Notițe de curs intern - octombrie 2020

Conceptul de expertiză contabilă

Expertiza contabilă este o profesie liberală asemănătoare altor profesii: auditor financiar, lichidator,
evaluator, avocat etc.
În România, activitatea de expertiză contabilă se exercită în baza OUG nr. 65/1994 cu modificările și
completările ulterioare, codul de procedură civilă, codul de procedură penală și alte legi speciale.
Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist care are calitatea de expert cu sensul de a
stabili adevărul într-o anumită situaţie, problemă sau litigiu.
Prin expertiza contabilă se verifică documentele contabile, conform legii contabilitatii si a tuturor
reglementărilor în vigoare.
Expertiza este un mijloc de probă, de constatare, de confirmare, de stabilire a adevărului obiectiv cu privire
la o anumită faptă, împrejurare sau litigiu.
Ca mijloc de probă, expertiza este definită în multiple variante. Din literatura de specialitate, reiese o serie de
definiţii ale expertizei.
În general, expertiza este o activitate de cercetare şi, ca mijloc de probă, poate fi luată în considerare de cel
care judecă cazul (cazul completului de judecată) şi poate constitui un mijloc de investigare prin care se ajunge fie
la obţinerea unei probe, fie la evaluarea unei probe deja existente.
În funcţie de natura și conținutul faptei, împrejurării, problemei, situaţiei, cauzei sau litigiului ce se
cercetează, precum și în funcție de domeniul de activitate în care se dispune sau se solicită efectuarea expertizei,
aceasta se prezintă sub mai multe tipuri:
- tehnică (se individualizează pe genuri: pentru maşini, construcţii industriale, ș.a.);
- comercială (pentru faptele de comerț);
- de navigație civilă;
- criminalistică;
- grafologică (autenticitatea unui act);
- filatelică;
- artistică.
După Ilie Mecu, expertiza contabilă este „misiunea unui expert contabil de a controla registrele, conturile
şi actele justificative ale unui agent economic cu scopul de a furniza părților interesate datele necesare sau de a
procura justiției informații pentru a se pronunța în cunostință de cauză asupra unui proces sau a unei
contestaţii care au fost sesizate”.
Expertiza contabilă este o formă de cercetare ştiinţifică efectuată în vederea stabilirii modului în care sunt
reflectate documentele, evidența tehnico-operativă şi contabilă, anumite fapte, împrejurări, situaţii, de natură
economico-financiară.
Trăsăturile expertizei contabile:
- are ca obiect cercetarea unor fapte de natură economico-financiară şi patrimoniul entității;
- cuprinde în sfera de activitate obiectivele stabilite de organul judiciar;
- cercetează situaţiile și împrejurările de fapt pe baza unor informații furnizate de evidența economică şi a
suportului ei material;
- interpretează datele de evidenţă şi formulează opinii cu privire la problemele investigate pe baza legilor şi a
actelor normative care reglementează domeniul de activitate respectiv;
- elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute care servesc ca mijloc de probă în justiţie.
Expertiza contabila poate avea ca obiect de cercetare o serie de fenomene economico-financiare (sfera de
cuprindere):
- situaţii care apar în activitatea economică și financiară a unei unități patrimoniale;
- modificarea elementelor patrimoniale care poate să ducă uneori la gestionarea necorespunzătoare a
acestora, însă contabilitatea reflectă în mod cronologic şi sistematic aceste modificări. Iar expertul contabil este
chemat să stabilească adevărul aşa cum rezultă din documentele primare, în mod ştiinţific şi independent.
După destinaţie, expertiza contabilă este judiciară dispusă de justiţie sau extrajudiciară solicitată de
persoanele fizice sau juridice interesate, în afara procedurilor.

Clasificarea expertizelor contabile

a) după scopul principal:
 expertize contabile judiciare reglementate de codul de procedură civilă, cel de procedură penală şi de alte legi.
 expertize contabile extrajudiciare efectuate în afara procedurilor reglementate pentru rezolvarea unor cauze.
a) după natura principalelor obiective la care se referă:
  expertize contabile civile dispuse sau acceptate in rezolvarea litigiilor civile;
 expertize contabile penale;
 expertize contabile comerciale;
 expertize contabile fiscale
a) în funcție de natura juridică:
 civile;
 penale;
 extrajudiciare.

