D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

LUCRAREA NR. 2

CONSTRUCŢIA, FUNCŢIONAREA ŞI ÎNCERCAREA

POMPELOR CU PISTOANE AXIALE CU BLOC ÎNCLINAT
DE CAPACITATE FIXĂ

1. SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea are ca scop determinarea caracteristicilor funcţionale, hidraulice, mecanice şi

energetice ale unei pompe tipice cu pistoane axiale, cu bloc înclinat, de capacitate fixă. Pompa
este produsă de S.C. Hidraulica Plopeni S.A. sub codul F112-25-IPG şi denumirea “Unitate
hidrostatică cu pistoane axiale”, fiind de fapt o maşină reversibilă (fig.1).
Pompa se numeşte “cu bloc înclinat” deoarece arborele roteşte discul şi acesta
antrenează blocul cilindrilor. Atunci când arborele pompei roteşte blocul cilindrilor pompa se
numeşte “cu disc înclinat”.

2. CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA POMPEI

Elementele componente ale pompei F112 sunt prezentate în figura 1.

Mecanismul între elementele căruia se realizează camerele de volum variabil este de tip
bielă-manivelă. Pistoanele sunt dispuse circular în blocul cilindrilor, avînd axele paralele cu axa
de rotaţie a acestuia. Mişcarea rectilinie alternativă a pistoanelor în raport cu cilindrii este
determinată de un disc numit “flanşa de antrenare”, faţă de axa căruia blocul cilindrilor este
înclinat cu un unghi de 25o. Flanşa acţionează pistoanele prin intermediul unor biele cu extremităţi
sferice. Desprinderea bielelor de flanşa de antrenare este împiedicată de o “placă de reţinere”
prevăzută cu alveole sferice. Desprinderea bielelor de pistoane în faza de aspiraţie este
împiedicată prin sertizare cu role profilate.
Conectarea alternativă a camerelor de volum variabil (realizate între pistoane şi cilindri)
cu racordurile se face printr-o “placă de distribuţie” sferică. În faza de aspiraţie pistoanele sunt
extrase din cilindri, volumul camerelor creşte, iar lichidul din rezervor este aspirat în cilindri prin
“fereastra de aspiraţie” a plăcii de distribuţie şi prin “fantele de distribuţie” ale cilindrilor. În faza
de refulare, pistoanele pătrund în cilindri evacuând lichidul spre motorul hidraulic prin fantele de
distribuţie şi “fereastra de refulare”. În faza de aspiraţie presiunea din camere scade până la
valoarea necesară umplerii cu lichid; în faza de refulare presiunea din camere creşte până la
valoarea necesară evacuării lichidului. Variaţiile rapide ale presiunii din cilindri în cursul
“comutaţiei” (schimbării fazei) sunt atenuate prin practicarea unor crestături triunghiulare în placa
de distribuţie, crestături numite “fante de amortizare”.
Între blocul cilindrilor şi placa de distribuţie se formează un lagăr hidrostatic complex. Forţa
portantă care acţionează axial pe blocul cilindrilor este echilibrată de rezultanta forţelor de
presiune exercitate de lichidul pompat pe suprafeţele de capăt ale cilindrilor (determinată de
diferenţa dintre ariile secţiunilor transversale ale cilindrilor şi fantelor). Etanşeitatea iniţială a
acestui lagăr hidrostatic este asigurată de un resort elicoidal care se sprijină pe blocul cilindrilor
şi pe flanşa de antrenare a pistoanelor, prin intermediul unui “cep” cilindro-sferic. Precomprimarea
resortului este impusă prin lanţul de cote axiale.
Forţele de presiune pe pistoane sunt preluate de doi rulmenţi radial-axiali cu bile, dispuşi
în tandem şi de un rulment radial cu role cilindrice. Ungerea rulmenţilor este asigurată îndeosebi
de lichidul scurs din cilindri prin jocul lagărului hidrostatic. Acest lichid este introdus între rulmenţi
printr-un canal practicat axial în cep şi în arbore. Articulaţiile sferice ale bielelor sunt unse cu
lichidul prelevat din cilindri, prin jocul radial dintre alezaje şi capetele pistoanelor. Scurgerile de
lichid sunt colectate în carcasă şi evacuate la rezervor prin racordul de drenaj.

