O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri prin surprinderea reactiilor personajelor aflate in situatii

limita, o comedie de caractere prin multitudinea de tipuri umane prezentate si o comedie politica, prin
prezentarea ironica a vietii politice a unui orasel de munte. Caragiale reuseste sa cuprinda o frantura din
complexitatea vietii sociale a micului oras, dar sa si puna sub lupa tringhiul amoros format din Tipatescu,
prefectul judetului, Zoe Trahanache, sotia distinsa si respectabila, si Zaharia Trahanache, presedintele
comitetului si sot incornorat.

Zoe si Zaharia reprezinta cuplul ce cultiva valori imorale, precum adulterul, minciunea, ipocrizia, tradarea
sub masca unei familii bine inchegate si fericite. Ei au in micul lor orasel o pozitie sociala privilegiata,
datorita faptului ca Zaharia este presedintele tuturor”comitetelor si comitiilor”, iar Zoe este „sotia celui de
sus”, si, impreuna cu Tipatescu, „prietinul” lui Zaharia si amantul sotiei, considera ca micuta capitala a
judetului de munte este proprietatea lor.

Trahanche este un personaj ambiguu. El pare a fi naiv si manevrabil, dar uneori parca ar sti adevarul,
tolerand realitatea. Ilustrativa in acest sens este scena in care acesta ii aduce la cunostinta prefectului
santajul lui Catavencu. Desi ii povesteste toata scena pe un ton neutru, il face in acelasi timp pe Tipatescu sa
creada ca el banuieste relatia sa cu Zoe, iar dupa ce se delecteaza cu momentul de panica a lui Tipatescu, ii
ofera acestuia varianta morala, a plastografiei. Probabil diferenta de varsta sau sedintele politice prelungite,
cand isi lasa singura sotia, ii ofera argumentele necesare pentru toleranta sau poate nu vrea sa se gandeasca
ca sotia, pe care o iubeste, si prietenul, la care tine, ar putea avea ceva impreuna.

Deci, familia Trahanache nu poate fi amenintata de adulterul in sine, ci de pericolul de a-si pierde puterea si
influenta in societate. Ei nu-si pun deloc problema despartirii, ci doar pe cea de pierdere a credibilitatii
politice. De aceea, amenintarea ca scrisoarea intima ar putea fi publicata ii face pe amandoi sa reactioneze la
fel: Zoe vrea sa se intalneasca cu Catavencu, negociind ca din partea sotului ei si a partidului acestuia, iar
Trahanache incearca pe alte cai, sa-l santajeze la randul lui pe Catavencu, cautand orice, fiind convins ca
orice om politic este si unul corupt. Amandoi incearca sa-si salveze imaginea publica si tot ce decurge din
aceasta si nu reputatia familiei, neaparat.

La un moment dat Zoe isi pierde rabdarea, dar revine la starea de bucurie imediat ce Cetateanul turmentat ii
inapoiaza scrisoarea. La polul opus, Trahanache pregateste serbarea noului ales, dar cu arma santajului in
buzunar.

Conflictul se rezolva printr-o solutie de compromis, iar lucrurile reviun la normal, la fel si starile
personajelor. Familia Trahanache reuseste sa evite o situatie compromitatoare, mergand mai departe pe
aceleasi cai, ingaduite de Trahanache : „Eu n-am prefect, eu am prietin!”.

Cele trei personaje ilustreaza tipuri umane individualizate prin comportament, particularitati de limbaj sau
nume, dar si prin elemente sociale si psihologice. Zoe nu este doar adulterina cocheta, ci si o femeie care stie
ce vrea si care conduce din umbra viata politica a orasului, prin manipularea barbatilor din viata ei.
Trahanache nu este doar un sot inselat, credul si usor manevrabil, ci si un politician abil, care isi poate
intimida adversarii cu firea sa calma.

In O scrisoare pierduta Caragiale satirizeaza moravurile societatii, inexistenta moralitatii in viata de

familie si in cea de zi cu zi, precum si ipocrizia si tradarile din planul politic. Toate aceste caracteristici sunt
valabile pana in timpurile noastre, ceea ce face ca aceasta satira sa fie una cat se poate de actuala.