Sunteți pe pagina 1din 16

Masoterapia

❖ Clasificarea masajului :
Masajul este un complex de manevre, aplicate în mod sistematic, și metodic asupra părților
corpului în scopul obținerii unor efecte fiziologice, profilactice și terapeutice.
a) După modul de efectuare :
- Sedativ și Tonifiant (terapeutic)
- Limfatic
- Reflex
- Sportiv
b) După suprafața tratată :
- parțial
- general
c) După scopul urmărit :
- profilactic
- curativ
d) După tipul și intensitatea manevrelor :
- sedativ (relaxant, decontracturant) - se realizează prin prelucrare cu manevre de netezire,
frământat, vibrații, rulat, scuturat. Intensitatea și ritmul manevrelor sunt reduse.
- tonifiant - se realizează prin prelucrarea cu toate manevrele de bază ale masajului cu
accent pe frământat în contratimp și pe barete. Intensitatea și ritmul sunt ridicate.
- selectiv ( pentru echilibrarea tonusului muscular) - se aplica pe regiunile cu musculatură
agonistă și antagoistă( pe grupa de mușchi contracturanţi se efectuează masaj de relaxare,
iar pe grupa de mușchi flască se aplică masaj tonifiant).
e) După sursele ajutătoare folosite :
- apa
- nămol
- aer
- unguente
- prosop
- aparate de vibromasaj

❖ Manevrele fundamentale (principale) ale masajului :


Sunt 5 metode principale de masaj:
1) Netezirea - presupune alunecarea mâinii maseurului pe suprafața corpului cu diferite
grade de apăsare, fără a produce cute. În timpul netezirii pielea se curăță de epiderma
moartă, de rămășițele secreţiilor glandelor sudoripare și sebacee ale pielii și se
îmbunătățește respirația pielii.
Există manevre de netezire de bază (de cuprindere și de suprafață) și manevre auxiliare (tip
clește,tip pieptene și tip greblă)
- Netezirea de cuprindere - se face cu palma și degetele în forma unui căuș, palma
mișcându-se mereu sau cu intermitente, în fct de directivele ședinței de masaj.
- Netezirea de suprafața - se realizează cu degetele drepte și strânse, cu o mână sau două,
în diferite direcții.
- Netezirea tip greblă - se face cu degetele larg deschise ale unei mâini sau ale ambelor,
aplecându-se pe suprafața piloasă a capului și cea a toracelui.
- Netezirea tip clește - se execută cu extremitățile falangelor ale degetului mare și cel
arătător, utilizându-se în masajul anumitor grupe de mușchi ai palmei, feţei și urechilor.
- Netezirea tip pieptene - se realizează cu falangele mediane ale degetelor și se folosește
când se lucrează mușchii importanţi.
2) Frictiunea - este manevra prin care mâna maseurului împinge și întinde tesuturile în
diferite direcții. În cazul frictionarii se accelerează circulația sanguină în tesuturile masate
precum și alimentarea tesutului subcutanat și adipos. Crește forta de contractie a anumitor
grupe de mușchi și amplitudinea mobilitatii articulațiilor.
Manevrele de frictiune sunt de bază (liniare, intersectare, în spirală) și auxiliare (tăiere,
intersectare,tip clește, hasurare, rindeluirea)
- Frictiunea liniară - se poate folosi pe sectoare limitate ale corpului în direcția celor mai
importante tulpini nervoase sau pe anumite grupe de mușchi ai palmei, tălpii, feţei și
toracelui.
- Frictiunea circulară - se face prin mișcări circulare ale extremitatilor falangelor cu palma
sprijinindu-se pe încheietură.
- Frictiunea în spirală - se face cu incheietura palmei sau cu marginea cubitala a acesteia
strânsă în pumn având rezultate bune în masajul tuturor zonelor corpului.
- Tăierea - se face cu marginea cubitala a unei palme sau alternativ cu palmele,
executandu-se adesea în zona spatelui, a pieptului, picioarelor și abdomenului.
- Intersectarea - se poate utiliza în zona articulațiilor mari feţei laterale a bazinului, a
abdomenului, a extremitatilor superioare și inferioare, având un efect pregătitor pentru alte
tipuri de frictiune.
- Hașurarea - se execută cu buricele falangelor exterioare ale degetelor 2-3 sau 3-5
încordate prin mișcări ascendente, fiind eficientă în orice tip de masaj și în orice zonă a
corpului.
- Rindeluirea - se face cu ambele mâini, palmele fiind așezate una în spatele celeilalte,
realizându-se mișcări ascendente