1
D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

Fig. 1. Secţiune prin pompa F112-25-IPG:

1 – manşetă de rotaţie; 2 – inel de siguranţă; 3 – capacul arborelui; 4 – inel O; 5 – inel de
siguranţă; 6 – rulment radial cu role; 7 – distanţier; 8 – carcasă; 9 – rulment radial-axial; 10 –
flanşă de antrenare; 11 – cep cilindrico-sferic; 12 – bielă; 13 – blocul cilindrilor;14 – piston; 15 –
resort; 16 - placă de distribuţie; 17 – ştift de poziţionare a plăcii de distribuţie;18 – ştift de
centrare a plăcii de distribuţie 19 – capacul racordurilor.

2
 D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

Forţele care solicită axial arborele sunt preluate de carcasă prin “capacul arborelui” şi
printr-un inel de siguranţă. Etanşarea arborelui este asigurată printr-o manşetă de rotaţie
amplasată în “capacul arborelui”.
Placa de distribuţie se sprijină pe “capacul racordurilor” printr-o suprafaţă plană, fără
elemente de etanşare elastomerice. Rotirea plăcii de distribuţie este împiedicată de un ştift fixat
în capacul racordurilor. Capacele sunt etanşate cu inele “O”.

3.CARACTERISTICILE FUNCŢIONALE DE REGIM STAŢIONAR

În practică, funcţionarea unei pompe volumice fără cavitaţie este analizată pe baza
relaţiilor dintre parametrii săi funcţionali, parametri ce pot fi clasificaţi astfel:
- parametri hidraulici: debitul volumic Q şi suprapresiunea realizată P;
- parametri mecanici: turaţia de antrenare n şi momentul absorbit M;
- parametri energetici: puterea absorbită N şi randamentul total t.

Dintre aceşti parametri, turaţia n şi suprapresiunea P pot fi consideraţi independenţi

deoarece în cursul încercărilor sau exploatării pompei pot fi menţinuţi simultan la valori impuse,
constante. Relaţiile dintre aceşti doi parametri independenţi şi cei dependenţi se numesc
caracteristici. Se pot defini:
- caracteristica hidraulică: Q(P,n);
- caracteristica mecanică: M(P,n);
- caracteristica energetică de putere: N(P,n);
- caracteristica energetică de randament: t(P,n);

Acestor funcţii de două variabile li se pot asocia “suprafeţe caracteristice” care pot fi
reprezentate într-un plan prin proiecţiile curbelor situate în plane paralele cu planele de
coordonate. Se disting astfel următoarele “curbe caracteristice”, reprezentate calitativ în figura
2:
- variaţia debitului în funcţie de turaţie, la presiune constantă (a);
- variaţia debitului în funcţie de presiune, la turaţie constantă (b);
- variaţia momentului în funcţie de turaţie, la presiune constantă (c);
- variaţia momentului în funcţie de presiune, la turaţie constantă (d);
- variaţia puterii absorbite în funcţie de turaţie, la presiune constantă (e);
- variaţia puterii absorbite în funcţie de presiune, la turaţie constantă (f).

Caracteristica energetică de randament, t(P,n), poate fi asamblată din două familii de

curbe (fig.3): variaţia randamentului total în funcţie de turaţie, la presiune constantă (fig.3e) şi
variaţia randamentului total în funcţie de presiune, la turaţie constantă (fig.3f).

Se pot defini şi “caracteristici ale randamentelor parţiale”:

- variaţia randamentului volumic, v, în funcţie de turaţie, la presiune constantă (fig.3a);
- variaţia randamentului volumic, v, în funcţie de presiune, la turaţie constantă (fig.3b);
- variaţia randamentului mecanic, m, în funcţie de turaţie, la presiune constantă (fig.3c);
- variaţia randamentului mecanic, m, în funcţie de presiune, la turaţie constantă (fig.3d).