Expertiza contabilă judiciară

Expertiza contabilă judiciară se definește printr-o serie de caracteristici:
a. este mijloc de probă în justiție, o formă de cercetare și lămurire a unor fapte sau împrejurări de natură
economico-financiară stabilite de organele judiciare;
b. are ca sarcină principală să contribuie la stabilirea adevărului și la justa soluționare, de către organul judiciar,
a cauzei aflată în faza de cercetare sau judecată.
c. trebuie să ofere organului judiciar în cauză o probă temeinică, de neînlăturat pentru tragerea la răspundere a
persoanei vinovate de încălcarea legalității, nesocotirea și nerespectarea disciplinei financiare (bancare) și
păgubirea patrimoniului;
d. depășește acțiunile controlului financiar;
e. este o lucrare personală și critică, care, pe lângă rezolvarea și examinarea faptelor, cuprinde și părerea
expertului.

Stabilirea obiectivelor expertizei contabile judiciare

Obiectivele expertizei contabile judiciare sunt întrebări concrete stabilite în instanță și la care trebuie să
răspundă expertul contabil. Acste obiective se consemnează în scris, de regulă în Încheierea de ședință a instanței
de judecată sau în Ordonanța de urmărire penală.
Aceste documente cuprind:
- denumirea organului care a dispus efectuarea expertizei;
- numărul dosarului cauzei (civil sau penal);
- numărul și data Încheierii de ședință, respectiv a Ordonanței;
- părțile implicate în litigiu, precum si domiciliul sau sediul social al acestora;
- scopul efectuării expertizei;
- încadrarea juridică a cazului
- numele expertului contabil numit sau a experților contabili desemnați, din oficiu sau la cererea partilor;
- obiectivele (întrebările, punctele) la care trebuie să raspundă expertul numit.
- termenul următoarei ședințe de judecată, cu mențiunea că, depunerea expertizei contabile se face cu cinci zile
înaintea termenului de judecată. Expertul contabil este îndreptățit sa ceara un alt termen de depunere a raportului de
expertiza, astfel încât, sa se asigure documentarea corespunzatoare si calitatea profesionala a raportului de expertiza
contabila în conformitate cu standardele profesiei.
- onorariul stabilit ca remunerare a muncii prestate si sursa de finantare. În situatia în care acesta nu este
îndestulător, expertul contabil este îndreptățit să solicite majorarea onorariului pe baza unui decont justificativ al
cheltuielilor.
- facultativ, acte care urmează a fi avute în vedere spre expertizare.

Numirea experților contabili

Atât Codul de procedură civilă, cât și Codul de procedură penală, reglementează faptul că, în situația în care,
pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța judecătorească sau organul de cercetare penală consideră necesar
să cunoască părerea unor specialiști din diferite domenii pentru a efectua un raport de expertiză judiciară, sunt
numiti, la cererea părților sau din oficiu, 1 sau 3 experți.
De regulă, expeții sunt solicitați în urma unor recomandări pentru un domeniu sau altul. Instanța de judecată
dispune efectuarea unei expertize contabile și fixează un termen la care sunt chemate parțile, precum și expertul
desemnat. Totodată, părțile sunt înștiințate cu privire la faptul că, pe lângă expertul numit de instanță, au dreptul să
ceară numirea unui expert asistent recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.
După examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți, organul de urmărire penală sau instanța de judecată
stabilește obiectivele certe la care expertul numit trebuie să răspundă.
 Expertul ia cunoștință de materialul existent în dosarul cauzei și convoacă părțile la o dată și oră precise
pentru a asista la modul cum începe desfășurarea expertizei și a cere lămuriri suplimentare de l părți.
Experții contabili nu pot refuza efectuarea de expertize contabile decât dacă există motive temeinice (nu pot
fi invocate motive etnice, religioase, politice sau de alta natura).
Acceptarea efectuării expertizei contabile presupune, imperativ, obligația experților contabili de a-și efectua
expertiza în mod independent și cu răspundere profesională.
În situația în care apar amenințări la adresa experților, acestea vor fi sesizate organelor competente.
Manifestarea unor circumstanțe generatoare ale stărilor de incompatibilitate, conflict de interese sau
recuzare, generează automat refuzul îndeplinirii misiunii de expertiză contabilă judiciară.
Prezentate generalizat, stările de incompatibilitate pot fi raportate la:
- calitatea de expert contabil si calitatea de martor în aceeași cauză;
- calitatea de organ de control, colaborator sau consilier al uneia dintre părțile implicate în proces, care s-a
pronunțat asupra unor aspecte ori a luat parte la întocmirea actelor primare, a evidențelor tehnico-operative sau la
elaborarea situațiilor financiare care fac obiectul cauzei supuse judecății;
- calitatea de expert contabil numit din oficiu sau expert contabil consilier, în faze succesive de cercetare a
cauzei supuse judecății;
- calitatea de expert contabil în cauze ce privesc operatori economici sau instituții la care experții sunt salariați
sau pentru părți cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale sau se află în concurență;
- calitatea de expert contabil în cauze ce privesc operatori economici ai căror administratori sunt rude sau afini
până la gradul al patrulea, inclusiv soți ai expertului contabil;
- calitatea de expert contabil în cauze ce atestă orice stare de conflict de interese.
Acceptarea numirii și desemnării calității de expert contabil se realizează în 2 faze:
1. numirea făcută din oficiu de către instanța de judecată
2. expertul consilier ales de fiecare parte.
În cazul numirii din oficiu, instanța de judecată sau organul de cercetare penală stabilește un onorariu și o
dată fixă până la care trebuie depus raportul de expertiză contabilă.
Cazurile de recuzare opozabile expertului contabil sunt identice cu cele reglementate pentru judecători și
sunt formulate de Codul de procedură civilă.
Prin analogie cu situațiile de recuzare a judecătorilor, nu se pot recuza experții, rude sau afini ai acelora care
stau în judecată ca tutore, curator sau director al unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au
interes personal în judecarea pricinii.

