Proiect

CAPITOLUL I
NĂUTUL – PLANTĂ LEGUMINOASĂ CULTIVATĂ

PENTRU BOABE
1.1. Generalităţi privind leguminoasele cultivate pentru boabe
Leguminoasele pentru boabe au fost luate în cultură, o dată cu începuturile

agriculturii după cum atestă diferite mărturii. Cu peste 5.000 de ani î.e.n. locuitorii
aşezărilor lacustre de pe teritoriul actual al Elveţiei cultivau mazăre, măzăriche şi alte
leguminoase pentru boabe. În China, cu mai bine de 3.000 de ani î.e.n. se cultiva soia.
Grecii şi romanii antici apreciau valoarea alimentară a leguminoaselor şi efectul lor
favorabil asupra solului.
Pe teritoriul ţării noastre, în diverse aşezări neolitice(epoca pietrei lustruite, mileniul
V-II î. e..n.) s-au descoperit seminţe de leguminoase carbonizate.
Leguminoasele pentru boabe constituie sursa principală de proteină vegetală
necesară întreţinerii vieţii, creşterii şi dezvoltării organismului şi una din sursele principale
de obţinere a producţiilor animaliere.
Plantele cuprinse în această grupă fitotehnică sunt: mazărea(Pisum sativum), fasolea
(Phaseolus vulgaris), soia(Glycine max), lintea(Lens culinaris), năutul(Cicer arietinum),
bobul(Vicia faba), lupinul(Lupinus sp), latirul(Lathyrus sativus), arahidele(Arachis
hypogea) şi fasoliţa(Vigna sinensis). Toate fac parte din ordinul Leguminosales(Fabales),
familia Leguminosae(familia Fabaceae sau Papilionaceae). Fiind din aceeaşi familie
botanică, aceste plante au anumite particularităţi morfologice, biologice şi tehnologice
comune.
Importanţa leguminoaselor pentru boabe constă, în primul rând, în conţinutul ridicat
în proteină a seminţelor, conferindu-le o valoare alimentară ridicată(tabelul 1.1).
Proteinele conţin în cantităţi însemnate majoritatea aminoacizilor necesari vieţii.
Producţia de proteine care se realizează la principalele leguminoase cultivate pentru
boabe este mai mare decât cea realizată la grâu, porumb şi alte culturi.
1
Proteinele din seminţele plantelor leguminoase sunt superioare proteinelor din
cereale, fiind mai bogate în aminoacizi esenţiali(lizină, metionină, treonină, histidină,
valină, izoleucină, fenilalanină, triptofan, arginină).
Conţinutul de glucide din boabele leguminoaselor variază între 25-50% şi uneori
depăşeşte această cifră, conţinutul de substanţe minerale este cuprins între 2,5-3,5%,
conţinutul de fosfor, calciu şi vitamine este ridicat.
Unele din leguminoase au şi un conţinut ridicat în ulei, făcând posibilă extracţia prin
procedee uşoare(soia 16-25%, arahidele 45-56%).
Tabelul 1.1
Conţinutul în proteine, grăsimi şi substanţe neazotate al leguminoaselor pentru boabe(valori
medii), după MUNTEAN L.S. şi colab., 2003
Conţinutul mediu în seminţe (%)
Planta Substanţe extractive
Proteină Grăsimi
neazotate
Mazăre 26 2,5 53
Fasole 24 1,8 52
Soia 38 (29 – 45) 20,0 (16 - 25) 30
Linte 26 1,9 52
Năut 24 5,5 53
Bob 26 1,6 48
Lupin alb* 35 9,2 26
Latir 25 2,1 54
Arahide 25 (19 – 29) 50 (45 – 56) 14
Fasoliţă 26 1,6 52
Lupinul galben are circa 40% proteină, 4,7% grăsimi şi 26% substanţe extractive
neazotate, iar lupinul albastru 31% proteină, 4,7% grăsimi şi 45% substanţe extractive
neazotate.
Folosite în alimentaţia omului, boabele de leguminoase prezintă şi unele neajunsuri,
între care se menţionează: învelişul gros al bobului, foarte bogat în celuloză, care
îngreunează simţitor digestibilitatea; durată îndelungată pentru fierbere; carenţe în
compoziţia proteică a aminoacizilor nesulfuraţi(cistină şi metionină) şi a triptofanului,
conţinutul acestora fiind inferior mediei cerinţelor standard indicate de organizaţia mondială
a sănătăţii; prezenţa unor antimetaboliţi neproteici(factori de favism) care contribuie la
reducerea gradului de digestibilitate, la apariţia unor stări emolitice şi de indigestie.
Din năut şi soia se obţine surogatul de cafea, iar făina unor leguminoase se poate
amesteca într-o anumită proporţie, cu cea de grâu, la fabricarea pâinii şi a pastelor făinoase.
2
În furajarea animalelor, uruiala din boabele leguminoaselor se foloseşte în amestec,
în anumite proporţii, cu cereale, cărora le îmbunătăţeşte valoarea alimentară. Turtele de soia
reprezintă, de asemenea, un nutreţ concentrat. Leguminoasele pentru boabe se folosesc în
furajarea animalelor în stare verde sau siloz, singure sau în amestec.
Produsele secundare ale leguminoaselor(tulpini, frunze, teci), rezultate după treierat,
au conţinut proteic ridicat(8-14%), depăşind de 10 ori conţinutul paielor de cereale(0,7-
1,3%). În scop furajer se folosesc în special paiele de mazăre, linte, latir, fasole şi fasoliţă.
La unele leguminoase tulpinile se lignifică, nefiind consumate de animale numai după o
eventuală prelucrare(tocare, însilozare).
Leguminoasele au şi o deosebită importanţă agrofitotehnică datorită îmbogăţirii
solului în azot ca urmare a fixării acestuia din atmosferă prin intermediul simbiozelor pe
care plantele le formează cu bacterii din genul Rhizobium.
Azotul fixat intră în compoziţia compuşilor organici astfel încât el este mai greu
levigat şi este pus la dispoziţia culturilor postmergătoare pe tot parcursul perioadei de
vegetaţie.
Cantitatea de azot rămasă în sol, ca urmare a activităţii simbiotice, variază de la o
specie la alta, fiind cuprins între 100-300 kg/ha.
Sistemul radicular al leguminoaselor are o capacitate de solubilizare a compuşilor
greu solubil din sol, cum sunt compuşii greu solubili ai fosforului, pe care îi lasă în sol
pentru culturile care urmează sub o formă accesibilă..
Leguminoasele pot fi utilizate cu bune rezultate şi ca îngrăşământ verde,
determinând creşterea fertilităţii solurilor. Rezultate bune s-au obţinut cu lupin pe soluri
nisipoase şi pe soluri acide.
Se consideră, că doar aceste plante, în special soia, pot rezolva problema deficitului
proteic mondial.
În plus, proteinele pe care le sintetizează aceste plante sunt de cea mai bună calitate
fiind bogate în aminoacizi esenţiali.
1.2. Importanţa culturii năutului
Primele documente scrise despre cultura năutului datează din secolul III î.e.n. şi
aparţin lui Theofrast. Este o dovadă că în acel timp năutul era răspândit în cultură în jurul
Bazinului mediteranean. Planta era cultivată şi la romani, după cum rezultă din lucrările
scrise ale lui Columella, Plinius etc. Însuşi faptul că denumirea latină a plantei – cicer – a
3
devenit numele familiei din care a descins marele orator, om politic şi filozof roman Cicero
(secolul I î.e.n.), constituie o prezumţie că, în acea vreme, cultura năutului era destul de
răspândită la poporul român.
În centrul Europei năutul a ajuns mai târziu. Oricum, în unele scrieri rămase din evul
mediu se dau numeroase amănunte asupra plantei şi metodelor de cultură.
În partea de răsărit a
Europei, după cât se pare,
năutul a fost cunoscut abia
prin secolul al XVII- lea.
Se consideră că năutul
cultivat astăzi provine din
Caucazul de sud şi nordul
Persiei de unde s-a răspândit
apoi în India şi Europa de
Sud.
Fig. 1.2. Floare de naut

Năutul(Cicer arietinum L) nu creşte sălbatic, el găsindu-se numai cultivat. Năutul
este a treia leguminoasă pentru boabe din punct de vedere al importanţei mondiale, după
fasole şi mazăre.
Năutul este utilizat în special în alimentaţia umană, asigurând hrana proteică a unei
însemnate părţi a populaţiei sărace din Asia, Africa şi America Centrală. Boabele se
utilizează: uscate, prăjite, fierte, ca boabe încolţite sau ca păstăi, frunze, porţiuni de plante
utilizate în salate sau în mâncăruri.
Făina de năut se poate amesteca în proporţie de 10-15% cu făina de grâu, intrând
astfel în componenţa pâinii, care devine mult mai hrănitoare şi chiar mai gustoasă. El se mai
poate amesteca cu cafea sau cu produse dulci. Indienii prepară din făina de năut o prăjitură
cunoscută sub numele de „schimitt”, iar bulgarii coc din ea, în amestec cu făină de grâu, un
fel de pâine.
Administrat în hrana copiilor, în amestec cu laptele, combate diareea. Este
considerat ca sursă alimentară hipocolesterimică.
Din năut se obţin adezivi sau amidon pentru industria textilă, imprimând ţesuturilor
o strălucire deosebită.
4
Seminţele de năut pot fi utilizate cu succes şi în hrana cailor, porcinelor şi vitelor
cornute; ele se dau animalelor sub formă de uruială sau de făină, împreună cu alte furaje.
Năutul nu poate fi folosit ca nutreţ verde din cauza conţinutului mare al păstăilor
verzi în acizi organici(oxalic, malic, etc.) şi din cauză că planta nu produce masă verde în
cantitate mare.
În lume(India, Italia, S.U.A., Spania, Grecia) seminţele
sunt folosite cel mai frecvent în supe, combinaţii vegetale, sau
ca ingrediente pentru salate în restaurante cu specific. Câteva
încercări făcute pe animale domestice(bovine) au arătat că
năutul este o sursă bună de proteine, excepţie făcând aminoacizii
metionina şi cistina care sunt deficitari.
În România, această plantă este utilizată în hrana
oamenilor şi a animalelor, existând posibilităţi de extindere tot
mai mare, mai ales datorită creşterii numărului de investitori străini în toate ramurile
economice ale ţării, dar mai ales în agricultură.
Bioterapie. Seminţele plantei au utilizări terapeutice în medicina umană tradiţională.
Acţionează ca diuretic cu eliminarea acidului uric şi al clorurilor, antiseptic, urinar,
stomahic, energetic, vermifug.
Recomandat în oligourie, litiază urinară, insuficienţă digestivă, în combaterea
paraziţilor intestinali, în stări congestive ale ficatului, astenii, activităţi care necesită efort
fizic. Acizii din frunzele verzi sunt folosiţi în medicină: uz intern – pentru tratarea bolilor
ale aparatului urinar, stărilor congestive ale ficatului, insuficienţă digestivă, astenii, în
combaterea paraziţilor intestinali: decoct, din 100 g seminţe măcinate la 1 l apă. Se fierbe
15-20 de minute. Se lasă să se răcească. Se strecoară. Cantitatea se bea în cursul unei zile.
Uz extern. Pentru atenuarea durerilor în pleurezii, nevralgii şi răceli : cataplasme din
făina obţinută prin măcinarea seminţelor şi apă caldă. Pasta obţinută se aplică local şi se
păstrează cât se consideră necesar.
Fiind o plantă leguminoasă, ameliorează solul, lăsând în sol azot fixat biologic,
foarte accesibil pentru plantele ce urmează în rotaţie, în special pentru cerealele păioase.
Se preîntâmpină astfel poluarea mediului cu nitraţi şi consumul de hidrocarburi
pentru fabricarea îngrăşămintelor chimice.
Alte avantaje ale plantei:
 rezistenţă mare la secetă;
5
 reacţionează foarte favorabil la bacterizare;
 dă producţii bune de boabe în zonele secetoase având o bună
rezistenţă la stresul hidric şi termic;
 se poate folosi şi ca îngrăşământ verde pe solurile mai sărace;
 se recoltează mecanizat;
 nu se scutură la recoltare.
1.3. Răspândirea culturii năutului
În România suprafaţa cultivată cu năut a scăzut foarte mult, această plantă nefiind
cultivată decât sporadic pe suprafeţe mici(1.000-2.000 hectare).
Năutul s-a bucurat de o atenţie deosebită înainte de anul 1989, ajungând să fie
cultivat pe circa 10.000 hectare, cultura fiind răspândită mai ales în Dobrogea, Sudul
Moldovei, Sud şi Sud - Estul Câmpiei Române. Această cultură întâlneşte în ţara noastră
condiţii favorabile de creştere şi dezvoltare şi ar putea să aibă în viitor o extindere mai
mare, ştiut fiind faptul că temperaturile în timpul verii sunt ridicate iar posibilităţile de
irigare a culturilor sunt reduse.
De aceea cultura năutului trebuie încurajată, atât în lume dar mai ales la noi, specia
prezentând pe lângă importanţa economică a boabelor şi o serie de avantaje
agrofitotehnice : foarte bună plantă premergătoare pentru cereale, utilizarea ca îngrăşământ
verde, cultivarea pe soluri mai sărace, rezistentă la stresul termic şi hidric.
1.4. Compoziţia chimică
Compoziţia chimică este mult influenţată de condiţiile agrogeografice, fapt care

rezultă şi din limitele îndepărtate.
După datele prezentate de M. SMIRONOVA, IKONNIKOVA, seminţele de năut
conţin : 9,2 – 12% apă, iar din substanţa uscată :
 proteină brută - 18,5 – 28,7%;
 grăsimi - 6,2 – 7,2%;
 amidon - 46,4 – 47,9 %;
 celuloză - 2,5 – 5,4%;
 cenuşă - 2,5 – 3,7%.
Rezultă un conţinut mai scăzut de substanţe proteice faţă de alte leguminoase.
6
Proteina este bogată în aminoacizi esenţiali vieţii :
 7,2% lizină;
 1,4% metionină;
 8,8% arginină;
 2,3% histidină;
 4,4% izoleucină;
 7,6% leucină;
 6,6% fenilalonină etc.
Frunzele conţin 4-8% proteină, dar şi acizii malic şi oxalic.
Grăsimile conţin :
 50,3% acid oleic;
 40% acid linoleic;
 2,28% acid miristic;
 5,74% acid palmitic;
 1,61% acid stearic.
Cenuşa boabelor de năut este bogată, în primul rând, în fosfor(34,51% P2O5), apoi în
potasiu(28,38% K2O), magneziu(20,06% MgO) şi calciu(10,19% CaO). În cantităţi mici
cenuşa mai conţine: sodiu, fier, sulf, clor şi siliciu.
1.5. Sistematică. Soiuri
Năutul face parte din tribul Viciae, genul