3) Frământarea - este metoda care trece prin 2 sau 3 etape : presare(strangere) și


alunecare.
Frământarea de bază este de două feluri : longitudinala și transversală.
- Frământarea longitudinala - se face în sensul de creștere al fibrelor musculare. Este folosită
pentru extremitățile superioare și inferioare în zona suprafețelor laterale ale spatelui, în
zona gatului și toracelui.
- Frământarea transversală - se face de-a lungul fibrelor musculare iar pentru a intensifica
acțiunea frământării cu un consum mai mic de energie aceasta se combină cu apăsare.
Frământarea auxiliara - sunt presarea, apăsarea, rularea, strângerea, tip clește și întinderea.
- Rularea - se folosește frecvent pe abdomen, spate și piept. Mișcările de rulare se pot
executa cu pumnii, palmele sau cu un deget. După ce a fost fixată cu o mână zona pe care
vrem să o masam, cu cealaltă se împing tesuturile musculare unul către celalalt.
- Apăsarea - se aplică în regiunea spatelui, paravertebral și în zona feselor.
- Frământarea tip clește - se utilizează pentru faţă, mușchii claviculari ai pieptului, în
regiunea cervicală și în zona sprâncenelor.
4) Vibrația - este procedeul prin care se efectuează diferite mișcări oscilatorii pe regiunea
masata. Toate tipurile de vibrație au inluenţă asupra vaselor de sânge și a sistemului nervos.
Tipuri de vibrație: de bază (continuă, intermitenta) și auxiliară (tremurare, scuturare, tăiere,
plesnire, puctare și lovire
- O vibrație continuă se poate face cu un singur deget sau cu mai multe degete, cu
încheierea sau cu tăișul palmei. Vibrațiile se pot face pe toate zonele corpului.
- Tremurarea se aplică pe grupele mari de mușchi, după o oboseală puternică, sau în cazul
spasmelor musculare pentru relaxare. Se face cu degetul mare și arătător.
- Scuturarea se folosește pentru extremitățile superioare și inferioare.
Metodele de lovire, plesnire și punctare se fac spre finalul ședinței de masaj.
- Plesnirea se face cu degetele strânse sau îndoite pentru a creea o pernă de aer.
- Punctarea se face cu falangele degetelor 2-3 sau 3-5
- Mișcarea este procedeul prin intermediul căruia se acționează asupra anumitor articulații și
contribuie la îmbunătățirea stării în cazul hipodinamiei (mobilitate redusă a unei articulații)
tipuri de mișcări : flexie, extensie, rotire.
5) Batere (tapotaj, tapotament) - Constă în lovirea ușoară și ritmică a tesuturilor moi,
superficiale sau profunde, în fct de intensitatea loviturii. Efectele locale constau într-o
vasodilatatie locală cu hiperemie și creșterea excitabilitatii neuro-musculare, cu activarea
sistemului simpatic-parasimpatic. În aplicare pe zone reflexe are acțiune asupra organelor
interne și SNC, cu efect relaxant sau stimulent, în fct de tehnică, intensitate, și durată.
Modalitățile tehnice sunt :
- Tocatul - se executa cu ambele mâini, tinute în ușoară extensie, palmele faţă în față și
destul de apropiate, Degetele ușor flectate, iar coatele depărtate puțin de corp : degetele cad
ușor pe piele într-un ritm alert alternativ.
- Tocatul tangential (plescăitul sau lipaitul) - constă în loviri tangentiale ușoare ale tesutului
când se alunecă pe regiunile sensibile ( abdomen ) , fără a pătrunde în profunzime și care se
execută cu faţa palmara a degetelor.
- Batatoritul - Poate fi executat cu partea ventrala a pumnului sau "în ventuza " cu palmele
făcute căuș, și care se aplică pe regiunile cu masa musculară mare.
- Percutatul sau ciocanitul - se realizează prin căderi perpendiculare ale vârfurilor degetelor,
ușor îndoite, fiind aplicată pe spate și torace iar în asociație cu o ușoară alunecare pe
peretele abdominal.
❖ Manevrele complementare (secundare) ale masajului :
Tehnicile clasice complementare, numite și procedee ajutătoare de masaj, procedee
secundare, se pot intercala intre tehnicile principale, la sfârșitul procedurii sau se pot adăuga
tehnicilor principale în cazul mesajelor unor segmente sau regiuni. Ele întregesc acțiunile
manevrelor de bază. Unele derivă din tehnicile principale iar altele se pot aplica independent
având tehnică proprie.
Tehnicile secundare sunt:
a) Cernutul sau rulatul masei musculare
- Cernutul se execută cu mâinile aplicate de o parte și de alta a segmentului cu degetele
ușor flectate. Masa musculară este "plimbata" de jos în sus, și lateral dintr-o palmă în alta,
într-un ritm vioi și cu deplasarea, din aproape în aproape a mâinilor, de-a lungul segmentului
în sus și în jos.
- Rulatul se execută tot cu mâinile așezate de o parte și de alta a segmentului, dar degetele
sunt întinse și palmele apăsând tesutul mai puternic decât la cernut. Tesuturile moi se
rulează între palme în toate sensurile, într-un ritm alert.
Cernutul și Rulatul cresc suplețea tesuturilor, augumenteaza fct circulatorie și trofica, scad
încordarea musculară și nervoasă, cu efect calmant și relaxant general.
b) Presiunile și tensiunile
Presiunile pot fi executate în mai multe maniere tehnice și scopuri diferite :
- Pe periost - pe zone sau puncte se execută presiuni continue sau intermitente, de
intensitate medie sau mare, ce pot alterna cu neteziri sau vibrații locale cu acțiune locală și
reflexa.
- Pentru modelarea craniului și toracelui la copii mici ( metoda Pecunia)
- Pe nervi (metoda Cornelius) prin presiune continuă sau vibratoare pe rădăcinile nervoase,
traectele nervilor sau punctele motorii, ce sunt indicate în radiculopatii sau neuropatii
însoțite de tulburări fct.
- Pe punctele de miogenoza sau musculara "tensionata" ,de obicei pe spate,
Tensiunile se execută asupra articulațiilor segmentelor, cu creșterea sau scăderea presiunii
intraarticulare, prin mobilizari pasive sau activo-pasive blânde; ele determină o senzație
plăcută locală cu creșterea supletii structurilor moi articulare și periarticulare și a
circulației locale.
