariuc, 2008). În engleză speciei Salvia
officinalis i se spune popular “sage” care înseamnă om înţelept, inteligent, deştept. Specia este
cunoscută, apreciată şi utilizată ca plantă medicinală şi aromatică încă din antichitate, în
special de greci şi de romani. Ostaşii romani erau obligaţi să poarte în sacul cu merinde şi
frunze de salvia ca medicament. Extern se utiliza în tratarea distorsiunilor, tumorilor de
ligamente, şi articulaţii, uleraţiilor şi leziunilor, hemoragiilor (Foster, 1998, citat de Maria
Gonceariuc, 2008). Hipocrat şi Dioscoride considerau salvia o plantă sfântă. Se folosea la
tratamentul aterosclerozei, sterilității la femei, diferitor maladii ale cavității bucale, stări de
iritare, înroşire, acnee, seboree, în dureri de gât, tuse (Foster, Tyler, 1999; Jităreanu şi Marta,
2006, citaţi de Maria Gonceariuc, 2008), precum şi în prevenirea cancerului (Simic et al.,
2002, citat de Maria Gonceariuc, 2008).
Jaleşul este o plantă cu aromă puternică, ce se cultivă pentru frunze (Salviae folium) sau
pentru partea aeriană nelemnificată (Salviae herba). Acestea conţin:
 0,39-2,54% ulei volatil (format în principal din cetone monoterpenice, din care până la 50%
tuionă, sinonim salvinol sau absintol; alte substanţe conţinute în ulei sunt α şi ß-pinene,
acetat de linalil, camfor, borneol, cineol ş.a.);
 taninuri catechice (3-8%), cu efect astringent;
 ODP-uri - acizi polifenolcarboxilici: rosmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumaric, ferulic ş.a.
 principii amare diterpenice;
 triterpene pentaciclice (acizi ursolic, crategolic, oleanolic etc.);
 fitosteroli;
 flavone:
 substanţe estrogene ş.a.
Efectul terapeutic al salviei este: sedativ central şi periferic, antisudorific (scad secreţiile
activate de pilocarpină), antigalactogog, anticataral, uşor hipoglicemiant (antidiabetic),
antiinflamator, coleretic, antispastic, carminativ, cicatrizant, antiseptic, bactericid (mai ales faţă
de Staphylococcus aureus, împotriva bacteriilor ce provoacă dizenteria şi cele din grupul Coli),
fungicid, antiviral, expectorant, estrogen, emenagog, nervin şi astringent. Salvia este denumită
şi ”prietena femeilor” datorită ameliorării durerilor la instalarea menopauzei.
Se utilizează, de asemenea, în afecţiuni digestive (stomatite, gingivite, abcese dentare,
enterocolite, meteorism, în dispepsii, tulburări de mobilitate digestivă, inclusiv biliară, în atonii
gastro-intestinale, coleciste, stază biliară ş.a.), respiratorii (amigdalite, laringite, traheobronşite,
astm), ginecologice (în disfuncţii ovariene ş.a.), vasculare (reglator al circulaţiei sângelui, uşor
hipotensiv), având şi un efect uşor hipotermizant, reumatism ş.a.
Folium şi herba de salvia intră în compoziţia ceaiului antiasmatic, pentru gargară,
antiseptic, tonic şi în ţigările antiasmatice. Uleiul volatil de salvia are numeroase utilizări în
parfumerie şi cosmetică (paste de dinţi). Uleiul volatil pur este foarte toxic.
Frunzele proaspete, frecate pe dinţi şi gingii sunt un dentrificiu ideal, iar frunzele uscate,
în fumigaţii sau ţigări atenuează accesele de astm. Gargarismele cu infuzie concentrată combat
drastic aftele, inflamaţiile bucale şi ale amigdalelor, răguşeala, faringitele, laringitele. De
2
asemenea, jaleşul, este o valoroasă plantă condimentară (aromatizarea produselor de carne şi
peşte, precum şi a vinurilor aromatizate), ornamentală şi meliferă.
Nu este indicată folosirea internă a preparatelor din slavia de către gravide. De
asemenea, utilizarea chiar în doze mici a prerparatelor din salvia un timp îndelungat poate
provoca apariţia palpitaţiilor, creşterea pulsului, apariţia unor confuzii mentale. Nu se va utiliza,
fără pauză, mai mult de 2 săptămâni.
