Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

Capitolul 1 Migraţia teritorială a populaţiei

1.1 Definirea noţiunii de migraţie
Migraţia populaţiei reprezintă un fenomen demografic complex, cu numeroase
implicaţii sociale, economice şi politice, care trebuie cunoscut, analizat, măsurat şi
fundamentat pentru a se putea propune măsuri şi politici de dezvoltarea economică a
localităţilor, a unităţiilor administrativ-teritoriale şi a tărilor.
Biroul de Recensământ din Statele Unite ale Americii defineşte conceptul de
migraţie ca fiind „schimbarea domiciliului permanent pentru cel puţin un an în cadrul
comunităţii de destinaţie”. Aşadar, prin migraţie, se întelege „deplasarea populaţiei
dintr-o localitate în alta, sau dintr-o ţară în alta, însoţită de schimbarea statutului
rezidenţial”.1
Ceea ce este important de menţionat şi reţinut este faptul că această formă de
miscare a populaţiei (migraţia), nu cuprinde mişcarea naturală, care constă în intrările şi
ieşirile de la nivelului unei unităţi adminstrativ-teritoriale. Astfel, mobilitatea populaţiei
împreună cu mişcarea migraţională, adică migraţia, alcătuiesc mişcarea totală a
populaţiei.
O lungă perioadă de timp, migraţia populaţiei în demografie a fost apreciată
numai sub aspectul ei spaţial sau geografic. Astfel, migraţia reprezintă un fenomen
demografic ce prezinta un interes şi pentru alte ştiinţe socio-umane, cum ar fi:
- Demografie, care se concentrează pe mişcarea populaţiei urmăind în principal
modalităţile tehnice de înregistrare şi evaluare pe calcularea indicatorilor
globali şi specifici ai fenomenului;
- Geografia populatiei are ca obiect distribuţia teritorială a fiinţelor umane în
legatură cu factorii naurali preocupându-se de migraţii;
- Economia urmăreşte forţa de muncă, individual ca şi consummator,
investitor, contribuabil, integrându-l pe individ în una din cele 2 ipostaze:
immigrant sau emigrant
- Antropologia culturala are în vedere problema migraţiei umărind în special
aspecte de genul relaţiilor dintre imigranti si autohtoni, transferuri culturale si
valori;

1
Prof. Univ dr. Vigil Sora, Demografie, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

1
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

- Dreptul vizează reglementările juridice care au suferit numeroase modificări

care de multe ori au intrat în contradicţie cu normele morale acceptate şi
promovate de sistemele de valori occidentale;
- Sociologia analizează consecinţele migraţiei la nivel global. Vizunea globală
nu exclude centrarea atenţiei sociologului asupra persoanei umane.
În strânsă legătura cu noţiunea de migraţie internă se află cea de mobilitate sau
mobilitate socială care este definită de cei mai mulţi economişti şi sociologi, ca fiind o
formă de mişcare a populaţiei şi a forţei de muncă în raport cu nevoile mereu
schimbătoare ale producţiei. În cele mai multe cazuri cercetători se opresc la o sferă mai
restrânsă a mobilităţii, şi anume la acea parte a populaţiei care este efectiv mobilă, care
şi-a schimbat locul de muncă, meseria sau domiciliul.
Conceptul de mobilitate poate fi analizat în cadrul pieţei muncii din mai multe
unghiuri. La nivelul ofertei pieţei de muncă şi al fiecărui individ se poate vorbi de:
mobilitate geografică (teritorială), mobilitate între firme, mobilitate între ramuri,
mobilitate internaţională. Însă, în principal noi face referire la mobilitatea teritorială a
populaţiei şi forţei de muncă.
Migraţia populaţiei se poate calsifica în funcţie de mai multe criterii, şi anume:
criterii spaţiale, temporale, rezidenţiale şi economice.
I. Criteriul Spaţial.
Având în vedere acest criteriu, mişcarea populaţiei se poate realiza dintr-un loc în
altul şi la o anumită distanţă, care poate varia de la câţiva metri la câţiva kilometri. Prin
expresia de loc se întelege o unitatea administrativ-teritorială specifică unei ţări, care are
ca şi dezavantaj faptul că diferă de la o ţară la alta sub aspectul dimenisiunii, ceea ce
determina ca informaţiile internaţionale referitoare la migraţie să nu fie compatibile.
În cadrul României deosebim mişcare locală a populaţiei în interiorul aceleaşi
localităţi, de mişcarea între localităţiile aceleaşi comune sau aceluiaşi judeţ, de miscarea
între judeţe, între provincii sau chiar peste graniţiile ţării. Aşadar, deosebim migraţia
internă-care are loc în interiorul graniţilor tării, faţă de cea externă-în care mişcarea
migratprie se realizează în afara graniţilor ţării.
Orice persoană care se înscrie în fenomenul de „migraţie” apare într-o dublă
ipostază, şi anume: emigrant, pentru localitatea de unde pleacă şi imigrant pentru

