CAPITOLUL 6 – SURSE ȘI REFERINȚE.

ELEMENTE DE COPYRIGHT - I

Citarea, parafrazarea

1. Citarea reprezintă preluarea cuvânt cu cuvânt a unui paragraf dintr-o lucrare, cu

precizarea clară a autorului, a anului și a paginii de la care a fost extras fragmentul. Citatul
trebuie să fie identic fragmentului original și trebuie marcat cu ghilimele.
Cele mai multe citări presupun două părți:
 precizarea (imediat după închiderea ghilimelelor) a autorului, a anului în care a apărut
lucrarea și a paginii din care a fost extras fragmentul,
 sursa completă inclusă în pagina de Bibliografie sau Referințe (din finalul lucrării).

2. Parafrazarea implică preluarea unui fragment și redarea acestuia în termeni proprii. Și

în cazul parafrazării trebuie precizată sursa (autor, an, pagină), dar nu sunt folosite
ghilimelele.

Scopul cel mai important al citării și al parafrazării corecte îl reprezintă

recunoașterea calității de autor a celui care a emis ideea pentru prima dată! Doar astfel
vei putea să eviți să fii acuzat că ți-ai însușit ideile altor persoane, prin plagierea unui
text. De fiecare dată când folosești o idee care nu îți aparține este necesar să precizezi
sursa respectivei idei.

De ce să folosești citate și parafrazări?

 pentru a argumenta propriile idei și pentru a conferi credibilitate lucrării,
 pentru a exemplifica diverse puncte de vedere asupra subiectului abordat,
 pentru a atrage atenția asupra unei perspective cu care ești de acord sau pe care o
contrazici,
 pentru a sublinia o anumită idee (propoziție, frază sau fragment) citând originalul,
 pentru a te distanța de original și pentru a le transmite cititorilor faptul că ideea
respectivă nu îți aparține,
 pentru a da profunzime lucrării.
Este obligatoriu să indici sursa, chiar și atunci când:

1. folosești ghilimele pentru reproducerea unui fragment.

2. ai înlocuit cuvintele unui autor cu sinonime.
3. ai parafrazat complet o idee.
4. ai folosit, în general, cuvintele și opiniile tale, dar ideile inițiale sunt ale altcuiva.
5. ai menționat numele autorului în enunț.

3
 CAPITOLUL 6 – SURSE ȘI REFERINȚE. ELEMENTE DE COPYRIGHT - I

Exercițiu
Pe o pagină distinctă, parafrazează următorul fragment. Încearcă să-l citești o singură
dată, după care să nu te mai întorci la fragmentul inițial.
„Aproape două treimi (60%) dintre studenții intervievați au declarat că în
facultatea pe care o urmează se practică foarte frecvent preluarea informațiilor
de pe internet fără a se menționa acest lucru și aproximativ jumătate dintre
respondenți (47%) au declarat că preluarea unor pasaje din lucrările tipărite
fără a indica sursa se întâlnește, de asemenea, foarte frecvent” (Chelcea et al,
2008: 278)

Formatul notelor

Notele de subsol sau cele finale nu cuprind trimiteri bibliografice. Ele pot conține
redarea în original a citatelor traduse în text, definiții sau explicații suplimentare privind
teoriile și conceptele prezentate, orice alte informații menite să clarifice sau să ofere
alternative la cele prezentate în corpul lucrării. Notele de subsol se notează cu cifre arabe,
începând cu 1, pe fiecare nouă pagină a documentului sau de la 1 la n.
Notele de final (endnotes) apar la sfârșitul fiecărui capitol și se notează cu cifre arabe,
începând cu numărul 1.

Drept de autor, legea dreptului de autor, durata dreptului de autor, baze de

date cu brevete de invenție, proprietatea intelectuală, licențe creative-Creative
Commons

Drepturile de autor/proprietate intelectuală. Legea 8/1996 privind dreptul de autor și

drepturile conexe
În România, drepturile autorului oricărei opere de creație intelectuală sunt protejate
prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. În cele ce urmează,
vom vedea ce restricții și obligații ni se aplică atunci când utilizăm o operă de creație
intelectuală în propria lucrare academică, dar și tipul de protecție pe care ni-l garantează
legea dreptului de autor atunci când producem noi înșine o lucrare care intră sub incidența
acestuia.

