Ministerul Educatiei,Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

Academia de Muzica,Teatru si Arte Plastice

Facultatea,,Arta teatrala,Coregrafica si Multimedia”

Departament,,Arta Teatrala”

Sectia Regie

Referat
,,Constructia
Dramaturgica ”

Elaborat:Banu Alina,RE II

Profesor:Catereva Irina ,lector

universitar,dr in studiul artelor

Chișinău,2018
Сuprins
Introducere
Capitolul 1.Constructia dramatica.Definitii
1.1 Constructia dramatica sau Arhitectonica
Capitolul 2. Constructia interna si externa a piesei
2.1 Constructia interna
2.2 Constructia externa
Concluzie
Bibliografie
Introducere
Pentru a ne aprofunda mai mult in constructia sau arhitetonica dramatica trebuie sa
stim ce este drama si dramaturgia si cum au evoluat ele pe parcursul anilor.

Dramaturgia - Termenul provine din fr. dramaturgie, din aceeași familie cu

dramatique, un derivat de la drame, drama, si desemnează totalitatea operelor
scrise in formă dialogatămenite a fi reprezentate pe scenă. În limba greacă, unde
este utilizat pentru prima data, termenul “dramă", el insemna “acțiune". Genul
dramatic (sau dramaturgia) cuprinde mai multe specii: tragedia, comedia, drama,
vodevilul, melodrama, tragi-comedia ș.a. incepând cu antichitatea greaca si pana in
renaștere si clasicism unde cele două specii pure ale dramaturgiei au fost tragedia
si comedia.

Pentru a prezenta particularităţi ale compoziţiei şi ale construcţiei subiectului într-o

operă dramatică, trebuie să remarcăm că spectacolul dramatic este una dintre cele
mai vechi forme de expresie artistică. De aceea,structura operei dramatice
este caracterizată de prezenţa unor coordonate fixe, a unor elemente
care diferenţiază genuldramatic de alte genuri literare. Cu alte cuvinte,
fiind destinată reprezentării scenice, opera dramatică adoptă, ca
primăconsecinţă, „forma dialogată: spre deosebire de lirică, gen care
privilegiază monologul, sau de epică, gen care amestecă discursul indirect,
la persoana a III-a, cu dialogul şi cu monologul, structura operei literare dramatice
se alcătuieşte dintr-osuită de dialoguri, la care iau parte două sau mai multe
personaje, şi din monologuri. O asemenea structură influenţează direct maniera în
care sunt construite personajele şi, implicit, formele de caracterizare a acestora:
personajul dramatic – tragic sau comic – se înfăţişează mai întâi prin acţiunile şi
prin vorbele sale, fie rostite într-un schimb de replici, fie într-un monolog;doar
apoi el poate fi caracterizat de celelalte personaje.”

Din latina ,,constructio” inseamna a compune sau a cladi, ceea ce este in

intelegerea noastra,, constructie”. Conform dictionarului explicative scolar
,,Constructia” este o cladire executata pe baza unui proiect, din zidire a mai
multor obiecte( lemn, metal, fier si alte resurse). Constructia in arta este o categorie
filozofica in domeniul artei, modalitatea organizarii materialului pentru chipul
artistic. In acest referat mi-am propus sa ma aprofundez si sa studies ce este
constructia dramei sau arhitectonica ei.
 I. Constructia dramatica. Definitii

I.1. Constructia dramatica sau arhitectonica

Etimologic din latina ,,constructio” inseamna a compune sau alcatuire.

Conform Dictionarului explicativ scolar:

constrúcție sf [At: NEGRUZZI, S. I,
9/ V: (înv) ~ióne / Pl: ~ii / E: fr construction, lat constructio] 1 Clădire executată,
pe baza unui proiect, din zidărie, lemn, metal, beton, care servește la adăpostirea
oamenilor, animalelor, obiectelor etc. 2 (Spc) Casă. 3 Construire. 4-5 (Îljv) În ~
Aflat în cursul procesului de construire. 6 Alcătuire. 7 (Lpl) Ramură a economiei
naționale care are ca obiect efectuarea de clădiri, edificii. 8 (Lpl) Ramură a tehnicii
care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea clădirilor. 9 (Îs) ~ii de
mașini Ramură de bază a industriei care produce mașini-unelte, utilaje, mijloace de
transport etc.10 Ramură a științelor care se ocupă cu studiul, proiectarea și
construirea instalațiilor. 11 (Lin) Grup de cuvinte între care există anumite
raporturi sintactice. 12 (Lin) Mod de a grupa cuvintele în propoziții, propozițiile în
fraze potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. 13 (Îs)
~ geometricăReprezentare grafică prin linii a conturului unei figuri determinate. 