2
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

localitatea în care-şi stabileşte noul domiciliu. Totalitatea persoanelor care îşi stabilesc
domiciliul legal într-o localitate, pe parcursul unei perioade de timp (de obicei un an),
formează din punct de vedere al localităţii respective, cohorta imigranţilor.
Corespunzător, colectivitatea de persoane care pleacă din localitate, stabilindu-şi
domiciliul în alte localităţi, formează cohorta emigranţilor.
La nivelul ţării, făcând abstracţie de mişcarea migratorie externă, totalul
imigranţilor este echivalent cu totalul emigranţilor.
Zona din care o persoană migrează poartă denumirea de loc de origine, care poate
fi locul de domiciliu la începutul perioadei de migrare sau ultimul domiciul de la care s-a
migrat. Zona în care are loc încheierea procesului de migrare poartă denumirea de loc de
sosire sau zona de destinaţie. Această zonă pentru migrant reprezintă sfârşitul
intervalului de migraţie.
Ca şi fenomen demografic, migraţia se desfăşoară mai mult sau mai puţin
continuu într-o perioadă de timp. Intervalul de timp poate fi o zi, o lună, un an, cinci ani,
etc.
Migraţia unei persoane presupune o mişcare în spaţiu, care implică şi o schimbare
de domiciliu. Persoana care îşi schimbă domiciliul într-un interval de timp poartă
denumirea de persoană migrantă sau migrant. O persoană care îşi schimbă domiciliul
într-o perioadă de timp, dar se stinge din viaţă înainte de sfărsitul acestei perioade,
persoan respectivă trebuie de tratat ca fiind migrant iar mişcare produsă ca fiind migraţie.
II. Criteriul Temporal
Întrebare care a intervenit în literatura de specialitate este: „Cât timp trebuie să fie
plecat o personă pentru a putea fi considerat migrant?” Răspunsul la această întrebare
diferă de la o ţară la alta şi în funcţie de legislaţia fiecărei ţări în parte, astfel în Indonezia
este necesar doar de 24 de ore pentru a putea fi considerat migrant.
Un alt punct important privind acest criteriu face referire la momentul de referinţă
a recensământului. În multe şări se consideră migranţi cei care şi-au schimbat domiciliul
în perioada dintre două recensăminte consecutive, dintre momentele lor de referinţă.
Adoptarea unei asemenea situaţii exclud două categorii de migranţi, şi anume: cei care au
migrat înainte de primul recensământ şi cei care au migrat în perioda intercenistară dar s-
au întors în localitatea unde locuiau în momentul de referinţă al primului recensământ

3
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

înainte de efectuarea celui de-al doilea recensământ. În alte ţări, toate persoanle care şi-au
schimbat domiciului cel puţin o dată sunt considerate a fi persoane migrante.
III. Criteriul rezidenţial
Migraţia unei persoane presupune o mişcare în spaţiu, care implică şi o schimbare
de domiciliu, pentru o perioadă de timp.
Multe ţări stabilesc ca şi criteriu de bază, pentru a putea fi considerat migrant,
schimbarea domiciliului. Astfel, sunt consideraţi cei care şi-au schimbat domiciliul pentru
o perioadă lungă de timp, excluzănd cei care şi-au schimbat domiciului pentru o perioadă
scurtă, de asemenea se consideă migranţi numai cei care şi-au schimbat iniţial domiciliul,
excluzând cei care deţin mai multe locuinţe, precum şi pe cei care nu au un domiciliu
stabil.
IV. Criteriul economic
Acest criteriu face referire la schimbarea locului de muncă şi la forţa de muncă în
raport cu nevoile schimbătoare ale producţiei. Unii specialişti din domeniu susţin că în
definirea migraţiei pe lângă criteriul rezidenţial să se i-a în considerarea şi activitatea,
deoarece o persoană îşi poate schimba locul de muncă dar îşi păstrează domiciliul, aşa
cum se întâmplă în cazul navetismului zilnic sau a celui săptămânal, sau cazul invers în
care îşi schimbă domiciliul dar îşi păstrează domiciliul.
În feudalism iobagul fugea de munca extenuantă sau în urma expropierii ţăranilor,
mai târziu a existat sistem de calificare a cadrelor provenite din mediul rural. Având în
vedere studiile unor autori ca sociologul american D.Y Bogue, acesta a elaborat o listă a
situaţilor şi factorilor care determinau migraţiile interne, astfel: ’’situaţile care privesc
migraţia sunt: continuarea studiilor, căsătoria, divorţul, un loc de muncă mai bun, munca
în construcţii, apariţia unor activităţi într-un loc unde ea nu există dar este necesară,
transfer, schimbări în organizarea muncii, pensionarea serviciul militar, decesul unei
rude, starea de sănătate. Calamităţile locale, nevoi personale, inadaptabilitate în
colectivitatea locala”.
Aşadar, factorii care influenţează alegerea locului de destinaţie pot fi: prietenii,
costul deplasării, oferta unui loc de muncă dorit, atracţie pentru locul respectiv,
posibilitatea utilizării cât mai bine a cunostiinţelor profesionale.