Etapele misiunii de expertiză contabilă

Indiferent de natura cauzei supuse cercetării, lucrările se desfășoară după o metodologie comună, generată de
o succesiune logică de operațiuni.
Etape specifice efectuării expertizei contabile judiciare sunt următoarele:
1. Dispunerea expertizelor contabile judiciare și numirea experților contabili:
- este reglementată de Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală și normele profesionale emise de
CECCAR;
- se face numai de catre organe de cercetare abilitate;
- expertul contabil numit trebuie să fie membru înscris în Tabloul CECCAR și să îndeplinească condițiile de
exercitare a profesiei pe anul în curs;
- numirea nu poate fi refuzată decât printr-o motivare temeinică;
- numirea este consemnată prin Încheiere de sedință emisă de Instanța Judecătorească sau prin Ordonanța emisă de
organul de cercetare penală.
2. Acceptarea și programarea expertizelor contabile:
- disponibilitatea expertului contabil se raportează la respectarea principiilor etice fundamentale și a celor
particulare expertizei contabile judiciare;
- programul de lucru stabilește natura, calendarul și întinderea lucrărilor necesare pentru îndeplinirea misiunii de
expertiză contabilă;
- nu există criterii general valabile pentru întocmirea programului de lucru, expertul contabil dispunând de
experiența sa și de profesionalismul său, ca principale instrumente de fundamentare;
- bugetul de timp fundamentează în mare parte programul de lucru și conține detalierea activităților pe timpi de
lucru în ceea ce privește: studierea dosarului cauzei; contactarea părților; documentarea, prelucrarea și
sistematizarea materialului documentar, privind expertiza; redactarea raportului de expertiză contabilă judiciară; și
alte operatiuni.
- modificările intervenite în programul lucrărilor îndreptățesc solicitarea majorării onorariului;
- prelungirea termenului de depunere a lucrării de expertiză contabilă judiciară se face prin dispoziția
consemnată prin Încheiere de sedință sau Ordonanță, de către organul abilitat.
3. Delegarea și supravegherea lucrărilor:
- efectuarea lucrărilor de expertiză contabilă judiciară nu poate fi delegată (un expert contabil nu poate da
expertiza altui expert pentru a o realiza), numirea fiind efectuată în baza unui act procedural invocat de către
organul de cercetare sau organul judiciar.
4. Documentarea lucrărilor privind expertizele contabile judiciare:
- se limitează strict la materialul documentar necesar pentru a răspunde la obiectivele dispuse de organul
abilitat;
- este imperativ ca materialul documentar să fie adecvat, bazat pe documente contabile și evidențieri contabile și
nu prezumții sau declarații ale părților sau martorilor
5. Raportarea expertizei:
- constatările și concluziile expertizei contabile judiciare se consemnează în Raportul de expertiză contabilă
judiciară, având cel putin 3 capitole: Capitolul I - Introducere, Capitolul II - Desfășurarea expertizei contabile,
Capitolul III – Concluzii.
- în cazul numirii mai multor experți având opinii diferite, se întocmește un singur raport care consemnează
opinia documentată și argumentată a fiecărui expert, sau în conținutul unei anexe ce însoțește raportul.
- raportul de expertiză contabilă judiciară se supune auditului de calitate înaintea depunerii acestuia la organele
beneficiare.

