Mitul

Peșterii
Mitul peșterii lui Platon sau alegoria peșterii, cunoscută și sub numele de
metaforă a peșterii, este una dintre cele mai notabile și comentate alegorii din
istoria filozofiei. Datorită semnificației sale importante, acest dialog a fost
interpretat de mai multe ori din perspective diferite, evidențiind aspectele
epistemologice și politice.

Deși este adevărat că alegoria se referă la rolul important al educației în

căutarea adevărului omului, principalul obiectiv al lui Platon a fost crearea unei
metafore extrem de simple prin care toată lumea a înțeles că rațiunea este
sursa tuturor adevărata cunoaștere.
Interpretii și cercetătorii filozofiei au analizat alegoria peșterii din aspectele sale
politice și epistemologice și, deși acest dialog are un pic din ambele, istoria
peșterii este în principal un exemplu al călătoriei grele pe care fiecare om
trebuie să o întreprindă dacă dorește cu adevărat. vezi realitatea așa cum este.

În ceea ce privește interpretarea epistemologică, originea cunoașterii nu

ar putea fi reprezentată mai clar: pentru filosoful grec, toți trăim ca prizonieri
eliberați în peșteră.

Întrebări pentru prizonierii din peșteră:

1. Ați încercat vreodată să evadați?
2. Dacă da, în ce mod? Dacă nu, de ce?
3. Știind că trăiți în captivitate, de ce ați refuzat să îl credeți pe
primul prizonier eliberat?
4. De ce a fost batjocura arma voastră de apărare atunci când ați
simțit că altul cunoaște mai multe?
5. Primule prizonier eliberat, cum a fost să vezi toate acele lucruri
noi?
6. Dar cum te-ai simțit când ceilalți nu te credeau?