In domeniul artei constructia este o categorie filozofica, este modalitatea

organizarii materialului pentru chipul artistic.

Constructia dramei este arhitectonica ei. Arhitectonica este sistemul crearii

elementelor piesei care fac piesa sa fie un organism intreg. Constructia dramei este
amplasarea echilibrata a partilor principale si secundare a piesei, adica unitatea
formei si continutului.

I.L. Caragiale a afirmat:,, Dramaturgia nu este literature, este arhitectura,

constructia”.

Dupa dictionarul explicativ:

Arhitectonica este o constructie sistematica a unui sir de idei. Imbinarea artistic a

elementelor constitutive ale unei constructii.

Conform lui Cestiuhin ,,constructia dramei este arhitectonica ei, adica sistemul
organizarii interne a elementelor formale ale piesei conform unei ordini stabilite,
care la rindul ei creaza un organism complex si integru. Aceasta constructie sau
cum mai este numita, arhitectonica se imparte in doua: Constructia interna si
constructia externa.
 II. Constructia interna si externa a piesei

II.1. Constructia interna

Constructia interna este un sir de elemente din care este compusa actiunea intregii
piese. Constructia interna a dramei se mai poate intelege ca si organizare a
unitatilor esentiale de sens inainte de scrierea piesei. Acestea sunt: Tema, ideea
piesei si sirul de evenimente.

Conform dictionarului, Tema este idee principala care este dezvoltata intr-o opera,
intr-o expunere, subiect, aspect al realitatii care se reflecta intr-o opera artistica.

Dupa Dictionarul de literature, tema este cercul fenomenelor selectate de autor

pentru crearea operei artistice.

Dupa V.Orelev, teoretician teatral, tema operei dramatice este cercul evenimentel-
or si fenomenelor care formeaza esenta operei dramatice, pe baza carora se
determina problema. Adica, tema este probema dezvoltata de autor prin
intermediul unui oarecare material. Cu alte cuvinte, tema este obiectul de cercetare
a autorului despre realitatea de care el este interesat.

Elena Sazonova in cartea sa ,,Теория драмы и основы сценарного мастерства”

afirma ca tema este domeniul obiectiv a vietii umane, spre care este indreptata
gindirea autorului. De aici putem sa concluzionam ca tema intotdeauna este
obiectiva.

Marcov. O. spune ca tema este cercul fenomenelor vietii care trebuie sa fie
cercetate in mod artistic intr-un scenariu. Tema intotdeauna contine problema.

Problema, la rindul ei, din punct de vedere a operei dramatice, este intrebarea
teoretica sau practica care necesita o rezolvare in scenariu sau piesa.

Este foarte important sa punem in evident ca cu tema dramai intotdeauna este

legata si idea dramei, care se diferentiaza ca si sens sau percepere.

Conform DEX-ului, idea este orice forma a cunoasterii logice, concept, notiune,
gindire, opinie, inspiratie, judecata.

Dupa Sazonova, ideea ceea ce a dorit autorul sa transmita cititorilor. Ideea

intotdeauna este subiectiva. Ea apartine unui autor concret si numai lui personal.

V. Orelev afirma ca ,,Ideea este o gindire emotional, concluzionala, artistic care

este inclusa in esenta operei dramatice. Este rezultatul constientizarii fenomenelor
tipice a vietii, care sunt reflectate in piesa si cercetarea atitudinii emotionale fata de
aceste evenimente sau fenomene.

