Sunteți pe pagina 1din 19

CUPRINS

Cap 1 – Introducere , Motivarea alegerii temei...................................................

Cap 2- Fundamentare teoretica a lucrarii...........................................................

2.1 Anatomie articulației talo crurale..................................................................

2.1.1. Biomecanica articulatiei talo crurale.........................................................

2.1.2 Fiziopatologia articulatiei talo-crurale.......................................................

2.2 Entorsa de glezna generalitati ......................................................................

2.2.1- Incidență, Cauze........................................................................................

2.2.2.- Tablou Clinic ..........................................................................................

2.2.3 – Entorsa de glezna gr 2 ............................................................................

2.2.4 – Evaluarea articulatiei gleznei.................................................................

2.2.5- Tratament complex al entorsei de gr 2......................................................

Cap III- Program de recuperare în entorsa de glezna de gradul al 2 lea

Cap IV - Concluzii
Cap II- FUNDAMENTARE TEORETICA A LUCRARII

2.1 – ANATOMIE SI BIMECANICA

2.1.1 – Scheletul gambei este format din tibie care este pozitionata medial si fibula in
partea laterala a acesteia.

Tibia

Tibia este al doilea os ca marime din corp dupa femur fiind osul de baza pe care se sprijina
gamba. Aceasta este formata dintr-o diafiza și doua epifize .

Epifiza proximala a tibiei este formata din doua proeminențe plate numiți condili unul
mediali și celalalt lateral. Cei doi condili au o față articulara superioara care ajuta la
articularea acestora cu condilii femurali. Condilul lateral al tibiei este mai voluminos ,în
partea sa laterala se afla suprafața articulara a fibulei . Între cei doi condili se afla eminența
intercondiliana care este formata din tuberculul intercondilian medial si lateral. Anterior si
posterior eminenței intercondiliene se afla zona de inserție a ligamentelor incrucișate si ale
meniscurilor. În regiunea posterioara condilii sunt separați de fosa intercondiliana
posterioara unde se insera ligamentul încrucișat posterior al genunchiului Regiunea
superioara a epifizei proximale a tibiei mai poarta denumirea de platou tibial fiind ancorat
la extremitatea inferioara a femurului. In extremitatea superioara a tibiei pe fața anterioara
a acesteia se afla tuberozitatea tibiala anterioara unde se insera ligamentul rotulian .

Diafiza sau corpul tibiei are trei fețe mediala ,laterala si posterioara si trei margini
anterioara ,mediala si laterala sau interosoasa . Fața sa anterioara se afla imediat sub piele
si se poate palpa. Pe fața posterioara se afla inferior o creasta verticala delimitând zona
intr-o parte laterala și una mediala. Fața laterala superior are forma convexa si inferior are
forma concava . Marginea anterioara incepe superior de la tuberozitatea tibiala si se
continua inferior pana la maleola mediala. Marginea mediala începe in regiunea
posteriorioara a condilului medial si se continua pana la marginea posterioara a maleolei
mediale. La nivelul marginii laterale sau interosoase se insera membrana interosoasa care
leaga tibia și peroneul.

Epifiza distala este mai mica decat cea proximala . Aceasta are patru fețe
( anterioara,posterioara,superioara și inferioara). Pe fața anterioara a extremitații distale a
tibiei sunt prezente tendoanele mușchilor extensori ai gleznei. Pe fața laterala se observa
incizura fibulara ea fiind locul unde extremitatea inferioara a tibiei se articuleaza cu
extremitatea inferioara a fibulei . Pe fața posterioara intalnim un șanț oblic iar pe fața
mediala intalnim maleola tibiala mediala ce prezinta o fața articulara pentru talus.

Fibula

Fibula( peroneul) este poziționata lateral de tibie aceasta prezinta o diafiza si doua epifize.