Codul de conduită profesională

Motivul de bază al existenței unui nivel ridicat de conduită profesională este încrederea publicului în
calitatea serviciilor prestate de experții contabili.
Indiferent de complexitatea unei lucrări, ea trebuie tratată cu responsabilitate.
Un profesionist contabil trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele:
1. Responsabilitate: experții contabili ar trebui să aplice raţionamente profesionale şi morale juste în toate
activităţile lor.
2. Interes public: experții ar trebui să-şi asume obligaţia de a acţiona astfel încât să deservească interesul public,
să respecte încrederea publicului şi să demonstreze angajament faţă de profesionalism.
3. Integritate: Pentru a păstra şi consolida încrederea publicului, experții contabili ar trebui să-şi exercite toate
responsabilităţile profesionale cu cel mai acut sens al integrităţii.
4. Obiectivitate şi independenţă: Un expert contabil ar trebui să-şi păstreze atitudinea obiectivă şi să evite
conflictele de interese în cursul exercitării responsabilităţilor sale profesionale. Un expert contabil ar trebui să fie
independent în fapte şi în atitudini atunci când își prestează serviciile.
5. Rigoarea profesională cuvenită: Un expert contabil ar trebui să respecte normele tehnice şi etice ale profesiei,
să vizeze continuu îmbunătăţirea competenţelor sale şi a calităţii serviciilor sale, precum şi să-şi exercite
responsabilităţile profesionale la cel mai înalt nivel al capacităţilor de care dispune.

Aplicarea AICPA de către profesioniștii contabili independenți

Odată cu efectuarea expertizelor contabile apar fel de fel de situații care pot schimba comportamentul profesional al
expertului contabil. Din păcate, există unele cazuri izolate care nu se încadrează în normele minimale de conduită
definite de corpul profesional (în România – CECCAR).
Regulile de conduită expuse în Codul de conduită profesională AICPA se aplică tuturor membrilor şi tuturor
serviciilor prestate de aceştia, indiferent dacă membrul este sau nu implicat în practica din domeniul contabilităţii
publice. Fiecare regulă se aplică serviciilor de certificare şi, cu excepţia unor menţiuni contrare, tuturor serviciilor
prestate de firmele de expertiză contabilă, cum ar fi cele referitoare la fiscalitate sau gestiunea financiară a
întreprinderii.
Există doar două reguli care conţin excepţii pentru anumite servicii fără caracter de certificare, respectiv:
- Independenţa: Aceasta regulă impune independenţa numai în cazurile pentru care AICPA a definit condiţii de
independenţă prin intermediul organelor sale de reglementare, cum ar fi Comisia Standardelor de Audit (ASB).
AICPA impune independenţa numai în angajamentele vizând prestarea de servicii de atestare (certificare). Spre
exemplu, o firmă de expertiză contabilă poate presta servicii de consultanţă financiară sau fiscală pentru o
companie în care asociaţii săi au participaţii de capital.
 - Principiile contabile: Această regulă se aplică numai exprimării unei opinii de audit sau misiunilor de
revizuire a situaţiilor financiare.
Cerința de independență a expertului contabil constituie piatra de temelie a profesiei sale care asigură calitatea,
credibilitatea și integritatea informațiilor expertizate și consemnate în raportul de expertiză contabilă.
Regulile care abordează independența sunt multiple și diferă de la un domeniu economic la altul. Independența
poate fi știrbită de neplata onorariilor sau de anumite amenințări.
Independenţa poate fi afectată de interesul propriu, de așa-numita auto-revizuire, de o anumită reprezentare legală,
de familiaritate sau de intimidare.
Ameninţarea de interes propriu apare atunci când un auditor sau un membru al echipei de audit poate beneficia de
un interes financiar sau poate intra în conflict de interes propriu cu un client de audit. Expertul contabil poate avea
și calitatea de auditor.
Ameninţarea de auto-revizuire apare atunci când orice rezultat sau raţionament asupra unui angajament anterior de
audit sau de altă natură economică trebuie reevaluat pentru a se ajunge la o concluzie în legătură cu angajamentul
de audit sau atunci când auditorul sau expertul a lucrat în domeniul în care acum se face expertiza sau misiunea de
audit.
Ameninţarea de reprezentare legală apare atunci când un expert contabil (auditor) poate fi perceput că ar promova
poziţia sau opinia unui client de-al său până la punctul la care obiectivitatea poate fi percepută ca fiind
compromisă. Acesta ar putea fi cazul în care un auditor poate să subordoneze raţionamentul său la cel al clientului.
Ameninţarea de familiaritate apare când în virtutea unei relaţii apropiate cu un client de audit, directorii,
funcţionarii sau angajaţii, un expert contabil (auditor) ajunge să apere interesele clientului.
Ameninţarea de intimidare apare când un expert contabil este împiedicat să acţioneze obiectiv şi să-şi exercite
scepticismul profesional prin ameninţări reale.
Concluzie:
-ȘTIINȚĂ
-INDEPENDENȚĂ
-MORALITATE

