Relief de eroziune creat de ghețarii montani

1. Circul glaciar: rezultă în urma exarației și reprezintă o excavațiune sub forma unei drpresiuni
semicirculare rezultată datorită presiunii gheții asupra patului de rocă. Se suprapune peste zona
de alimentare a ghețarilor. Există cercuri extinse, mici și suspendat și în sectoarele joase de pe
fundul circului se formează lacuri (tăuri).
2. Pragul glaciar: Este forma de relief pozitivă situată în fața circului glaciar. Se suprapune peste
roci mai dure.
3. Roci moutonate/ spinări de berbeci: forme de relief pozitive cu aspect bombat care prezintă
foarte multe striații sau striuri. Apar pe pragurile glaciare.
4. Valea glaciară: se mai numește și trog și este o formă de eroziune glaciară rezultată în urma
modelării versanților și a patului de rocă de masa glaciară. Sunt dezvoltate la ghețarii cu volum
însemnat de gheață deoarece aceștia și-au dezvoltat limbi care au coborât pe văile preglaciare.
5. Custurile (Karling Alpi) sunt creste zimțate ce separă circurile sau văile și a căror geneză și
evoluție s-au realizat prin exarație, îngheț-dezgheț și nivație.
6. Șa de transfluență: Este o zonă mai joasă ce reprezintă rezultatul eroziunii glaciare a doi ghețari
adică un ghețar de pe un versant a erodat creasta prin eroziune regresivă și a trecut în bazinul
altui ghețar.
7. Platourile glaciare: sunt suprafețe cvasiorizontale în mții înalți pe care au fost ghețari ce le-au
șlefuit parțial creând microdepresiuni (în cazul rocilor moi) și movile șlefuite (roci dure)

Relief de acumulare creat de ghețarii montani

1. Morenele: sunt bucăți de rocă rontujite, heterogene ca alcătuire, dimensiuni variabile și

proveniență multiplă ( din degradarea versanților, praful eolian, bucăți de rocă cărate de
șuvoaiele de apă și așa mai departe.
LATERALE
INTERNE
DE FUND
FRONTALE/ TERMINALE
MEDIANE
2. Drumlinuri: materiale acumulate în spatele morenelor frontale sub forma unor movile teșite și
slab alungite care provin din morena de fund.

Relief de eroziune creat de ghețarii de calotă

1. Fjeld ( Câmpii de exarație): constituie întreaga suprafață modelată de către calotă. Există
excavații (cu lacuri câteodată) separate de platouri și movile rotunjite (Podișul Suediei, Finlanda,
Canada)
2. Nunatakurile: vârfuri și creste sau martori situate deasupra masei de gheață, care au fost
modelate prin îmbinarea proceselor glaciare cu cele periglaciare.
3. Depresiune de exarație: depresiuni formate datorită presiunii exercitată de masa de gheață.
 4. Fiorduri / Văi glaciare: sunt în regiunile acoperite de calota glaciară (Norvegia, Scoția, Țara
Galilor) unde gheața s-a deplasat pe văile create anterior pe care le-a șlefuit în întregime .
Sectoarele inferioare ale acestora sunt fiordurile care reprezintă un tip deosebit de țărm.
5. Berbeci și striuri glaciare: pe suprafețe alcătuite din roci mai dure, berbercii având înfățișare de
movile, iar striurile de șențulețe.

Relieful de acumulare creat de ghețarii de calotă:

1. Morene
- Frontale (Salpauseka în Finlanda): apar ca valuri colinare de pietriș, nisip și blocuri care se
întind pe sute de km. Au rezultat din materialele împinse de marginea calotei de gheață.
- De fund: reprezentate de movile, coline, blocuri și pietrișuri slab rulate, dispersate pe toată
suprafața ce a fost acoperită de masa de gheață.
2. Drumlinuri: sunt grupări alungite de coline cu lungimi de ordinul km, lățimi și înălțimi de ordinul
m, în spate și aproape perpendicular pe morenele frontale.Sunt morene învelite parțial de pânze
de pietriș și nisip.
3. Osaruri/Eskere: mase de pietris și nisip aduse din morenele de fund de către șuvoaiele de apă
subglaciară.
4. Kamesurile: Coline cu forme alungită formate prin acumulări fluvio-glaciare.
5. Blocuri eratice: Sunt stânci de dimensiuni foarte mari prăbușite din nunatakuri pe masa de
gheață și care au suferit deplasări de sute de km de la locul de origine și până unde au rămas în
urma topirii gheții. EX: Suedia la est de Riga, Finlanda, din Labrador până în nordul SUA.
6. Pradolinele: Culoare largi formate între șiruri de morene. EX Oderul, Elba
7. Sandrele: Campii piemontane formate din conuri de pietrisuri, nisipuri, depuse de cursurile de
apă rezultate la marginea calotei.
8. Zoliile: microdepresiuni rezultate prin topirea unui bloc de gheață situat în material.

Relief eolian

Vântul constituie o formă de exteriorizare a deplasării maselor de aer pe suprafețe și perioade de timp
diferite. Factorii care modeleaza relieful sunt: viteza, durata, frecventa.

Acțiunea vântului se face prin coraziune, deflație și acumulare. Coraziunea se înregistrează pe

suprafețele expuse vânturilor puternice si cu mare repetabilitate în timp. Vânturile trebuie să fie
puternice, să poată antrena particule de nisip, praf, gheață, stancile sa fie pe directia de propagare, iar
durata de manifestare si repetabilitate actiunii sa fie de cel putin 20-40 de cazuri într-un an.