Cicer.
Specia cultivată este Cicer arietinum.
G.M. POPOVA(1937) împarte
specia Cicer arietinum în patru subspecii:
orientale, asiaticum, mediteraneum,
eurasiaticum.
Subspecia orientale este caracterizată prin frunze mici, seminţe mărunte, cu masa a
1000 de boabe de 100-120 g, de culoare cafenie sau neagră, mai rar albă. Se află răspândită
în Etiopia, Egipt, India, Iran.
7
Subspecia asiaticum este caracterizată prin talie mijlocie, flori albe, mai rar roz,
seminţele cu masa a 1000 de boabe de 140-200g, de culoare albicioasă roz sau cafenie. Se
găseşte în Asia Centrală, vestul Chinei, Iran, Turcia.
Subspecia mediteraneum, caracterizată prin talie mijlocie, seminţe cu masa a 1000
de boabe de 350g, de culoare albicioasă. Se înmulţeşte în Spania, Italia, Maroc, Algeria,
Tunis.
Subspecia eurasiaticum, caracterizată prin talie înaltă, seminţe cu masa a 1000 de
boabe 200-300g, de culoare albiciasă. Este răspândită în Orientul Apropiat, Armenia,
Ucraina.
Cea mai importantă este subspecia eurasiaticum care la rândul ei cuprinde patru
ecotipuri.
În tabelul 1.5.1. sunt prezentate caracterele de deosebire la trei ecotipuri de năut mai
importante.
În cadrul fiecărui ecotip se deosebesc varietăţile de năut, după forma şi culoarea
seminţelor.
În tabelul 1.5.2. sunt prezentate caracterele de recunoaştere a varietăţilor de năut.
Tabelul 1.5.1.
Caractere de deosebire la trei ecotipuri de năut
(I.BORCEAN şi colab., 1992, GEORGETA POP, SIMONA ŞUVEŢI, 1998)
Ecotipul Înălţimea plantelor Culoarea

cm. Forma tufei florilor
Bohemicum 40-50 strânsă, ramificată roşie-rozie
G. Pop spre vârf
( sud-european)
Transcaucazicum 30-40 puţin răsfirată albă
G. Pop
(central-europeană)
Turcicum 25-30 la vârf răsfirată albă
G. Pop
(anatolic)
8
Tabelul 1.5.2.
Caractere de recunoaştere a varietăţilor de năut
(BORCEAN şi colab., 1992, POP GEORGETA, SIMONA ŞUVEŢI, 1998).
Varietatea Forma seminţelor Culoarea
Ecotipul seminţelor
Bohemicum Bohemico-vaccineum G. globuloasă roşie-brună
G. Pop Pop
Bohemico-nigritum G. colţuroasă, cap de neagră
Pop berbec
Transcaucazicum transcaucazico-carneum colţuroasă, cap de albă
G. Pop G. Pop berbec
transcaucazico-lutescens colţuroasă, cap de galbenă
G. Pop berbec
transcaucazico-rufescens colţuroasă, cap de roşcată
G.Pop berbec
transcaucazico- colţuroasă, cap de roşie-brună
violaceum G. Pop berbec
Turcicum turcico-eborium G.Pop globuloasă albă-roşietică
G. Pop turcico-rubiginosum G. globuloasă roşietică-brună
Pop
turcico-atrum G. Pop globuloasă neagră
turcico-carneum rorunjită albă
G. Pop
La năut masa a 1000 de boabe este cuprinsă între 150-350 g.

La noi în ţară se găsesc cultivate diferite populaţii, caracterizate prin boabe alb-
gălbui, galben-cafenii, roşcate, negre, etc.
Dintre populaţiile mai importante sunt:
• populaţia de Lovrin, caracterizată prin boabe alb-gălbui cu masa a 1000 de
boabe 240 g, masa hectolitrică de 75-80 kg şi perioada de vegetaţie 110-115
zile;
• populaţia de Iaşi cu masa a 1000 de boabe de 250g, masa hectolitrică de 74-78
kg. Perioada de vegetaţie de 110-120 zile.
• năutul de Dobrogea, caracterizat prin boabe galbene deschis cu masa a 1000 de
boabe 200-250g şi perioada de vegetaţie scurtă, 90-110 zile.
Din această populaţie s-a selecţionat soiul CICERO 1(varietatea transcaucazico-
lutescens) creat la ICCPT Fundulea în anul 1973 cu următoarele caracteristici: masa a 1000
9
de boabe este de 220-270g, perioada de vegetaţie este de 90-110 zile, are toleranţă bună la
antracnoză şi secetă. Realizează o producţie de 1200-1600 kg/ha. Este recomandat în
zonele secetoase din sudul ţării.
1.6. Particularităţile biologice
Năutul este o plantă anuală, autogamă şi are răsărirea hipogeică(atunci când

cotiledoanele rămân în pământ).
Rădăcina este organul vegetativ, axial, cu geotropism pozitiv cu ajutorul căruia
planta absoarbe din sol apa, substanţele minerale necesare nutriţiei, servind totodată la
fixarea plantei în sol. Pe lângă aceste funcţii, considerate principale, rădăcina mai poate
depozita apă şi substanţe organice.
La năut rădăcina este de tipul II adică cu rădăcina principală pivotantă, mai subţire şi
mai puţin profundă. Ramificaţiile secundare sunt numeroase, se dezvoltă mai devreme, insă
nu ating lungimea rădăcinii principale; are o putere mare de solubilizare.
Pe rădăcină se formează excrescenţe numite nodozităţi sub forma unor noduli. În
aceste nodozităţi se stabilesc relaţii de simbioză între organismele fixatoare de azot liber
atmosferic şi planta gazdă.
Tulpina este, în principiu, organ axial(cilindric).
Funcţiile de bază ale tulpinii sunt cea de susţinere a celorlalte organe supraterane şi
cea de sistem conducător de sevă, de racord între rădăcină, frunze şi flori. Tulpina este
verde, deci face fotosinteză. Alte funcţii ale tulpinii mai sunt depozitarea de substanţe
organice şi apă.
Tulpina la năut este muchiată, acoperită cu perişori, ramificată intens de la bază,
formând tufe dese, cu o înălţime de 30-60 cm.
Frunza este un organ, în general, lăţit
inserat la nodurile tulpinii şi ramurilor. Fiind
un organ lăţit, foarte bogat în cloroplaste, cu
numeroase stomate şi cu un ţesut lacunos
dezvoltat, frunza este organul principal al
fotosintezei, transpiraţiei şi respiraţiei.
Frunzele la năut sunt imparipenat
compuse, dinţate pe margini, acoperite cu
perişori lungi şi deşi, secretori de acizi malic şi oxalic. Acizii se colectează de pe plante cu
10
ajutorul unei pânze de tifon curate, ce se întind noaptea peste plante. Dimineaţa se strâng şi
se storc de rouă cu acizii care s-au îmbibat noaptea şi din sucul obţinut se prepară băuturi
răcoritoare, uşor acrişoare şi plăcute la gust.
La baza frunzelor se află stipele care sunt mai mici decât foliolele.
Frunzele prezintă mişcări heliotropice: când lumina este puternică se apără luând o
poziţie oblică faţă de direcţia razelor pentru a le evita, iar când lumina este slabă se aşează
perpendicular pentru a le reţine.
Florile – Goethe a definit floarea ca „ o ramură scurtă cu frunze metamorfozate,
adaptate în vederea înmulţirii”.(teoria foliară).
Teoria caulinară defineşte floarea ca ,,un complex de axe modificate, care poartă
organe în care se formează celulele reproducătoare”.
Florile la năut sunt dispuse solitar, sunt mici, de culori diferite(albă, purpurie, roză,
galbenă sau albastră). Floarea prezintă un caliciu alcătuit din 5 sepale concrescute. Corola
este alcătuită din 5 petale, diferite ca formă şi mărime: cea mai mare este stindardul, două
mai mici laterale numite aripi şi două concrescute, situate la partea anterioară a florii,
formând carena(luntriţa). Corola este diferit colorată. Androceul este diadelf, compus din 10
stamine, dintre care nouă unite prin filamentele lor şi una liberă. Gineceul este compus
dintr-o singură carpelă; ovarul este superior, monocarpelar, cu o singură lojă, este lung
având stigmatul măciucat.
Înflorirea începe de la baza plantei spre vârf şi durează 2-3 săptămâni.
Polenizarea se produce înainte de deschiderea florilor(autogamie), întâlnindu-se şi
un procent redus de alogamie.
Fructul este o păstaie, pubescentă, glanduloasă, umflată, lungă de 2-3 cm. Fructul
provine dintr-o carpelă îndoită, cu marginile sudate, sudura reprezentând partea dorsală a
fructului. Boabele sunt prinse în interiorul fructului, pe partea sa ventrală. Fructul conţine 1-
3 seminţe, din care una este uneori seacă.
Fructul este indehiscent la
maturitate.
Seminţele sunt de forme şi culori
diferite, cu masa a 1000 de boabe de 230-
270 g, şi masa hectolitrică de 74-78 kg,
colţuroase sau rotunde, ca un cap de
11
bufniţă sau craniu de berbec, cu un rostru sau cioc proeminent, de culoare albă, rozie,
cărămizie sau negricioasă.
Figura 1.6.1. Pastai cu seminte de naut
Sămânţa prezintă la exterior un înveliş destul de gros şi greu permeabil pentru apă.
Permeabilitatea redusă a tegumentului seminal este o însuşire care se datorează
grosimii şi constituţiei sale anatomice particulare.
Figura 1.6.2.- Ramură cu frunză floare si pastaie, pastaie cu seminte
1.7. Cerinţele faţă de climă şi sol. Zonele de cultură
1.7.1. Cerinţele faţă de temperatură
Temperatura minimă de germinare la năut este de 3-40C.

Plantele în primele faze de la răsărire pot să reziste îngheţurilor uşoare de primăvară,
dacă ele nu depăşesc -5....-60C. Pe măsură ce înaintează în vegetaţie, cerinţele faţă de
căldură cresc şi suportă uşor temperaturi ridicate, ceea ce permite să fie cultivat în zonele
sudice, călduroase; în schimb nu suportă timpul rece, mai ales în cursul fazelor de înflorire
şi fructificare. Din acest punct de vedere năutul se comportă ca o plantă termofilă.
Pentru înflorit-fructificare, temperatura trebuie să depăşească +200C.
Suma gradelor de temperatură este de 18000-20000C.
1.7.2. Cerinţele faţă de umiditate
12
Faţă de umiditate năutul se remarcă prin cerinţe destul de moderate; el se numără
printre leguminoasele cultivate pentru boabe cele mai rezistente la secetă. Această însuşire
se manifestă chiar din primele faze de vegetaţie.
Pentru germinare cere multă umiditate, seminţele absorbind peste 75% apă faţă de
greutatea lor. De aceea semănatul se face primăvara timpuriu când solul are apă
suficientă(martie, începutul lunii aprilie).
O particularitate foarte importantă a plantei este aceea de a-şi încetini şi chiar opri
creşterea, dacă seceta se accentuează şi se prelungeşte, pentru ca să-şi reia ritmul normal de
viaţă de îndată ce s-au îmbunătăţit condiţiile de umiditate. Datorită acestor aptitudini năutul
se poate cultiva cu rezultate satisfăcătoare şi în zonele cu climat arid.
Excesul de umiditate este dăunător pentru năut pentru că se înmulţesc bolile şi
dăunătorii(omida păstăilor şi musca minieră).
În condiţiile unui surplus de umiditate apare fenomenul căderii florilor şi fructelor în
primele faze de formare. De asemenea, în astfel de condiţii plantele devin sensibile şi la
atacul antracnozei.
Având stomate mari pe dosul frunzelor, năutul valorifică vaporii de apă din aer şi
roua dimineţii şi continuă să vegeteze normal chiar pe secete de lungă durată, dacă
vânturile care bat sunt umede şi încărcate cu vapori de apă. Aşa se explică de ce în
Dobrogea năutul dă bune rezultate, vânturile dinspre mare fiind mereu umede şi răcoroase.
1.7.3. Cerinţele faţă de sol
Năutul nu are pretenţii deosebite faţă de sol.