Caracteristicile de mai sus pot fi reunite într-o singură diagramă numită “caracteristica
universală”, reprezentată calitativ în figura 4: în coordonate P-Q se reprezintă curbe de variaţie a
debitului în funcţie de presiune, la turaţie constantă, curbe de egal randament, curbe de egală
putere absorbită, curbe de egal moment absorbit etc.

3
D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

Fig. 2. Caracteristicile hidraulice, mecanice şi mixte ale maşinilor volumice rotative în

regim staţionar:
a) variaţia debitului în funcţie de turaţie, la presiune constantă; b) variaţia debitului în funcţie de
presiune, la turaţie constantă; c) variaţia momentului în funcţie de turaţie, la presiune constantă;
d) variaţia momentului în funcţie de presiune, la turaţie constantă; e) variaţia puterii absorbite în
funcţie de turaţie, la presiune constantă; f)variaţia puterii absorbite în funcţie de presiune, la
turaţie constantă.

4
 D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

Fig. 3. Curbe caracteristice de randament ale maşinilor hidraulice volumice rotative:

a) variaţia randamentului volumic în funcţie de turaţie, la presiune constantă; b)variaţia
randamentului volumic în funcţie de presiune, la turaţie constantă; c) variaţia randamentului
mecanic în funcţie de turaţie, la presiune constantă; d) variaţia randamentului mecanic în funcţie
de presiune, la turaţie constantă; e) variaţia randamentului total în funcţie de turaţie, la presiune
constantă; f) variaţia randamentului total în funcţie de presiune, la turaţie constantă.

5
 D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

Fig. 4. Caracteristica universală a unei pompe volumice

4. SCHEMA DE PRINCIPIU A STANDULUI DE ÎNCERCARE

Încercarea se face pe un stand universal. Standul este echipat cu două motoare de curent
continuu și un sistem de comandă, protecţie şi reglare, care asigură menţinerea automată a
turaţiei la o valoare constantă, prescrisă printr-un potenţiometru cu lupă şi măsurată cu un
tahogenerator. Între 130 şi 1300 rot/min, reglajul se realizează prin variaţia tensiunii de alimentare
la cuplu constant, iar în gama 1300…3000 rot/min, turaţia se reglează prin variaţia curentului de
excitaţie la putere constantă.
Un electromotor antrenează permanent o pompă cu pistoane axiale reglabilă F225 - K1 -
V1100M, necesară încercării motoarelor volumice şi elementelor hidraulice amplasate pe o masă
ataşată standului. Celălalt electromotor antrenează pompa încercată; sarcina acesteia este
creată de două drosele cu ventil conic şi o supapă pilotată de limitare a presiunii, dispuse în
paralel. Un drosel are diametrul nominal mare (DN16), fiind utilizat pentru încercarea pompelor
de capacitate mare. Celălalt drosel este dublu (DN2/DN10), permiţând reglarea fină a
suprapresiunii pompelor de capacitate mică. În cursul încercărilor de cavitaţie, presiunea la
aspiraţia pompei este reglată cu un drosel de traseu.
Momentul absorbit de pompele încercate se măsoară cu un traductor tensometric
conectat la o punte cu afişare numerică; turaţia se măsoară, atât analogic, cu un tahogenerator
conectat la un voltmetru numeric, cât şi digital, cu un generator electromagnetic de impulsuri
conectat la un frecvenţmetru numeric.
Turaţia pompei încercate se poate măsura atât analogic, conectând tahogeneratorul
electromotorului de curent continuu la un multimetru numeric folosit în regim de voltmetru, cât şi
numeric, utilizând un generator de impulsuri electromagnetic şi un frecvenţmetru numeric.
Impulsurile sunt generate de o dantură dreptunghiulară, realizată pe suprafaţa laterală a
semicuplajului electromotorului de c.c., la trecerea prin faţa unui captor inductiv format dintr-o
bobină şi un magnet permanent.
Presiunea medie de aspiraţie se măsoară cu un manovacuummetru, iar presiunea
medie de refulare – cu un set de manometre selectate printr-o baterie de robinete. Pulsaţiile
presiunii sunt detectate cu traductoare dinamice tensometrice de presiune, conectate printr-o