c) Tractiunile, elongatiile și scuturaturile
- Tractiunile (manipulările) executate asupra articulațiilor fac parte din terapia
manipulativa (reprezentând o mobilizare fortata care poartă elementele unei articulații
peste jocul voluntar și obișnuit al lor, până la limita jocului anatomic posibil, fără însă al
depăși. Astfel se tensioneaza articulatia și apoi se execută un plus de mișcare pasivă
- Elongatiile vertebrale reprezintă reacțiunea în ax a diverselor regiuni ale coloanei cu
scopul de a îndepărta vertebrele între ele, pentru a reduce leziunile distale sau pentru a
favoriza procesul de acomodare a aparatului disco-ligamento-radicular.
- Scuturaturile sunt mișcări oscilatorii ritmice și ample executate asupra membrelor,
degetelor, toracelui, sau corpului în întregime și cu efecte relaxante (dacă sunt executate
lent și ușor) sau stimulente ( Dacă sunt executate într-un ritm mai alert)
d) Ciupiturile - tegumentului și tesutului celular subcutanat
e) Pensarile - portiunilor musculare ale membrelor
f) Stoarcerile
g) Ridicarile mușchilor - o cuta mare este prinsă între degete și palma și deplasată în direcții
variate
❖ Efectele masajului terapeutic asupra diverselor tesuturi, aparate și sisteme :
Efectele masajului sunt multiple și pot fi clasificate după mai multe criterii :
a) Efecte
- Directe asupra tesuturilor ( masajul somatic)
- Indirecte - profunde asupra organelor interne (masaj profund) pe membrul opus, la
distanță
- Reflexogene
b) Efecte
- Stimulente, excitante
- Calmante, relaxante, liniștitoare
c) Efecte
- Locale - calmarea durerii, hiperemie locală, creșterea circulației locale,
îndepărtarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbtie
- Generale - stimularea fct aparatului respirator și circulator, Creșterea
metabolismului, îmbunătățirea stării psihice și a somnului, îndepărtarea
ooooboboselii
d) Efecte
- Imediate
- Tardive
e) Efecte
- Obiective, ce pot și monitorizate de către medic, prin metode clinice
- Subiective, observate de către pacient
f) Efecte asupra structurilor :
1) Asupra pielii :
- asuplizare, creșterea pragului sensibilității cutanate, influentarea substanței fundamentale
și a fibrelor elastice
- facilitarea secretiei glandelor sudoripare,
- Vasodilataţie activa cu creșterea vitezei de circulație, creșterea schimburilor nutritive
- creșterea pragului de receptie al terminatiilor nervoase cu analgezie
- descuamare pielii și creșterea celulelor tinere
- prin mecanism reflex, se influențează circulația și metabolismul, contribuie la termoreglare
- crește schimburile respiratorii la nivelul pielii
- influențează organele profunde prin intermediul zonelor reflexe
2) Asupra tesutului conjunctiv (tesutul celular subiacent)
- reface elasticitatea și suplețea, ceea ce determină favorizarea mișcărilor corpului,
dezvoltarea tonusului și rezistentei elementelor, cu rol de fixare și protecție a organelor
interne
- Favorizează schimburile nutritive prin creșterea aportului de sânge, cu evacuarea mai
eficientă a reziduurilor
- Contribuie la resorbtia și scăderea depozitelor de grăsime în cazul obezitatii
- Are influente reflexe asupra : circulației sângelui și limfei, schimburilor metabolice și
excretiei, fct hormonale și reacțiilor neuro-vegetative, organelor profunde prin intermediul
zonelor reflexe Dicke
3) Asupra mușchilor :
- Crește performanta musculară prin creșterea conductibilitatii, excitabilitatii și a
contractibilitatii, prin creșterea elasticității mușchilor
- Accelerează refacerea mușchiului obosit prin creșterea schimburilor vasculre cu aport de
substanțe nutritive proaspete și îndepărtarea reziduurilor
- Crește rezistența musculară la efort prin hiperemie și deschiderea de capilare
- Creste viteza de refacere după traumatisme, atrofii
- Crește sau scade tonusul și excitabilitatea, în fct de tehnică
4) Asupra tendoanelor și tecilor tendinoase, fasciilor și aponevrozelor :
- Creșterea supletei și consistentei
- Activarea circulației locale
- Combaterea stazei sanguine și limfatice
- Stimularea propioceptorilor
5) Asupra circulației sângelui și limfei :
- La nivelul circulației venoase - creste viteza de circulație și ușor presiunea venoasa și
susține valvulele venoase
- Circulația limfatica este augumentata de aproximativ 25 de ori
- La nivelul circulatiei capilare există efecte pasive și active cu stimularea vasomotricitatii
- Circulația arteriolara suferă un proces de adaptare secundar, existând și un efect direct
mecanic, și ambele determină creșterea fluxului sanguin.
- munca inimii este ușurată existând un efect de digitalizare
- valorile tensionale pot fi controlate în fct de necesitate
- Se modifică compoziția sanguină - creste numărul de hematii și leucocite și cantitatea de
hemoglobina
6) Asupra sistemului nervos :
- La nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilatatie secundară
- Apar reflexe segmentare la care se adaugă efectul reflexului nesegmentar realizat prin
acțiunea asupra zonelor cutanate, tesuturilor celulare subcutanate, musculare, și sunt
influențate viscerele.
- Prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical și vertical apar efecte
sedativ-relaxante și hipotonice
7) Asupra tesutului și organelor profunde :
- prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu reglarea
secretiei/excretiei și motilitatii viscerelor
- Prin masaj reflex de toate tipurile apar în mod indirect aceleași efecte
Efectele masajului general :
- Se reglează circulația și procesele endocrine, secreţiile endocrine, hematopeza, procesele
coagularii
- Se intensifică schimburile nutritive cu creșterea temperaturii corpului
- Se produce relaxarea, scăderea sensibilității, reducerea tonusului neuro-muscular sau din
potrivă creșterea acestora cu stimularea organismului, în fct de tehnica folosită.