Dă bune rezultate pe solurile lutoase, cu textură mijlocie spre uşoară, luto-nisipoase
sau nisipo-lutoase, permeabile, bogate în calciu, care se încălzesc uşor şi pe care nu există
pericolul de stagnare a apei pentru apariţia bolilor. Cele mai potrivite sunt cernoziomurile,
solurile brun-roşcate.
Sunt contraindicate solurile grele, argiloase, acide, sărăturoase, precum şi cele

nisipoase cu fertilitate scăzută.
Cea mai favorabilă reacţie a solului este cea neutră sau slab alcalină.
1.7.4. Zonarea ecologică
13
În ţara noastră năutul găseşte condiţii favorabile de vegetaţie în Dobrogea, în
Câmpia de Vest şi partea de sud a Câmpiei Moldovei.
Producţii bune se pot obţine în jurul Aradului şi Timişoarei, ca şi în zona Iaşului.
1.8. Stadiul actual al cercetărilor privind tehnologia de cultivare
1.8.1. Rotaţia
Năutul nu este pretenţios faţă de rotaţie. Merge bine după aceleaşi plante ca şi
fasolea, cereale păioase(grâu, orz), cartof, sfeclă, tutun, porumbul(fără triazine),
prăşitoare timpurii.
Având suprafeţele destul de mici în cultura mare, nu este o problemă amplasarea
năutului în asolament.
Nu se cultivă în monocultură şi nici după alte leguminoase. Revine pe acelaşi teren
după 4-5 ani pentru a preîntâmpina atacul bolilor(antracnoza şi fuzarioza). Se cultivă, de
obicei, după cereale păioase.
La rândul său, năutul, este o bună
premergătoare pentru grâul de toamnă,
întrucât terenul este eliberat spre sfârşitul
lunii iulie, începutul lunii august, fiind lăsat
în condiţii favorabile de fertilitate, dar este o
bună premergătoare şi pentru alte plante de
cultură.
1.8.2. Fertilizarea
În cultura năutului se pot folosi

îngrăşăminte minerale cu rezultate bune. Ca
şi celelalte leguminoase pentru boabe, îngrăşămintele azotate nu se întrebuinţează decât în
cazuri excepţionale şi în cantităţi mici. În schimb este indicat să utilizăm îngrăşămintele
fosfatice, iar în solurile uşoare, fosfatice şi potasice.
Îngrăşămintele azotate în doze moderate pot fi de folos, mai ales că în unele cazuri,
în condiţiile ţării noastre şi nu numai, năutul nu formează nodozităţi, bacteriile fixatoare de
azot neavând condiţii corespunzătoare de dezvoltare, iar ca urmare plantele se nutresc cu
azotul pe care îl absorb din sol.
14
Consumul specific pentru 100 kg seminţe şi tulpinile aferente este de 55 kg N, 18 kg
P2O5 şi 45 kg K2O, asemănător cu cel de la mazăre.
La o producţie planificată de 2500-2700 kg/ha boabe, năutul consumă pentru 100 kg
seminţe: 4,22 kg azot, 2,73 kg fosfor şi 2,73 kg potasiu.
Azotul are o deosebită importanţă pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. Ionii de
azot sunt constituenţi principali ai materiei organice fiind implicaţi în procese enzimatice,
fotosinteză, respiraţie, transpiraţie, sinteză, circulaţia apei, rezistenţă la condiţiile
nefavorabile, creştere şi dezvoltare, asimilarea realizându-se prin schimb ionic în urma unor
procese de oxido-reducere.
Fosforul participă la edificarea acizilor nucleici, formează esteri fosforici cu

gruparea OH(glucide, alcooli, acizi organici) cu rol în acumularea şi eliberarea energiei
necesare proceselor vitale.
Fosforul are o deosebită importanţă pentru formarea bacteriilor fixatoare de azot,
stimulând asimilarea azotului.
Fosforul influenţează pozitiv procesul de înflorire-fructificare, compoziţia chimică a
boabelor şi micşorează perioada de vegetaţie a plantei.
Potasiul, calciul şi magneziul participă la reacţii specifice legate de formarea
enzimelor şi activitatea lor, reglează presiunea osmotică a celulei, transpiraţia, circulaţia
glucidelor, translocaţia şi iau parte la sinteza unor compuşi organici(clorofilă, glucide,
proteine).
Potasiul are rol deosebit şi în mărirea rezistenţei la secetă a năutului.
Aplicarea îngrăşămintelor are efect favorabil atât asupra producţiei de boabe(creşte
numărul de păstăi/plantă şi greutatea boabelor/plantă), dar sporesc şi calitatea recoltei.
Deşi năutul îşi procură singur majoritatea azotului necesar creşterii şi dezvoltării,
prin aplicarea unor doze de 50 kg azot/hectar producţia creşte cu 17%, iar la o doză de 100
kg azot/hectar sporul de producţie poate ajunge la 43%.
Fertilizarea numai cu potasiu grăbeşte înfloritul şi sporeşte numărul frunzelor cu
influenţă în producţie mai ales prin mărirea procesului de fotosinteză.
Azotul şi-l procură, în cea mai mare parte, prin intermediul bacteriilor fixatoare de
azot din nodozităţi, tratarea cu Nitragin-năut fiind binevenită. Deoarece în zonele secetoase
bacteriile fixatoare de azot(Rhizobium leguminosarum sau Rhizobium cicerii) nu găsesc
condiţii favorabile de înmulţire sunt necesare îngrăşămintele minerale, în special azot şi
fosfor.
15
Aplicarea îngrăşămintelor pe bază de azot se face la epoci care corespund cu
cerinţele plantei, de regulă, primăvara la pregătirea patului germinativ sau în perioada de
vegetaţie.
Dacă planta premergătoare a fost prăşitoare sau altă plantă îngrăşată cu gunoi de
grajd sau îngrăşăminte azotate, la năut înainte de semănat poate deveni chiar dăunător.
Îngrăşămintele pe bază de fosfor şi potasiu se încorporează în sol odată cu arătura de
toamnă sau primăvara la pregătirea patului germinativ, sub formă de îngrăşăminte
complexe, când poate stimula destul de bine înrădăcinarea şi creşterea plantei.
1.8.3. Lucrările solului

Arătura se va efectua imediat după recoltarea plantei premergătoare, la adâncimea
de 20-25 cm, cu plugul în agregat cu grapa stelată.
Arăturile adânci de toamnă ridică mult recolta năutului, deoarece permit
înmagazinarea unor cantităţi mari de apă, lucru deosebit de important, năutul cultivându-se
în regiuni secetoase. Toamna târziu se discuie arătura pentru a asigura o mai bună
pregătire a terenului în primăvară. Arătura se lasă în brazdă „crudă” numai pe solurile mai
grele şi umede şi pe nisipuri.
În primăvară, când umiditatea solului permite intrarea agregatelor în câmp fără a
tasa solul, se va executa o lucrare cu combinatorul, perpendicular pe direcţia de semănat.
Dacă nu s-a discuit în toamnă, se va folosi grapa cu discuri în agregat cu grapa
stelată.
Concomitent cu aceste lucrări se pot aplica erbicidele sau îngrăşămintele chimice.
Dacă erbicidele sunt volatile, se vor încorpora prin
două lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa
cu colţi reglabili, ultima fiind pe perpendiculară pe
direcţia de semănat.
1.8.4. Sămânţa şi semănatul
Năutul, ca şi fasolea, îşi păstrează

germinaţia 3-4 ani, dar nu se recomandă pentru semănat seminţe mai vechi de 1-2 ani pentru
că germinează greu.
16
Sămânţa trebuie să fie sănătoasă, fără gărgăriţă(Acanthoscelides obtectus), trebuie să
aibă puritatea fizică minim 98%, fiind admise maxim 0,1% seminţe de alte specii, să aibă
germinaţia minim 85%, umiditatea maximă de 14%.
Sămânţa nu trebuie să fie spartă, mucegăită, iar uneori se aplică şi scarificarea
acestora prin care se îmbunătăţeşte germinaţia şi se reduce procentul de seminţe tari cu
peste 50%. În timpul încolţirii boabele absorb o cantitate mare de apă şi anume 75,5% din
greutatea lor.
Masa a 1000 de boabe trebuie să fie cât mai mare posibil(MMB > 200-250 g), şi să
provină din culturi certificate.
Folosirea seminţelor cu MMB cât mai mare duce la o răsărire mai bună a plantelor şi
cu un coeficient de înflorire mai ridicat.(tabelul 1.8.4.1.).
Tabelul 1.8.4.1.
Efectul mărimii seminţelor asupra germinării
MMB ( g ) Germinaţia ( % )
Mai mică de 150 g 80,95
150-200 86,29
Mai mare de 200 88,06
Antracnoza(Ascochita rabiei) şi alte boli transmisibile prin sămânţă se combat prin

respectarea unei rotaţii de cel puţin 3 ani şi prin tratarea obligatorie a seminţei înainte de
semănat, cu unul din produsele : FUNDAZOL 50 WP sau METOBEN 70 PU în doză de 3
kg/t sămânţă sau TIRADIN 4 kg/t sămânţă. Tratamentul cu fungicide (BAVISTIN) nu
afectează germinaţia seminţelor.
Tratarea seminţelor se realizează cu circa 10-12 zile înainte de semănat. Sămânţa se
tratează cu Nitragin – năut, 4 flacoane/ha. Tratarea cu Nitragin sporeşte recolta cu 200-500
kg/ha, iar conţinutul boabelor în substanţe proteice poate să crească cu până la 7% .
Bacterizarea seminţelor de năut înainte de semănat, cu Nitragin are o influenţă
favorabilă asupra producţiei plantelor. Bacterizarea corectă compensează pe întreaga
perioadă de vegetaţie cerinţele năutului faţă de azot .
Epoca de semănat este în urgenţa I-a, primăvara devreme, în luna martie,
prelungindu-se până la începutul lunii aprilie.
În primăveri mai reci sau în zonele cu irigaţii se poate semăna şi în prima decadă a
lunii aprilie, întrucât cu o udare de răsărire şi o vreme mai caldă, năutul răsare rapid şi
porneşte bine în vegetaţie.
17
Calendaristic epoca optimă de semănat pentru năut este între 10 martie-10 aprilie.
(tabelul 1.8.4.2.)
Tabelul 1.8.4.2.
Influenţa epocii de semănat asupra producţiei de năut(IONESCU Al., 1956)
Epoca de semănat Producţia ( kg / ha) Producţia relativă (%)
30 martie 1317 100
10 aprilie 1050 80
20 aprilie 1022 77
1 mai 910 69
Epoca optimă de semănat la năut diferă foarte mult în funcţie de zona de cultură a
plantei.( tabelul 1.8.4.3.).
Tabelul 1.8.4.3.
Epoca optimă de semănat la năut în funcţie de zona de cultură a plantei
Zona de cultură Perioada calendaristică
Ţările cu climat mediteranean Din februarie până în aprilie
Egipt 10 octombrie-10 decembrie
India, Pakistan Din septembrie până în decembrie
Israel Din octombrie până în decembrie
Grecia Martie
România Martie până în aprilie
Desimea de semănat este un factor foarte important în cadrul tehnologiei de
cultivare la năut; în condiţiile ţării noastre este recomandabil să folosim 40-50 boabe
germinabile pe metru pătrat.
Distanţa între rânduri trebuie aleasă în aşa fel încât să fie cu putinţă executarea cu
uşurinţă a lucrărilor de îngrijire.
Năutul se poate semăna în rânduri obişnuite la 15 cm sau în rânduri distanţate la 60
cm când trebuie executate lucrări mecanice pentru întreţinere.
Distanţa între rânduri de 50 cm face posibilă praşila manuală, ea însă îngreunează
mecanizarea acestei lucrări. Această distanţă se întrebuinţează numai pe suprafeţe restrânse,
unde se dispune de braţe suficiente pentru executarea manuală a lucrărilor.
Tabelul 1.8.4.4.
Influenţa desimii şi distanţei de semănat la năut(IONESCU Al., 1956)
Desimea Distanţa între Producţia Producţia relativă
rânduri (cm) ( kg/ha) (%)
30 40 1076 100
40 40 1072 100
30 50 1093 102
40 50 1104 103
50 60/50 1098 102
18
Adâncimea de semănat este de 5-6 cm, în cele mai multe cazuri se seamănă mai
adânc cu 1-2 cm pe solurile mai uşoare şi nu prea reavene când se folosesc soiuri cu bob
mai mare şi când semănatul se efectuează către sfârşitul epocii de semănat. Se micşorează
adâncimea de semănat cu 1-2 cm pe soluri ceva mai grele şi suficient de umede, când se
folosesc soiuri cu bob mai mic şi când semănatul se efectuează la începutul epocii de
semănat.
Încorporarea seminţei la adâncime optimă este una din condiţiile principale de care
depinde obţinerea unui semănat bine încheiat. Boabele îngropate superficial nu germinează
datorită lipsei de umiditate, sau germinează cu întârziere.
Nu trebuie să se piardă din vedere că năutul are nevoie pentru germinare să găsească
un strat de sol bine umezit şi că puterea de străbatere a colţului este relativ mic, ceea ce ne
impune să nu exagerăm adâncimea, chiar dacă boabele sunt mari.
În condiţiile din România se seamănă cu semănătoarea SPC în agregat cu tractorul
U-650 sau L-445. Când se foloseşte agregatul U-650+SPC9, se seamănă în benzi de trei
rânduri, distanţat la 45 cm, iar pe urmele roţilor de tractor se lasă un interval de 60-70 cm.
Cantitatea de sămânţă necesară pentru un hectar se stabileşte în funcţie de masa a
1000 de boabe, indicii culturali şi densitatea de semănat. Se foloseşte în general 80-120 kg.
sămânţă/hectar.
1.8.5. Lucrări de îngrijire
O primă lucrare de îngrijire este tăvălugirea semănăturii, concomitent cu semănatul,