4
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

Efectivul tuturor migraţiilor sau al tuturor migranţilor poartă denumirea de

migraţie brută (Mb). Migraţia brută este egală cu suma emigrărilor/emigranţilor E şi a
imigrărilor/Imigrantilo I:
Mb = I +E
Migraţia netă reprezintă diferenţa dintre imigrări I si emigrări E:
Mn = I – E
Mn < 0
1.2 Clasificarea migratie/mobilităţii populaţiei în cadrul teritoriului
In urma dezvoltarii economice sociale s-au diversificat şi formele de mobilitate a
populaţiei:
1. Migranţi temporari
Această categorie de migranţi face referire la acele persoane care îşi păstrează
domiciliul obişnuit, dar îşi schimbă locul de muncă. La rândul lor migranţii temporari pot
fi împărţiţi în mai multe categorii, după cum urmează: migranţii în circuit sau migranţii
pendulari sau chiar mai simplu populaţia navetistă şi populaţia.
Migranţii pendulari reprezintă acea categorie de persoane care realizează
deplăsări de muncă. Prin deplasări pentru muncă se înţelege existenţa unui numar de
persoane care, au domiciliul într-o anumită localitate, călătoresc zilnic, săptămânal, lunar
sau chiar la intervale mai rare pentru a lucra permanent sau sezonier într-o alta localitate.
În cadrul acestor pendulări un loc important îi revine navetismului.
Un fenomen ce se află în strânsă legătura cu aceste deplasări, a cărui intensitate a
fost foarte puternica în perioada trecută şi la începutul secolului nostru, l-a constituit
emigraţia forţei de muncă. Cauzele ce au stat la baza disproporţiile ce apar în economia
capitalistă se referă la raportul dintre resursele naturale şi industriale, dintre resursele
naturale şi agricole, dintre industrie şi agricultură şi dintre dezvoltarea economică şi
densitatea populaţiei.
Din analiza datelor privind migraţia interna din ţara noastră în ultimul deceniu se
evidenţiază câteva caracteristici ce au fost determinate de dezvoltarea economiei noastre
naţionale, şi anume:
1) Se înregistrează o scăderea continuă a intensităţii migratiei interne totale
precum şi o scădere absolută a celor două laturi ale sale: mişcarea

5
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

interjudeţeană, care scade puternic şi migraţia intrajudeţeană, care creşte

continuu înregistrându-se o anumită marjă de stabilizare la un anumit nivel;
2) Cauzele economice continuă să fie actorul principal în evoluţia migraţiei
interne din ţara noastră, înregistrându-se o mişcare către zonele cele mai
dezvoltate şi capitală. In acelaşi timp se remarcă faptul că deplasarea cea mai
intensă are loc din mediul rural (55%) spre mediul urban.
3) Datorită restrângerii migraţiei în afara judeţelor, precum şi a migraţie în
judeţele mai îndepartate, s-au redus şi distanţele de deplasare a forţei de
muncă.
Populaţia sezonieră se caracterizează prin faptul că îşi schimbă locul de muncă în
funcţie de cererea şi oferta de locuri de muncă pe anotipuri. Mobilitatea sezonieră mai
poate rezulta din deplasări pentru muncă sau instruirea profesională în alte localităţi şi pe
o perioadă de timp îndelungata între 1-5 ani. De asemenea, este important de precizat că
populaţia sezonieră afectează forţa de muncă din agricultură.
2. Exodul Rural
Migraţia rural-urban reprezintă formă de manifestare a migraţiilor interne, ea este
unul dintre dintre principalele instrumente ale redistribuirii populaţiei între regiunile mai
sărace sau mai puţin dezvoltate şi cele unde îşi pot îmbunătăţii condiţiile de viaţă. În
ţările dezvoltate se poate observa o situaţie inversă face de cea a României, unde se
înregistrează o migraţie de la urban către rural.
Numeroase ţări duc o politică de descongestionare a marilor metropole. S-au făcut
de asemenea eforturi în vederea reducerii exodului rural, asigurând regiunilor rurale mai
multa atractivitate, creare de noi valori rurale compatibile cu dezvoltarea generală.
3. Populaţia Transferată
Această a treia categorie principală de migranţi o constituie transferaşii, care se
caracterizează prin faptul că în cadrul mobilităţii ei îşi schimbă domiciliul, dar îşi
păstrează locul de muncă.
4. Migranţii pe termen lung
Această categorie de persoane se caracterizează prin faptul că îşi schimbă atât
locul de muncă, cât şi domiciliul pentru o perioadă lungă de timp.

6
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

Migranţii pe termen lung se împart în doua mari categorii, şi anume: migranţii pe

timpul vieţii active, care pleacă de la domiciliu pentru prestarea unor activităţi atât timp
cât sunt apţi să muncească, dar care păstrează anumite legături cu locurile natale, cu
rudele, cu prietenii din copilăriei, cu intenţia de a se întoarece în perioada de pensie; a
doua categorie este reprezentantă de migranţii pentru tot restul vieţii, care nu păstrează
nici un fel de legături cu locurile natale şi nu au intenţia de a se întoarece vreodată.
O persoană al cărei domiciliu în momentul de referinţă al unui recensământ sau al
unei anchete prin sondaj diferă locul său de naştere poartă denumirea de migrant în
timpul vieţii, iar numărul total al acestor persoane poartă denumirea de migraţie pe timpul
vieţii.
5. Nonmigranţii
Această categorie este formată din persoane care nu s-au mutat niciodată sau care
nu şi-au schimbat domiciliul sau locul de muncă într-o perioadă. Însă, în cadrul acestei
categorie se poate împărţi în: rezidenţi convinşi şi migranţi potenţiali. Primii reprezintă
persoanele care nu şi-au propus şi nu şi-au schimbat vreodată domiciliul, iar cea de-a
doua categorie este compusă din persoanele care doresc sa se mute atunci când vor
îndeplini anumite formalităţi şi condiţii.
În funcţie de durata şi de natura deplasărilor, există mai multe tipuri ale
migraţiei teritoriale:

- Migraţii definitive, cu schimbarea totală (parţială) a reşedinţei;

- Migraţii temporare, fără ca aceste deplasări să influenţeze domiciliul stabil al

persoanei;

- Mişcarea migratorie flotantă presupune modificarea temporară a domiciliului

pe o perioadă mai îndelungată de timp şi care necesită aprobarea organelor
administrative alcătuieşte.
1.3 Cauzele migraţiei
Cauzele generatoare de mişcări migratorii sunt multiple. Ele sunt atribuite în cele
mai multe cazuri proceselor de suprapopulare care au loc unor condiţii ce rezida din
situaţia economică, culturală, sanitară şi psihologică.

