Organizarea structurală a unei întreprinderi se concretizează în structura organizatorică a acesteia.

Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor, al compartimentelor organizatorice, precum

şi al relaţiilor dintre acestea care au ca scop realizarea obiectivelor întreprinderii.
Structura organizatorică este împărţită în două categorii:
 Structura funcţională (de management)
 Structura operaţională (de producţie şi concepţie)
Componentele structurii organizatorice:
1. postul
2. funcţia
3. ponderea ierarhică
4. nivelul ierarhic
5. compartimentul
6. relaţiile organizatorice

1. Postul de muncă este cea mai simplă subdiviziune organizatorică, definită prin ansamblul obiectivelor,
sarcinilor şi competenţelor care revin unei persoane angajate în întreprindere.
Trăsăturile unui post de muncă:
 autoritate formală – limita în care titularul postului îşi realizează obiectivele individuale;
 competenţa profesională – nivelul de pregătire, experienţa profesională necesară realizării
obiectivelor individuale;
 responsabilitatea – obligaţia titularului postului de a îndeplini sarcini şi atribuţii derivate din
obiectivele individuale.
Prezentarea în detaliu a tuturor elementelor caracteristice unui post este cuprinsă într-un document numit
„Fişa postului".
Fişa postului desemnează locul şi contribuţia unui post la realizarea obiectivelor organizaţionale,
individuale, constituind baza contractului de angajare.
Fişa postului cuprinde:
1. descrierea postului constă în redactarea tuturor aspectelor importante ale postului sau în prezentarea
funcţiilor postului.
2. cerinţele postului cuprind ansamblul informaţiilor referitoare la cerinţele pe care trebuie să le
îndeplinească o persoană pentru ocuparea postului respectiv.
Descrierea postului include toate informaţiile esenţiale referitoare la elementele, componentele şi
variabilele care caracterizează postul:
 funcţia titularului postului
 serviciul titularului
 direcţia (compartimentul sau departamentul) unde este încadrată persoana
 relaţiile ierarhice (cui îi este subordonat titularul postului şi pe cine are în subordine)
 relaţii funcţionale (interne şi externe)
 descrierea sarcinilor care îi revin titularului postului
 descrierea responsabilităţilor titularului pentru rezolvarea sarcinilor ce l-au fost atribuite
 limitele de competenţă sau libertatea decizională a titularului
Cerinţele postului se referă la:
 studiile necesare (pregătirea de bază, specializarea, perfecţionarea etc.)
 vechimea necesară
 calităţi personale (capacitate, aptitudini, calităţi etc.)
2. Funcţia cuprinde ansamblul atribuţiilor şi sarcinilor de îndeplini ce-i revin unui angajat al întreprinderii,
precum şi responsabilităţile, competenţele şi relaţiile ce decurg din postura de salariat al întreprinderii.
Tipuri de funcţii:
• de management – implică coordonarea activităţii subordonaţilor;
• de execuţie – implică transpunerea în practică a deciziilor emise de către titularul postului de
conducere.

Pentru analiza comparativă a unor structuri organizatorice sau pentru stabilirea eficienţei structurii
organizatorice se utilizează indicatorul coeficientul de încadrare (Ci).
Coeficientul de încadrare se determină ca raport între categoriile de funcţii

Ci =
Unde:
Fc – numărul de funcţii de conducere
Fe – numărul de funcţii de execuţie
Dacă valoarea coeficientului este supraunitară, în cadrul întreprinderii există un număr ridicat de persoane cu
funcţii de conducere.
Într-o întreprindere cu o activitate normală, valoarea coeficientului trebuie să fie subunitară.

3. Ponderea ierarhică (norma de conducere) reprezintă numărul de persoane subordonate nemijlocit unui cadru
de conducere.
Mărimea ponderii ierarhice pentru un manager din cadrul unei întreprinderi este determinată de următorii
factori:
1. Natura activităţii colectivului subordonat
2. Gradul de independenţă a sarcinilor ce revin subordonaţilor (executanţilor)
3. Nivelul de pregătire profesională şi capacitatea organizatorică a managerului şi subordonaţilor acestuia;
4. Dispersia teritorială a posturilor care intră în subordinea managerului;

4. Nivelul ierarhic reprezintă distanţa compartimentelor faţă de conducerea unităţii.

Numărul de niveluri ierarhice în structura organizatorică care condiţionează supleţea acesteia şi desfăşurarea
proceselor de conducere se stabileşte ţinând cont de o serie de factori de influenţă, dintre care cei mai importanţi
sunt:
 Dimensiunea instituţiei sau unităţii
 Complexitatea şi diversitatea activităţilor şi atribuţiilor
 Autoritatea persoanelor de conducere,
 Competenţa conducătorilor