Forța probantă a expertizei contabile

În ceea ce privește forța probantă a expertizei contabile, judecătorii sunt legați de constatările de fapt ale experților
și anume: de raportul de expertiză contabilă, arătarea cercetărilor făcute în prezența părților și susținerile acestora
făcute în prezența experților contabili.

Expertiza contabilă în materie penală

Expertiza contabilă în materie penală are loc atunci când justiția ar avea interesul de a verifica gestiunea unor
comercianți în stare de faliment sau a unor administratori de rea-credinta ai unor societati comerciale sau în orice
alte cazuri asemănătoare unde fapta se poate încadra la Codul penal.
În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală solicită probe bazate pe documente și, în acest caz, se
efectuează expertizele contabile.

Alte mijloace de probă pe care le solicită organul de urmărire penală sunt:

- declarațiile învinuitului sau inculpatului;
- declarațiile părții vătămate;
- declarațiile martorilor;
Acestea se iau în considerare doar de către organul de urmărire penală, nu și de către expertul contabil.
Expertiza contabilă în cauzele penale este utilizată ca mijloc de probă care servește, alături de alte mijloace de
probă, la constatarea existenței sau inexistenței unei infractțiuni, precum și la identificarea persoanei care a
săvârșit-o și la cunoasterea împrejurărilor necesare pentru soluționarea cauzei.

Infracțiuni care pot fi în atenția experților contabili

Expertiza contabilă poate fi dispusă ca probă pentru cunoașterea împrejurărilor necesare pentru soluționarea cauzei
penale în cazul următoarelor infracțiuni:
A. Infracțiuni aduse patrimoniului unei entități: gestiunea flauduroasă, abuzul de încredere, furtul.
În legătură cu activitatea de gestiune, constituie infracțiune, în constatarea cărora poate fi utilizată expertiza
contabilă, fapte care sunt:
- crearea de minusuri sau plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase;
 - nedeclararea în scris, în termen legal, de către gestionar, a plusurilor din gestiune sa despre a căror cantitate
sau valoare are cunostință, provenite în orice alt mod decât cel flaudulos
- înstrăinarea bunurilor mobile constituite garanție, fără înștiințarea prealabilă a agentului economic, autorității
sau instituției publuce, pentru care este constituită garanția
- gestionarul a reconstituit o garantie în numerar, care se depune de către agenții economici, autoritățile și
instituțiile publice la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la bănci, într-un cont special al agentului economic.
- înselaciunea
- delapidarea
- distrugerea
- tainuirea
B. Infracțiuni contra autorității:
- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
- sustragerea de sub sechestru
C. Infracțiuni de servici sau în legătură cu serviciul:
- abuzul de serviciu
- neglijență în serviciu
D. Infracțiuni de fals
- falsificarea de valori (bani)
- falsificarea de timbre, mărci poștale, cărți poștale, bilete de călătorie sau transport
- falsul material în înscrisuri oficiale
- falsul intelectual
- uzul de fals
E. Infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activității economice:
- speculă
- înșelăciunea la măsurătoare
- înșelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor
- divulgarea secretului economic
- concurență neloială
- nerespecterea dispozițiilor privind operații de import sau export
- deturnarea de fonduri.
F. Infracțiuni referitoare la evaziunea fiscală. Legea pentru combaterea evaziunii fiscale stabilește în acest
domeniu, o serie de fapte ce constituie infracțiuni și care pot constitui obiective ale expertizei contabile:
- refuzul de a prezenta organelor de control financiar-fiscal acte de evidență necesare pentru stabilirea
obligațiilor față de stat.
- întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidență contabilă ori acceptarea
unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica controlul financiar-contabil pentru identificarea cazurilor de
evaziune fiscală.
- sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si a contributiilor datorate statului prin neînregistrarea unor
activitati, pentru care legea prevede obligatia înregistrarii, în scopul obtinerii de venituri.
- organizarea sau conducerea de evidențe contabile duble
- declararea fictivă făcută pentru anumite contribuții la stat
- sustragerea de la plata impozitelor, taxelor și a altor contribuții datorate statului, datorate bugetelor de asigurări
și alte activități de acest gen
- sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte
- nedeclararea veniturilor impozabile
- ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile (TVA)
- elaborarea unor documentații și participarea la relații comerciale sub forma crimei financiare organizate pentru
a solicita recuperarea unei TVA necuvenită.