7
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

Prin suprapopulare se întelege rezultatul dintre raportul cifrei populaţiei şi a

resurselor. Atunci când creşterea naturală a populaţiei nu este urmată de o creştere
corespunzătoare a gradului de folosire a forţei de muncă, de o creştere a venitului, la
nivel de ţară sau regiune, atunci se produce o suprapopulare şi, ca urmare, o mişcare a
populaţiei dintr-un loc în altul.
Suprapopularea nu este o simpla consecinţă demografica. De exemplu,
consecinţele pe care le-au avut o serie de tari datorită trecerii de la agricultură, la
policultură sau la monocultura, trecerea agriculturii de la cultura pământului la creşterea
intensivă a animalelor, ş.a.
Dezvoltarea reţelelor de comunicaţii reprezintă o soluţie pentru dispersarea
industriilor pe teritoriu, proces urmat de miscarea de migraţie. Transportul maritim a
constituit la un moment dat motorul migraţiilor populaţiei. Asemenea situatii pot fi
clasificate în grupa cauzelor accidentale. Din aceasta categorie fac parte şi mişcările
migratorii determinate de raţiuni istorice, religioase, politice şi o serie de cataclisme,
maladii, care determină imigrări sau emigrări masive şi bruste.
Cauzele care determina mişcări migratorii pot fi şi de ordin psihologic. De
exemplu populaţiile din ţările de câmpie sunt fascinate de regiunile înalte muntoase.
1.4 Evoluţia fenomenului migraţionist la nivelul României
Migraţia internă - ca şi cea externă care va fi analizată mai târziu - se
caracterizează prin motivaţiile persoanelor ce se angajează într-un flux
migratoriu; ea este selectivă sub raportul unor caracteristici cum ar fi sexul, vârsta,
gradul de instruire, profesia etc. şi generează consecinţe şi implicaţii atât pentru
populaţia de sosire, cât şi pentru cea de plecare. în linii generale, motivaţiile care
stau la baza mobilităţii teritoriale sunt de natură economică, modelele gravitaţionale
de tipul „atracţie-respingere" fiind valabile atât în cazul migraţiei interne, cât şi în
cazul celei externe. Alte cauze care determină migraţia sunt demografice (căsătoria),
politice, militare, religioase, calamităţi etc.

Analizând mişcarea migratorie internă pe un interval mai mare de timp, şi anume

între anii 1938-2006, se poate constata că fluxurile de migraţie au înregistrat cea mai
mare intensitate în perioada istoriei moderne a României, respectiv cel puţin o treime din
numărul total al populaţiei şi-a schimbat domiciliul o dată în viaţă. Pe parcursul acestei

8
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

perioade mari au existat numeroşi factori de natură economică, socială, politică,

instituţională etc., care au diferenţiat fluxurile migratorii din punct de vedere al
intensităţii, structurii pe vârste, sexe, profesii, al direcţiilor de desfăşurare.

În perioada 1938-1948, fluxurile migratorii dintre sat şi oraş, precum şi cele între
diversele localităţi ale unui judeţ sau provincie au înregistrat o creştere permanentă,
datorită deplasările populaţiei rurale către oraş, în căutarea unui câştig şi al unui loc de
muncă mai bun.

Între anii 1941 şi 1948, datorită stagnării activităţii economice, datorită

evenimentelor militare de la aceea perioadă, s-a înregistrat o scadere a forţei de atracţie
faţă de oraşe pentru populaţia rurală (cu excepţia localităţilor urbane din Transilvania de
Sud: Timişoara, Arad, Braşov etc.). În schimb, s-au înregistrat mişcări migraţioniste ale
populaţiei şi forţei de muncă din provinciile estice, care căutau un refugiu în localităţile
din Transilvania de Sud, Banat şi Bucureşti .

Începând cu anul 1948, datorită procesului de industrializare şi al creşterii

numărului de oraşe, se produce o intensificare ( mult mai accentuată după anul 1968) a
fluxurilor migratorii interjudeţene şi intrajudeţene, cu sau fără schimbarea domiciliului,
îndeosebi fluxurile dintre sat şi oraş şi respectiv dintre judeţele cu profil agrar şi judeţele
cu profil industrial. Această accentuare a mişcării migratorii interne în sensurile
evidenţiate anterior au contribuit la apariţia unei structuri distorsionate a populaţiei şi a
forţei de muncă cu deosebire în zonele de plecare (o pondere ridicată a populaţiei
vârstnice şi feminine în zonele rurale şi în unele localităţi mai puţin dezvoltate).
Intensitatea maximă a fenomenului se produce în intervalul 1972-1982, după care
se înregistrează o diminuare a migraţiei interne, datorită procesului de recesiune
economică, dar şi a consecinţelor unei legislaţii restrictive privind accesul în oraşele mari
de la acea vreme; în aceşti ani ceea ce a predominat a fost fluxul sat-oraş, cu un procent
aproximativ de 55% din migraţia internă.
Cu alte cuvinte, până la sfârşitul anului 1989, migraţia internă a fost puternic
„orientată" de strategiile politicii economice a regimului comunist, prezentând
următoarele trăsături:
- fluxul migratoriu cel mai important a fost de la sat la oraş, respectiv din rural

