CAPITOLUL 1

Operatori liniari şi continui pe spaţii normate

1.1. Breviar teoretic

Propoziţia 1.1.1. Se consideră E şi F K−spaţii vectoriale normate. Pentru
oricare L ∈ B(E, F ) se defineşte:
||L|| := sup{||Lx|| : x ∈ E şi ||x|| ≤ 1}.
Atunci:
(i). || · || : B(E, F ) → [0, ∞) este normă.
(ii). Pentru oricare L ∈ B(E, F ), pentru oricare A ⊂ B(0E , 1) densă ı̂n
B(0E , 1), au loc egalităţile:
||L|| = sup{||Lx|| : x ∈ E şi ||x|| < 1} = sup{||Lx|| : x ∈ A} =
= sup{||Lx|| : x ∈ E şi ||x|| = 1} = inf{t ≥ 0 : ||Lx|| ≤ t||x||, pentru orice x ∈ E}.
(iii).(a). Pentru oricare x ∈ E, ||x|| = sup{|x0 (x)| : x0 ∈ E 0 şi ||x0 || ≤ 1}.
(b). Pentru oricare L ∈ B(E, F ),
||L|| := sup{|y 0 (Lx)| : y 0 ∈ F 0 , ||y 0 || ≤ 1 şi x ∈ E, ||x|| ≤ 1}.
Demonstraţie. (i). Se presupune că ||L|| = 0, deci Lx = 0F , pentru orice
x
x ∈ E1 . Fie x ∈ E, ||x|| > 1. Deoarece ||x|| ∈ E1 pentru orice x ∈ E rezultă:
x 1
0F = L( )= Lx, ∀x ∈ E =⇒ Lx = 0F , ∀x ∈ E =⇒ L = 0.
||x|| ||x||
Fie α ∈ K şi L ∈ B(E, F ). Atunci
||αL|| = sup{||(αL)(x)|| : ||x|| ≤ 1} = |α| sup{||Lx|| : ||x|| ≤ 1} = |α|||L||.
Pe de altă parte, dacă S, T ∈ B(E, F ) şi x ∈ E1 , atunci
||(S + T )(x)|| ≤ ||Sx|| + ||T x|| ≤ ||S|| + ||T ||,
deci ||S + T || ≤ ||S|| + ||T ||.
(ii). (1◦ ). Fie
a1 = sup{||Lx|| : x ∈ B(0E , 1)}, a2 = sup{||Lx|| : x ∈ A},
a3 = sup{||Lx|| : ||x|| = 1}, a4 = inf{t > 0 : ||Lx|| ≤ t||x|| pentru oricare x ∈ E}.
1
Se observă că pentru orice x ∈ E \ {0E }, ||x|| x ∈ E1 , deci
1 1
||L( x)|| ≤ ||L|| ⇐⇒ ||Lx|| ≤ ||L||||x|| şi ||L( x)|| ≤ a3 ⇐⇒ ||Lx|| ≤ a3 ||x||.
||x|| ||x||
Din definiţiile şi inegalităţile stabilite anterior se obţin relaţiile
a2 ≤ a1 ≤ ||L|| şi a4 ≤ a3 ≤ ||L||.
1
2 1. OPERATORI LINIARI ŞI CONTINUI PE SPAŢII NORMATE

(2◦ ). Cum A este densă ı̂n B(0E , 1), rezultă că A este densă ı̂n E1 = B(0E , 1).
Pentru x ∈ E1 , fie {xn }n∈N∗ ⊂ A cu (xn )n → x. Atunci (Lxn )n → Lx şi
||Lx|| = lim ||Lxn || ≤ a2 =⇒ ||L|| ≤ a2 ,
n→∞

prin urmare ||L|| = a1 = a2 .

(3◦ ). Dacă a4 < ||L|| şi ε ∈ (a4 , ||L||) este astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ E,
||Lx|| ≤ ε||x||, atunci
∀x ∈ E1 , ||Lx|| ≤ ε||x|| ≤ ε =⇒ ||L|| ≤ ε,
ceea ce contravine alegerii lui ε. Aşadar ||L|| ≤ a4 , adică ||L|| = a3 = a4 .
(iii).(a). Pentru x = 0 afirmaţia este evidentă. Fie x0 ∈ E \ {0}. Conform cu
teorema Hahn-Banach, există f : E → K astfel ı̂ncât f (x0 ) = ||x0 || şi |f (x)| ≤ ||x||,
pentru orice x ∈ E. În particular f este continuă şi ||f || ≤ 1. Pe de altă parte,
|f (x0 )| = f (x0 ) ≤ ||f ||||x0 || =⇒ ||x0 || ≤ ||f ||||x0 || =⇒ ||f || ≥ 1.
Deci ||f || = 1. Utilizând cele de mai sus, rezultă că
sup{|x0 (x0 )| : x0 ∈ E 0 , ||x0 || ≤ 1} ≥ |f (x0 )| = ||x0 ||
şi cum inegalitatea inversă este evidentă, se obţine egalitatea.
(b). Rezultă imediat din definiţia normei lui L şi (a). ¥