Relațiile dintre expertiza contabilă judiciară și controlul financiar

Între expertiza contabilă judiciară și controlul financiar există o serie de asemănări și deosebiri.
Dintre asemănări se pot menționa:
- ambele activități se referă la apărarea patrimoniului unei entități și respectarea legilor în vigoare;
- atât expertiza, cât și controlul se efectuează de specialiști în domeniu cu reputație neștirbită;
- examinează anumite probleme, anumite fapte, anumite activități economico-financiare din același domeniu de
activitate (domeniul economic)
Comparând cele două activități, rezultă următoarele deosebiri:
- controlul financiar este o funcție a conducerii unei activități desfășurate pentru a cunoaște problemele, din
punct de vedere economic, dintr-un anumit proces, dintr-o activitate complexă a unei entități; expertiza este un
mijloc de probă care elucidează anumite cauze cu privire la cât de mult s-a implicat conducerea pentru a rezolva
anumite probleme de preîntâmpinare a unor fraude (ex: furturi);
- din punct de vedere al controlului financiar, activitățile prin care managementul entității cunoaște modul prin
care se îndeplinesc sarcinile economice, se păstrează , se utilizează și se valorifică patrimoniul în scopul prevenirii,
constatării și înlăturării abaterilor, stabilirii răspunderilor și a îmbunătățirii activității; expertiza este activitatea prin
care organele judiciare primesc lămuriri ale unui expert profesionist în legătură cu o faptă economico-financiară
privind gestionarea patrimoniului unei entități;
- controlul financiar ulterior cuprinde o anumită perioadă din activitatea economico-financiară a unei firme sau
se efectuează după un exercițiu financiar; expertiza se limitează fie la cercetarea faptelor pe anumite segmente de
activitate, fie pentru întreaga activitate economico-financiară a unei entități.
- în urma controlului financiar ulterior, se stabilesc constatări și concluzii; uneori se stabilesc măsuri de
remediere cu termene și responsabilități precise și, alteori, se acționează cauzele respective în justiție. Expertiza
intervine ca probă pentru soluționarea cauzelor solicitate de către persoanele care au valorificat controlul financiar
ulterior.
- controlul financiar este o activitate cu caracter permanent; expertiza contabilă judiciară este o activitate
ocazională care are loc doar atunci când se dispune de către organele judiciare.
- prin controlul financiar preventiv, se examinează întregul sistem de evidențe tehnico-operative și contabile pe
întreaga perioadă controlată (pentru operațiunile financiare de casierie, de fluxuri bănești, în general, verificarea se
face operațiune cu operațiune); expertiza are competență de examinare a documentelor contabile (dacă s-a respectat
regimul de întocmire a acestora și de evidențiere cronologică și sistematică) pentru lămurirea obiectivelor stabilite
de organele judiciare.
- controlul financiar constată lipsurile, pagubele, deficiențele, abaterile, neconformitățile; expertiza confirmă sau
infirmă constatările stabilite de control.

