Sunteți pe pagina 1din 4

CURSUL NR.

Dreptul de proprietate privată

Articolul 555 Cod Civil: ”Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și
dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”. Acest text
legal, care de fapt e o definiție ce cuprinde tot ce trebuie definit în ea, e o chestie circulară(o să
vedem imediat) semnifică proprietatea; un concept 555, vecinul lui 554, conține un aspect
fundamental al dreptului și al societății în general.

      Avem poate 3 atribute care sunt fundamentale în Drept, cel puțin în Dreptul Privat:
PERSONALITATE,  RESPONSABILITATE ȘI PROPRIETATE.

    Proprietatea este apărată prin ce acte normative: avem o dată Codul Civil, lege organică,
avem CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, dar avem și legislații supranaționale (avem Convenția 
Europeană a Dreptului Omului, articolul 1 al protocolului adițional).  Mai mult, avem o
Declarație Universală pronunțată în 1848 și găsim aspecte legate de proprietate că filon
fundamental în tratatul de fondare a Uniunii Europene. Prin urmare, vedeți,  proprietatea și
dreptul la proprietate este foarte bine ancorat în legislația actuală. Textul din Cod care este
descriptiv, este o copie aproape fidelă a textului din articolul 480 din Codul Civil de la 1864,
respectiv a articolului 620 din Codul Civil Francez 1804.

Să ne întoarcem la articolul 555 din Codul Civil, alineatul 1:”Este dreptul proprietarului
de a posedă, folosi și dispune de un bun.” Aici avem tripticul proprietății ,ați mai auzit în
Dreptul  Român de “USUS”, “FRUCTUS” și “ABUSUS”. Deci avem  posesie, folosință și
dispoziție, care sunt atributele fundamentale ale proprietății.

POSESIA(IUS POSSIDENDI)
             Vedem posesia care derivă din titularitatea unui  drept,  înseamnă legătură dintre un om
și bunul sau și reprezintă de fapt două aspecte: APROPRIEREA,  respectiv STĂPÂNIREA
bunului. Dar, până la urmă, cum știm că există o titularitate a unui bun, că cineva e proprietar?
Pentru că nu e al meu, știu că nu e al meu, am un refuz al proprietății.  Nu e al meu, înseamnă că
e al dumneavoastră sau al cuiva, al meu nu e. Și atunci, trebuie să vedem limitele pe care le are
dreptul de proprietate față de ceilalți, niște limite pe care nu le pot extinde prea mult pentru că în
acel caz s-ar putea să întrăm, să tulburăm, să negăm, să jenăm dreptul celuilalt.

       APROPRIEREA înseamnă, și este un atribut al posesiei ca stare DE DREPT,


intrarea bunului în proprietate, adică aspectul material și transformarea lui din stadiul de lucru în
stadiul de bun, sau dobândirea lui prin acte juridice sau fapte materiale. De acolo în colo
începe STĂPÂNIREA, mă comport ca proprietar pentru că sunt proprietar.
FOLOSINȚA
     Are USUS și FRUCTUS, IUS ABUTENDI se mai numește. Ce înseamnă
USUS? Modalitatea în care utilizez bunul respectiv, că este mobil sau imobil, corporal sau
incorporal, îl utilizez, îl folosesc. Un alt aspect aici este dat de culegerea fructelor și cel mai
important lucru, culegerea productelor care se realizează numai de către proprietar.

    Prin urmare, că și aspect al folosinței avem FRUCTUS-culegerea fructelor, evident


perceperea productelor. Dar, un aspect fundamental al proprietății este faptul că pot să nu
folosesc bunul. Nefolosire bunului duce la exercitarea, la fel, a folosinței. Mai mult, pot utiliza
bunul și sub alte aspecte, cum ar fi imagine asupra bunului, să obțin venituri sau să obțin
avantaje din imaginea asupra bunului.

         Un alt punct important la folosință este faptul că bunul nu poate fi folosit și avem acest
lucru.