Propoziţia 1.1.2. Fie E şi F K−spaţii vectoriale normate unde F este spaţiu
Banach. Atunci B(E, F ) este spaţiu Banach ı̂n raport cu norma definită anterior.

Demonstraţie. Din cele de mai sus (B(E, F ), || · ||) este K−spaţiu normat.
Fie acum (Ln )n∈N∗ şir Cauchy ı̂n (B(E, F ), || · ||). Atunci:
∀n, p ∈ N∗ , ∀x ∈ E, ||Ln+p x − Ln x|| ≤ ||Ln+p − Ln ||||x||
prin urmare (Ln x)n∈N∗ este şir Cauchy ı̂n F . Aşadar:
∀x ∈ E, ∃ lim Ln x =: Lx şi L ∈ L(E, F ).
Pe de altă parte există n1 ∈ N∗ astfel ı̂ncât pentru oricare p ∈ N∗ şi pentru oricare
x ∈ B(0E , 1), ||Ln1 +p x − Ln1 x|| ≤ 1, de unde rezultă că:

∃n1 ∈ N∗ , ∀x ∈ B(0E , 1), ||Lx − Ln1 x|| = lim ||Ln1 +p x − Ln1 x|| ≤ 1.
p→∞

Prin urmare
∃n1 ∈ N∗ : ∀x ∈ B(0E , 1), ||Lx|| ≤ 1 + ||Ln1 x|| ≤ 1 + ||Ln1 || =⇒ L ∈ B(E, F ).

Similar,
∀ε ∈ (0, ∞), ∃nε ∈ N∗ : ∀n, p ∈ N∗ , n ≥ nε şi ∀x ∈ B(0E , 1) =⇒ ||Ln+p x−Ln x|| ≤ ε,
ceea ce, prin trecere la limită cu p către infinit, impune că:
∀ε ∈ (0, ∞), ∃nε ∈ N∗ : ∀n ∈ N∗ , n ≥ nε =⇒ ||L − Ln || ≤ ε,
adică L este limita şirului (Ln )n∈N∗ ı̂n (B(E, F ), || · ||). ¥
 1.2. EXEMPLE DE OPERATORI LINIARI ŞI CONTINUI PE SPAŢII NORMATE 3

1.2. Exemple de operatori liniari şi continui pe spaţii normate

Sunt prezentaţi câţiva operatori concreţi definiţi pe CK ([0, 1]), unul de mul-
tiplicare cu o funcţie continuă dată, altul de compunere cu o funcţi dată, altul
integral.
Exemplul 1.2.1. Fie Mα : CK ([0, 1]) → CK ([0, 1]),
Mα (f )(x) := α(x)f (x), ∀ x ∈ [0, 1], ∀ f ∈ CK ([0, 1]),
unde α : [0, 1] → K continuă. Atunci Mα este operator liniar şi continuu.
Evident
α ∈ CK ([0, 1]), f ∈ CK ([0, 1]) ⇒ αf ∈ CK ([0, 1]),
deci Mα bine definit.
Mα este liniar:
Mα (f + g)(x) = α(x) · (f + g)(x) = α(x)(f (x) + g(x)) =
= α(x)f (x) + α(x)g(x) = Mα (f )(x) + Mα (g)(x), ∀ f, g ∈ CK ([0, 1]), ∀ x ∈ [0, 1].
Mα (λf )(x) = α(x) · (λf )(x) = α(x)(λ(f (x))) =
= λ · α(x) · f (x) = λMα (f )(x), ∀ f ∈ CK ([0, 1]), ∀ x ∈ [0, 1], ∀ λ ∈ K.
Mα este continuu, i.e. Mα ∈ B(CK ([0, 1]), CK ([0, 1])):
kMα (f )k∞ = sup |Mα (f )(x)| = sup |α(x)f (x)| ≤
x∈[0,1] x∈[0,1]

≤ kαk sup |f (x)| = kαk∞ · kf k∞ .