Extremitatea superioara a fibulei (epifiza proximala) se mai numește si capul fibulei


aceasta se articuleza cu condilul lateral al tibiei . În partea laterala se observa o
proeminența numita procesul stiloid care se continua în sus ,în partea posterioara a epifizei
proximale . La nivelul colului fibulei trece nervul peronier comun care prin lezarea lui
poate duce la paralizia mușchilor zonei laterale si anterioare a gambei.Corpul fibulei
prezintă trei fețe (laterală , medială și posterioară) si trei margini ( anterioară,posterioară și
interosoasă). La nivelul merginii interosoase se afla membrana interosoasă. Epifiza distală
prezintă maleola laterală in regiunea lateral-inferioară. La nivelul feței mediale maleolare
se află fața articulară maleolară ce se articuleaza cu talusul. Scoaba tibio-peronieră este
formată din epifiza distala a tibiei și a fibulei . La rândul lor ,acestea se articulează cu
astragalul formând articulația talo-crurală.

Scheletul piciorului

Scheletul piciorului este alcatuit din 26 de oase imparțite în trei grupe: tars, metatars și
falange.

Tarsul

Tarsul este format dintr-un grup de șase oase numite talus sau astragal, calcaneu, cuboid
,navicular și cele 3 oase cuneiforme.

Talusul sau astragalul se află superior de calcaneu si este format din cap anterior , col
medial și corp așezat posterior. Capul talusului se articulează cu osul navicular. Corpul
prezintă pe fața laterală și medială suprafața articulară pentru maleola medială si laterală.
De asemenea corpul talusului se articuleza și cu calcaneul prin cele trei fețe articulare
situate pe fața inferioara a talusului.

Calcaneul este cel mai mare si mai puternic os al tarsului . Acesta se află poziționat inferior
de talus. Superior se articuleză cu talusul iar anterior se află apofiza calcaneului care se
articulează cu osul cuboid. Calcaneul prezinta pe fața sa inferioară doi tuberculi ,
tuberculul lateral si cel medial. În partea anterioara se află apofiza anterioară a
calcaneului ,loc în care se articulează cu osul cuboid. În regiunea posterioară apropiată de
calcâi se gasește tuberozitatea calcaneică loc de inserție pentru tendonul Ahilean.

Osul navicular

Pe partea medială a scheletului piciorului se află osul navicular.Acesta se articulează cu


talusul în partea posterioară și cu cele trei oase cuneiforme în partea anterioară. Locul de
inserție pentru tendonul mușchiului tibial posterior este pe tuberozitatea osului navicular ce
se află pe fața plantară a acestuia.

Osul cuboid

Pe partea laterală a scheletului piciorului se află osul cuboid. Acesta se articulează în


regiunea anterioară cu metatarsienele IV și V , în regiunea medială cu cuneiformul III iar
în regiunea posterioară cu calcaneul.
Oasele cuneiforme, trei la număr ( cuneiform lateral,intermediar si medial) Acestea sunt
localizate între osul navicular și primele trei metatarsiene.

Metatarsul este format din cinci metatarsiene având între ele patru spații interosoase.
Acestea sunt compuse dintr-o bază, un corp și un cap. Baza este situată posterior iar corpul
și capul anterior.

Falangele alcătuiesc scheletul degetelor piciorului. Degetele la rândul lor sunt formate din
trei falange (proximală,medie,distală) cu excepția halucelui (degetul I) care are doar doua
falange (proximală și distală).

Falangele au o bază sau epifiză posterioară , corp și un cap numit și epifiză anterioară.

Mușchii gambei

Mușchii gambei sunt imparțiți în trei regiuni : mușchii regiunii anterioare ,laterale și
posteriore.

Mușchii regiunii anterioare

ACȚIUNE

Mușchiul tibial anterior  Flexia dorsală a piciorului


 Adducția și rotația medială a piciorului
 Menține bolta plantară alături de mușchiul peronier lung
ACȚIUNE

Mușchiul lung extensor al  Flexia dorsală a piciorului


degetelor  Abductor si rotator lateral
 Extensor al degetelor II-V

ACȚIUNE

Mușchiul extensor lung al  Extensor al halucelui


halucelui  Flexia dorsala a piciorului
 Rotator medial

ACȚIUNE
 Flexia dorsală a piciorului
Mușchiul al III lea peronier
 Abductor
 Rotator lateral al piciorului