DISPOZIȚIA
          Al treilea atribut al proprietății este DISPOZIȚIA.  Textul de la 555 alineatul 2:
”În condițiile legii, dreptul de proprietate este susceptibil de modalități și de dezmembrăminte,
după caz. Dreptul de proprietate poate fi dezmembrat, nu? Asta înseamnă că pot constitui un
arhetip al dezmembrămintelui – UZUFRUCTUL, nu? (usus și fructus)   Ce rămâne? Rămâne
nuda proprietate. Aia este chintesența proprietății. Pentru că nudă proprietate,  transmiterea nudei
proprietăți, duce la pierderea acesteia. Cum pot dispune de un bun? Cel mai ușor este din punct
de vedere material, distrug bunul, sau pot dispune prin anumite acte juridice care nu sunt  de
administrare, ci sunt de dispoziție; închirierea pe o perioada mai mare de 5 ani, ne spune Codul
treaba asta, anumite liberalități sau sarcini pe care le fac astfel încât sarcina să-mi înglobeze
bunul, grevarea de sarcina a unui bun mobil, imobil.

Prin urmare avem dispoziția, dispunerea de bun și un pic mai restrâns în cadrul dispunerii
asupra bunului, de înstrăinarea bunului, moment în care proprietatea dispare. Și avem un caz,
bunuri generice, consumptibile, bani pe care îi cheltuim. Îi împrumuți cuiva 100 de lei, trebuie să
îți dea înapoi 100 de lei. În mod normal se spune că la bunurile consumptibile, folosirea lor
înseamnă, pur și simplu, distrugerea lor; dar problema poate fi privită și altfel, dreptul de
proprietate asupra sumei nu dispare, chiar dacă voi restitui o bancnotă de 100 de lei dar cu altă
serie acolo.

    Prin urmare, dispoziția ține sub aspectul dezmembrării bunului, sub aspectul dispunerii
bunului și asupra înstrăinării acestuia.  Și rețineți, nuda proprietate nu este un dezmembrământ
special, ci este pur și simplu chintesența proprietății, aia îți mai rămâne, atributul de dispoziție
juridică finală, faptul că poți să distrugi sau să înstrăinezi bunul, pentru că dispoziție juridică mai
are într-o anumită măsură și uzufructuarul, încheie contracte de închiriere, împrumut, etc.
 Acestea sunt atributele proprietății.

Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun, în


mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

CARACTERUL ABSOLUT
În primul rând, ne oferă o opozabilitate erga omnes (caracterul absolut al dreptului de
proprietate).

Poate avem opozabilitate erga omnes, dar asta apare la orice drept real. Mai avem un
aspect la caracterul absolut al proprietății: faptul că pot să-mi exercit dreptul de proprietate
într-un mod absolut, liber.
Caracterul absolut înseamnă că am toate trei elementele dreptului de proprietate: posesie,
folosință, dispoziție. În momentul în care dezmembrez dreptul de proprietate, ceilalți nu le au.
Nu au celelalte elemente. Prin urmare, au posesia, au folosința, culeg fructele într-o anumită
măsură, uzufructuarul poate culege fructele numai pentru satisfacerea nevoilor sale și ale familiei
sale. Uzufructuarul poate culege toate fructele, nu culege productele. După cum vedeți, sunt niște
„farfurii știrbite” ale proprietății. Proprietatea este cea deplină și absolută. Din caracterul absolut
mai avem, de aici mai putem trage o concluzie: inviolabilitatea dreptului de proprietate. Dreptul
de proprietate este inviolabil și mă refer, la articolul 44, 136 din Constituție și articolul 44,
vorbește de proprietatea privată. Proprietarul poate să facă orice cu bunul său. Dacă comparăm
proprietatea cu dezmembrămintele dreptului de proprietate, vedem că avem acest caracter
absolut, nu? E clar. Dar dreptul de proprietate poate fi exercitat, în vreun mod nelimitat, dar dacă
n-am avea societate în jur. Totdeauna avem alte drepturi de care se poate izbi dreptul nostru de
proprietate. Qui suo iure utitur neminem laedit. Și, atunci, avem un paradox foarte interesant al
proprietății: Proprietatea este un drept absolut față de toate celelalte drepturi (și aici o să vorbesc
de drepturile personale), însă nu este absolut față de ea însăși. De ce? Pentru că este supusă
încontinuu limitărilor. Proprietatea are un caracter absolut, dar nu față de ea însăși. Totdeauna va
fi limitată pentru că spune și teza finală a articolului 555, alineatul 1.