❖ Cele patru scopuri ale masajului :


- Igienic
- Profilactic
- Terapeutic
- Recuperator

❖ Indicațiile masajului :
Cu excepția contraindicatiilor practic nu există limite pentru aplicarea masajului. Gama
afecțiunilor unde se recomandă masajul este extrem de largă :
- Sechele posttraumtice, afecțiuni reumatice, tulburări neurologice și trofice
- Optimizarea formei sportive
- Sindromul de deconditionare (hipomobilitate, sedentarism, creștere în greutate, scăderea
capacității de termoreglare la rece)
- Profilaxia secundară / primară
- Menținerea unei stări fiziologice normale, a formei fizice si psihice de zi cu zi

❖ Contraindicatiile definitive în terapia prin masaj :


Totale(definitive) - afecțiuni maligne sau cu potențial de malegnizare prin masaj.
Parțiale
- Procese inflamatorii în faza acută
- Boli infecto-contagioase
- Boli acute ale organelor interne
- Plagi, fracturi, arsuri, eczeme
- Psihopatii majore
❖ Reguli/Recomandări generale ale masajului :
- Masajul terapeutic trebuie prescris de către în medic avizat și efectuat de către maseuri
instruiți îndomeniu.
- Este de preferat sa se efectueze în spații separate, relativ izolate, în care pacientul sa se
poată dezbrăca și să fie suficient loc pentru o executie confortabilă.
- Trebuie asigurat un confort de microclimat și psihic pacientului
- Este recomandat sa se efectueze înainte de masă sau la 2-3 ore după masă.
- Manevrele speciale nu sunt recomandate seara înainte de culcare sau în perioade de
tulburări fiziologice ale ororganismului
- Tegumentul pe care se efectuează masajul este atent cercetat înainte pentru a depista
eventuale semne care sa contraindice procedura
- Maseurul trebuie să aibă mâinile curate și fără plagi, cicatrice; pielea mâinilor sale să fie
moale și să aibă unghiile curate și încălzite înainte de masaj

❖ Zone anatomice interzise prelucrării masajului :