Mușchii regiunii laterale

ACȚIUNE

Mușchiul peronier lung  Flexia plantară a piciorului


 Abducția piciorului
 Rotația laterală a piciorului
 Menține bolta plantară

ACȚIUNE

Mușchiul peronier scurt  Flexia plantară a piciorului


 Rotația laterală a piciorului
 Abducția piciorului
Mușchii regiunii posterioare

Mușchiul triceps sural Acest mușchi este compus din mușchiul gastrognemian
și mușchiul solear

ACȚIUNE
Mușchiul
gastrognemian  Flexia plantară a piciorului
 Adducția piciorului
 Rotația medială a piciorului
 Flexia gambei pe coapsă

ACȚIUNE
Mușchiul solear
 Flexia plantară a piciorului
 Adducția piciorului
 Rotația medială a piciorului
 Flexia gambei pe coapsă

ACȚIUNE
Mușchiul plantar
 Tensor al articulației genunchiului
 Sinergist al mușchiului gastrognemian

ACȚIUNE
Mușchiul flexor lung
al degetelor  Flexia degetelor
 Flexia plantară a piciorului
 Adducția piciorului
 Inversiunea piciorului

ACȚIUNE
Mușchiul flexor lung
al halucelui  Flexia halucelui
 Flexia plantară a piciorului
 Adducția piciorului
 Rotația medială a piciorului

ACȚIUNE
Mușchiul tibial
posterior  Flexia plantară a piciorului
 Rotația medială a piciorului
 Menține bolta plantară
 Adducția piciorului
ACȚIUNE
Mușchiul popliteu
 Flexia coapsei pe gamba

Mușchii piciorului

Aceștia sunt orientați atât pe fața dorsală cît și plantară a piciorului. Sunt împărțiți în două
regiuni: dorsală și plantară.
Mușchii regiunii dorsale a piciorului

ACȚIUNE
Mușchiul scurt extensor al halucelui
 Extensia halucelui

ACȚIUNE
Mușchiul scurt extensor al degetelor
 Extensia degetelor II-IV

Mușchii plantei

Aceștia sunt imparțiți în trei loje : loja laterală, loja medială și loja plantară mijlocie.

Mușchii lojei laterale a plantei

ACȚIUNE
Mușchiul abductor al degetului mic
 Flexia halucelui
 Menține bolta plantară

ACȚIUNE
Mușchiul scurt flexor al degetului mic
 Abducția degetului V
 Flexia falangei proximale
degetului V

Mușchii lojei mediale a plantei

ACȚIUNE
Mușchiul adductor al
halucelui  Adducția halucelui
 Flexia falangei proximale a
halucelui
 Menține bolta plantara

Mușchiul abductor al  Abducția halucelui


halucelui  Menține bolta plantară
Mușchiul scurt flexor al  Flexia halucelui
halucelui  Menține bolta plantară

Mușchii lojei plantare mijlocie

ACȚIUNE
Mușchiul scurt flexor al degetelor
 Flexia falangelor proximală și mijlocie a
degetelor II-V

 Este implicat ,ajutând mișcarea de flexie a


Mușchiul pătrat al plantei mușchiului flexor lung al degetelor

 Flexia falangei proximale


Mușchii lombricali  Extensia falangelor distală și mijlocie

 Flexia falangelor proximale


Mușchii interosoși dorsali  Extensia falangelor mijlocie și distală
 Flexia falangelor proximale ale degetelor
Mușchii interosoși plantari III ȘI V
 Apropie degetele de axul piciorului

ARTICULAȚIA TALO- CRURALA ( ARTICULAȚIA GLEZNEI)

Articulația talo-crurală sau articulația gleznei este formată din fața articulară a scoabei
tibio-peroniere compusă din extremitatea distală a tibiei alături de extremitatea distală a
fibulei asa numita maleolă fbulară și trohleea talusului.

Glezna este menținută în poziția anatomica prin capsula articulară dar și prin ligamentele
situate la exteriorul acesteia lateral și medial. În regiunea laterală a gleznei este situat
ligamentul colateral lateral și în regiunea medială ligamentul colateral medial . Glezna este
stabilizată de aceste ligamente în special în plan frontal.