Caracterul exclusiv
Caracterul exclusiv al proprietății e ceea ce v-am spus adineaori: orice debitor are
nevoie de un creditor. Nu se poate altfel. Orice titular al unui drept real de a strămuta un dreptul
de proprietate are nevoie de un nud proprietar. Numai proprietarul nu are nevoie de nimeni și știe
el cum să-și conducă bunurile, are un monopol.
Exclusivitatea înseamnă că am și toate atributele dreptului de proprietate.
Pot exista, însă, cazuri în care proprietatea să fie afectată de modalități: proprietatea pe
cote-părți, coproprietatea forțată, proprietatea periodică etc. Proprietatea este afectată de
modalități. Coproprietate, proprietate forțată, dezmembrăminte – 555, alineatul 2, teză finală.
Toate dezmembrămintele sunt limitate în timp, sunt considerate un fel de „anomalii” ale
proprietății de către Cod, de către legislație. Coproprietatea, proprietatea pe cote-părți, se poate
stinge. „Nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune”, spune Codul. Oricând poți cere
partajul. Convențiile de păstrare ale partajului, de a rămâne în indiviziune, sunt limitate prin lege.
Dezmembrămintele, uzufructul se încheie după 30 de ani, dacă este constituit în favoarea unor
persoane juridice, respectiv, viager, pentru o persoană fizică. Superficia – 99 de ani, servitutea –
cât este nevoie de situația fondurilor, uzul și abitația, la fel, sunt limitate.
Prin urmare, vedeți, exclusivitatea este o stare generală, care comportă excepții, ce se vor
stinge în timp.

Caracterul perpetuu
Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate.
Dezmembrămintele dreptului de proprietate se sting prin neuz. Proprietatea nu se stinge
prin neuz. Avem în Cod acest aspect. Și vă dau o speță foarte interesantă, în care Curtea de
Casație franceză a stabilit acest lucru. Deci, proprietatea nu se stinge prin neuz. Când se stinge
proprietatea? Când altcineva exercită acte materiale sau juridice, posesie, prin care tinde la
dobândirea proprietății. De aceea, altă persoană poate uzucapa. Altfel, dacă nimeni nu utilizează
acel bun, proprietatea lui se stinge prin neuz.
Dreptul de proprietate nu se stinge, proprietatea se perpetuează, transmițându-se. Se
schimbă numai proprietarul.
De aceea, un aspect fundamental al proprietății este și posibilitatea ei de a fi transmisă.
Avem bunuri care sunt inalienabile, prin lege.
Un alt aspect, proprietarul poate abandona bunul. Poate abandona, poate delăsa bunul.
Respectivul poate renunța la bun. Avem articolul 562: Stingerea dreptului de
proprietate. Care e diferența dintre abandon, delăsare și renunțare la drept? Abandonul
înseamnă că renunț la bunul, nu renunț în favoarea cuiva, pur și simplu, renunț. Delăsarea este
lăsarea bunului în favoarea anumitor persoane, dar nu e ca liberalitate. Abandonezi bunul și știi
că cineva îl va lua. Știi cine: persoana de pe stradă. Renunțarea la proprietate, mai puțin în cazul
bunurilor mobile, suma bunurilor mobile care sunt în sisteme de Publicitate, dar, în rest,
renunțarea dreptului de proprietate se realizează prin act autentic, care se înscrie în Cartea
Funciară. Destul de rare cazurile, dar pot exista.