Numărul de activităţi specifice ale speciei, după Duke's Phytochemical and
Ethnobotanical Databases, 2007, este de foarte mare, 702.
Conform legislaţiei europene au fost înregistrate, cu coduri de inventar şi denumiri
specifice valabile în toată comunitatea, mai multe produse din salvia utilizate în industria
cosmetică şi/sau farmaceutică: 84082-79-1 | 282-025-9 (Salvia Officinalis Extract) ca: tonic /
agent de curăţare / agent antimătreaţă / agent antioxidant / agent antiperspirant / agent
dezodorizant / agent de protecţie a pielii / agent astringent / agent antimicrobian / agent de
întreţinere a pielii / calmant; 8002-56-8 (Salvia Officinalis Oil) ca tonic şi/sau agent de
mascare şi 84082-79-1 | 282-025-9 (Salvia Officinalis Water) ca agent de întreţinere a pielii.
Biologie. Jaleşul este un subarbust vivace (fig. ..), cu baza lignificată, înalt de 30-80 cm.
Înfloreşte din al doilea an de cultură. Partea subterană este alcătuită dintr-un rizom lignificat şi
rădăcini. Tulpinile sunt lignificate la bază şi ramificate, patrumuchiate, spre vârf. Frunzele sunt
alungit ovate, dispuse opus. Cele bazale sunt peţiolate, cele superioare sesile, penat nervate. Pe
partea inferioară şi mai puţin pe cea superioară frunzele sunt alb-pubescente cu peri
pluricelulari, fini (cu glane oleifere), ce le conferă un aspect verde-argintiu. Mirosul frunzelor
este caracteristic, gustul aromatic, amar. Florile, albastru-violete, roz sau albe (forma pallida),
sunt grupate, câte 6-10, în inflorescenţe spiciforme simple sau ramificate situate la subsuoara
ultimelor 5-8 perechi de frunze. Florile, la majoritatea subspeciilor speciei S. officinalis, sunt
androsterile, în proporţie de 70-80% (Maria Goncearius, 2008). Fructele sunt nucule brun-
negricioase, ovoide, mici de 2-3 mm, grupate câte 4 (Crăciun şi col., 1977; Maria Gonceariuc,
2008). MMB = 6-8 g.
Planta înfloreşte în iunie-iulie. Polenizarea este entomofilă. Se menţine în cultură 5-6
ani, dar poate rezista şi până la 10 ani.
Sistematică, soiuri. Genul Salvia este cel mai numeros din familia Lamiaceae –
cuprinde cca 700 specii. În afară de jaleş, din genul Salvia cu utilizări medicinale şi/sau
decorative amintim: Salvia splendes, Salvia apiana, S. argentea ş.a. În Spania se cultivă
preponderent S. officinalis L. ssp. lavandulifolia Gams. (numită şi jaleş spaniol). În uleiul
eteric obţinut din această subspecie lipseşte tuiona (Maria Gonceariuc, 2008). Alte subspecii
la S. officinalis sunt: ssp. minor (Gmelin) Gams., ssp. major Gams.
În ţara noastră s-a cultivat soiul local (populaţia) De Răsmireşti, din anul 1975 (după
Catalogul oficial al soiurilor din România, Ediţia 2005). În prezent în Catalogul oficial al
soiurilor din România, Ediţia 2010 sunt cuprinse soiurile decorative de salvia: Carmen şi
Rocket, create şi menţinute de SCDL Bacău, şi soiul Scarlet Piccolo - creat şi menţinut de
Cereal Research Non-Profit Company, Szeged, Ungaria. În Germania s-a creat soiul
Extrakta, cu conţinut ridicat de ulei esenţial. În Rep. Moldova sunt omologate 3 siuri: Ghineţei,
Daţinel şi Miracol. Miracol a fost omologat în anul 2005, este rezistent la secetă, ger şi iernare.
Florile au corola violet închis. Produce 2,9-3 t/ha herba proaspătă (840 kg uscat sau 18 kg ulei
esenţial) la o recoltare.