9
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

spre urban. În special populaţia tânără era atrasă (aşa cum este şi în prezent)
de oportunităţile mai mari oferite de oraş în materie de educaţie, pregătire
profesională, respectiv de găsirea mult mai rapidă a unui loc de muncă în
activităţi neagricole.
- migraţia internă a constituit factorul esenţial al unei creşteri urbane rapide,
în principal prin creşterea populaţiei active urbane, localizată predominant în
sectorul secundar al economiei;
- intensitatea fluxurilor migratorii spre oraş a fost diferită în funcţie de
mărimea oraşului: oraşul „mare" avea putere de atracţie mai mare decât
oraşul „mic", în virtutea faptului că oraşele „mari" sunt înzestrate de obicei
cu mai multe locuri de muncă, ce oferă imigranţilor şansa unor câştiguri
mai mari decât în localităţile de origine.
În perioada de după anul 1990 are loc o continuare şi o anumită intensificare,
mai ales în 1990, a migraţiei interne, mai ales a celei intrajudeţene şi interjudeţene,
datorită factorilor economici şi sociali, dar şi a legislaţiei permisive. În 1990 s-a
înregistrat numărul cel mai mare al persoanelor care şi-au schimbat domiciliul, prin
eliminarea unor reglementări restrictive privind accesul în oraşele mari, urmând ca în
perioada următoare să se înregistreze o scădere a volumului fluxului migratoriu.
După anul 1990 se înregistrează modificări în special în intensitatea fluxurilor
determinate de schimbarea domiciliului. Astfel, dacă în 1990 schimbările de domiciliu
erau de 33,9 la 1000 locuitori, în 1999 acestea reprezentau numai 12,2 la 1000 locuitori,
iar în anul 2000, 10,9 la 1000 locuitori ,înregistrându-se cea mai scăzută rată a migraţiei
interne din ultimii ani.
În perioada 1968-1990 fluxul migraţiei a fost orientat cu preponderenţă spre
municipii şi oraşe, după care se reduce intensitatea acesteia cu aproape o treime, astfel
încât soldul migrator pentru aceste localităţi la 1000 locuitori a scăzut de la 17,4 în 1977
la 6,1 în 1992.
Se poate observa o accentuare a tendinţei de reducere a distanţelor de migraţie,
manifestată treptat după 1977. Astfel, începe să se manifeste o reducere a fluxurilor
migraţiei interjudeţene, în acelaşi timp având loc accentuarea fluxurilor migraţiei
intrajudeţene. La aceasta au contribuit următorii factori: restructurarea sau scăderea

10
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

importanţei unor centre industriale spre care migrau îndeosebi persoane din zonele cu
excedent demografic, apariţia sau dezvoltarea unor activităţi în centrele urbane, care
exercită atracţie pentru persoanele migrante etc.
Reducerea migraţiei pe distanţe lungi în favoarea celei pe distanţe scurte, aflată în
continuă creştere, contribuie la apariţia unor zone cu o mai mare forţă de reţinere a
populaţiei născute în regiunile respective.
În anul 2000, din totalul schimbărilor de domiciliu, 47% se realizau în cadrul
aceluiaşi judeţ, pentru ca începând cu anul 2002 migraţia intrajudeţeană să depăşească
migraţia interjudeţeană. Astfel, numărul persoanelor care şi-au schimbat domiciliul în
cadrul aceluiaşi judeţ (inclusiv între sectoarele municipiului Bucureşti) a reprezentat 58%
în 2005, 59% în 2006, 56,8% în 2007 (înregistrând o uşoară scădere), 58,9% în 2008,
60% în 2009 şi 61,1% în 2010.
De asemenea, s-a înregistrat o schimbare a sensului migraţiei interne de la rural-
urban (69,8% în 2000 şi 21,0% în 2009 şi 19,5% în 2010) la urban-rural (3,5% în 2000,
30,7% în 2009 şi respectiv 33,8% în 2010), conform tabelului 1.1:
Evoluţia schimbărilor de domiciliu-
-aplicat la 1000 de persoane-
Tabelul 1.1
2000 2009 2010
Schimbări de domiciliu 33.9 12.3 10.9
Ponderea fluxurilor de migraţie (%)
- rural-urban 69.8 21,0 19,5
- rural-rural 8,5 21,8 23,0
- urban-rural 3,5 30,7 33,8
-urban-urban 18,2 26,5 23,7
[Sursa: Schimbări de domiciliu, 2010, INS, 2011]
Se poate observa o modificare a direcţiei fluxurilor migratorii, în special datorită
regelementării şi aplicării Legii nr. 18/1991 (Legea fondului funciar), precum şi datorită
imposibilităţii reintegrării profesionale a unor categorii ale populaţiei disponibilizate, ca
urmare a restructurării unor ramuri ale industriei. Acest tip de migraţie a afectat mai ales
populaţia masculină aflată în mijlocul vieţii active. De asemenea trebuie subliniată
migraţia de revenire din urban în rural, care înregistrează valori maxime în judeţele
Teleorman, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi, dar şi unele judeţe din Moldova (Botoşani,
Neamţ). Analizând aceste mişcări migratorii pe ansamblul teritoriului ţării, se observă că

