Comportament si comunicare organizatională

1. Comportament organizational
Cuprins:

I. COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
CAP.1 Management si comportament organizational

II. COMPORTAMENT INDIVIDUAL

CAP.2 Individul din organizatie
CAP.3 Elemente de evaluare si orientare a comportamentului in organizatie
CAP.4 Motivatia in munca

III. COMPORTAMENT SOCIAL

CAP.5 Grupul si munca in echipa
CAP.6 Comunicarea organizationala

I. - CAP.1 - Management si comportament organizational

Definirea si obiectivele comportamentului organizational

DEF: Comportamentul organizational este disciplina care studiaza

atitudinile si comportamentele indivizilor si grupurilor in cadrul organizatiilor
pentru a asigura functionarea lor eficienta si adaptarea la schimbare.
Obiectul de studiu al disciplinei il constituie comportamentul individual
si de grup manifestat in cadrul organizatiei.

Domeniul de studiu al comportamentului organizaţional

 comportamentul oamenilor;
 procesul de management;
  contextul organizaţional în care are loc procesul de management;
 procesele organizaţionale şi munca;
 interacţiunile cu mediul extern din care face parte organizaţia

Mediu Organizaţii

Grupuri

Indivizi

Mediu

eluri de analiză a comportamentului organizaţional

 individul. O organizaţie, înainte de toate, este un ansamblu de indivizi

care interacţionează. Fiecare persoană este unică şi se caracterizează prin
personalitate, valori, atitudini, aptitudini şi abilităţi, aşteptări şi experienţe care îi
sunt proprii;

 grupul. Organizaţia tinde să canalizeze energia indivizilor cu ajutorul

unei diversităţi de grupuri. Studiul comportamentului social în organizaţii nu se
limitează, însă, doar la construirea grupurilor şi echipelor de muncă astfel încât
să se obţină un maxim de performanţă organizaţională, ci şi la înţelegerea şi
explicarea comportamentului social informal ca şi a unor procese
organizaţionale care afectează grupurile, precum comunicare, conflict, putere şi
leadership;

 organizaţia în ansamblu. Această componentă înglobează studierea

relaţiei organizaţie-mediu şi a unor aspecte organizaţionale generale ca şi cultura
organizaţională, strategia, structura organizaţiei şi legătura dintre acestea şi
comportamentul indivizilor şi grupurilor din organizaţie.

- mediul influenţează organizaţia prin dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică,

fluctuaţii economice, influenţe sociale şi culturale şi acţiuni guvernamentale.
Efectele operaţiilor organizaţiei în mediul său sunt reflectate de valorificarea
oportunităţilor şi diminuarea riscurilor, respectiv atingerea cu succes a
scopurilor şi obiectivelor.

Există două abordări ale înţelegerii comportamentului uman în

organizaţii care sunt legate dar contrastează una cu cealaltă:

 Abordarea psihologică
 Abordarea sociologică

Abordarea psihologică pune accentul pe indivizii din care este formată

organizaţia. Aspectele psihologice sunt importante dar, prin ele însele, oferă o
privire prea îngustă pentru înţelegerea comportamentului organizaţional. Ceea
ce interesează nu este complexitatea caracteristicilor şi diferenţelor dintre
indivizi în sine ci comportamentul şi managementul oamenilor într-un cadru
organizaţional.

Abordarea sociologică este orientată spre comportamentul oamenilor în

societate. Aspectele sociologice sunt importante şi o serie de autori tind să
critice ideile tradiţionale despre organizaţii şi management.

De ce să studiem comportamentul organizaţional ?

- înţelegerea mai bună a propriei persoane cât şi a altor oameni într-un context
legat în principal de muncă
 pentru a fi un manager eficient este necesară o combinaţie de cunoştinţe
şi experienţă
„învăţarea experienţială”
 se referă la a învăţa din propriile experienţe
 a fi capabil să înveţi din propria experienţă e o abilitate valoroasă.

Ce sunt organizaţiile ?

Formal, organizaţia este definită ca o grupare de indivizi care muncesc

împreună într-o diviziune a muncii pentru a atinge un scop comun.

 Gary Johns le defineşte ca şi „invenţii sociale destinate realizării unor

scopuri comune prin efort de grup”.
 Organizaţia este un mediu social al cărui scop este de a produce bunuri sau
servicii prin intermediul coordonării eforturilor indivizilor şi a grupurilor din
care este compusă.
  un ansamblul de resurse umane, materiale, financiare şi informaţionale,
reunite şi funcţionând în vederea realizării unui scop

Scopul , misiunea şi strategiile organizaţiilor

 Scopul unei organizaţii este cel mai adesea definit prin aceea că
organizaţia creează bunuri şi servicii pentru clienţi.
 Putem include aici şi organizaţiile nonprofit care oferă servicii pentru
beneficiul public: educaţie, ocrotirea sănătăţii, justiţie, construcţii şi întreţinerea
drumurilor etc.

Misiunea şi formularea misiunii au menirea de a concentra atenţia, atât a

membrilor organizaţiei cât şi a celor din exterior asupra scopului.
 Misiunile sunt scrise pentru a comunica o viziune clară asupra a ceea ce
doreşte organizaţia pe termen lung – obiective pe termen lung şi aspiraţii.

 Dat fiind un scop şi o viziune organizaţiile pun în aplicare o serie de

strategii pentru a le îndeplini. Strategiile trebuie să fie bine formulate şi
implementate pentru ca organizaţiile să aibă succes în mediul concurenţial.

Resursele umane din cadrul organizatiilor

 Liderii organizaţiilor din zilele noastre recunosc importanţa oamenilor şi

îi pun pe primul loc.
 În acelaşi timp înţeleg semnificaţia ideii că oamenii sunt bunul cel mai de
preţ al unei organizaţii.
 Comportamentul organizaţional pune accent pe capitalul intelectual ca
fiind reprezentat de suma cunoştinţelor, expertizei şi implicării de care dă
dovadă forţa de muncă a unei organizaţii.
 Oamenii sunt resurse umane care prin cunoştinţele şi performanţa lor
reuşesc să îndeplinească scopul, misiunea şi strategiile organizaţiei.
 Numai prin efort uman pot fi transformate celelalte resurse.
 Organizaţiile sunt văzute ca sisteme deschise care obţin resurse – intrări
din mediu şi le folosesc pentru a le transforma în ieşiri – bunuri şi servicii care
sunt returnate în mediu.
Roluri specifice indeplinite de manager

a) Domeniul relatiilor interpresonale

Simbol
Lider
Agent de legatura

b) Domeniul informational
Observator activ
Furnizor de informatii
Purtator de cuvant

c) Domeniul decizional
Antreprenor
Factor de reglementare
Alocator de resurse
Negociator