6
 D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

punte la un osciloscop cu memorie sau la un sistem de achiziţie de date. Pulsaţiile presiunii de

refulare sunt atenuate de un acumulator oleopneumatic cu membrană, racordat la circuitul de
măsură printr-un drosel cu ventil conic.
Debitul volumic refulat se măsoară cu un set de traductoare cu turbină înseriate cu
hidromotoare cu pistoane axiale. Turaţia turbinelor şi a hidromotoarelor se măsoară digital, cu
generatoare electromagnetice de impulsuri şi frecvenţmetre numerice. Selectarea gamei de
debite se face cu o baterie de robinete (cu cep sferic).
Debitul drenajului pompei încercate se poate măsura continuu, cu un traductor cu turbină
axială a cărei turaţie se determină digital, cu un generator electromagnetic de impulsuri şi un
frecvenţmetru numeric, sau intermitent, cu un vas etalonat şi un cronometru numeric. În cursul
încercărilor de anduranţă debitmetrele sunt excluse din circuit printr-un distribuitor comandat
manual.
Temperatura uleiului din rezervor se măsoară cu un termomanometru şi este menţinută
în limite reglabile cu un termostat ce comandă, fie conectarea la reţeaua electrică a unor
încălzitoare de ulei, fie racordarea la reţeaua de apă a unor răcitoare de ulei (printr-un
electroventil).
În vederea încercării pompelor reglabile prin servocomenzi, standul este prevăzut cu un
grup de pompare auxiliar dublu. Filtrarea fină se realizează pe returul circuitului principal.
Toate circuitele sunt prevăzute cu supape de limitare a presiunii.
Standul permite încercarea pompelor cu puterea maximă de 60 kW la presiunea maximă
de 400 bar şi debitul maxim de 200 l/min. Uleiul utilizat este H36EP, având viscozitatea
cinematică de 36 cSt la 50oC.
În figura 5 este prezentată schema de principiu simplificată a standului, corespunzătoare
încercării pompelor volumice.

7
 D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

Fig. 5. Schema de principiu simplificată a standului universal pentru încercarea maşinilor

hidraulice volumice rotative:
1 – sorb; 2 – manovacuummetru; 3 – traductor de presiune; 4 – tensometru numeric; 5 – pompa
încercată; 6 – supapă de limitare a presiunii; 7 – manometru, 8 – traductor de presiune; 9 –
tensometru numeric; 10 – traductor de moment; 11 – tensometru numeric; 12 – roată dinţată; 13
– captor de impulsuri; 14 – frecvenţmetru numeric; 15 – electromotor de c.c. cu răcire forţată; 16
– regulator automat de turaţie; 17 – tahogenerator; 18 – multimetru numeric; 19 – drosel
reglabil; 20 – acumulator oleopneumatic; 21 – drosel reglabil, 22 – supapă de reglare a
presiunii; 23 – traductor de debit; 24 – preamplificator şi indicator; 25 – motor hidraulic volumic;
26 – roată dinţată, 27 – captor de impulsuri; 28 – frecvenţmetru numeric; 29 – filtru de retur; 30
– robinet; 31 – vas gradat; 32 – cronometru numeric; 33 – rezervor.