- Zona rinichilor
- Regiunea anterioară a gâtului
- Fosa poplitee
- Fosa cubitala

❖ Tehnica masajului la nivelul membrelor inferioare :


Bolnavul așează extremitatea pe coapsa maseurului, care sta în faţa sa. Se începe cu
masajul de introducere, de la articulatia metacarpo-falangiana în sus, de-a lungul partii
dorsale, peste gamba, pana la genunchi. Netezeste apoi cu degetul mare și cu indexul
partea dorsală, plantara și laterală a degetului mare al bolnavului, continuând astfel la toate
celelalte degete. Frământări se face cu două degete, mai mult ca o mângâiere, pentru ca
Musculatura degetelor piciorului este mai puțin dezvoltată. Se trece apoi la netezirea feţei
dorsale a piciorului, de la rădăcina degetelor pana la
genunchi. Pe urmă se netezste fiecare teacă tendinoasa, începând de la baza degetelor
pana peste articulatia tibio-tarsiana intrând și în profunzime și făcând în același timp și o
flexie plantara a degetelor. Frământări se face executand mișcări laterale peste tendoane.
Masajul plantei se face sprijinind călcâiul bolnavului peste genunchiul maseurului. Maseurul
fixează cu mâna stângă piciorul, și după aceea cu dosul falangelor se face netezirea,
plecând de la vârful degetelor pana deasupra articulatiei maleolare, alunecând cu degetul
mare pe partea dorsală a piciorului. Aici se poate adăuga și frictiunea, executată cu degetul
mare. Bateria are un rol destul de important. Se face cu dungă mâini întinse, cu pumnul sau
cu vârful articulatiei interfalangiene cu mâna făcută pumn.
Articulațiile piciorului se netezesc circular, plecând de la la degete, pe faţa dorsală, trecând
pe submaleole și calcaneu și terminând sub călcâi. Pe urmă se frictioneaza fiecare
articulatie, insistând mai ales asupra articulatiei tibio-tarsiene, care se masează în felul
următor : se frictioneaza articulatia, plecând de la la tendonul lui Ahile sub maleola externă
până pe faţa dorsală pătrunzând în tendoane și apoi se întoarce sub maleola internă, din nou
la tendonul lui Ahile. Urmează netezirea ușoară a articulatiei, după care se fac mișcări active
si pasive, flexie dorsală, flexie plantara, pronatie, supinatie, și mișcări de rotire.
Masajul piciorului plat este un tratament deosebit de important, fiind recomandat frecvent
pentru tratamentul acestei deformatii. Masajul se execută la gamba, apoi se masează laba
piciorului. Se face netezirea de introducere la gamba, apoi se masează laba piciorului, în
special pe partea mediană, pe toate tendoanele și ligamentele acestei regiuni.
După fiecare masaj se vor face exerciții de gimnastică și mers pentru a întării musculatura și
ligamentele plantei piciorului și gambei.

❖ Tehnica masajului decontracturant la nivelul zonei cervicale :


Pe lângă structura osoasă pe care o are în compoziția sa, zona cervicală dispune de un
puternic sistem muscular și vascular, unde presiunea vasculară trebuie menținută în flux
constant. Pacientul este așezat de preferat pe un scaun reglabil iar maseurul în spatele lui
pentru a avea acces la toată zona cervicală și la partile laterale. Prin masajul cervical se
caută echilibrarea presiunilor dintre mica și marea circulatie, decontracturarea musculaturii,
deranjul limfei care are rol în curățarea sinusurilor.
Delimitarea zonei cervicale posterioare se face prin partea superioară a liniei articulare
bucale, trecând de la apofizele mastoide prin gaura occipitala, iar inferior linia imaginară a
vertebrei C7 iar lateralitatile sunt marginite de mușchii de susținere a gatului.
Tehnici folosite : Neteziri multidirectionale, toate tipurile de frământări, geluiri(vibrații),
frictiuni, tapotaj strict pe "micii paravertebrali" ai gatului.
Pe pârtie laterale ale gatului sunt interzise forme de tapotament agresiv.
Netezirea (Efluerajul) se execută ușor, cu o mână sau cu două mâini. Sensul alunecării
este de sus de la urechi și alunecă în jos până la umeri, terminând cu marginea lor radială.
Alunecările sunt la început lungi și simultane, apoi se fac alternativ și sub forma scurtă,
numai de sus în jos.
Frictiunea se execută cu vârful degetelor, cu podul palmei și radacina mâinilor. Mișcările
sunt liniare și circulare. În partea mijlocie a cefei și în partea inferioara, intre omoplati și pe
umeri, frictiunile se execută cu mișcări ample, cu podul palmelor și rădăcina mâinilor.
Framantatul se aplică în formă de cuta, de sus în jos, pe părțile laterale și inferioare ale
cefei, acolo unde musculatura este mai voluminoasă.
Percutatul se aplică în partea de sus a cefei cu vârful degetelor. Pe măsură ce mâinile
coboară, percutatul se transforma în tocat.
Vibrațiile se execută cu vârfurile degetelor pe inserțiile occipitale ale mușchilor și cu
suprafața palmara a degetelor pe mijlocul și partea inferioară a cefei.
Masajul se încheie întotdeauna prin manevre lungi și lente de netezire calmantă.
Masajul cervical este indicat în tratamentul nevralgiilor occipitale, durerilor de cap și de
ceafă, al oboselii nervoase, al hipertensiunii arteriale, în spondilozele cervicale și depunerile
locale de grăsime.
Are o influență deosebită în circulația mușchilor cefei asupra nervilor periferici locali, iar din
această cauză, masajul cervical este folosit aproape întotdeauna că act final al masajului
general. Nu lipsește din masajul sportivilor.