când solul este insuficient de umed şi ne găsim în zone cu frecvente vânturi uscate de
primăvară. Această lucrare executată la timp grăbeşte încolţirea, iar rezultatul este obţinerea
unei culturi uniforme.
În unele cazuri poate fi necesară ruperea crustei formate în urma ploilor. Grăpatul
poate fi util şi după răsărirea plantelor, întrucât pe această cale reuşim să distrugem în parte
buruienile în curs de apariţie. Lucrarea se execută cu sapa rotativă când plantele de năut au
5-6 cm înălţime şi numai peste zi după ce şi-au pierdut turgescenţa.
Combaterea integrată a buruienilor
19
Combaterea buruienilor se realizează cu ajutorul unor erbicide aplicate în doze
nepoluante, la care se adaugă lucrările mecanice şi manuale prin care se urmăreşte
realizarea unei stări de întreţinere corespunzătoare a culturii, absolut necesară având în
vedere creşterea lentă a plantelor în prima fază după răsărire. Trebuie avut în vedere şi
faptul că, într-o cultură îmburuienată producţia de boabe scade simţitor, iar recoltarea
directă cu combina se face cu mari dificultăţi.
Tabelul 1.8.5.
Erbicide recomandate pentru năut
Nr. Erbicidul Buruienile pe care le Doza Grupa de

crt combat (concentraţia) toxicitate
.
1 Fusilade Super Buruieni 2-3 l/ha IV
(fluazifop-P-bentil 125g/l)+ monocotiledonate anuale postemergent
Sorghum halepense şi perene
2 Pivot 100 LC Buruieni dicotiledonate 0,5-0,75 l/ha IV
(imazetapir 100g/l) anuale şi unele postemergent
monocotiledonate
3 Pivot 100 LC-R Buruieni dicotiledonate 0,5-0,75 l/ha IV
(imazetapir 100 g/l) anuale postemergent
4 Treflan 24 EC Buruieni 4-5 l/ha IV
(trifularin 240 g/l) monocotiledonate şi preemergent
dicotiledonate
5 Treflurex 24 EC Buruieni 3,5-5 l/ha IV
(trifularin 240 g/l) monocotiledonate şi preemergent
dicotiledonate
Erbicide folosite pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale: Mecloran

35 8-10 kg/ha sau Triflurom 24 EC 4-5 kg/ha, aplicate înainte de semănat şi încorporate
imediat în sol la 8-10 cm adâncime, prin 1-2 lucrări cu discul în agregat cu grapa cu colţi
reglabili, concomitent cu pregătirea patului germinativ. Triflurom 24 EC este un erbicid
sistemic, se absoarbe prin rădăcini şi inhibă germinarea seminţelor.
Alte erbicide: Pregard (profluralin), se aplică preemergent, se încorporează în decurs
de 4 ore la 5-8 cm adâncime.
Frecvent sunt folosite: Treflan 24 EC 4-5 l/ha, la pregătirea patului germinativ sau
20
combinaţie Treflan 4 l/ha(ppi) + Pivot(0,5-0,75 l/ha) postemergent.
În vegetaţie se aplică Pivot, când plantele de năut au 8 cm înălţime şi doar 2-4
frunze.
Al doilea tratament se face după două sau trei săptămâni de la primul, când apare o
nouă generaţie de buruieni. Cel de-al doilea tratament se poate înlocui cu Fusilade super 2
l/ha(combate bine mohorul).
Nu trebuie aplicat în timpul vegetaţiei erbicidul Basagran întrucât acesta este
fitotoxic pentru năut.
În funcţie de condiţiile locale se efectuează 2-3 praşile mecanice pentru distrugerea
crustei şi a buruienilor dicotiledonate, precum şi pentru afânarea solului. De asemenea este
necesar să se facă 1-2 praşile manuale de corecţie pe rânduri, în urma praşilelor mecanice.
Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor

Bolile ce se pot întâlni la năut sunt: antracnoza(Ascochita rabiei), rugina(Uromyces
ciceri arietini), se combat prin respectarea unei rotaţii de cel puţin 3 ani şi prin tratarea
obligatorie a seminţei înainte de semănat cu unul din produsele: FUNDAZOL 50 sau
METOBEN, în doză de 3 kg/t de sămânţă sau TIRADIN – 4 kg/t de sămânţă.
În timpul vegetaţiei la avertizare pentru prevenirea şi combaterea bolilor, dintre care
cea mai păgubitoare este antracnoza, se aplică trei tratamente, cu unul din produsele :
FUNDAZOL 50 WP, METOBEN 70 PU în doză de 1 kg/ha produs comercial,
TURDACUPRAL – 4 l/ha, zeamă bordeleză 0,6%. Aceste tratamente prezintă o importanţă
deosebită pentru asigurarea de recolte normale de boabe în special în anii cu atac intens sau
în cazul cultivării soiurilor de năut mai sensibile.
Dintre dăunători, musca minieră a năutului(Liriomyza cicerino) prezintă o
importanţă deosebită prin pagubele pe care le produce culturii în unii ani, când atacul poate
fi puternic. În urma atacului se produce îngălbenirea frunzelor, uscarea şi căderea lor
prematură. Prevenirea atacului se face, în primul rând, prin evitarea monoculturii şi
respectarea unei rotaţii de minim 3 ani. Pentru combaterea dăunătorului se pot utiliza
produsele : CARBETOX 37 CE sau SINORATOX 35 CE în doză de 2,5-3 l/ha în 2-3
tratamente aplicate la avertizare.
Omida capsulelor(Heliothis armigera) se combate la avertizare. Când atacul este
puternic, se aplică două tratamente, din care unul la maximum de pontă, iar al doilea la
apariţia larvelor.
21
Combaterea concomitentă a unor boli, antracnoza şi fuzarioza, şi a dăunătorilor, în
special musca minieră, se poate realiza, cu bune rezultate, utilizând un amestec de
METOBEN 70 PU (1 kg/ha) + SINORATOX 35 CE (3 l/ha).
Asigurarea necesarului cu apă

Năutul are o bună rezistenţă la secetă. Cultura nu se irigă, întrucât irigarea
favorizează atacul antracnozei, care determină mari scăderi de producţie.
1.8.6. Recoltarea
Năutul are o coacere mai uniformă decât la alte leguminoase, iar păstăile sunt
indehiscente şi nu se scutură.
Recoltatul se începe când păstăile s-au îngălbenit şi boabele sună în păstaie, având şi
culoarea specifică soiului. Recoltatul se începe atunci când umiditatea boabelor a ajuns la
15-16%.
Recoltarea se face cu combina C-12 sau C-14 direct din lan, la maturitatea deplină a
tuturor păstăilor pentru a asigura treieratul complet al boabelor inclusiv a celor din etajul
superior al plantelor.
Dacă maturarea plantelor este neuniformă sau dacă gradul de îmburuienare este mai
ridicat, se recomandă recoltarea în două faze. În prima fază plantele se taie cu vindroverul şi
se lasă pe teren până la uscarea uniformă şi completă, după care, în a doua fază, se treieră cu
combina.
Pentru evitarea spargerii seminţelor la treierat, se vor lua măsuri de reglare
corespunzătoare a combinelor, ca şi pentru celelalte culturi de leguminoase cultivate pentru
boabe. Trebuie acordată mai multă atenţie scuturării sitelor combinei care la treierat se
înfundă cu resturi de tulpini tocate de tobă.
Pentru grăbirea recoltatului, când după năut urmează grâul de toamnă, se aplică
desicantul REGLONE 3-4 l/ha la coacerea în pârgă şi umiditatea boabelor sub 25%.
După treierat boabele se depozitează într-un loc aerisit, fiind necesar a se lopăta din
când în când, deoarece conţin o cantitate mare de apă.
Producţia actuală şi de perspectivă
Pe plan mondial se obţin producţii de 600-700 kg/ha.
Producţia medie de năut este de 1200-1500 kg/ha. Se pot realiza însă recolte de
22
2000-2500 kg/ha dacă se utilizează raţional îngrăşămintele şi se execută lucrările la timp.
La noi în ţară producţiile obţinute sunt între 1000-2000 kg/ha, în anii favorabili, dar
în mod obişnuit între 700-1000 kg/ha deşi năutul are capacitate ridicată de producţie( peste
2500 kg/ha).
Raportul paie – boabe este de 57 -64 % .
CAPITOLUL II
CONDIŢIILE PEDOCLIMATICE DIN ZONA ÎN CARE
AU FOST EFECTUATE CERCETĂRILE
2.1.Condiţiile climatice caracteristice zonei
După harta tipurilor climatice de pe teritoriul României, zona cercetată se încadrează

în climatul continental moderat, la interferenţa dintre sectorul de provincie climatică cu
influenţe oceanice şi sectorul de provincie climatică având influenţe mediteraneene.
După Köppen, clima perimetrului cercetat se încadrează în povincia climatică
C.f.b.x.w., dar cu un deficit de umiditate în lunile de vară.
Pentru caracterizarea climatică s-au utilizat datele înregistrate la Staţia
Meteorologică Timişoara, în anii 2007, 2008 şi 2009, precum şi mediile multianuale.
De asemenea, au fost consultate şi folosite unele date din: Clima R.S.R. vol.I.,
Bucureşti, 1962; Resursele agroclimatice ale judeţului Timiş, Studiu monografic, 1979;
Date climatologice, 1977; Atlasul României-Institutul de Geografie, Bucureşti, 1976 şi
Atlasul Climatologic al României, Bucureşti, 1966.
2.1.1.Regimul termic
În tabelul 2.1. sunt prezentate temperaturile medii lunare multianuale.

Tabelul 2.1.1.1.
23
Temperaturile medii lunare, înregistrate în perioada 1829-1915; 1922-1957, au avut
următoarele valori(oC )
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1, 0, 6, 11, 16, 19, 21, 20, 16, 11, 5, 1,4
2 4 0 3 4 6 6 8 9 3 6
Temperatura medie a aerului este de 10,8 oC.