8
 D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

5. METODOLOGIA DE EFECTUARE A ÎNCERCĂRII

Determinarea caracteristicilor pompei se face în două etape:

a) Se determină “prima” familie de caracteristici hidraulice Q (P, n0), prin antrenarea

pompei la turaţie constantă, n0, şi încărcarea ei cu droselul fin (21) din figura 5. Turaţiile extreme
recomandate sunt: nmin = 150 rot/min şi nmax = 1500 rot/min. Presiunile extreme recomandate sunt
Pmin = 20 bar şi Pmax = 300 bar. Supapa de reglare a presiunii (22) trebuie să deschidă la o
presiune de 320 … 340 bar. Se prescrie turaţia şi se reglează presiunea de refulare a pompei în
trepte de 10 … 20 bar. După stabilizarea turaţiei se măsoară debitul, momentul şi temperatura
uleiului. Rezultatele încercărilor se consemnează în tabelul 1.
Eroarea statică a regulatorului automat de turaţie ( 1 ) este neglijabilă numai în cazul
încercărilor industriale de lot. În cadrul încercărilor de tip, pentru compensarea “alunecării sub
sarcină” a electromotorului de curent continuu se utilizează un potenţiometru fin inseriat cu
potenţiometrul principal şi amplasat alături de acesta pe panoul frontal al standului.

Tabelul nr. 1
Nr. Turaţia Presiunea Debitul Momentul Temperatura Obs.
crt. n P Q M t
[rot/min] [bar] [l/min] [Nm] [oC]
0 1 2 3 4 5 6

b) Se determină “a doua” familie de caracteristici hidraulice, Q(n, P0), prin antrenarea

pompei la turaţie variabilă şi încărcarea sa constantă cu supapa (pilotată) de reglare a presiunii.
Caracteristica statică a acesteia, P(Q) este practic orizontală. Turaţiile şi presiunile extreme
recomandate au aceleaşi valori ca la punctul a.
Se prescrie presiunea şi se reglează turaţia în trepte de 50 … 100 rot/min. După
stabilizarea turaţiei se măsoară debitul, momentul şi temperatura uleiului. Rezultatele se
consemnează în tabelul nr.2.

Tabelul nr. 2
Nr. Presiunea Turaţia Debitul Momentul Temperatura Obs.
crt. P n Q M t
[bar] [rot/min] [l/min] [Nm] [oC]
0 1 2 3 4 5 6

6. TEMĂ
Utilizând standul de încercare prezentat în figura 5 se va determina caracteristica
hidraulică Q (P, np) a pompei volumice încercate.

Pompa va fi antrenată la turație constantă np și va fi încărcată cu ajutorul droselului fin

(poz.21).

Turațiile pentru care se efectuează încercările sunt :

np1 = 250 rot/min; np2 = 500 rot/min; np3 = 1000 rot/min.

Se reglează presiunea de refulare a pompei P în trepte de 10 … 20 bar pentru fiecare

serie de măsurători. După stabilizarea turaţiei pompei se măsoară turația motorului volumic
(poz.25) utilizat ca debitmetru în acest caz, pentru fiecare valoare a presiunii reglate.

9
 D.H.M.H.I.M. L.A.H.P.

Cu valorile măsurate pentru turația motorului volumic, se calculează debitul admis în

motor Qm (este debitul real furnizat de pompa încercată Qp) și randamentul volumic al pompei.
(ηvp = Qp/Qtp).

Parametrii caracteristici ai celor două mașini hidraulice volumice utilizate sunt:

- capacitatea pompei încercate – Vp = 14 cm3/rot;

- capacitatea motorului utilizat ca debitmetru – Vm = 31,1 cm3/rot.

1. Efectuați calculele și completați tabelul următor cu rezultatele obținute.

Nr. np P Qtp nm Qm = Qp ηvp

crt. [rot/min] [bar] [l/min] [rot/min] [l/min] [%]
20 109,16
40 108,03
60 105,78
80 103,53
1. 250 100 101,28
120 98,45
140 96,78
160 94,53
180 92,28
200 90,03

20 220,57
40 219,45
60 218,32
80 216,07
2. 500 100 213,82
120 211,57
140 209,32
160 207,07
180 204,82
200 202,57

20 445,65
40 443,40
60 442,05
80 440,25
3. 1000 100 438,90
120 436,65
140 434,40
160 432,15
180 429,90
200 427,65

2. Cu rezultatele obținute trasați curbele caracteristice ale pompei volumice încercate

Qp (P, np) și ηvp (P, np) pentru cele trei valori ale turației np.

10