❖ Manevre fundamentale executate în regiunea lombosacrala :


În timpul procedurii pacientul va sta pe pat pe burtă, brațele sunt îndoite, o mică perna
trebuie pusă sub picioare pentru a obține o relaxare mai mare. Când sunt expuse la regiunea
lombosacrala deasupra taliei, toate mișcările sunt efectuate de jos în sus. Și în zona
sacrumului și feselor de sus în jos de-a lungul curentului limfei.
Se începe masajul cu încălzirea întregii zone cu ajutorul loviturii. Îl ajută pe pacient să se
relaxeze. Apoi se continuă în zona lombosacrale cu slefuirea, frământarea sau tremuratul.
După asta se deplasează la coapse și fese, deoarece durerea ( ex: în osteocondroza sau
hernie ) cedează adesea în aceste zone. Aici este necesar sa se încălzească mușchii mai
intens; prin stoarcere, bătaie, frecare cu pumnii, agitare. Apoase continuă procedura prin
expunerea la partea dureroasa a spatelui inferior.O atenție deosebită trebuie acordată
mușchilor care se deplasează de-a lungul coloanei vertebrale.
În cele din urmă trebuie să efectuati netezirea întregului spate pentru relaxare.
Masajul se începe prelucrand cu fiecare manevră a masajului pe hemibazinul și hemitoracele
drept și continua pe stânga.
Manevrele pe care se pune accentul sunt geluirea și frictiunea.
Manevrele principale :
1. Netezirea
a. Cu două mâini
b. Cu două degete pe șanțurile paravertebrale
c. Cu patru degete pe musculatura inintercostala
Netezirea sub forma de romb (specifică regiunii sacrala) - Mâna dreaptă sau stânga se
fixează la nivelul articulațiilor sacroiliace stângi cu degetele orientate spre coccis. Mâna
stângă sau dreaptă se suprapune peste degetele celeilalte mâini. Urmărind cu degetele
creasta iliaca, netezirea se efectuează prin tragerea mâinilor până la linia subaxilara
mediană stângă. De aici se rotesc mâinile cu faţa palmara spre ultima pereche de coaste a
hemitoracelui stâng, apoi se continuă netezirea până la nivelul articulatiei costovertebrale
T12, apoi se schimbă poziția mâinilor cu faţa palmara spre ultima coastă a hemitoracelui
drept și se continuă netezirea prin tragere până la linia subaxilara mediană dreaptă. De aici,
mâinile se rotesc cu faţa palmara spre faţa iliaca continuând netezirea pe
aceasta până pe articulațiile sacroiliace unde se încheie rombul.
2. Frământatul
a. Cu o mână
b. Cu două mâini
c. În contratimp
3. Geluirea
a. Cu două degete pe șanțurile paravertebrale
b. Cu patru degete pe musculatura fesiera și pe cea paravertebrala
c. Pe traseul robului
4. Frictiunea
a. Cu două degete pe șanțurile paravertebrale
b. Cu patru degete
c. Pe traseul rombului
d. Cu vârfurile degetelor, cu partea cubitala și cu podul palmei pe musculatura fesiera
și paravertebrala
e. Cu deget pe deget printre apofizele dorsale
f. Cu ambele police pe și printre apofizele transversale și dorsale ale vertebrelor
lombare și toracale
g. Frictiunea cu coatele pe fese
5. Baterea
a. Cu mâinile sub formă de căuș și baterea cu părțile cubitale, se efectuează pe toată
regiunea, evitandu-se zona renală
b. Baterea cu pumnii se efectuează pe fese și pe musculatura paravertebrala
c. Baterea sub formă de ciupitura se efectuează pe întreaga regiune
lombosacrococcigiana
6. Vibrațiile
a. Cu două mâini
b. Cu două degete
c. Cu patru degete pe musculatura intercostala
❖ Masajele speciale și denumirea acestora :
Pentru piele :
- Kineplastia Morice - Reprezintă un frământat al pielii și al tesutului conjunctiv sub forma
unui malaxaj. Are rol în stimularea circulației locale, în special al celei veno-limfatice și în
menținerea sau creșterea troficitatii locale.
- Petrisajul Jaquet&Leroy este un frământat numai al tegumentului. Are un rol trofic deosebit.
- Masajul trofic Glerant constă în frictiuni circulare ale epidermului pe tesutul celular
subcutanat, la 5 cm de plagă și fără a desprinde mâna de pe tegument. Are rolul de a
ameliora circulația, de a dezvolta suplețea tesutului și de a combate apariția edemului în
cazul plagilor sau al grefelor tegumentare.
- Metoda "palpare-rulare" Wetterwald : se adresează fenomenelor de infiltratie și aderenta
ale tegumentului, adesea asociate celulitei.
SE realizează în 4 timpi :
1.Realizarea pliului cutanat
2.Alunecarea laterală a celor 2 parti ale pliului, unul pe altul și asociată cu o stoarcere
de intensitate variată
3.Torsionarea pliului
4.Rularea progresivă, pulpele degetelor trăgând pliul spre police și făcând sa înainteze
un val cutanat cu 1-2 cm l-a fiecare rulare

