Sofia: Îi arăt eu lui! Îl învăț eu minte! I-o coc eu lui!

Mami și tati o să se supere pe mine, dar nenea ăla

a spus că o să îi dea afară din casă dacă nu plătesc. Mâine, poimâine te pomenești că mă dă și pe
mine afară din casă și eu banii din pușculiță nu-i dau. Am și soluția: îi pun dulceață în pantofi, ca să nu
mai vină aici niciodată!

Îngerul: Nu!

Sofia: Of!

Îngerul: Sofia! Nu pune dulceață în pantofi!

Sofia: Dar cine ești tu și de unde știi cum mă cheamă?

Îngerul: Eu sunt îngerul tău păzitor.

Sofia: Tu ești înger-îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu?

Îngerul: Da. Eu stau de obicei pe umărul tău drept.

Sofia: Poftim? Aici? Dar cum încapi tu aici pe umărul meu?

Îngerul: Când stau pe umărul tău sunt mai mic. Mă rog, important e că eu te sfătuiesc ce să faci.

Sofia: Aha! Deci tu m-ai sfătuit să tai rochia lui mami, să fac rochițe pentru păpușile mele.

Îngerul: Nu, ăla a fost Aghiuță. El stă pe umărul tău stâng și te pune să faci prostii.

Sofia: Păi și tu ce faci atunci?

Îngerul: Eu te opresc să faci prostii. Uite, e rău să pui dulceață în pantofi. Tu ești un copil bun. Cu cine
semeni tu? Cu tati?

Sofia: Nu, că tati e chel.

Îngerul: Atunci cu mami?

Sofia: Nu, că mama e grasă.

Îngerul: Mă rog, nu contează. Trebuie să fii cuminte și să nu pui dulceață în pantofi.

Sofia: Bine. Dacă așa zici tu, nu pun. Of!

Aghiuță: Ba eu cred că ar trebui să pui dulceață în pantofi. Tu n-ai văzut cum s-a răstit nenea ăla rău
la părinții tăi?

Sofia: Ba da, dar tu cine mai ești?

Aghiuță: Eu sunt Aghiuță.

Sofia: Aha! Ia apleacă-te un pic.

Aghiuță: Sigur!

*Sofia îl trage de ureche*

Aghiuță: Auuu! Dar pentru ce a fost asta?!

Sofia: Fiindcă m-ai pus să tai rochia lui mami.

Aghiuță: Serios?! Păi și dacă n-o tăiai, aveau acum păpușile rochițe?

Sofia: Nu, ai dreptate! Îmi pare rău că te-am tras de ureche.

Aghiuță: Bineînțeles că am dreptate! Cum am dreptate și acum. Pune dulceața în pantofi!

Îngerul: Nu, Sofia! Vrei să se supere părinții tăi?

Sofia: Nu, nu vreau!

Aghiuță: Dar să îi ajuți să scape de nenea ăla rău vrei?

Sofia: Vreau!

Aghiuță: Asta zic!

Îngerul: Sofia, nu mai bine mănânci dulceața aia?

Sofia: Poftim? Să mănânc? Dar nu-mi place dulceața.

Aghiuță: În pantofi cu dulceața!

Îngerul: Nu, Sofia, nu-l asculta! El îți vrea răul! Părinții tăi o să fie sigur dați afară din casă dacă faci
asta!

Aghiuță: Ba nu!

Îngerul: Ba da!

Aghiuță: Ba nu!

Îngerul: Ba da!

Aghiuță: Fii atent!

Sofia: Aaaah!! O să îmi provocați o cădere nervoasă, cum zice tati că îi provoacă mami! Voi doi vă
cunoașteți?
Îngerul: Da.

Aghiuță: Din vedere.

Sofia: De mult?

Îngerul: De la începutul lumii.

Sofia: Păi atunci, nu mai bine stați de vorbă unul cu celălalt și vă puneți de acord, să îmi spuneți și mie
ce ați hotărât după?

Îngerul: Bună idee!

Aghiuță: Foarte bună idee!

Sofia: ??????! Ca la grădiniță! Ăia doi și cu Darius. Cred că și acum se ceartă care din ei să-mi ??????

Îngerul: Te spun lui tata!

Aghiuță: Pârâciosule!

Sofia: Are dreptate mami. Băieții nu se maturizează niciodată. Unde rămăsesem? A, da!

*Sofia pune dulceață în pantofi*

Sofia: Nu, nu! Încă n-am terminat! Auăleeeu! Ăștia sunt pantofii lui tati! Vai! Ce-am făcut?! Ce o să
zică mami și tati? Dar nu-i nimic! O să dau vina pe Aghiuță.