Izoterma medie a iernii se situează între 0 şi -1oC, iar temperatura medie multianuală
a lunii celei mai reci, ianuarie, este cuprinsă între -1oC şi -2oC.
Temperatura minimă absolută oscilează între -20oC şi -30oC, valoarea cea mai
scăzută de -35oC, fiind înregistrată la Timişoara, în anul 1963.
Primele zile de îngheţ apar, în general, în ultima decadă a lunii octombrie sau în
prima decadă a lunii noiembrie, iar ultimele zile de îngheţ se semnalează în decada a II-a a
lunii aprilie, foarte rar mai târziu.
Cel mai timpuriu îngheţ a fost notat la 10 octombrie 1959, iar cel mai târziu la 15
mai în 1952.
Temperatura medie a lunii celei mai calde(iulie) este de 21-22oC (21,6oC, valoarea
multianuală).
Valorile medii pentru resursele termice globale Σ > 0oC, oscilează între 3800-4100
o
C, iar pentru cele efective Σt > 10oC, între 1200-1800oC.
Intervalele caracteristice cu medii zilnice ≥ 5oC, 10oC, 18oC, 20oC şi suma
temperaturilor din perioadele respective sunt redate în tabelul 2.1.1.2.
Tabelul 2.1.1.2.
Suma temperaturilor medii zilnice şi intervalele de apariţie(1896-1955) Staţia
Meteorologică Timişoara
o
C 5 oC 10 oC 15 oC 18 oC 20 oC
Începutul 11.III 19.IV 7.V 30.V 1.VII
Sfârşitul 20.IX 23.X 26.IX 21.X 14.VIII
Durata intervalului (zile) 255 198 143 102 45
o
Suma temperaturilor( C) 3847 3412 2761 2082 1421
În perioada caldă a anului temperatura maximă poate depăşi 32oC, delimitând astfel
intervalele de arşiţă, cu deficit hidric în aer şi sol.
Valoarea multianuală a temperaturii solului depăşeşte în mod constant limita de 5oC
la începutul decadei a doua a lunii martie.
24
Pragul termic de 10oC este depăşit în mod obişnuit, în primii 10 cm, în prima decadă
a lunii aprilie, ca după aproximativ 205 zile(ultima decadă a lunii octombrie), temperatura
să coboare din nou sub 10oC.
În figura 2.1.1. sunt prezentate temperaturile medii lunare înregistrate de-a lungul
ciclului experimental, comparativ cu mediile lunare multianuale caracteristice zonei.
Rezultă că desprimăvărarea s-a produs devreme în lunile februarie-martie în anii
2007 şi 2008. În toţi anii experimentali semănatul năutului s-a efectuat la timp.
De-a lungul perioadei de vegetaţie, năutul a beneficiat de temperaturi favorabile în
perioadele de răsărit şi creştere a plantelor.
30
0C
25
20
15
10
5
0
-5 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
2007 4 6 9 13 18 23 24 23 12 11 4,2 0,1
2008 1,7 4,8 8,6 13,1 23 22,5 20,7 21 15,3 12,3 7 0,8
2009 -0,3 2 7,2 16 19 21,2 24 23,7 20 12,3 8,3 4,3
Media multianuală -1,2 0,4 6 11 17 20 22 21 17 11 5,7 1,4
Fig.2.1.1.Temperaturile medii lunare(oC ) înregistrate la Staţia Meteorologică Timişoara în

perioada 2007-2009.
2.1.2. Regimul precipitaţiilor
25
Valorile privind precipitaţiile medii sunt redate în tabelul 2.1.2.1.
Tabelul 2.1.2.1.
Precipitaţiile medii lunare şi anuale, înregistrate în perioada 1896-1915 şi 1922-1957, au
avut următoarele valori(mm).
40, 40, 41, 50, 66, 81, 59, 52, 47, 54, 48, 47,8
9 2 6 0 7 1 9 2 1 8 6
Suma medie a precipitaţiilor anuale este de 631,0 mm.

Cantităţiile de precipitaţii căzute în perioada rece(noiembrie-martie cca. 213,8 mm),
asigură rezerva de apă a solului, având o semnificaţie deosebită pentru culturile agricole.
În sezonul cald se înregistrează între 380-430 mm, reprezentând cca. 60% din
valoarea precipitaţiilor anuale.
Frecvenţa anilor secetoşi este de 20-30%, iar a celor cu precipitaţii excedentare de
până la 11-12%.
Bilanţul hidroclimatic anual este subexcedentar, slab deficitar, cu un indice
hidroclimatic de 90,5 şi un indice de ariditate “De Martonne’’ de 3,5.
Media anuală a evapotranspiraţiei potenţiale este de 698 mm.
Bilanţul climatic al apei, în condiţiile fără aport freatic, scoate în evidenţă un
excedent de umiditate în cursul lunilor de vară- începutul toamnei(tabelul 2.1.2.2.).
Valoarea indicelui „De Martonne” indică interferenţa silvostepei semiumede cu silvostepa
umedă.
Umiditatea relativă a aerului are o medie anuală de 74,5%.
Valoarea medie lunară maximă se înregistrează în luna noiembrie 88% şi scade la
valoarea de 62% în luna iulie.
Tabelul 2.1.2.2.
Bilanţul climatic al apei (mm). Staţia Meteorologică Timişoara.
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anua
l
EPTP 0 1,0 23, 53, 97, 123, 135, 123, 81, 44, 16, 2,0 698,
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Rezerv 38, 35, 16, - - - - - - 6,0 34, 47, -67,0
a 5 2 1 0,8 8,5 38,8 74,4 72,6 3,7 0 7
EPTP
Precipitaţiile medii lunare înregistrate la Staţia Meteorologică Timişoara comparativ

cu datele multianuale, în ciclul experimental 2007-2009 sunt prezentate în figura 2.1.2.
26
250
mm
200
150
100
50
0
2007 26 92 4 69 65 46 65 62 53 53 86 23
2008 45,7 22,6 119 61,4 62,2 230,8 61,1 29,6 67,1 25,9 53 55
2009 31 29 52 25 47 115 42 31 4 10 106 42
Media multianuală 41 40 50 67 81 60 52 46 55 55 49 48
Figura 2.1.2. Precipitaţiile medii lunare(mm) înregistrate la Staţia Meteorologică Timişoara

în perioada 2007-2009.
Pe ansamblu se constată că în cei trei ani s-au înregistrat importante abateri, în unele
perioade faţă de valorile medii multianuale, modul în care au afectat recoltele va fi prezentat
pe parcurs.
Pe ansamblul lor, valorile temperaturilor medii lunare, cât şi precipitaţiile lunare
evidenţiază că zona în care s-au efectuat cercetările sunt favorabile culturii năutului.
2.1.3 Regimul eolian
Vânturile predominante sunt cele din nord-vest, determinate de anticiclonul

Azorelor, cu o viteză medie de 3,4-3,5 m/s.
Este un vănt cald şi umed, care aduce precipitaţiile din lunile mai şi iunie.
În tot timpul anului se face simţit Austrul, ce suflă din sud-vest, dinspre Marea
Adriatică.
Frecvenţa(%) şi viteza(m/s) sunt redate în tabelul 2.1.3.1.
Tabelul 2.1.3.1.
Frecvenţa(%) şi viteza(m/s) a văntului, pe direcţii de acţiune(media multianuală 1945-1955
Staţia Meteorologică Timişoara).
Direcţia N N-E E S-E S S-V V N-V CALM

Frecvenţa medie (%) 16, 8,7 15, 7,4 8, 6,6 7, 9,1 20,9
27
9 0 4 0
Viteza medie (m/s) 3,4 2,2 2,1 2,7 3, 2,7 2, 2,9
5 8
În general vântul prezintă intensificări în luna martie-aprilie şi decembrie, şi se

reduce în lunile de vară, iulie-august şi începutul toamnei, septembrie-octombrie.
2.2. Caracterizarea solului din câmpul experimental de la Timişoara
Zona în care a fost amplasată experienţa de la Timişoara, face parte din marea
unitate fizico-geografică câmpia Banat-Crişana, forma principală de relief câmpia
Timişului, interfluviul Bega-Beregsău, la racord cu câmpia înaltă, suprafaţa plană uşor
ondulată.
Câmpul experimental a fost amplasat în sol de tip cernoziom cambic, freatic, umed
(gleizat slab), decarbonatat slab pe depozite loessoide, lut argilo-prăfos/luto-argilos.
Adâncimea apei freatice este de 2-3 m.
Rezultatele principalelor analize fizice şi chimice ale acestui tip de sol sunt
prezentate în figurile 2.2.1-2.2.2 .
Proprietăţi chimice:
• Reacţia solului este acidă între 0-20 cm, neutră între 20-57 cm şi slab alcalină între
57-200 cm.
• Carbonaţii de calciu lipsesc pe adâncimea 0-57 cm, între 57-67 cm conţinutul este
mic, între 67-80 cm este mijlociu şi mare între 80-200 cm.
• Conţinutul în humus este mic, între 0-50 cm.
• Rezerva de humus în primii 50 cm este mare.
• Conţinutul în azot(IN) este mijlociu.

• Solul este mijlociu aprovizionat cu fosfor mobil şi potasiu mobil.
• Gradul de saturaţie în baze indică faptul că solul este saturat în baze.
Proprietăţi fizice şi hidrofizice:

• Textura este fină pe întreaga adâncime a profilului de sol.
• Densitatea aparentă este mijlocie.
28
• Porozitatea totală este mică.
• Coeficientul de ofilire prezintă valori mijlocii.
• Capacitatea de câmp este mijlocie.
• Capacitatea de apă utilă este mică.
• Permeabilitatea este mică.
• Gradul de tasare este moderat.
29
pH in H2O In d ice d e az o t (IN)
Adancimea 0-20 6.55 0.155

0.1 5
Adancimea 21-43 7.15 0.15
Adancimea 44-57 7.25
0.145
Adancimea 44-57 7.5
0.14
0.136
0.135
0.13
0.125
0 2 4 6 8 10 A danc imea 0-20 A danc imea 21-43
Hu m u s % P m o b il (p p m )%
A danc imea 0-
2.91 A da nc im e a
20 30
0-2 0
A danc imea 21-
2.54
43 A da nc im e a
7.3
A danc imea 44- 2 1-43
2.1
57
A da nc im e a
A danc imea 58- 1 0.7
67
1.8 4 4-57
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 0 10 20 30 40
K mobil (ppm)%
Adancimea
182.6
0-20
Adancimea
168
21-43
Adancimea
163.5
44-57
150 160 170 180 190
30
Fig. 2.2.1 Principalele însuşiri chimice ale solului cernoziom, cambic,(gleizat slab),
decarbonatat slab, pe depozite loessoide, lut argilo-prăfos/luto-argilos, de la Timişoara
Nisip grosier ( 2,0-0,2 mm)%
Adancimea 0-20 0.8

Adancimea 21-43 0.2
Adancimea 44-57 1
Adancimea 44-57 0.2
Adancimea 68-80 0.2

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2
Nisipfin ( 0,2-0,02mm)%
Adancimea 0-20 26.9

Adancimea 106-200 32
0 5 10 15 20 25 30 35
31
Praf ( 0,02-0,002 mm)%
Adancimea 0-20 32.8


0 5 10 15 20 25 30 35
Argila 2 (sub 0,002 mm)%
Adancimea 0-20 39.5

Adancimea 44-57 42

37 38 39 40 41 42 43 44
Fig.2.2.2 Principalele însuşiri fizice ale solului cernoziom, cambic,(gleizat slab),

decarbonatat slab, pe depozite loessoide, lut argilo-prăfos/luto-argilos, de la Timişoara
CAPITOLUL III
OBIECTIVELE PROIECTULUI. METODA DE LUCRU ŞI

MATERIALUL CERCETAT
3.1. Obiectivele proiectului
Obiectivul principal al proiectului este de-a contrbui la extinderea culturii năutului

în Câmpia din vestul ţării, areal unde în prezent nu se cultivă decât sporadic, prin grădini,
fiind folosit prăjit şi măcinat împreună cu boabele de cafea.
32
În condiţiile în care în ultimile decenii fecvenţa anilor secetoşi a crescut şi în zona
de referinţă, năutul este motivat a fi luat în atenţie.
3.2. Metoda şi materialul cercetat
În acest sens am luat în studiu trei soiuri de năut, cultivate pe trei niveluri de
fertilizare cu azot, pe fond constant de fosfor şi potasiu.
Experimentele au fost de tip bifactorial, organizate după metoda parcelelor
subdivizate, cu trei repetiţii, cu următoarele graduări ale factorilor:
Factorul A- soiul cultivat:
a1 - Cicero 1;
a2 - Burnas;
a3 - Rodin.
Factorul B- doza de azot aplicată pe fond constant de P40 K40, cu următoarele
graduări:
b1 – N0;
b2 – N32;
b3 – N64.
Din cele prezentate rezultă că alături de soiul Cicero1, considerat martor deoarece o
lungă perioadă de timp a fost singurul soi cultivat în România, s-au avut în vedere şi cele
mai noi realizări obţinute la SCDA Teleorman, respectiv soiurile Burnas şi Rodin, pe care le
prezentăm în descrierea făcută de ameliorator.
3.3. Descrierea soiurilor