Constructia interna a dramei se caracterizeaza prin tipul scenelor. Aristotel, filosof

si poet grec antic, a fost primul care a determinat tipul scenelor care compun
constructia interna a dramei. El afirma,, Mi-e in gind sa vorbesc despre poezie in
sine si despre felurile ei, despre puterea de inriurire a fiecaruia din ele, despre
chipul cum trebuie intocmita material pentru ca plasmuirea sa fie frumoasa; din
cite si ce fel de parti e alcatuita, asijderi despre toate cite se leaga de o asemenea
cercetare- incepind, cum e firesc, cu de inceput”.

1. Scenele care se schimb de la fericire la nefericire- aceste scene sunt

scenele victoriilor si infringerilor, cu alte cuvinte, ele se mai pot numi
scenele de batalie.(,, Rasturnarea de situatie e o shimbare a celor petrecute in
contrariul lor, precum s-a aratat, si aceasta spunem noi, in marginile
verosimilului si ale necesarului”)
2. Scenele de cunoastere- aceste scene sunt construite pe dorinta de a obtine
cunostinte pentru cistigarea bataliei. In multe tragedii antice, momentul
decisiv al bataliei, adica catastrofa, coincide cu scena de cunoastere,, Cind
Oedip afla ca el este vinovat in moartea tatalui si venirea ciumei in oras”.
Aristotel subliniaza ca un effect deosebit de puternic in tragedie este unirea
dintre scena de cunoastere cu peripetia(o schimbare spontana in viata
personajului, care ii schimba destinul)
,, Cum o arata numele, recunoasterea e o trecere de la nestiinta la stiinta,
instare sa impinge fie la dragoste, fie la dusmanie personajele sortite fericirii
ori nenorocirii”.
3. Scena de patos- scenele de suferinta, disperare.(,, Elementul patetic e o
fapta distrugatoare si dureroasa, de felul mortilor infatisate pe scena, al
chinurilor, al ranilor si altora la fel.”)

Dupa Cestiuhin exista inca doua tipuri de scene:

4. Scenele de trecere- momentele de trecere de la o scena la alta, in limitele

actiunii piesei. La fel si antractul poate fi o trecere de la o scena la alta.
5. Momentele de oprire a actiunii- Ca regula, sunt antractele sau tehnici
special care servesc ca accent de sens.

Din alt punct de vedere, scenele in constructia interna a dramei se impart dupa
continutul tematic si ideologic, adica tema si ideea.

1. Scenele principale
2. Scenele central sau cu functie de reper
 3. Scenele de trecere

Scenele la fel se impart dupa numarul personajelor care participa in actiune:

1. Scenele de masa- cind lupta un personaj cu o grupa de oameni sau grupa cu

grupa( Ex: Familia Montague se lupa cu familia Capuletti)
2. Scenele de grup-Aici participa diferiti reprezantanti a unei comunitati( Balul
in Romeo si Julieta)

Aceste doua tipuri de scena se deosebesc intre ele prin ceea ca in scenele de masa,
personajele actioniaza active, dar in scenele de grup, personajele actioneaza pasiv.

Scenele pot sa urmeze una dupa alta neitrerupt, fara oprire, dar pot sa se uneasca
intre ele cu o tehnica speciala numita ,, legatura scenica”. Legatura scenica este o
tehnica cind urmatoarele doua scene una dupa alta se unesc cu ajutorul unui
personaj.

Pavi, teoretician teatral, a determinat tipurile acestor legaturi scenice:

1. Legatura de prezenta- se efectueaza cu ajutorul personajului

2. Legatura cu ajutorul sunetului sau zgomotului scenic- cind dupa un sunet
sau zgomot iese un personaj in scena sau pleaca din scena.
3. Legatura prin fuga- cind un personaj se salveaza prin fuga de alt personaj.