Dintre soiurile ornamentale amintim: Tricolor (cu flori albe şi galbene, cu frunze verzi
de diferite nuanţe), Berggarten (cu frunze de dimensiuni mari), Icterna (cu frunze pătate în
galben-verde), Alba (cu flori albe).
Ecologie. Specia este relativ pretenţioasă la căldură. Răsărirea are loc la peste 10˚C, are
nevoie de veri călduroase şi ierni blânde, scurte, iar în caz de ger, să nu fie variaţii de
3
temperatură şi solul să fie acoperit cu zăpadă. Gerurile târzii, mai ales pe terenul fără zăpadă,
duc la compromiterea culturii. Uleiul volatil se acumulează mai intens la temperaturi mai
ridicate, la peste 20ºC, şi în zilele lungi, cu lumină puternică. Deşi preferă lumina directă, salvia
se poate cultiva şi la semiumbră (ex. în livezi, printre rândurile de pomi) (Crăciun şi col., 1977).
Nu are pretenţii deosebite faţă de umiditate. Cultura nu este foarte pretenţioasă la sol. Se poate
cultiva şi pe coaste calcaroase sau pe nisipuri, valorificând astfel terenurile degradate. Nu se va
cultiva în locuri unde funzele se pot prăfui sau murdări deoarece, datorită pubescenţei acestea
nu se mai pot curăţa.
Origine, răspândire. Salvia provine din sudul Europei şi Asia Mică. Se întâlneşte în
flora spontană din zona mediteraneană (Albania, Macedonia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia şi
Herţegovina).
Răspândirea jaleşului este mai mare în sudul şi sud-vestul ţării. Se cultivă şi ornamental
prin grădinile caselor. Se cultivă, de asemenea, în toată Europa, dar şi în SUA ș.a.
Tehnologia de cultură. Fiind o cultură perenă (8-10 ani) terenul în care se va cultiva
salvia nu trebuie să fie infestat cu buruieni, mai ales perene (pălămida, volbura, pirul, costreiul).
Pe acelaşi teren cultura de salvia va reveni după minim 8 ani.
Amplasarea culturii nu se va face în apropierea drumurilor de ţară (care ar putea fi sursă
de praf) sau a altor surse de poluare.
Înfiinţarea culturii se va face într-un teren bine prelucrat. Arătura se va face imediat la
eliberarea terenului de planta premergătoare, apoi se grăpează pe direcţia arăturii şi
perpendicular, iar după răsărirea buruienilor se trece cu cultivatorul pentru distrugerea acestora.
Fertilizarea de bază se face înainte de arătură cu gunoi de grajd bine fermentat (dacă nu a mai
fost aplicat în ultimii 2 ani) 20-25 t/ha, cu fosfor 30-35 kg s.a./ha şi 30-35 kg s.a./ha potasiu.
Semănatul se face în luna noiembrie sau primăvara devreme la 62,5-70 cm între rânduri,
2-3 cm adâncime, asigurând o densitate de 9-10 plante/m 2. Necesarul de sămânţă este de 8
kg/ha (se poate semăna şi o plantă indicatoare).
Cultura de jaleş se poate înfiinţa şi prin răsad, care se produce fie pe straturi reci (de
vară) fie în răsadniţe calde. Răsadul pentru un hectar se produce pe circa 150 m2 straturi reci sau
60 m2 răsadniţe calde (în ambele cazuri fiind necesare 1,5-2 kg sămânţă). Răsadul se plantează
după 40-45 zile de la însămânţare, când are 3-4 frunze, în septembrie sau în aprilie, la 60-70 cm
(1 m la recoltarea manuală) între rânduri şi 20-40 cm pe rând.
O a treia posibilitate de înmulțire ar fi, vegetativ, prin lăstari tineri lignificaţi.
Lucrările de îngrijire constau în efectuarea de praşile (3-4) mecanice sau manuale
printre rânduri, pliviri, rărit (dacă este cazul) la 10 cm între plante pe rând şi completarea
golurilor (se pot folosi plante rezultate din rărit). Primăvara se face lucrarea de întinerire, prin
care se înlătură (prin tăiere), la 10 cm înălţime de la sol, tulpinile lignificate. Aceasta duce la
apariţia de lăstari tineri, viguroşi, cu frunze mari, ce măresc recolta. Totodată, recoltarea părţii
aeriene (herba) a jaleşului se va face, astfel, mai uşor.