Soiul CICERO 1
Soi creat la ICCPT Fundulea în anul 1973, se caracterizează prin:
-perioada de vegetaţie 90-110 zile;
-masa a 1000 boabe 220-270g;
-soi cu toleranţă bună la antractnoză şi
-rezistenţă la secetă;
-capacitatea de producţie 1200-1600 kg/ha.
Soiul BURNAS
33
Soiul de năut Burnas a fost creat la SCDA Teleorman.
Caractere morfologice. Planta are înălţimea mijlocie(55cm), portul semierect,
ramificaţie medie, iar coloraţia antocianică este absentă.Frunzele sunt imparipenat compuse,
foliolele de mărime mijlocie şi de culoare verde mijlociu. Floarea este de culoare albă,
culoarea păstăii nemature este verde mijlociu. Seminţele sunt mari(MMB 270g), de formă
rotundă spre unghiulară, cu sinuozităţi slabe şi culoare bej.
Însuşiri fiziologice. Perioada de vegetaţie este în medie de 109 zile. Soiul are
rezistenţă foarte bună la cădere şi secetă şi o comportare foarte bună la antracnoză şi
fuzarioză, în condiţii de infecţie naturală.
Însuşiri de calitate. Conţinutul mediu al seminţelor în proteine a fost de 25,2% din
substanţa uscată.
Capacitatea de producţie. Soiul Burnas a realizat în medie pe 3 ani şi 2 localităţi o
producţie de 2043 kg/ha.
Se recomandă să fie cultivat în câmpia din sudul ţării.
Soiul Rodin
Soiul de năut Rodin a fost creat la SCDA Teleorman.
Caractere morfologice. Planta are înălţimea mijlocie(54cm), portul semierect,
ramificaţie medie, iar coloraţia antocianică este absentă. Frunzele sunt imparipenat
compuse, cu foliole de mărime mijlocie şi culoarea verde mijlociu. Floarea este de culoare
albă. Culoarea păstăii nemature este verde deschis. Seminţele sunt mare(MMB 290 g), de
formă unghiulară cu sinuozitaţi nedii şi culoare bej mijlociu.
Însuşiri fiziologice. Perioada de vegetaţie este în medie de 180 zile. Soiul are
rezistenţă foarte bună la cădere şi secetă şi o comportare foarte bună la antracnoză şi
fuzarioză, în condiţii de infecţie naturală.
Însuşiri de calitate. Conţinutul mediu al seminţelor în proteine a fost de 25,2% din
substanţa uscată.
Capacitatea de producţie. Soiul Rodin a realizat în medie pe 3 ani şi 2 localităţi o
producţie de 2010 kg/ha.
Se recomandă să fie cultivat în câmpia din sudul ţării.
Planta premergătoare a fost cultura grâului de toamnă, principala plantă
premergătoare în zonă şi pentru leguminoasele extinse în cultură(fasole, soia şi mazăre).
După recoltarea grâului s-a efectuat arătura de vară la 20-22 cm, cu plugul în agregat
cu grapa stelată.
34
Sub arătură au fost încorporate îngrăşămintele cu fosfor sub formă de superfosfat şi
cele cu potasiu, sub formă de sare potasică.
În primăvară s-au aplicat îngrăşămintele cu azot .
Semănatul s-a efectuat, în toţi cei trei ani, în prima jumătate a lunii aprilie.
Distanţa între rânduri a fost de 50 cm, iar adâncimea de semănat 5cm. Desimea de
semănat a fost de 40 boabe germinabile/m2.
Combaterea buruienilor s-a efectuat prin erbicidare cu Pivot- 0,6l/ha+Leopard -1,75
l/ha.
De-a lungul perioadei de vegetaţie s-au efectuat două praşile între rânduri.
Recoltarea s-a executat la maturitatea deplină.
În proiect sunt prezentate rezultatele de recoltă cât şi rezultatele referitoare la
influenţa factorilor cercetaţi privind:
-numărul de ramificaţii/plantă;
-numărul de păstăi/plantă;
-numărul de boabe/plantă.
CAPITOLUL IV
REZULTATELE DE RECOLTĂ OBŢINUTE
4.1. Rezultatele de recoltă obţinute în anul 2007
Rezultatele de recoltă obţinute în primul an experimental sunt prezentate în tabelul

4.1.1, şi figura 4.1.1. Analizând rezultatele obţinute se constată că nivelul recoltelor obţinute
la variantele studiate s-au situat între 1948 kg/ha(Cicero1-N0P40K40) şi 2836 kg/ha(Rodin-
N64 P40 K40). În medie pe cele trei niveluri de fertilizare, cea mai mare recoltă s-a obţinut la
soiul Rodin. Recolta acestui soi a fost cu 19% superioară recoltei obţinute la soiul Cicero 1,
diferenţa de recoltă de 432 kg/ha fiind asigurată statistic ca foarte semnificativă.
35
Soiul Burnas s-a situat pe locul secund în erarhia recoltelor cu 2452 kg/ha, cu 10%
mai mare decât recolta obţinută la Cicero 1, diferenţa de recoltă de 232 kg/ha este foarte
semnificativă.
Îngrăşamintele cu azot aplicate pe fond de P40 K40, au mărit recolta cu 9% în varianta
fertilizată cu N32 şi cu 19% în varianta fertilizată cu N64, diferenţa de recoltă din această
ultimă variantă faţă de varianta martor(N0) de 434 kg/ha este asigurată statistic ca foarte
semnificativă.
Tabelul 4.1.1.
Recolta de năut obţinută în anul 2007 la Timişoara în funcţie de soi şi fertilizarea cu doze
variabile de azot aplicate pe fond constant de P40 K 40
Factorul A Factorul B doza de azot Mediile factorului A

soiul N0 N32 N64
Recolta % Dif. Semnif.
kg/ha kg/ha
Cicero 1 1948 2263 2450 2220 100
Burnas 2191 2469 2698 2452 110 232 xxx
Rodin 2542 2579 2836 2652 119 432 Xxx
DL 5%=126 kg/ha; DL 1% = 168 kg/ha; DL 0,1% =168 kg/ha
Mediile factorului B
Varianta N0 N32 N64
Recolta kg/ha 2227 2437 2661
% 100 109 119
Dif. kg/ha 210 434
Semnif. xxx
DL 5%= 218 kg/ha; DL 1% = 291 kg/ha; DL 0,1% = 383kg/ha.
36
Fig. 4.1.1. Recolta obţinută la Timişoara‚ în anul 2007 sub influenţa soiurilor şi dozei de
azot
Rezultatele de recoltă obţinute în cel de-al doilea an experimental sunt prezentate în

tabelul 4.2.1.
Comparativ cu anul anterior se constată că recoltele din acest an sunt mai mici ca
cele din anul anterior, fapt datorat condiţiilor climatice mai puţin favorabile.
Cea mai mare recoltă s-a obţinut la soiul Rodin de 2316 kg/ha. Comparativ cu
recolta soiului martor Cicero 1, recolta soiului Rodin a fost cu 20% mai mare, revenind o
diferenţă de recoltă de 395 kg/ha, asigurată statistic ca foarte semnificativă.
Pe locul secund în erarhia recoltelor din acest an s-a situat soiul Burnas, care a
depăşit soiul martor cu 12%, respectiv cu o diferenţă foarte semnificativă de 228 kg/ha.
Îngrăşămintele cu azot au fost bine valorificate de către cele trei soiuri. Sporul de
recoltă adus de doza de N32 a fost de 19%, spor amplificat de doza de N64 la 31%.
Diferenţele de recoltă de 351 kg/ha şi 572 kg/ha sunt asigurate statistic ca foarte
semnificative.
Tabelul 4.2.1.
Recolta de năut obţinută în anul 2008 la Timişoara în funcţie de soi şi fertilizarea cu doze
variabile de azot aplicate pe fond constant de P40 K40
37
soiul N0 N32 N64Recolta % Dif. Semnif.
Kg/ha Kg/ha
Cicero 1 1731 1854 2178 1921 100
Burnas 1822 2219 2408 2149 112 228 xxx
Rodin 1911 2444 2594 2316 120 395 xxx
DL 5%= 80 kg/ha; DL 1% = 107 kg/ha; DL 0,1% =141 kg/ha .
Varianta N0 N32 N64
Recolta kg/ha 1821 2172 2393
% 100 119 131
Dif. Kg/ha 351 572
Semnif. xxx xxx
DL 5%= 139 kg/ha; DL 1% = 186 kg/ha; DL 0,1% = 244 kg/ha.
Fig. 4.2.1. Recolta obţinută în anul 2008 în funcţie de soi şi doza de azot
În tabelul 4.3.1. sunt redate rezultatele de recoltă obţinute în cel de-al treilea an
experimental.
Rezultatele din acest an sunt superioare celor din anii anteriori, nivelul recoltelor
situându-se între 1929 kg/ha şi 2717 kg/ha.
38
Referitor la comportarea celor trei soiuri, se constată că în medie pe cele trei
agrofonduri, cea mai mare recoltă s-a obţinut la soiul Rodin, cu 11% mai mare decât recolta
obţinută la soiul Cicero 1, diferenţa de recoltă de 246 kg/ha fiind asigurată statistic ca foarte
semnificativă.
La soiul Burnas recolta a fost superioară cu 6% recoltei obţinută la soiul Cicero 1,
diferenţa de recoltă de 126 kg/ha fiind asigurată ca semnificativă.
Îngrăşămintele cu azot au fost bine valorificate de cele trei soiuri.Prin aplicarea unei
doze de N32 în medie pe cele trei soiuri recolta a crescut cu 18%. Dublarea dozei de
îngrăşăminte cu azot la N64 a mărit valoarea sporului de recoltă la 29%. Diferenţa de recoltă
de 359 kg/ha(N32) şi 566 kg/ha(N64)sunt asigurate statistic ca foarte semnificative.
Tabelul 4.3.1.
Recolta de năut obtinută în anul 2009 la Timişoara în funcţie de soi şi fertilizarea cu doze
variabile de azot aplicate pe fond constant de P40 K40
soiul N0 N32 N64Recolta % Dif. Semnif.
Kg/ha Kg/ha
Cicero 1 1929 2154 2365 2149 100
Burnas 1935 2379 2510 2275 106 126 x
Rodin 2031 2438 2717 2395 111 246 xxx
DL 5%= 103 kg/ha; DL 1% = 138 kg/ha; DL 0,1% =181 kg/ha.
Varianta N0 N32 N64
Recolta kg/ha 1965 2324 2531
% 100 118 129
Dif. Kg/ha 359 566
Semnif. xxx xxx
39
Fig. 4.3.1. Recolta obţinută în anul 2009 în funcţie de soi şi doza de azot
4.4. Sinteza rezultatelor de recoltă obţinute în ciclul experimental 2007-2009

Rezultatele de sinteză din ciclul experimental sunt prezentate în tabelul 4.4.1.
Analiza rezultatelor de recoltă evidenţiază că într-un ciclu experimental în care s-au
înregistrat importante abateri climatice, totuşi recoltele obţinute s-au situat între 1869 kg/ha
şi 2716 kg/ha.
Dintre soiuri s-au remarcat, soiul Rodin la care, în medie pe cele trei agrofonduri
recolta a fost superioară soiului Cicero 1 cu 17%, revenind o diferenţă de recoltă foarte
semnificativă de 358 kg/ha.
O comportare bună s-a înregistrat şi la soiul Burnas la care recolta a fost superioară
soiului martor cu 9%, respectiv cu o diferenţă foarte semnificativă de 196 kg/ha.
Îngrăşămintele cu azot aplicate pe fond de P40 K40 au fost bine valorificate de cele
trei soiuri, sporul de recoltă obţinut fiind de 15% la nivelul dozei de N32 şi de 26%, la
nivelul dozei de N64.
Diferenţele de recoltă de 307 kg/ha şi 525 kg/ha sunt foarte semnificative.
Năutul este leguminoasa cu cea mai bună perspectivă în zona de referinţă, pentru
terenurile neirigate, în condiţiile de frecvenţă tot mai mare a anilor cu secetă în perioada de
vegetaţie a culturilor. Este o cultură complet mecanizabilă, care nu ridică probleme sub
aspectul tehnologiei de cultivare.
40
Tabelul 4.4.1.
Sinteza rezultatelor de recoltă din ciclul experimental
2007-2009, obţinute la Timişoara, în funcţie de soi şi fertilizare.
soiul N0 N32 N64 Recolta % Dif. Semnif.
Kg/ha Kg/ha
Cicero 1 1869 2090 2331 2097 100
Burnas 1983 2356 2539 2293 109 196 Xxx
Rodin 2161 2487 2716 2455 117 358 xxx
Varianta N0 N32 N64
Recolta kg/ha 2004 2311 2529
% 100 115 126
Dif. Kg/ha 307 525
Semnif. xxx xxx
DL 5%= 147 kg/ha; DL 1% = 196 kg/ha; DL 0,1% = 257kg/ha.
Fig. 4.4.1. Sinteza rezultatelor de recoltă din ciclul experimental

2007-2009, în funcţie de soi şi fertilizare.
CAPITOLUL V
41
REZULTATE RPIVIND INFLUENŢA FERTILIZĂRII CU
DOZE VARIABILE DE AZOT APLICATE PE FOND DE P40
K40 ASUPRA PRINCIPALELOR ÎNSUŞIRI DE
PRODUCTIVITATE LA TREI SOIURI DE NĂUT
5.1. Variaţia numărului de ramificaţii /plantă în funcţie de soi şi doza de

azot
În figura 5.1.1. sunt prezentate rezultatele obţinute în anul 2007.