11
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

migraţia de revenire din urban în rural a fost mai intensă în judeţele s ărace din apropierea
a trei mari centre urbane: Bucureşti, Cluj şi Iaşi. În cadrul migraţiei de revenire, o
pondere importantă o au persoanele navetiste, iar în cadrul acestora bărbaţii tineri cu un
nivel de educaţie relativ ridicat, raportat în context rural.
În ultimul deceniu, vârsta medie a celor care şi-au schimbat domiciliul a scăzut
continuu pe ansamblu şi pe sexe. Pe grupe de vârstă, cea mai activă a fost populaţia
cuprinsă între 20 – 24 ani şi respectiv între 25 – 29 ani, în timp ce popula ţia vârstnic ă (60
ani şi peste) înregistrează o pondere tot mai scăzută. Această tendinţă este confirmată şi
de evoluţia migraţiei interne pentru vârstele cuprinse între 15 – 34 ani în perioada 2000 –
2010, conform tabelului nr. 1.2
Schimbările de domiciliu ale populaţiei şi forţei de muncă pe sexe şi pe grupe de
vârstă evidenţiază că la grupele 15 – 24 ani şi 60 de ani şi este predomină migraţia
populaţiei feminine, în timp ce la toate celelalte grupe de vârstă, populaţia masculină
deţine ponderi importante.
Analizând soldul migrator pe regiuni (provincii) istorice, în ultimul deceniu,
comparativ cu perioada anterioară anului 2000, se observă că aceleaşi provincii se
caracterizează printr-un sold migrator negativ (Muntenia – exclusiv Bucureşti, Moldova,
Oltenia), iar regiunile care manifestă o mare capacitate de atracţie sunt în continuare:
Banatul, Municipiul Bucureşti, Dobrogea (îndeosebi Constanţa).
În anul 2009, soldul schimbărilor de domiciliu (sosiţi minus plecaţi) la 1000
locuitori, pe regiuni statistice varia între -0,4 (Regiunea Nord-Vest), -0,3 (Regiunile
Nord-Est şi Centru) şi 0,1 (Regiunea Vest), 0,3 (Regiunile Sud şi Sud-Vest) şi 0,4
(Bucureşti), conform figurii 1.1
Migraţia internă pentru grupele de vârstă cuprinse
între 15 – 34 ani, în perioada 1990 – 2000
Tabel 1.2
Grupe de vârstă SOSIŢI PLECAŢI
Anii Total Urban Rural Total Urban Rural
2000
Total 786471 691803 94668 786471 170381 616090
până la 15 196234 165515 30719 196234 39926 156308
15-19 45214 39089 6125 45214 9141 36073
20-24 129202 115935 13267 129202 20726 108476
25-29 133166 122634 10532 133166 23639 109527
30-34 114381 104380 10001 114381 24847 89534
35-39 62460 55583 6877 62480 17335 45125
40-44 34720 30287 4433 34720 10119 24601
45-49 19358 16566 2792 19358 5806 13552

12
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

50-54 16993 13855 3138 16993 5318 11675

55-59 13148 19538 2610 13148 4583 8565
60 şi peste 21595 17421 4174 21595 8941 12654
2001
Total 262903 1854459 77444 262903 79670 183233
până la 15 56465 33456 23006 56465 16676 39789
15-19 17663 12313 5350 17663 4215 13448
20-24 63926 51771 12155 63926 13136 50790
25-29 40412 32232 8180 40412 10859 29553
30-34 29496 21597 7899 29496 9672 19824
35-39 17559 11953 5606 17559 7142 10417
40-44 10757 6914 3843 10757 4525 6232
45-49 5979 3468 2511 5979 2716 3263
50-54 5779 3041 2738 5779 2829 2950
55-59 5086 2670 2416 5086 2754 2332
60 şi peste 9781 6041 3740 9781 5146 4635
2002
Total 293182 186172 107010 293182 111471 181711
până la 15 58049 27310 30739 58049 18451 39598
15-19 17802 11095 6707 17802 5663 12139
20-24 66777 49919 16858 66777 18634 48143
25-29 43539 32573 10966 43539 15179 28360
30-34 33107 22502 10605 33107 13665 19442
35-39 21829 14127 7702 21829 10893 10936
40-44 14319 8505 5814 14319 7539 6780
45-49 8006 4441 3565 8006 4391 3615
50-54 7552 3912 3640 7552 4288 3264
55-59 6722 3243 3479 6722 3976 2746
60 şi peste 15480 8545 6935 15480 8792 6688
2003
Total 240231 144994 95237 240231 96804 144147
până la 15 48899 19651 29248 48899 16210 32689
15-19 16436 9313 7123 16436 5846 10590
20-24 50271 35366 14905 50271 14570 35701
25-29 40562 29469 11093 40562 15397 25165
30-34 24993 16483 8510 24993 10996 13997
35-39 17466 10967 6499 17466 9186 8280
40-44 11634 7016 4618 11634 6447 5187
45-49 6328 3643 2685 6328 3533 2795
50-54 5664 3023 2641 5664 3292 2372
55-59 5363 2800 2563 5363 3233 2130
60 şi peste 12615 7263 5352 12615 7374 4241