4
 CAPITOLUL 6 – SURSE ȘI REFERINȚE. ELEMENTE DE COPYRIGHT - I

Ce intră sub incidența drepturilor de autor?

Potrivit legii nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, „obiectul dreptului de autor e
constituit din operele originale în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi
modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea şi
destinaţia și indiferent dacă sunt sau nu publicate sau finalizate, precum:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi
orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica
sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată
produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce
formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei
în general.
De același regim de protecție beneficiază operele derivate, adică acele creații care au
fost realizate pe baza unei opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale
şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care
reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi
antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu,
inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie
creaţii intelectuale.

Protecția legală a dreptului de autor nu se aplică, însă, printre altele:

a) ideilor, teoriilor sau conceptelor care apar într-o operă;
b) textelor oficiale de natură politică, legislativă, administrativă sau judiciară;

5
 CAPITOLUL 6 – SURSE ȘI REFERINȚE. ELEMENTE DE COPYRIGHT - I

c) știrilor;
d) simplelor fapte sau date.

! Deși ideile, teoriile și conceptele nu sunt protejate prin legea drepturilor de

autor, însușirea lor (utilizarea acestora fără indicarea corespunzătoare a
paternității lor) constituie plagiat și este sancționată în temeiul Legii nr. 206/2004
privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare,
Legea nr. 1/2001 (Legea Educației Naționale), Legea nr. 319/2003 privind Statutul
personalului de cercetare-dezvoltare și Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 privind
aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, modificată și completată prin
Hotărârea nr. 134/2016.

Clasificarea drepturilor de autor

Drepturile de autor pot fi drepturi morale sau drepturi patrimoniale.
În categoria drepturilor morale intră:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei
modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă îi prejudiciază onoarea sau
reputaţia;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de
utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

Autorul unei opere are de asemenea dreptul patrimonial de a autoriza sau interzice
următoarele tipuri de utilizări a acesteia:
a) reproducerea operei (realizarea de copii sau stocarea operei);
b) distribuirea operei;
c) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a originalului sau a copiilor unei opere;
d) închirierea operei (punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru
un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere);
e) împrumutul operei (punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi fără
un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul
unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop);
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin
6
 CAPITOLUL 6 – SURSE ȘI REFERINȚE. ELEMENTE DE COPYRIGHT - I

punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în
orice moment ales, în mod individual, de către public;
g) radiodifuzarea operei;
h) retransmiterea prin cablu a operei;
i) realizarea de opere derivate (traduceri, adaptări, culegeri etc.).

Durata dreptului de autor

Drepturile de autor asupra unei opere literare, științifice sau artistice iau naștere din
momentul creării operei și se extind pe toată durata vieții autorului. După moartea autorului,
ele se transmit prin moștenire pe o perioadă de 70 de ani sau, în absența moștenitorilor, vor
fi exercitate de un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor.

Întrebuințări ale operei permise fără consimțământul autorului

În condițiile detaliate la art. 33, alin. 1, din legea nr. 8/1996, anumite utilizări ale operei
sunt permise fără acordul autorului și fără plata unei remunerații:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau
administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori
cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de
radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv
învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de
învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere,
în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul
bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale
sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a
exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii,
al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a
bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituţiile de
învăţământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii
unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera,
7
 CAPITOLUL 6 – SURSE ȘI REFERINȚE. ELEMENTE DE COPYRIGHT - I

distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă
plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara
cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri,
distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;
g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de
învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau
executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată;
h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale
organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor
cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă, ca
mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.
De asemenea, sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea
către public, fără un avantaj comercial sau economic:
a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul
informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de
utilizare este, în mod expres, rezervată;
b) de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de
acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca
unic scop informarea privind actualitatea;
c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de
actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;
d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare
ştiinţifică;
e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel
handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.

Transformarea unei opera fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații
este și ea permisă în următoarele cazuri:
a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia
publicului;
b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca rezultatul
să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia;
c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor;
d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop
didactic, cu menţionarea autorului.