De asemenea, fiecare scena este compusa din niste elemente:

1. Replica- fraza individuala care poate fi atit raspuns, cit si afirmatie. Replica
intotdeauna este adresata cuiva.
Replica,, aparte”- este adresata personal sie sau publicului, dar cel mai des
publicului.
Dupa Pavi, ,,replica aparte’’ este adresare catre public, constientizare a unui
lucru, fraza sau afirmatie sarcastica catre public, autoreflectie(
подмигивание публике)
2. Dialogul-  Convorbire care are loc (în mod real sau imaginar) între mai
multe persoane, personaje etc. și care este reprodusă ca atare. 4 sn (Spc)
Conversație a personajelor dintr-o operă dramatică. 5 sn Pasaj dintr-o operă
literară în care se redă convorbirea între două personaje.
3. Monologul- Scenă dintr-o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur
pe scenă, își exprimă cu glas tare gândurile.
4. Remarca-  Observație, constatare; notă, însemnare.
2.2. Constructia externa a piesei
Constructia externa a dramei sunt forme diferite in care se transforma
constructia interna conform traditiilor teatrale sau necesitatii scenice.Piesa este
compusa din citeva parti mari, aceste parti se numesc,,acte” sau ,,actiuni”. La
urma lor, ele se impart in niste parti mai mici.Aceste parti sunt numite ,,scene”.
Numarul actelor este cuprins intre 1 si 5, nu mai mult. Tragedia antica nu
cunostea inca impartirea pe acte, actiunile erau determinate prin aparitia corului
si se numeau episoade care erau in nuar de la 2 pina la 6. Pentru prima data
impartirea pe acte a aparut in tragediile lui Seneca, insa apoi devine o conditie
standarta in epoca clasica in Franta.

Trecerea de la un act la altul poate fi diferit, de exemplu: cintarea corului.

Impartirea piesei in acte este dictate nu numai de sensul sau continutul piesei
dar si de cauze tehnice( schimbarea decorului)

Constructia piesei nu este o constructie clara ca si matematica, dar este un

rezultat al procesului artistic. Ea intotdeauna se afla intr-o conexiune strinsa cu
lumea inconjuratoare, pe care o comenteaza. Constructia trebuie intotdeauna sa
ne trimita pe noi la subiect prin intermediul caruia sunt exprimate ideile
autorului, a lumii culte in care exista acest subiect.

De asemenea, constructia unei piese este influentata de diferiti factori:

Sistemul chipurilor artistice;

Tipul scenei( Scena cutie, amfiteatru, arena);

Modalitatea aparitiei personajelor;

Limbajul personajelor;

Actiunile personajelor;

Tehnica si alte aspecte ale teatrului.

 Concluzie
Cum am mai precizat mai sus ,,Constructia” este o cladire executata pe
baza unui proiect, din zidire a mai multor obiecte( lemn, metal, fier si
alte resurse). Constructia in arta este o categorie filozofica in domeniul
artei, modalitatea organizarii materialului pentru chipul artistic.
Aritotel afirma: ,, Mi-e in gind sa vorbesc despre poezie in sine si despre
felurile ei, despre puterea de inriurire a fiecaruia din ele, despre chipul
cum trebuie intocmita material pentru ca plasmuirea sa fie frumoasa; din
cite si ce fel de parti e alcatuita, asijderi despre toate cite se leaga de o
asemenea cercetare- incepind, cum e firesc, cu de inceput”.
El a fost primul care s-a gindit si a constientizat ca piesa dramatica
consta dintr-o oarecare constructie. El nu a inventat-o sau a compus-o ,
ci pur si simplu a depistat-o si pus in evidenta partile cele mai
importante care ne duc la o idee, tema sau un sir de actiuni esentiale,
ascunse in piesa dramatica propriu zisa. Acest fapt ne permite sa fim
colaboratori cu insusi dramaturgul fiindca constructia ne descopera
tainele ascunse in piesa si ceea ce autorul a dorit sa transmita prin ea.
Apoi Cistiuhin, Sazonova si alti teoreticieni au dezvoltat aceasta teorie
facind-o mai precisa si mai clara pentru toti deoarece ei au constientizat
ca stiind ce inseamna constructia dramatica si cum sa o manevrezi poti
crea nu numai pe foaie dar si pe scena.
Bibliografie
Cistiuhin,, О драме и драматургии”, pag 100- 102;
E. Sazonova,, Теория драмы и основы сценарного мастерста;
Pag 39- 44;
Aristotel ,, Poetica”. Pag 79;
https://dexonline.ro/definitie/construc%C8%9Bie, 03.01.2019