Ligamentul colateral medial este numit si ligamentul deltoidian fiind un ligament puternic
are in componența sa trei fascicule : fasciculul anterior care se inseră pe fața medială a
osului navicular, fasciculul intermediar ce se inseră pe fața medială a astragalului și
fasciculul posterior aflat pe fața medială a calcaneului. Toate trei fascicule proximal se
inseră pe vârful maleolei tibiei iar distal pe talus și calcaneu.

Ligamentul colateral lateral este alcătuit din trei fascicule orientate în sensuri distincte.
Acestea mențin talusul în plan frontal și sagital. Fasciculul orientat orizontal numit și
ligamentul talofibular anterior este poziționat anterior de maleola fibulară, fasciculul
orizontal spre deosebire de cel de mai sus este poziționat posterior și este numit și
ligamentul talo-fibular posterior. Ultimul fascicul este cel orientat vertical numit
ligamentul calcaneo-fibular și este situat sub maleola fibulară.

Articulația talo-
calcaneană
Articulația talo-calcaneană este compusă de suprafața ariculară posterioară calcaneană a
talusului și suprafața articulară posterioară talară a calcaneului. Această articulație este
menținută de ligamentul talo-calcanean atât mediat cât și lateral.

Articulația talo-calcaneo-naviculară

Articulația talo-calcaneo-naviculară este compusă din suprafața articulară a capului


talusului impreună cu fața articulară posterioară a osului navicular și fața anterioară și
medială a calcaneului. Aceste doua suprafețe articulare sunt unite prin intermediul
ligamentului calcaneo-navicular.

Articulația calcaneo-cuboidială

Articulația calcaneo-cuboidială este compusă din suprafața articulară cuboidiană a


calcaneului și fața articulară posterioară a osului cuboid.

Articulația transversa a tarsusului

Între primul și al doilea rând de oase tarsiene se formează articulația .

Articulația cuneo-naviculară

Fața anterioară a osului navicular împreună cu fețele posterioare a celor trei oase
cuneiforme formează articulația cuneo-naviculară. Aceasta este consolidată de ligamentele
cuneo-naviculare plantare și dorsale.

Articulația intercuneene

Această articulație cuprinde cele trei oase cuneiforme care la rândul lor sunt unite între ele
prin ligamentele dorsale,interosoase și plantare.

Articulația cuneo-cuboidiană

Fața articulară medială a cuboidului alături de fața articulară a osului cuneiform lateral
formează articulația cuneo-cuboidiană. Este consolidată de ligamentul plantar ,interosos și
dorsal.

I2. Noțiuni de biomecanică


În timpul mișcarilor la nivelul articulației gleznei se pot realiza atât mișcari de flexie cât si
de extensie. Mișcarea de flexie este denumită și flexie dorsală iar de extensie flexie
plantară. În timpul flexiei dorsale fața dorsală a piciorului se îndreaptă spre fața anterioară
a tibiei iar in timpul flexiei dorsale spre fața posterioară a gambei.

Axul biomecanic ale acestor mișcări face ca în momentul flexiei plantare piciorul să se
ducă spre abducție iar în flexie dorsală spre adducție. În condiții normale mișcarea de
flexie dorsală este de 20 de grade în timp ce flexia plantară este de 35 de grade.

Rotația interna (supinația piciorului) si rotația externă (pronația piciorului) se realizează în


articulația medio-tarsiană în jurul axului antero-posterior. Rotația internă este realizată
atunci când marginea internă a piciorului este ridicată de pe sol in timp ce fața plantară
este orientată intern . Această mișcare este între 10-15 grade . Rotația externă este realizată
atunci când marginea externă a piciorului este ridicată de la sol ,fața plantară fiind orientată
extern. Această mișcare este de 5 grade .

Abducția se realizează în momentul când vârful piciorului tinde spre lateral în timp ce
vârful în adducția tinde spre medial. Aceste doua mișcări se realizează între 10 și 20 de
grade. În timpul mișcării de abducție se realizează concomitent și eversia piciorului așa
cum în mișcarea de adducție apare și inversia piciorului.