2004
Total 266745 149712 117033 266745 117368 149377
până la 15 57845 19366 38479 57845 22166 35679
15-19 18107 94416 8691 18107 7373 19734
20-24 51229 33951 17278 51229 16315 34914
25-29 49621 34506 15115 49621 20375 29246
30-34 27148 16569 10579 27148 12976 14172
35-39 19452 11238 8214 19452 10941 8511
40-44 12667 7252 5415 12667 7695 4972
45-49 7297 4001 3296 7297 4538 2759
50-54 5519 2875 2644 5519 3528 1991
55-59 5513 2939 2574 5513 3664 1849
60 şi peste 12347 7599 4748 12347 7797 4550
2005
Total 289491 148333 141158 289491 135833 153658
până la 15 69883 20546 49337 69883 27792 42091
15-19 20249 9490 10759 202249 8891 11358
20-24 47599 29630 17969 47599 16340 31259
25-29 49706 33170 16536 49706 21794 27912

13
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

30-34 27044 15821 11223 27044 12866 13178

35-39 21585 11541 10044 21585 12811 8774
40-44 15099 7673 7426 15099 9595 5504
45-49 9524 4696 4828 9524 6234 3290
50-54 6571 3172 3399 6571 4352 2219
55-59 6594 3303 3291 6594 4435 2159
60 şi peste 15637 9291 6346 15637 9723 5914
2006
Total 292879 152585 140294 292879 148902 143977
până la 15 60692 18409 42283 60692 26012 34680
15-19 20601 9696 10905 20601 9935 10666
20-24 47293 29754 17539 47293 17751 29542
25-29 53702 36607 17095 53702 24314 29388
30-34 26754 15924 10830 26754 14070 12684
35-39 21450 11244 10206 21450 13434 8016
40-44 16761 8396 8365 16761 11507 5254
45-49 11565 5271 6294 11565 8242 3323
50-54 7600 3389 4211 7600 5441 2159
55-59 7801 3461 4340 7801 5712 2089
60 şi peste 18660 10434 8226 18660 12484 6176

2007
Total 302579 144034 158545 302579 156622 145957
până la 15 70742 17728 53014 70742 31665 39077
15-19 21213 9141 12072 21213 10771 10442
20-24 44431 26821 17610 44431 18589 25842
25-29 55154 34847 20307 55154 25243 29911
30-34 30657 16185 14472 30657 16058 14599
35-39 23128 10863 12265 23128 14048 9080
40-44 17705 8125 9580 17705 12292 5413
45-49 11394 5131 6263 11394 8258 3136
50-54 7012 3245 3767 7012 5168 1844
55-59 6292 3058 3234 6292 4630 1662
60 şi peste 14851 8890 5961 14851 9900 4951
2008
Total 276154 132472 143682 276154 150470 125684
până la 15 56143 13622 42521 56143 26011 30132
15-19 19628 8119 11509 19628 10366 9262
20-24 44542 26050 18474 44524 19883 24641
25-29 47279 29622 17657 47279 21762 25517
30-34 31368 17810 13558 31368 17219 14149
35-39 18903 9136 9767 18903 12915 6708
40-44 16598 7508 9090 16598 12215 4473
45-49 11926 5161 6765 11926 9084 2842
50-54 7567 3285 4282 7567 5864 1703
55-59 6273 2876 3397 6373 4781 1492
60 şi peste 15945 9283 6662 15945 11180 4765
2009
Total 275699 13138 144561 275699 157758 117941
până la 15 51229 12550 38679 51229 25456 25773
15-19 19838 7611 12227 19838 10649 9189
20-24 46587 26096 20491 46587 22100 24487
25-29 43462 27577 15885 43462 20889 22573
30-34 34538 19781 14757 34538 19399 15139
35-39 18560 8886 9674 18560 12411 6149
40-44 18033 7818 10215 18033 13456 4577
45-49 13180 5405 7775 13180 10358 2822
50-54 9001 3658 5343 9001 7149 1852
55-59 6221 2849 3372 6221 4872 1349
60 şi peste 15050 8907 6143 15050 11019 4031
2010
Total 244507 105614 138893 244507 140552 103955

14
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

până la 15 433907 10147 33160 43307 21041 22266

15-19 16021 5930 10091 16021 8575 7446
20-24 38539 19963 18576 38539 18576 19963
25-29 36932 21663 15269 36932 17684 19248
30-34 32482 17142 15340 32482 17842 14658
35-39 16281 7128 9153 16281 10490 5791
40-44 16854 6215 10603 16854 12506 4348
45-49 13225 4612 8613 13225 10470 2755
50-54 9786 3248 6538 9786 7809 1977
55-59 6088 2206 3882 6088 4851 1237
60 şi peste 14992 7324 7668 14992 10726 4266