Prin coroziune rezulta:

1. Alveole: sunt goluri cu dimensiuni variate care apar în locul bucățelelor de rocă dislocate.
2. Forme de relief rezidual de tipul coloanelor, sincșilor, babelor.
 3. Dreikantrele: sunt pietre sflefuite rezultate prin actiunea coroziunii asupra unor bolovani care au
rezultat din dezagregarea stâncilor și care au fost transportate la diverse distanțe.
4. Yardangurile: forme complexe rezultate în urma îmbinării coroziunii cu deflația. Formele
evoluate îmbracă două aspecte: microdepresiuni asimetrice și asimetrice separate de platouri ,
șanțuri paralele separate de creste înguste.

Forme de relief din deflație și acumulare

Deflația este procesul de spulberare a particulelor de praf și nisip fin.

1. Câmpurile de pietre (hamade, reguri) cele mai întinse forme de relief create de deflație. Inițial
acumulări heterogene de blocuri, bolovani, nisipuri, pietre etc) datorită deflației a apărut un fel
de omogenizare.
2. Câmpurile de nisip (erguri, nefud, kumuri) sunt cele mai mari acumulări de praf și nisip modelate
de vânt.
Vântul acționează asupra particulelor de nisip creând: riduri, movile de nisip, fâșii de nisip, nisip
cu praf, nisip cu zăpadă.
Dunele sunt cele mai frecvente forme de relief create prin deplasarea nisipului de către vânt.
Tipuri după formă:
 Simple (dune simple active lipsite de ierburi, dune izolate cu smocuri de arbuști, dune
fixate de vegetație)
 Câmpuri de dune paralele sau perpendiculare
 Barcane (forma de semiluna, corn)
 Cu forma piramidala
 Dune parabolice
 Dune pe marile câmpuri de nisip
 Dune litorale
 Dune pe terasele unor râuri sau în areale limitate de depresiuni

Relieful litoral

Valurile= principala forma de miscare a apei, are loc un transfer de energie cinetica a atmosferei către
hidrosferă.

Mareele = miscări pe verticală la țărmurile înalte și pe laterale la țărmurile joase. La flux se produc
acumulări ca bancuri submerse și la reflux se realizează eroziune și transport. Are loc transportul
materialelor rezultate din distrugerea falezelor.

Curenții de apă = Mișcare continuă și progresivă a apei, determinată de vânturile regulate. Apar
diferenșe de temperatură și salinitate, diferențe de nivel.

1. Faleza = este un abrupt, are pantă de 30-90 de grade și se află la contactul dintre uscat și mare.
2. Platforma de abraziune= o suprafață slab înclinată la baza falezei, rezultă din retragerea
acesteia.
3. Plaja= fâșie inundabilă, alcătuită din nisip, pietriș, cochilii.
4. Estuarele și deltele sunt în zona de vărsare a fluviilor în mare. Deltele sunt acolo unde
predomină procesele fluviatile, iar estuarele unde influența mareelor este puternică.
Estuarele sunt pâlnii ale fluviilor în mări cu șelf îngust unde există flux și reflux. La flux are loc
decantarea sedimentelor. La reflux rezultă curenți care înlătură materialele.
Deltele= complexe de acumulare la gurile fluviilor, conduc la înaintarea uscatului în mare.
5. Terasele litorale – apar datorită oscilațiilor de nivel eustatice și epirogenetice. În cazul coborârii
nivelului apei, faleza, plaja și o parte din platforma de abraziune rămân suspendate formând o
terasă.
6. Coralii se dezvoltă între paralele de 30 de grade latitudine sudica și nordică. Temperatura
trebuie să fie mai mare de 18 grade celsius, salinitatea de 27-40 la mie, adancimea apei pana in
25 de metri. Constructii specifice sunt atoli (inele cu laguna in centru), faros (atoli mici), recifi
franj (situati direct pe platforma litorala)

Tarmuri joase
Țărm cu lido – este cel mai răspândit. Se găsește în NV adriaticii, țărmul Mexican, estul indiei
Țărm cu limane
Țărm cu delte
Țărm cu lagune – apar golfuri închise de cordoane de nisip
Țărm cu estuare
Țărm watt – în zone cu platforme extinse, adâncime mică, flux și reflux cu intensitate mare. La
flux apar insule din bancuri, cordoane separate de canale, iar la reflux campie
Țărm aralian –în zonă cu relief eolian, dunele fiind insule
Țărmul finlandez- se găsește în marea baltică. Este un țărm glaciar (cu morene frontale,
drumlinuri, eskere), care a fost acoperit de ape.
Țărm cu mangrove – evoluția este influențată de pante

Țărmuri înalte
- In zonele deluroase sau muntoase, continuate pe platforme înguste

Tarmuri de tip Riass – N. Spaniei, Istria

- La flux văile devin golfuri, iar la reflux albiile râurilor devin mlăștinoase

Țărmuri cu fiorduri
-în regiuni afectate de ghețari, inundarea a dus la transformarea văilor glaciare în golfuri
ramificate
-adâncime de 200-300-1000 m
-formă de U
 Țărm dalmatic – cutele sunt paralele cu țărmul, anticlinalele sunt insule, iar sinclinalele
sunt canale
Țărm pacific în regiuni fracturate
Țărmuri cu structură transversală (atlantic, țărm cu anse) – linia de țărm taie aproape
perpendicular structurile
- Evoluează rapid, golfurile sunt transformate în lagune și se dezvoltă delte (Asia Mica)

Țărm vulcanic
- In insulele vulcanice, țărm circular cu lobi mari, cu pante ce urcă de la 10 la 30 de grade fără
faleze (vulcani bazaltici). Este un țărm de tip caldeiră cu pereți verticali. Evoluția este în
funcție de rocă: rapidă în cenușă vulcanică, greoaie în roci eruptive.