Etica și standarde profesionale în practica financiară și fiscală

Codurile de etică și bună practică în profesia de consultant de investiții este obligatorie pentru toate categoriile de
operatori de pe piața financiară, în mod deosebit și pentru acționarii unor companii (stakeholders) contribuind, în
mod esențial, la creșterea încrederii și a celorlalți investitori. Deci profesioniștii în domeniul investițiilor financiare
sunt preocupați să acționeze în permanență în acord cu principiul celui mai bun interes al clienților. Acești experți
se bucură, în final, de un capital de încredere, de reputație.
Comportamentul etic și codurile de bună practică induc un sentiment de încredere privind corectitudinea pe care o
au specialiștii ce lucrează pe piața financiară.
Pe scurt, etica este o cerință fundamentală în profesia de consultant de investiții financiare.
Codurile de etică reprezintă valori fundamentale pentru atingerea misiunii care este încredințată unui consultant.
Dintre principiile fundamentale, putem enumera:
- membrii CECCAR sau în alte organizații financiare trebuie să acționeze cu integritate, competență și respect în
măsura în care sunt numiți să efectueze o expertiză în domeniul investițiilor financiare
- integritatea profesiei de expert contabil sau de consultant de investiții se va exprima în așa fel încât să
reprezinte interesele clienților deasupra intereselor personale
- experții de pe piața financiară, cât și experții contabili, își exercită un raționament profesional independent
atunci când sunt chemați sau sunt numiți, după caz, să realizeze lucrări (rapoarte) sau să dea consultații în domeniul
investițiilor financiare
- un expert contabil și un consultant financiar trebuie să cunoască foarte bine prevederile legale (legea
contabilității, hotărâri ale Ministerului de Finanțe, hotărâri ale reglementare a pieței financiare sau a celei de
asigurări, reguli, regulamente) și să solicite proceduri de lucru (la societatea sau instituția la care efectuează
expertiza) asupra modului de desfășurare a activităților.

.Codul etic național al profesioniștilor contabili este armonizat cu Standardele Internațională de Etică pentru
Contabilii din cadrul IFAC (Federația Internațională a Experților Contabili).
Organismele profesionale membre IFAC, dintre care face parte și CECCAR, precum și Camera Auditorilor Fiscali,
sunt obligate să aplice principiile și regulile stabilite de Codul etic, fie prin adoptarea Codului etic al IFAC drept
Cod etic național, fie prin adoptarea Codului etic și prin elaborarea unui cod etic propriu care să cuprindă anumite
principii și reguli stabilite de IFAC.
Codul etic național al experților contabili din România cuprinde norme de conduită și formulează principii
fundamentale ce trebuie respectate în vederea realizării obiectivelor comune.
Profesioniștii contabili (experții) din România își desfășoară activitatea în diferite ramuri ale economiei naționale
ca liberi profesioniști (sau ca salariați).
Rolul Codului etic național este de a da autoritate liberilor profesioniști de a proteja profesionștii contabili
(experții) împotriva implicării acestora în diferite fenomene negative.
Standardele de conduită profesională aplicabile acestui segment de practică publică (exercitată de experți) are
scopul de a oferi anumite îndrumări aduse acelor persoane în profesia de consultant de investiții.
Codurile de etică și bună practică în profesia de consultant de investiții se adresează tuturor categoriilor de
operatori pe piața financiară și contribuie, în mod esențial, la creșterea încrederii investitorilor în piețele de capital
internațional.
Profesioniștii în domeniul investițiilor financiare sunt îndrumați (formați) să acționeze în permanență în acord cu
principiul celui mai bun interes al clientului.
Experții consultanți în domeniul investițiilor financiare se bucură de un capital reputațional și de o integritate
conformă cu standardele profesiei.
Comportamentul etic al acestora (integritatea, onestitatea, ș.a.) induc un sentiment de încredere publică, etica fiind,
de fapt, o cerință fundamentală în profesia de consultant de investiții financiare.
Codul de conduită profesională pentru consultanții financiari oferă instrucțiuni practice specifice activității de
administrare a portofoliilor clasificate în 6 domenii relevante:
- loialitate față de clienți
- activitățile de tranzacționare
- procesul de investiții financiare propriu-zis
- conformitatea cu reglementările în vigoare
- măsurarea performanțelor
- prezentarea rezultatelor.
Principiile fundamentale de etică pentru consultanții în domeniul investițiilor financiare se referă la următoarele:
1. membrii și candidații pentru această calitate de expert – consultant pentru investiții financiare trebuie să
acționeze cu integritae, competență și respect, într-o manieră profesională în relațiile cu publicul, clienții,
angajatorii, angajații, colegii din profesia de consultant de investiții și ceilalți participanți la creșterea de capital.
Institutul CFA (Centre of Financial Market Integrity) a publicat un cod de conduită profesională pentru managerii
de portofoliu (brokeri, consultanți de investiții financiare) care este adresat, deopotrivă, consultanțilot de investiții
financiare, cât și celor care conduc firmele de investiții în valori mobiliare.
Codul de etică și standarde profesionale reprezintă valori fundamentale pentru atingerea misiunii institutului CFA
de a conduce global profesia de consultant de investiții financiare.
În cadrul CECCAR, se desfășoară cursuri de consultanți financiari sau consultanți de investiții financiare pentru
implementarea unor standarde înalte de educație, integritate și excelență profesională.
2. membrii și candidații trebuie să plaseze integritatea profesiei de consultant de investiții financiare și interesele
clienților deasupra intereselor personale
3. consultanții experți în domeniul financiar trebuie să exercite un raționament profesional independent atunci
când realizează activități de cercetare pentru investiții financiare sau formulează recomandări pentru investiții
financiare.