Pentru capsula articulara :


- Masajul profund Cyriax - cu două sau trei degete se pătrunde profund în zona articulara și
periarticulara, realizându-se frictiuni tranzversale și spiralate ale capsulei articulare și
insertiilor ligamentare. Are ca efect menținerea functionalitatii acestor structuri relativ slab
vascularizate.

Pentru mușchi, tendoane, ligamente :


- Masajul manipulativ Terrier-Benz - constă într-un contact manual minimal al terapeutului
cu zona afectată, iar mâna aplicată pe zona de tratat nu se mișcă, masajul realizându-se prin
mișcarea indusă zonei/segmentului de către mobilizarea s-a pasivă prin balansarea corpului
terapeutului
- Masajul asociat cu contractia musculară - utilizat în special după imobilizarile prelungite
* facilitarea contractiei voluntare - muschii/grupul muscular este ridicat cu toată mâna, apoi
este pus în tensiune transversală sau longitudinala faţă de axul sau lung, în fct de necesitati
și pacientul este invitat să-și elibereze muschii/grupul muscular din aceste prize.
* facilitarea indirectă a relaxării - relaxarea obținută prin asocierea contractiei musculare la
masaj este mai rapidă, mai puternică și mai durabilă decât cea obținută prin masajul pe
mușchiul contracturat.
Există trei metode de realizare a ei :
1. Aplicarea unui masaj puternic și intenționat dureros la nivelul mușchiului
contracturat și realizarea unei contractii voluntare a mușchiului cât mai complete și
mai intense.
2. Scurta tensiune manuală a mușchiului în perioada de relaxare a a acestuia
postcontractie, succedata de o succesiune de contracții-relaxari asociate masajului.
3. Hold-relax-ul (contractia intensă contra rezistenței) pe musculatura antagonista.
- Metoda începutului bun Bugnet - Terapeutul aplică o priză în clește transversală pe
mușchiul aflat în stare de relaxare până la hipotonie/hipotrofie ușoară, îl îndepărtează de
planul osos subiacent, îl supune unei torsiuni și printr-o comandă verbală scurtă se cere
pacientului să-și elibereze mușchiul din priză, exercițiul repetându-se de câteva ori.

Pentru fascii :
- Masajul manipulativ Rabe - Reprezintă o mobilizare tractionala pasiva a elementelor
osteo-articulare cu un contact cât mai mare al terapeutului cu zona de tratat, realizând o
elasticizare a fasciilor și o reglare neuronala.
- Metoda Lehner - utilizează mobilizarea și întinderea progresivă a fasciilor că și contracții
izometrice de tipul hold-relax, la limita durerii.
- Metoda Roii - Întinderea fasciilor se realizează într-o manieră m-ai agresiva decât
precedenta și depășește pragul durerii.

Pentru segmente :
- Drenajul manual limfatic Leduc&Gobald - dinspre zona zona distala a membrului se
execute spre zona proximala frictiuni profunde, lungi, progresive apoi se execută succesiv
presiuni intermitente urmate de relaxari.