8
 CAPITOLUL 6 – SURSE ȘI REFERINȚE. ELEMENTE DE COPYRIGHT - I

Baze de date cu brevete de invenție

Organisme de gestiune colectivă a drepturilor de autor

În exercitarea drepturilor sale recunoscute de către lege, autorul unei opere şi alţi
titulari de drepturi protejate în cadrul legii dreptului de autor pot să aleagă între a-şi
proteja în mod individual drepturile și a apela la organismele de gestiune colectivă.
Atunci când opera protejată este folosită de un număr foarte mare de utilizatori, în
locuri și momente diferite, titularul dreptului de autor asupra acesteia riscă să nu poată
urmări, pe cont propriu, toate aceste utilizări, respectiv să nu poată negocia direct cu
utilizatorii și colecta remunerația care le este datorată.
Un sistem de gestiune colectivă le permite titularilor de drepturi de autor să autorizeze
anumite persoane juridice pentru a verifica utilizările operei, a negocia cu potențialii
utilizatori, a le acorda acestora licenţe în schimbul unei remuneraţii corespunzătoare, a
colecta aceste remunerații şi a le repartiza titularilor.
În prezent, în România, există un număr de 16 organisme de gestiune colectivă,
constituite cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și organizate în funcție de
specificul operei protejate. Spre exemplu, drepturile de autor pentru operele științifice
sunt gestionate de PERGAM (Societatea Autorilor și Editorilor Români de Opere Științifice),
UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din Romania - Asociația Drepturilor
de Autor) gestionează drepturile de autor pentru opere muzicale, iar COPYRO este un
organism dedicate gestiunii drepturilor autorilor de opere scrise.
Pentru exercitarea anumitor drepturi (dreptul de suită, spre exemplu) este obligatorie
gestiunea colectivă, pe când drepturi precum cel de comunicare publică pot fi gestionate
colectiv sau direct de către titularul acestora.

Licențele Creative Commons

Licențele Creative Commons reprezintă unul dintre mijloacele legale de a permite

distribuirea unor opere altfel protejate de legea drepturilor de autor. Așadar, licențele
Creative Commons oferă un mijloc standardizat prin care autorii unei opere pot să acorde
altor persoane permisiunea de a o utiliza, în parametrii legilor naționale care guvernează
dreptul de autor și drepturile conexe și în anumite condiții prestabilite de către titular.
Potrivit inițiatorilor proiectului, „Creative Commons vă permit să împărtășiți legal din
cunoașterea și creativitatea dumneavoastră pentru crearea unei lumi mai echitabile, mai
9
 CAPITOLUL 6 – SURSE ȘI REFERINȚE. ELEMENTE DE COPYRIGHT - I

accesibile și mai inovative. Eliberăm întregul potențial al internetului ca vehicul al unei noi
era de dezvoltare și productivitate”.
O astfel de licență poate oferi dreptul de a utiliza, distribui și dezvolta opera, oferindu-i
autorului posibilitatea de a limita întrebuințările acesteia. Spre exemplu, titularul poate
alege să facă opera disponibilă doar pentru uz ne-comercial.
Operele licențiate prin Creative Commons sunt guvernate de legea drepturilor de autor
corespunzătoare și pot aparține astfel mai multor domenii de creații: cărți, piese de teatru,
filme, muzică, jocuri, fotografie, bloguri sau articole.

Bibliografie:
1. Chelcea, S, Cultura universitară – cultură a plagiatului?, în S. Chelcea (coord.). Rușinea și
vinovăția în spațiul public. Spre o sociologie a emoțiilor, Ed. Humanitas, București, 2008,
pp. 236-247

2. Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, actualizată 2018;

3. Shuttleworth, M., 2008, Writing a Research Paper, retrieved 07 August 2018 from
Explorable.com: https://explorable.com/writing-a-research-paper

4. Şerbănescu, A. Cum se scrie un text, Editura Polirom, Iaşi, 2001.

5. Vulpe, M. Ghidul cercetătorului umanist, Editura Clusium; Cluj, 2002,

6. http://elon.libguides.com/research

7. https://ohiostate.pressbooks.pub/choosingsources/chapter/purpose-of-research-
questions/

8. https://library.sacredheart.edu/c.php?g=29803&p=185905
9. https://creativecommons.org/, accesat la data de 10 septembrie 2018;

10. www.orda.ro, accesat la data de 10 septembrie 2018.

10