Expertiza contabilă extrajudiciară

Expertizele contabile extrajudiciare au o sferă de acțiune mult mai largă decât cele judiciare. Ele vizează diferite
aspecte economice, patrimoniale, gestionare, financiare și fiscale, informaționale (sistemul informațional
economic) depășind în cele mai multe cazuri cadrul informațiilor și a activităților financiare contabile propriu-zise.
Efectuarea acestor expertize necesită cunoștințe economice și de IT, precum și efectuarea unor calcule specifice
(dacă este vorba de salarii, calcule privind normarea, randamentul), studii de conjunctură, experimentări, testări
speciale (produse imateriale).
În practica internațională, expertizele extrajudiciare sau extracontabile sunt folosite atât pentru fundamentarea unor
importante decizii economice, cât și pentru corecta informare a tuturor utilizatorilor de informație contabilă pentru
atestarea unor calcule bazate pe informații IT, ș.a.

Noțiuni privind „contractul” prevăzut pentru expertul contabil extrajudiciar

Prin hotărâri ale instanței de judecată , se poate dispune ca una dintre părți (în special, intimata/pârâta) să fie
asistată sau să beneficieze de consilierea unui expert contabil asistent numit de instanță. În acest caz, expertul
contabil asistent întocmește un contract de prestări servicii cu persoana în cauză (intimata).
Modelul de contract de prestări servicii (consiliere sau asistență) cuprinde anumite clauze obligatorii. Contractul
încheiat între parte și expert recomandat de parte într-o cauză, civilă sau penală, conține cel puțin următoarele:
- parte introductivă: contractul încheiat între expert și partea în cauză în care se precizează că obiectul acestui
contract este încheierea unei expertize extrajudiciară
- dintre clauzele prevăzute în acest contract se menționează:
 1. prestatorul (expertul) se obligă să procedeze la examinarea profesională și să formuleze răspunsuri (concluzii)
2. beneficiarul expertizei contabile extrajudiciare se obligă să pună la dispoziția expertului toate documentele
necesare efectuării expertizei
3. expertul (prestatorul) se obligă să întocmească raportul de expertiză extrajudiciară în conformitate cu normele
profesionale specifice misiunilor privind expertizele contabile, într-un anumit termen
4. beneficiarul raportului de expertiză contabilă extrajudiciară se obligă să plătească expertului un onorariu,
imediat după semnarea contractului.
5. conform principiilor deontologiei profesiei contabile liberale, părțile se obligă să asigure confidențialitatea
informațiilor reciproce la care au acces cu ocazia executării prestaţiei care face obiectul contractului întocmit între
părți
6. daune interese
7. modificarea acestuia
8. încetarea contractului: cotractul încetează odată cu depunerea raportului de expertiză judiciară, dar poate
înceta și din anumite considerente ce vor fi comunicate celeilalte părți.
Orice modificare a contractului privind întocmirea unei expertize contabile extrajudiciare se face printr-un act
adițional în care se vor menționa noile condiții și onorariul.
În clauzele finale se vor menționa și daunele interese. În cazul în care una dintre părți nu-și îndeplinește obligațiile
contractuale sau și le îndeplinește în mod necorespunzător, se obligă să plătească celeilalte părți anumite daune
interese.

Mică bibliografie:

Expertizele contabile judiciare sunt reglementate:

- legal de OUG nr. 65/1994, cu modificările completările ulterioare;

- procedural de Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală și alte legi speciale
- profesional de Regulamentul CECCAR și Standardul profesional nr. 35.