Manager

Şefi de servicii

Muncitori Funcţionari

4. Compartimentul este alcătuit din totalitatea persoanelor care, subordonate aceluiaşi conducător,
efectuează munci omogene sau complementare pentru realizarea unor anumite obiective. Formele concrete de
organizare a unui compartiment din cadrul unei întreprinderii sunt:
1. Biroul se constituie pentru activităţi omogene, de regulă, ce reclamă o organizare distinctă, atunci când
volumul de rnuncă necesită un număr de minimum cinci persoane
 2. Serviciul se organizează pentru realizarea unor activităţi omogene cu un volum mare de muncă sau
pentru activităţi complementare care necesită o conducere unitară, atunci când volumul de activitate solicită de
regulă minimum opt persoane. Dacă serviciul necesită peste zece persoane, atunci se pot organiza birouri în
componenţa sa.
3. Secţia reprezintă o unitate determinantă sub aspect administrativ, în cadrul căreia se exercită fie un
produs sau o parte a acestuia, fie o parte a procesului tehnologic. In funcţie de rolul pe care îl au în procesul de
producţie se deosebesc secţii de bază, auxiliare, de servire şi anexe.

Secţii de bază Secţii auxiliare Secţii de servire Secţii anexe

P P M R A E T D
R R O E U N R E
E EL N P T E A P
G U T A O R N O
Ă C A R U G S Z
T R J A T E P I
I Ă Ţ I T O T
T T - I L I R E
O O I I C T
A A F T Ă
R R I A
E E N R
I E
S
A
J

Schema secţiilor unei regii autonome şi societăţi comerciale din industrie

4. Atelierul: reprezintă o unitate ce se poate constitui independent sau în cadrul unei secţii de producţie şi
reuneşte mai multe locuri de muncă la care fie se execută aceeaşi operaţie tehnologică, fie se efectuează toate
operaţiile tehnologice necesare obţinerii unei piese sau unui produs, în funcţie de profilul lor, atelierele pot fi de
producţie, de montaj, service sau alte activităţi.
5. Locul de muncă reprezintă o anumită suprafaţă de producţie, înzestrată cu mijloace de muncă şi
organizată pentru realizarea unei operaţii sau lucrări de către un muncitor sau un grup de muncitori, în condiţii
de muncă precizate.

Compartimentele se clasifică după diferite criterii:

1. după obiectivele atribuite:
- compartimente operaţionale
- compartimente funcţionale
2. după structura internă şi de modul de distribuire a competenţei ierarhice:
- compartimente de bază
- compartimente de ansamblu
3. după natura competenţelor:
- compartimente ierarhice
- compartimente funcţionale
- compartimente de stat – major
 a) în funcţie de obiectivele atribuite compartimentele sunt:
Compartimente operaţionale sunt organizate şi încadrate cu personal care prin sarcinile realizate
contribuie la obţinerea producţiei, la furnizarea unor servicii sau produse etc. Aceste compartimente se
caracterizează prin faptul ca, în cadrul lor se fabrică produse sau părţi ale produselor şi se furnizează servicii.
Exemplu: serviciul de producţie, serviciul comercial, serviciul de aprovizionare etc. sunt compartimente
operaţionale.
Compartimente funcţionale sunt organizate şi încadrate cu personal de specialitate care prin analize,
studii, recomandări, pregătesc deciziile pentru manager, acordă asistenţă de specialitate (economică, tehnică,
managerială, financiară, organizatorică) compartimentelor operaţionale şi asigură schimbul de informaţii între
compartimentele funcţionale.
Exemplu: serviciul de programare-dezvoltare pe baza studiilor efectuate oferă recomandări serviciilor de
producţie şi comercial în legătură cu structura producţiei, extinderea suprafeţei de vânzare etc.
b) în funcţie de structura internă şi de modul de distribuire a competenţei ierarhice se întâlnesc:
Compartimente de bază reprezintă o grupare de persoane asupra cărora îşi exercită autoritatea numai şeful
respectiv, subalternii având în exclusivitate numai sarcinii de execuţie;
Compartimente de ansamblu - reprezintă o grupare de persoane din care o parte pot fi subordonate direct
şefului de compartiment, iar o altă parte indirect, prin intermediul şefului unui compartiment de bază.
c) După natura competentelor, compartimentele se împart în:
Compartimente ierarhice, în cadrul cărora managerii dispun de autoritate ierarhică asupra managerilor
compartimentelor situate pe o treaptă inferioară şi astfel au dreptul să dea ordine, dispoziţii şi să fie informaţi în
legătură cu modul în care se transpun în practica dispoziţiile date;
Compartimentele funcţionale, în cadrul cărora managerii acestora dispun de autoritate funcţională în
raport cu alte compartimente, având astfel posibilitatea de a da îndrumări, instrucţiuni etc. în domeniul în care
sunt specializaţi;
Compartimente de stat major, care au rolul de a acord asistenţă de specialitate conducerii unităţii,
elaborând studii, analize, informării etc. care să ajute la pregătirea deciziilor
Exemplu: compartimentul de marketing

Compartiment de bază
Şef serviciu

Laborant Merceolog

Compartiment de ansamblu
Manager departament producţie

Şef secţie Inginer Şef serviciu CTC

Laborant Merceolog