Pentru organele interne - metode combinate :


- Metoda Grossi - Se adresează ptozelor* gastrice și intestinale, a dereglărilor secretorii.
1. Pacientul în decubit dorsal și relaxat, iar terapeutul repereaza zonele reflexe cutanate
hiperestezice
2. Terapeutul execută efloraje* ușoare pe toate zonele

Pentru efecte combinate :


- Metoda Knap
1.stimularea circulatie sanguine : pacientul în decubit dorsal cu un membru inferior la
verticală, iar terapeutul printr-o priză "în brățară" a membrului, execută 30-40 de presiuni
alunecate, profunde dinspre distal spre proximal
2.Combaterea constipației : pacient în așezat-rezemat cu genunchii flectaţi, iar terapeutul
aplică un masaj abdominal lent și profund, folosind tehnicile clasice, în sens orar și cu
insistenta pe colonul ascendent.
3.Anihilarea pct musculare dureroase : frictiunea circulară și profundă, cu pulpa degetelor, a
8 pct speciale de la nivelul regiunii cervico-scapulo-toracice (ele fiind o parte din punctele
topografice speciale "miogelotice" întâlnite în sindroamele miofasciale și fibromialgice)
- Metoda Vogler - Se bazează pe declanșarea efectelor reflexogene la distanță prin folosirea
presiunilor pe anumite pct și obținând astfel efecte antalgice și metabolice.

❖ Metode asociate masajului terapeutic :

➢ Mișcările pasive (ale segmentelor care formează articulatia de mobilizat) - se efectuează


decătre maseur. Acestea contribuie la creșterea mobilitatii articulare, la detensionarea
articulatiei, la intensificarea circulației în articulatii, și la redarea elasticității și supleţii
elementelor articulare (capsulă și ligamente)
➢ Mișcările pasivo-active (de promovare) - se efectuează de către pacient, ajutat de maseur.
Acestea contribuie la creșterea tonusului muscular care mobilizează segmentul.
➢ Mișcările active - se efectuează de către pacient la indicatia maseurului. Acestea
contribuie la creșterea tonusului musculaturii care mobilizează segmentul, creșterea
mobilitatii și amplitudinii mișcărilor segmentelor din articulatii precum și la sporirea supleţii și
elasticității elementelor articulare.
➢ Mișcările active cu încărcătură - Se efectuează de către pacient, maseurul exercitand în
timpul mișcării încărcătura adecvată l-a extremitatea distala a segmentului mobilizat.
Acestea contribuie la stimularea semnificativă a tonusului musculaturii afectate.
➢ Mișcările active cu opoziție - Se efectuează de către pacient, maseurul făcând opoziție la
mișcarea segmentului afectat.

❖ Calitățile și obligațiile maseurului :


- Aptitudini profesionale fizice și psihice.
- Cunoașterea anatomiei și fiziologia omului.
- Cunoașterea și stăpânirea tehnicilor de masaj.
- Cunoașterea indicațiilor și contraindicatiilor masajului.
- Sănătate foarte bună, forta și echilibru intern.
- Îndemânare și abilitate manuală.
- Simțul tactil și auditiv bine dezvoltate.
- Amabilitate și maniere.
- Ţinuta medicală ( bluză cu mânecă scurtă; pantaloni; șosete și încălțăminte albe; ceas,
brățări, inele interzise)
- Tinuta igienică și comportamentală - unghii îngrijite și scurte permanent; păstrarea uscată a
palmelor; o coafură adecvată; menținerea unei igiene sănătoase a cavității bucale; consumul
de alcool, cafea și droguri strict interzisa;
- Schimbarea lenjeriei patului după fiecare pacient.
- Înainte de începerea procedurii este obligatoriu să-și încălzească mâinile.

❖ Dotările și condițiile săli de masaj :


Sala de masaj trebuie să dispună de cel puțin o fereastră, care sa ofere o iluminare naturală
optima și o sursă de aerisire. În paralel cu iluminatul natural se folosește iluminatul artificial,
dar corpurile de iluminat nu trebuie amplasate deasupra patului.
Temperatura vara sa fie între 22-24°C, iar iarna între 24-26°.
În sala de masaj se recomandă folosirea aromoterapiei și ameloterapiei (cu acceptul
pacientului)
Echipament :
Pat de tratament - trebuie amplasat astfel încât în jurul lui să fie suficient spațiu liber care sa
asigure maseurului libertatea mișcărilor. Lungimea patului să fie de 1,9-2 m. Lățimea de 80-
90 cm.
Dacă patul are înălțime fixă acesta trebuie sa ajungă la treimea superioară a coapsei
maseurului.
Lângă pat sa de afle o scăriță cu două trepte, pentru a facilita urcatul și coboratul
pacientului.
Un scaun reglabil cu spătar și rotile , utilizat atât de pacient cat și de maseur.
Carpeta lângă patul de masaj (pentru ca pacientul sa nu se murdărească sau să-i fie rece) .
Masuţă pentru depozitarea materialelor .
Dulap pentru depozitarea lenjeriei .
Cearșafuri și prosoape .
Cuier pentru hainele pacientului.
Cântar.
Chiuvetă.
Grup sanitar cu cabină de duș.