Rezultă că la toate cele trei soiuri numărul de ramificaţii a crescut o dată cu cresterea
dozei de azot, în domeniul cercetat limitele au fost 2,08(N0) - 3,95(N64) la soiul Cicero 1,
2,35( N0) – 4,21(N64) la soiul Burnas, şi între 2,38( N0) – 4,44(N64) la soiul Rodin.
În figura 5.1.2. sunt prezentate rezultatele determinate în anul 2008.
Tendinţele de creştere a gradului de ramificare au fost cele deja semnalate în anul
anterior, dar la un nivel sensibil mai scăzut, ca urmare a deficitului de precipitaţii.
În figura 5.1.3. sunt prezentate rezultatele din anul trei de cercetare.
Rezultatele au prezentat aceleaşi tendinţe semnalate în anii anteriori.
În figura 5.1.4. sunt prezentate rezultatele de sinteză care reliefează creşterea
gradului de ramificare odată cu creşterea dozei de azot, în limitele 2,94 – 4,01 la soiul
Rodin, 2,87 – 3,81 la soiul Burnas şi 2,13 – 3,48 la soiul Cicero 1.
În medie pe cele trei niveluri de fertilizare cu azot, numărul de ramificaţii a
fost de 3,57 la soiul Rodin, 3,43 la soiul Burnas şi 2,90 la soiul Cicero 1
42
X 2,08 3,58 3,95 2,35 4,10 4,21 2,38 4,21 4,44
S2 0,42 0,26 0,13 0,54 0,28 0,17 0,45 0,97 0,16
S 0,63 0,58 0,32 0,73 0,53 0,32 0,67 0,94 0,39
Sx 0,05 0,04 0,03 0,07 0,05 0,04 0,06 0,09 0,05
S% 27,37 21,20 14,15 29,1 19,12 15,12 25,82 24,16 12,67
6
Fig. 5.1.1.Variaţia numărului de ramificaţii/plantă în funcţie de soi şi doza de azot,

determinată în anul 2007.
X 2,12 2,64 2,89 3,07 3,23 3,42 3,03 3,37 3,55

S2 0,43 0,28 0,37 0,43 0,29 0,27 0,33 0,45 0,21
S 0,65 0,52 0,65 0,71 0,57 0,61 0,64 0,28 0,47
Sx 0,05 0,04 0,05 0,07 0,07 0,05 0,06 0,03 0,05
S% 22,02 21,15 18,80 19,94 16,11 15,25 19,01 7,80 13,75
Fig 5.1.2. Variaţia numărului de ramificaţii/plantă în funcţie de soi şi doza de azot,

determinată în anul 2008
43
X 2,20 3,10 3,60 3,20 3,51 3,80 3,41 3,72 4,05
S2 0,17 0,25 0,14 0,17 0,30 0,14 0,24 0,18 0,21
S 0,42 0,31 0,47 0,39 0,35 0,50 0,41 0,50 0,44
Sx 0,07 0,03 0,02 0,03 0,03 0,04 0,03 0,04 0,03
S% 18,25 21,14 20,22 18,45 15,01 17,40 13,33 17,18 14,20
Fig. 5.1.3. Variaţia numărului de ramificaţii/plantă în funcţie de soi şi doza de azot,

determinată în anul 2009
Nr
ramificaţii 2,13 3,11 3,48 2,87 3,61 3,81 2,94 3,77 4,01
/plantă
% 100 146 163 135 169 179 138 177 188
Diferenţa Mt 0,98 1,35 0,74 1,48 1,68 0,81 1,64 1,88
kg/ha
2.90 3.43 3,57
X
Fig. 5.1.4. Variaţia numărului de ramificaţii/plantă în funcţie de soi şi nivelul de fertilizare
cu azot aplicat în doze variabile pe fond constant de P40 K40,
în ciclul experimental 2007-2009
44
5.2. Variaţia numărului de păstăi/plantă în funcţie de soi şi fertilizare
Din figura 5.2.1. rezultă că numărul de păstăi pe plantă în anul 2007 a urmat aceeaşi
tendinţă ca şi numărul de ramificaţii, între cele două caractere analizate înregistrându-se un
paralelism la toate soiurile.
Rezultatele din primul an au fost 20,16(N0) – 40,15(N64) la soiul Cicero 1, 30,15(N0)
– 45,22(N64) la soiul Burnas şi între 39,22(N0) – 58,22(N64) la soiul Rodin
Este de remarcat că cel mai mare număr de păstăi/plantă s-a înregistrat în varantele
în care s-a obţinut şi cele mai mari recolte.
În figurile 5.2.3. şi 5.2.4 sunt prezentate rezultatele din următorii doi ani
experimentali,rezultatele având aceleaşi tendinţe cu cele deja semnalate.
Rezultatele de sinteză din ciclul experimental 2007-2009, prezentate în figura 5.2.5
evidenţiază efectul favorabil al îngrăşămintelor cu azot asupra numărului de păstăi pe
plantă, variaţia fiind între 35(N0) – 53(N64) pentru soiul Rodin la care s-a obţinut şi cea mai
mare recoltă, între 30(N0) – 43(N64) la soiul Burnas şi între 21(N0) – 40(N64) la soiul Cicero
1.
X 20,16 38,16 40,15 30,15 40,18 45,22 39,22 55,18 58,22

S2 10,89 18,97 21,16 10,25 22,50 24,82 22,15 12,12 25,11
S 3,16 3,81 5,12 4,21 3,77 6,12 5,30 4,77 6,02
Sx 0,32 0,30 0,52 0,38 0,30 0,59 0,44 0,33 0,52
S% 9,17 9,75 20,16 11,16 9,80 10,80 11,82 7,80 9,95
Fig. 5.2.1. Variaţia numărului de păstăi/plantă în funcţie de soi şi fertilizare determinată în
anul 2007.
45
X 21,12 31,18 35,83 28,34 40,41 45,37 31,82 43,71 47,19
S2 18,18 8,25 10,27 12,15 21,10 28,18 14,16 21,16 24,16
S 3,25 2,81 3,70 4,67 6,12 7,16 3,22 4,85 6,04
Sx 0,53 0,28 0,31 0,33 0,58 0,46 0,32 0,82 0,53
S% 21,21 18,15 11,10 7,92 7,90 11,11 9,82 11,80 8,10

anul 2008.
X 23,40 38,15 44,78 34,00 40,55 44,50 36,17 50,03 55,12

S2 5,72 13,19 7,78 14,12 4,15 8,21 17,21 11,28 10,11
S 2,33 3,29 3,39 3,18 3,05 3,17 5,21 4,19 3,20
Sx 0,21 0,51 0,44 0,42 0,22 0,28 0,49 0,43 0,58
S% 11,21 10,62 8,88 10,88 5,22 7,71 9,91 10,15 7,92

anul 2009.
46
Nr păstăi
21.56 38.16 40.24 30.83 40.38 45.03 35.74 49.64 53.41
/plantă
% 100 177 187 143 187 209 166 230 248
Diferenţa Mt 16.60 18.68 9.27 18.82 23.47 13.58 28.08 31.85
kg/ha
33.32 38.74 46.26
X
Fig. 5.2.4. Variaţia numărului de păstăi/plantă în funcţie de soi şi nivelul de fertilizare cu

azot, aplicat în doze variabile pe fond constant de P40 K40, în ciclul experimental 2007-2009
5.3. Variaţia numărului de boabe/plantă în funcţie de soi şi fertilizare
În figurile 5.3.1, 5.3.2, 5.3.3, şi 5.3.4. sunt prezentate rezultatele determinărilor în

cei trei ani experimentali şi rezultatele de sinteză privind evoluţia numărului de
boabe/plantă, în funcţie de factorii cercetaţi.
Din datele prezentate se constată că în toţi anii experimentali numărul de
boabe/plantă a crescut odată cu doza de azot, la toate cele trei soiuri studiate.
De remarcat esta că numărul de boabe/plantă a fost influenţat de condiţiile climatice,
cel mai mic număr fiind determinat în anul 2008, şi a fost apropiat în anii 2007 şi 2009.
În medie pe ciclul experimental evoluţia a fost între 37(N 0) – 49(N64) la soiul Rodin,
între 34(N0) şi 44(N64) la soiul Burnas şi între 27(N0) – 42(N64) la soiul Cicero 1.
În medie pe cele trei niveluri de fertilizare şi cei trei ani experimentali, numărul de
boabe/plantă a fost de 43 la soiul Rodin, 40 la soiul Burnas şi 36 la soiul Cicero 1, ordine
care este înregistrat şi pentru nivelul recoltelor obţinute.
47
X 27,15 40,10 43,82 35,03 43,17 47,18 39,02 44,12 50,18
S2 8,81 10,18 8,12 12,00 15,25 14,12 7,81 14,22 15,15
S 3,12 3,24 2,74 4,72 4,05 3,97 3,18 3,27 3,80
Sx 0,29 0,36 0,37 0,43 0,47 0,41 0,28 0,31 0,42
S% 10,64 8,28 8,17 10,20 10,12 7,72 8,11 9,24 6,80
Fig. 5.3.1. Variaţia numărului de boabe/plantă în funcţie de soi şi nivelul de fertilizare cu

doze variabile de azot, aplicate pe fond constant de P40 K40, înregistrată în anul 2007.
X 26,10 34,81 37,12 34,25 37,18 38,82 35,25 42,10 48,88

S2 2,82 3,54 4,91 4,52 3,18 2,20 3,52 7,18 3,25
S 1,83 2,91 3,18 3,12 2,82 1,52 1,94 2,83 1,82
Sx 0,18 0,16 2,73 0,20 0,21 0,18 0,21 0,32 0,18
S% 5,35 7,28 10,12 7,17 7,72 4,77 5,80 6,61 4,12

48
X 28,15 41,10 47,15 33,16 45,12 48,21 38,22 43,16 49,12
S2 25,15 24,05 7,25 21,15 26,16 12,16 16,16 26,83 21,10
S 6,12 5,17 2,12 5,05 5,79 3,88 4,21 5,29 4,83
Sx 0,54 0,41 0,28 0,50 0,43 0,37 0,41 0,48 0,38
S% 19,15 10,11 6,11 11,20 9,12 24,16 7,18 11,05 7,71

Nr păstăi 27,13 38,67 42,70 34,15 41,82 44,74 37,50 43,13 49,39
/plantă
% 100 142 157 126 154 165 138 159 182
Diferenţa Mt 11,54 15,57 7,02 14,69 17,61 10,37 16,00 22,26
kg/ha
36,16 40,23 43,34
X

azot, aplicat în doze variabile pe fond constant de P40 K40, în ciclul experimental 2007-2009
49
CONCLUZII
Cercetările desfăşurate în ciclul experimental 2007–2009 în teritoriul Timişoara,

zonă încadrată în provincia climatică, după Köppen, C.f.b.x privind structura de soiuri şi
fertilizarea năutului, în vederea extinderii în cultură, conduc spre concluzii importante
pentru practica agricolă.
1. Dintre soiurile de năut recomandate şi admise în cultură prin lista oficială de
soiuri s-au remarcat soiul Rodin care a depăşit recolta martor Cicero 1 cu 17% şi soiul
Burnas la care sporul de racoltă faţă de Cicero 1 a fost de 9%.
2. Îngrăşămintele cu azot aplicate pe fond de P 40 K40 au fost bine valorificate de
soiurile luate în studiu. Sporul de recoltă obtinute prin fertilizare cu N32 a fost, în medie pe
cele trei soiuri de 15%. Mărirea dozei de azot la N64 a amplificat valoarea sporului de
recoltă la 26%.
3. Curbele de răspuns ale recoltei la aplicarea îngrăşămintelor cu azot au fost
ascendente în domeniul cercetat N32 - N64şi şi-au păstrat această tendinţă şi în domeniul
extrapolat
4. Numărul de ramificaţii pe plantă a fost influenţat de îngrăşămintele cu azot, la
toate cele trei soiuri, în medie pe ciclul experimental în limitele 2,13(N0) – 3,48(N64) la soiul
Cicero 1, 2,87(N0) – 3,81(N64) la soiul Burnas şi 2,94(N0) – 4,01(N64) la soiul Rodin.
5. Numărul de păstăi/plantă a crescut odată cu doza de azot în domeniul cercetat N0-
N32-N64, la toate soiurile astfel: 35(N0) – 53(N64) la soiul Rodin, 30(N0) – 43(N64) la soiul
Burnas, şi între 21(N0) – 40(N64) la soiul Cicero 1
6. Numărul de boabe/plantă, în funcţie de soi şi de nivelul de fertilizare cu azot a
fost influenţat de dozele de azot aplicate , fiind un paralelism între numărul de boabe/plantă
şi nivelul recoltelor. Variaţia numărului de boabe/plantă înregistrat în ciclul experimental s-
a situat între limitele 37(N0) – 49(N64) la soiul Rodin, 34(N0) şi 44(N64) la soiul Burnas şi
între 27(N0) – 42(N64) la soiul Cicero 1.
Extinderea în cultură în arealul cercetat a soiurilor de năut Rodin şi Burnas este