x∈[0,1]

În continuare se va calcula norma lui Mα . Avem:

kMα k ≤ kαk∞ ,
f0 ∈ CK ([0, 1]), f0 (x) = 1, ∀ x ∈ [0, 1] ⇒ kf0 k∞ = 1 =⇒
=⇒ kMα k = sup kMα (f )k∞ ≥ kMα (f0 )k∞ =
kf k∞ =1

= sup |Mα (f0 )(x)| = sup |α(x)| = kαk∞ .

x∈[0,1] x∈[0,1]
Din cele de mai sus rezultă:
kMα k = kαk∞ = 1.
Exemplul 1.2.2. Fie T : CK ([0, 1]) → CK ([0, 1]),
T (f )(x) := f (x2 ), ∀ x ∈ [0, 1], ∀ f ∈ CK ([0, 1]).
Atunci T este operator liniar şi continuu.
Fie ϕ : [0, 1] → [0, 1], ϕ(x) = x2 . Avem T (f ) = f ◦ ϕ, şi, cum
ϕ : [0, 1] −→ [0, 1] continuă, f ∈ CK ([0, 1]),
rezultă T (f ) ∈ CK ([0, 1]), deci T este bine definit.
T este liniar:
T (f + g)(x) = (f + g)(x2 ) = f (x2 ) + g(x2 ) =
= T (f )(x) + T (g)(x), ∀ x ∈ [0, 1], ∀ f, g ∈ CK ([0, 1]),
T (λf )(x) = (λf )(x2 ) = λT (f )(x), ∀ f ∈ CK ([0, 1]), ∀ λ ∈ R.
4 1. OPERATORI LINIARI ŞI CONTINUI PE SPAŢII NORMATE

T este continuu:
kT (f )k∞ = sup |T (f )(x)| = sup |f (x2 )| =
x∈[0,1] x∈[0,1]

= sup |f (x)| = kf k∞ ,
x∈[0,1]
iar ı̂n plus rezultă kT k = 1.
Exemplul 1.2.3. Fie T : CK ([0, 1]) → CK ([0, 1]),
Z 1
(T f )(x) := ex−y f (y)dy, ∀ f ∈ CK ([0, 1]), ∀ x ∈ [0, 1].
0
T este liniar, continuu.
Demonstrăm că T este bine definit. Avem:
f ∈ CK ([0, 1]) ⇒ [0, 1] × [0, 1] 3 (x, y) → f (y) · ex−y ∈ R continuă
¡ ¢

³ Z 1 ´
⇒ [0, 1] 3 x → f (y)ex−y dy := T (f ) ∈ CK ([0, 1]).
0
T este liniar:
Z 1
T (f + g)(x) = (f (y) + g(y))ex−y dy =
0
Z 1 Z 1
x−y
= f (y)e dy + g(y)ex−y dy =
0 0
= T (f )(x) + T (g)(x), ∀ x ∈ [0, 1], ∀ f, g ∈ CK ([0, 1]),
Z 1 Z 1
T (λf )(x) = (λf )(y)ex−y dy = λf (y)ex−y dy =
0 0
Z 1
=λ f (y)ex−y dy = λT (f )(x).
0
T este continuu:
¯Z 1 ¯ Z 1
x−y
|f (y)ex−y |dy ≤
¯ ¯
kT (f )k∞ = sup ¯¯ f (y)e dy ¯ ≤ sup
¯
x∈[0,1] 0 x∈[0,1] 0
Z 1 Z 1
x−y
≤ sup kf k∞ · e dy = kf k∞ sup ex−y dy =
x∈[0,1] 0 x∈[0,1] 0
µ ¶
e−1
= kf k∞ sup ex = (e − 1)kf k∞ , ∀ f ∈ CK ([0, 1]),
x∈[0,1] e
deci T este continuu şi ı̂n plus kT k∞ ≤ e − 1.
Dacă
f0 (x) ≡ 1, ∀ x ∈ [0, 1] ⇒ f0 ∈ CK ([0, 1]),
rezultă imediat kf0 k∞ = 1.
În final
¯Z 1 ¯ Z 1
x−y
ex−y dy =
¯ ¯
kT k = sup kT (f )k∞ ≥ kT (f0 )k∞ = sup ¯ ¯ e dy ¯ = sup
¯
kf k∞ =1 x∈[0,1] 0 x∈[0,1] 0
µ ¶
e−1
= sup ex = (e − 1).
x∈[0,1] e
Rezultă kT k = e − 1.