Mișcarea de circumducție este comusă din totalul mișcarilor care se realizează la nivelul
gleznei.( flexie ,extensie,abducție ,adducție)

Entorsa de glezna – etiopatologie


Entorsele de gleznă sunt considerate cele mai comune traumatisme manifestate la
perosanele active cu o incidență estimată de 61 de entorse de gleznă la 10.000 de persoane
pe an.(Maffuli și Ferran 2008) Reprezinta 30 % din leziunile întalnite la sportivi. Frecvența
cea mai mare a entorselor se constată la persoanele cu vârste cuprinse între vârsta de 10 și
19 ani. Jumătate din entorsele de gleznă apar in cazul atleților. Într-un studiu recent s-a
descoperit ca 18 % din sportivii de teren care au suferit o entorsa au recidivat în decurs de
24 de luni. Alt studiu demonstrează o rată ridicată de entorse recurente și instabilitate
recurentă la pacienții care au entorsă primară de gleznă. Entorsele de gradul 1 sau 2 au un
risc mai mare de recidivă față de entorsa de gradul 3.(Mariallopoulos 2009). Din cazua
faptului ca entorsele de gleznă pot foarte des recidiva sau croniciza este important ca
programul de recuperare sa fie elaborat atat de kinetoterapeut cât și de medicul ortoped
pentru rezultate cât mai bune.

„Entorsa este o leziune traumatică creată de o „perturbare tensională” a parților moi


capsulo-ligamentare și periarticulare ce depașește limitele fiziologice de stabilitate ale
articulației ,dar fără modificarea raporturilor dintre suprafețele osteocartilaginoase. Forța
care produce această perturbare este frecvent un traumatism indirect transmis articulației
prin intermediul osului.”

Elementele osoase ce formează articulația gleznei sunt congruente de aceea oferă


stabilitate mai ales în poziție statică neutră. În timpul mișcarilor susținerea laterală a
articulației gleznei este oferită de ligamentul calcaneo fibular , ligamentul talo-fibular
anterior și talo-fibular posterior în timp ce susținerea medială este oferită de ligamentul
deltoid format din ligamentul tibio-talar anterior și posterior de ligamentul tibio-navicular
și de cel tibio-calcanean. Un alt sprijin al articulației gleznei dar și ale articulației tibio-
fibulare este oferit de ligamentul tibio-fibular anterior și posterior și de membrana
interosoasa denumit și complex sindesmotic.

Cel mai des lezat ligament de la nivelul gleznei este ligamentul talo-fibular anterior
succedat de ligamentul calcaneo-fibular. Aceste doua ligamente sunt de obicei lezate în
același timp în urma mecanismului de inversie și de flexie plantară. Este mai rar întalnit
traumatismul manifestat prin eversia piciorului unde traumatismul ar fi localizat la nivelul
ligamentului deltoid.
Controlul dinamic al piciorului este realizat de tensoanele și mușchii care strabat articulația
gleznei și se inseră pe picior. Mușchii ai căror rol este de a susține articulația gleznei în
timpul inversiei și de a realiza eversia piciorului intervenind în profilaxia apariției
entorselor sunt peronierul lung ,peronierul scurt și mușchiul al treilea peronier. Mișcarea
talusului este impusă de picior și de poziția gleznei întrucât nu exista nici un mușchi care
să se insere direct pe talus. Poziția cea mai stabilă a gleznei este în dorsiflexie moment în
care talusul aluneca posterior în timp ce porțiunea mai lată a astragalului se fixează în
scoaba tibio-peronieră. În timul realizării mișcării de flexie plantară talusul glisează
anterior glezna devenind instabilă ,moment favorabil apariției entorsei de gleznă.

Alături de aceasta lezare a segmentelor articulare întîlnim și leziuni periarticulare, la


nivelul părților moi precum vase,nervi ,tegument rezultând tumefierea și echimoza cu
schimbare a culorii tegumentului .