motivată prin nivelul recoltelor obţinute, fiind o alternativă la acoperirea necesarului proteic
al populaţiei.
50
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandri Al., Olangiu M., Petrescu M., Pop I., Rădulescu E., Rafailă C., Severin V.,
Tratat de fitopatologie agricolă, vol. II, Bucureşti, 1969
2. Arion G., Entomologie agricolă, Bucureşti, Ed. Agro-Silvică, 1958
3. Baicu, T., Sesan Tatiana Eugenia, Entomologie agricolă, Bucureşti, Ed. Ceres, 1996,
4. Bauer, W.D., Infection of legumes by Rhizobia. Ann Res. Plant. Physial, 1981.
5. Bărbulescu, Al., Popov, Mateiaş, M.C., Bolile şi dăunătorii culturilor de câmp,
Bucureşti, Ed. Ceres, 2002.
6. Berca, M., Combaterea buruienilor din culturile agricole, Bucureşti, Ed. Fermierul
român, 1996.
7. Bîlteanu, Gh., Fitotehnie- Cereale şi leguminoase pentru boabe, Vol. I., Bucureşti,
Ed. Ceres, 2003.
8. Bîlteanu, Gh., Fitotehnie, Bucureşti, Ed. Ceres, 1998.
9. Borcean I., Tabără V., David Gh., Borcean Eugenia, Ţărău D., Borcean A., Zonarea
cultivarea şi protecţia plantelor de câmp în Banat, Timişoara, Editura Mirton, 1996.
10. Borcean, I., Borcean, A., Cultura şi protecţia plantelor leguminoase cultivate pentru
boabe, Timişoara, Ed. de Vest, 2003.
11. Borcean I., Borcean A., Cultura şi protecţia integrată a cerealelor, leguminoaselor
şi plantelor tehnice, Timişoara, Ed. De Vest, 2004
12. Borcean I., Ţărău, D., Borcean A., David, Gh., Eugenia Borcean, Fitotehnia şi
protecţia culturilor de câmp, Timişoara, Ed. de Vest, 2005.
13. Borcean, I., David, Gh., Borcean, A., Tehnici de cultură şi protecţie a cerealelor şi
leguminoaselor, Timişoara, Ed. de Vest, 2006.
14. Borlan, Z., Hera, C., Dornescu, D., Kurtinecz, P., Rusu, M., Buzdugan, I., Tănase,
Gh., Fertilitatea şi fertilizarea solurilor, Bucureşti, Ed. Ceres, 1994.
15. Cârciu Gh., Agrotehnică şi herbologie, Timişoara, Ed. Eurobit, 2004
16. Chirilă P., Oprea G., Diana Sălăgean, Cereale şi plante tehnice, nr.2/2002, ICCPT
Fundulea.
17. Cojocaru, C., Borcean, I., Curs de Fitotehnie, Timişoara, Ed. IAT, 1978.
18. David, Gh., Tehnologia plantelor de câmp, Timişoara, Ed. Eurobit, 2003.
51
19. David, Gh., Pîrşan, P., Imbrea, Fl., Tehnologia plantelor de câmp-Cereale,
leguminoase pentru boabe şi plante tehnice, Timişoara, Ed. Eurobit, 2006
20. Davidescu, D., Davidescu Velicica, Agrochimie modernă, Bucureşti, Ed. Academiei
R.S.R, 1981.
21. Davidescu Velicica, Davidescu, D., Compediu Agrochimic, Bucureşti, Ed. Academiei
Române, 1999.
22. Feher Ecaterina şi colab., Cercetări privind comportarea năutului în diferite condiţii
pedoclimatice din Oltenia, Analele Universităţii din Craiova, 1983.
23. Feher Ecaterina, Cercetări privind influenţa complexă fertilizare, bacterizare asupra
producţiei de boabe la năut. Soiul Cicero, în condiţiile solului brun-roşcat, Analele
Universităţii din Craiova, 1990.
24. Feher Ecaterina, Variabilitatea unor caractere morfologice şi de productivitate la
unele leguminoase pentru boabe sub influenţa fertilizării chimice şi bacterizării,
Analele Univ. Din Craiova, vol. XXIII, 1992.
25. Feher Ecaterina, Borcean, I., Fitotehnie, Partea I, Craiova, Ed. Universitaria, 2003.
26. Goian M., Agrochimie, Timişoara, Ed. Marineasa, 2000
27. Hera, Cr., Metode de cercetare în cultura plantelor de câmp, Bucureşti, Ed. Agris,
2000.
28. Hera, Cr., Aportul fertilizării la sporirea conţinutului şi calităţii proteinei la diferite
culturi agricole, Bucureşti, Analele ICCPT Fundulea, vol. LV, 1987.
29. Ionescu D., Miclea E., Picu, I., Popa, Gh., Şarpe, N., Cultura leguminoaselor pentru
boabe, Bucureşti, Ed. Agrosilvică, 1970.
30. Lăzureanu, A., Agrotehnica, Timişoara, Ed. Helicon, 1994.
31. Maior C.L., Teza de doctorat-Contributii la tehnologia de cultivare a orzului în
vestul ţării, în vederea obţinerii de randamente eficiente economic, cu indici de
calitate superiori, U.S.A.M.V.B.Timişoara, 2005
32. Muntean, L.S., Borcean, I. Axinte, M., ,Roman, Gh., Fitotehnie, Bucureşti, Ed.
Didactică şi Pedagogică, 1995.
33. Muntean, L.S., Mic tratat de Fitotehnie,Bucureşti, Ed. Ceres, 1995.
34. Muntean, L.S., Borcean, I., Axinte, M., Roman, Gh., Fitotehnie, Iaşi, Ed. Ion
Ionescu de la Brad, 2001.
35. Muntean, L.S., Borcean, I., Axinte, M., Roman, Gh., Fitotehnie, Iaşi, Ed. Ion
52
Ionescu de la Brad, 2003.
36. Negrilă Maria şi colab., Producţia de năut în condiţiile câmpiei Burnaşului,
Bucureşti, Analele ICCPT Fundulea, vol. LVIII, 1990.
37. Niţă Simona, Fitotehnie,Timişoara, Ed. Eurobit, 2004
38. Niţă Simona, Tehnologia culturilor de câmp,Timişoara, Ed. Eurobit, 2006
39. Oancea, I., Tratat de tehnologii agricole, Bucureşti, Ed. Ceres, 1998.
40. Petcu Lucica, Bolile şi dăunătorii leguminoaselor pentru boabe. Metode de
combatere, Cereale şi plante tehnice nr. 6-7, 1996.
41. Pîrşan, P., Leguminoase pentru boabe, Timişoara, Ed. Mirton, 1998.
42. Pîrşan, P., David, Gh., Imbrea, Fl., Fitotehnie-Creale şi leguminoase pentru boabe,
timişoara, Ed. Eurobit, 2006.
43. Pop Georgeta, Tehnologia culturilor de câmp, Timişoara, Ed. Augusta, 2003.
44. Pop Georgeta, Tehnologii agricole, Timişoara, Ed. Agroprint, 2007
45. Popescu, Gh., Fitopatologie, Bucureşti, Ed, Tehnică, 1993.
46. Roman, Gh., Fitotehnie, Bucureşti, USAMVB, 1993.
47. Roman, Gh.,V., V., Ion, Lenuţa Iuliana Epure, Fitotehnie-Cereale şi leguminoase
pentru boabe, Bucureşti, Ed. Ceres, 2006
48. Săulescu, N.A., Săulescu, N.N., Câmpul de experienţă, Bucureşti, Ed. Agrosilvică,
1967
49. Sin, Gh., Îndrumător pentru cultura plantelor de câmp, Bucureşti, Ed. Agris, 2001.
50. Staicu, I.R., Agrotehnica, Bucureşti, Ed. Agrosilvică, 1969.
51. Şarpe, N., Combaterea integrată a buruienilor, Bucureşti, Ed. Ceres, 1987.
52. Trifu Magdalena Carolina, Borcean, I., Cercetări privind relaţia germinaţie-
adâncime de semănat-răsărire la câteva soiuri de năut, Lucr. St., Timişoara, 2005.
53. Trifu Magdalena Carolina, Borcean, I., Comportarea unui sortiment de soiuri de
năut (Cicer arietinum L.) în condiţiile pedoclimatice din Câmpia Banatului, Lucr. St.
, Timişoara, 2005.
54. Trifu Magdalena Carolina, Borcean, I., Rezultate privind influenţa fertilizării şi a
tehnologiei semănatului asupra recoltei şi a calităţii seminţelor la Cicer arietinum
L., Lucr. St., Timişoara, 2006.
55. Trifu Magdalena Carolina, Borcean, I., Studiu privind influenţa perioadei de semănat
asupra recoltei şi calităţii boabelorde năut în condiţiile din Câmpia Timişului, Lucr.
St. , Timişoara, 2006.
53
56. Trifu Magdalena Carolina, Borcean, I., Influenţa fertilizării asupra bacteriilor
simbiotice la năut, Lucr. St., Timişoara, 2007.
57. Trifu Magdalena Carolina, Borcean, I., Cercetări privind influenţa fertilizării şi a
distanţei între rânduri asupra recoltei şi a calităţii acesteia la năut, Lucr. St. ,
Timişoara, 2007.
58. Trifu Magdalena Carolina, Contribuţii la elaborarea tehnologiei de cultivare a
năutului în teritoriul dintre râurile Timiş-Mureş, Teza de doctorat, Timişoara 2007
59. Ungureanu O., Cercetări privind unele particularităţi biologice şi tehnologice ale
năutului(Cicer arietinum) în cadrul unei agriculturi sustenabile, Iaşi, Rezumat de
teză de doctorat, USAMV Ion Ionescu de la Brad, 2001.
60. Zamfirescu, N., Velican, V., Valuţa, Gh., Fitotehnie, vol. II, Bucureşti, Ed. Agro-
Silvică,1958.
61. Zamfirescu, N., Velican, V., Săulescu, N., Fitotehnie, Bucureşti, Ed. Agro- Silvică,
1965.
62. XXX Anuarul Statistic al României, 2006.
63. www.ruhr-uni-bochum.de
64. upload.wikimedia.org
54

Proiect

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL I

NĂUTUL – PLANTĂ LEGUMINOASĂ CULTIVATĂ

1.1. Generalităţi privind leguminoasele cultivate pentru boabe

Leguminoasele pentru boabe au fost luate în cultură, o dată cu începuturile

1.2. Importanţa culturii năutului

Fig. 1.2. Floare de naut

1.3. Răspândirea culturii năutului

1.4. Compoziţia chimică

Compoziţia chimică este mult influenţată de condiţiile agrogeografice, fapt care

1.5. Sistematică. Soiuri

Năutul face parte din tribul Viciae, genul

Ecotipul Înălţimea plantelor Culoarea

La năut masa a 1000 de boabe este cuprinsă între 150-350 g.

1.6. Particularităţile biologice

Năutul este o plantă anuală, autogamă şi are răsărirea hipogeică(atunci când

Figura 1.6.2.- Ramură cu frunză floare si pastaie, pastaie cu seminte

1.7. Cerinţele faţă de climă şi sol. Zonele de cultură

1.7.1. Cerinţele faţă de temperatură

Temperatura minimă de germinare la năut este de 3-40C.

1.7.2. Cerinţele faţă de umiditate

1.7.3. Cerinţele faţă de sol

Năutul nu are pretenţii deosebite faţă de sol.

Sunt contraindicate solurile grele, argiloase, acide, sărăturoase, precum şi cele

1.7.4. Zonarea ecologică

1.8. Stadiul actual al cercetărilor privind tehnologia de cultivare

În cultura năutului se pot folosi

Fosforul participă la edificarea acizilor nucleici, formează esteri fosforici cu

1.8.3. Lucrările solului

1.8.4. Sămânţa şi semănatul

Năutul, ca şi fasolea, îşi păstrează

Antracnoza(Ascochita rabiei) şi alte boli transmisibile prin sămânţă se combat prin

1.8.5. Lucrări de îngrijire

O primă lucrare de îngrijire este tăvălugirea semănăturii, concomitent cu semănatul,

Nr. Erbicidul Buruienile pe care le Doza Grupa de

Erbicide folosite pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale: Mecloran

Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor

Asigurarea necesarului cu apă

2.1.Condiţiile climatice caracteristice zonei

După harta tipurilor climatice de pe teritoriul României, zona cercetată se încadrează

În tabelul 2.1. sunt prezentate temperaturile medii lunare multianuale.

Temperatura medie a aerului este de 10,8 oC.

Fig.2.1.1.Temperaturile medii lunare(oC ) înregistrate la Staţia Meteorologică Timişoara în

2.1.2. Regimul precipitaţiilor

Suma medie a precipitaţiilor anuale este de 631,0 mm.

Precipitaţiile medii lunare înregistrate la Staţia Meteorologică Timişoara comparativ

Figura 2.1.2. Precipitaţiile medii lunare(mm) înregistrate la Staţia Meteorologică Timişoara

2.1.3 Regimul eolian

Vânturile predominante sunt cele din nord-vest, determinate de anticiclonul

Direcţia N N-E E S-E S S-V V N-V CALM

În general vântul prezintă intensificări în luna martie-aprilie şi decembrie, şi se

2.2. Caracterizarea solului din câmpul experimental de la Timişoara

• Conţinutul în azot(IN) este mijlociu.

Proprietăţi fizice şi hidrofizice:

Adancimea 0-20 6.55 0.155

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 0 10 20 30 40

150 160 170 180 190

Nisip grosier ( 2,0-0,2 mm)%

Adancimea 0-20 0.8

Adancimea 81-106 0.3

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2

Adancimea 0-20 26.9

Adancimea 0-20 32.8