Boli identificate la salvia: făinarea (Erysiphe salviae), rugina (Puccinia nigrescens)
Aecidium subsimulans, Ampelomyces quisqualis, Botrytis sp., Cercospora salviicola,
Didymella ramonae, Myriangium catalinae, Nectriella pironii, Ophiobolus claviger,
Patellaria nigrocyanea, Phymatotrichopsis omnivora, Phytophthora cryptogea, Propolidium
californicum, Pycosphaerella audibertiae, Pythium spp., Ramularia salviicola, Sclerotinia
sclerotiorum, Stemphylium lycopersici, Synchytrium salviae, Volutella flexuosa.
Recoltarea se poate face din primul an de vegetaţie (la culturile bine întreţinute), în
septembrie. Din anul al doilea, se pot efectua 2-3 recoltări. Frunzele se recoltează manual (când
ajung la mărimea normală – din iulie până în septembrie) iar herba prin tăiere cu secera sau prin
cosire manual sau mecanizat, la 15 cm de la sol. Frunzele tinere sunt mai bogate în ulei volatil
decât cele mature. Concetraţia în ulei volatil este diferită şi în cursul zilei, maximul fiind

4
înregistrat între orele 12-16.
Condiţionarea producţiei obţinute constă în principal în uscarea la umbră, în încăperi
aerisite, sau artificial la 30-35˚C. Randamentul la uscare este de cca. 4:1.
Producţia ce se poate obţine este de 300-600 kg/ha frunze uscate în primul an de
vegetaţie; de 1.000-1.400 kg/ha frunze uscate începând din al doilea an de cultură şi respectiv
de 2.000-3.000 kg/ha herba uscată.

http://www.medicina-naturista.ro/plante/beneficiile-salviei.html
Dintre toate plantele culinare, salvia este probabil planta cu cea mai vasta arie de
utilizari medicinale. Asa cum veti observa in acest articol, salvia este anti-hipertensiva,
anti-diabetica, anti-inflamatorie si anti-microbiana. In plus, ajuta la curatarea sangelui
si este posibil sa previna si aparitia bolii Alzheimer.
Beneficiile medicinale ale salviei
In anul 2001, Asociatia Internationala a Plantelor a acordat salviei distinsul titlu de “Planta
anului”. Beneficiile pentru sanatate aduse de salvie sunt similare cu cele atribuite si altor
membri din familia mentei. Salvia este, poate, cea mai asemanatoare cu rozmarinul.
Componentele medicinale primare din salvie sunt uleiurile volatile, flavonoizii si acidul
rozmarinic. Efectele speciale ale salviei au fost identificate ca fiind anhidrotice (previne
transpiratia), reduc nivelul glicemiei la diabetici, antimicrobiene si de reducere a fluxului de
lapte in timpul perioadei de lactatie.
Dupa consumul de extract de salvie, subiectii supusi testelor s-au simtit mai energici, mai
calmi si mai multumiti, beneficiile durand cateva ore bune dupa.
Dozajul utilizat: Pentru suplimente, trebuie urmate instructiunile de pe eticheta privind
dozele si modul de administrare. Pentru gatit, tocati salvia sau folositi frunze intregi pentru a
aroma carnea de pui sau de curcan.
Nu folositi salvia daca suferiti de orice tip de tulburari convulsive.
Uleiul de salvie contine un compus numit tuiona, un agent foarte eficient atat impotriva
salmonella, cat si Candida. Salvia mai contine si acid fenolic, acidul rozmarinic, ambele cu
proprietati antioxidante si anti-inflamatorii. Din acest motiv, salvia este considerata foarte
benefica in lupta impotriva afectiunilor inflamatorii, precum gingivita si artrita reumatoida. Pe
baza studiilor desfasurate pe animale, s-a descoperit ca salvia are si proprietati anti-
hipertensive, diminuand tensiunea arteriala. Iar unul dintre aceste studii a demonstrat ca are si
efect antidiabetic, dar acest lucru nu a fost confirmat inca de studiile pe oameni.
Asociatia Internationala a Plantelor desfasoara in permanenta studii pentru descoperirea de
noi vesti despre plante si beneficiile sau pericolele utilizarii acestora.