2011
Total 284332 148066 136266 284332 157556 126776
până la 15 56950 26062 30888 56950 26394 30556
15-19 20317 8694 11623 20317 10289 10028
20-24 43974 24415 19559 43974 21154 22820
25-29 40993 26030 14963 40993 19387 21606
30-34 39249 23340 15909 39249 20644 18605
35-39 16900 8613 8287 16900 10419 6481
40-44 17376 7472 9904 17376 12434 4942
45-49 14325 5907 8418 14325 11101 3224
50-54 11276 4584 6692 11276 8852 2424
55-59 6395 2944 3451 6395 5028 1367
60 şi peste 16577 10005 6572 16577 11854 4723
2012
Total 320819 154801 166018 320819 179497 141322
până la 15 64743 27569 37174 64743 30165 34578
15-19 23156 9559 13597 23156 11727 11429
20-24 47142 24140 23002 47142 23285 23857
25-29 45281 26752 18529 45281 22135 23146
30-34 44649 24590 20059 44649 23691 20958
35-39 19742 9605 10137 19742 12052 7690
40-44 19214 7775 11439 19214 13395 5819
45-49 17401 6496 109905 17401 13419 3982
50-54 13770 5005 8765 13770 10866 2904
55-59 7395 3018 4377 7395 5822 1573
60 şi peste 18326 10292 8034 18326 12940 5386
2013
Total 331747 167395 164352 331747 190880 140867
până la 15 58359 26911 31448 58359 27054 31305
15-19 24612 10650 13962 24612 12541 12071
20-24 48438 25803 22635 48438 24878 23560
25-29 48104 29232 18872 48104 25268 22836
30-34 44090 25134 18956 44090 22913 21177
35-39 25413 13559 11854 25413 15517 9896
40-44 19584 8458 11126 19584 13732 5852
45-49 19158 7442 11716 19158 14954 4204
50-54 16105 5959 10146 16105 13001 3104
55-59 8928 3593 5335 8928 7177 1751
60 şi peste 18956 10654 8302 18956 13845 5111
2014
Total 369892 174447 195445 369892 214001 155891
până la 15 66449 27736 38713 66449 30829 35620
15-19 26958 11753 15205 26958 13606 13352
20-24 51655 26533 25122 51655 27066 24589
25-29 52186 29715 22471 52186 28120 24066
30-34 46613 24746 21867 46613 24305 22308
35-39 30403 152258 15145 30403 18649 11754
40-44 20838 8512 12326 20838 14189 6649
45-49 21780 8217 13563 21780 16750 5030
50-54 18968 6789 12179 18968 15217 3751

15
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

55-59 11510 4275 7235 11510 9136 2374

60 si peste 22532 10913 11619 22532 16134 6398
2015
Total 272604 136840 135764 272604 157377 115227
până la 15 44573 19542 25031 44573 20894 23679
15-19 21593 9562 12031 21593 10583 11010
20-24 40152 21338 18814 40152 10701 19451
25-29 39879 24073 15806 39879 2293 17586
30-34 34071 19537 14534 34071 18198 15873
35-39 23553 12775 10778 23553 14462 9091
40-44 14846 6811 8035 14846 9868 4978
45-49 15087 6043 9044 15087 11243 3944
50-54 13829 5335 8494 13829 10866 2963
55-59 8584 3432 5152 8554 6693 1891
60 si peste 16437 8392 8045 16437 11576 4861
[Sursa: Anuarul Statistic al României 2016]

Figura 1.1 Soldul schimbărilor de domiciliu (la 1000 locuitori)

pe regiuni statistice în anul 2009
[Sursa: Schimbări de domiciliu, 2009, CNS, 2010]
Migraţia internă determinată de schimbarea domiciliului
Pe regiuni de dezvoltare Tabelul 1.3

Regiuni de Total Urban Rural

dezvoltare Plecaţi Sosiţi Sold Plecaţi Sosiţi Sold Plecaţi Sosiţi Sold
România
2014 369892 369892 - 214001 174447 -39554 155891 195445 39554
2015 272604 272604 - 157377 136840 -20537 115227 135764 20537
Nord - Est
2014 61079 55533 -5546 28305 18077 -10228 32774 37456 4682
2015 47150 43430 -3720 22065 15279 -6786 25085 28151 3066
Sud - Est
2014 47427 46625 -802 25562 19209 -6353 21865 27416 5551
2015 35284 34408 -876 18795 15012 -3783 16489 19396 2907

16
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

Sud -
Muntenia
2014 55279 53606 -1673 25428 17870 -7558 29851 35736 5885
2015 40517 39333 -1184 18596 14521 -4075 21921 24812 2891
Sud - Vest
Oltenia
2014 41472 40719 -753 19598 15840 -3758 21874 24879 3005
2015 29848 29168 -680 13632 12512 -1120 16216 16656 440
Vest
2014 31695 34189 2494 20336 16460 -3876 11359 17729 6370
2015 23849 25638 1789 15328 12850 -2478 8521 12788 4267
Nord - Vest
2014 40249 39450 -799 20781 15696 -5085 19468 23754 4286
2015 28742 28426 -316 14548 12598 -1950 14194 15828 1634
Centru
2014 39235 39327 92 23406 17443 -5963 15829 21884 6055
2015 27902 28093 191 16840 13559 -3281 11062 14534 3472
Bucureşti -
Ilfov
2014 53456 60443 6987 50585 53852 3267 2871 6591 3720
2015 39312 44108 4796 37573 40509 2936 1739 3599 1860
[Sursa: Anuarul Statistic al României 2016]
Dacă până în anul 2002 factorii determinanţi ai migraţiei erau de natură
profesională, în perioada următoare încep să se evidenţieze şi factorii familiali (migraţia
persoanelor vârstnice spre localităţile de domiciliu ale copiilor, căsătorie etc.).
În ultimii ani se înregistrează o scădere treptată a problemelor de muncă, ca
motivaţie a migraţiei (de la 13,2% în 2005 la 8,7% în 2010), crescând corespunzător
factorii familiali şi alte cauze (de la 86,8% în 2005 la 91,3% în 2010), conform tabelului
nr. 1.3
Migraţia internă pe principalele cauze în perioada 2005 – 2010
-exprimat în % -
Tabelul 1.3

[Sursa: Schimbări de domiciliu, 2010, INS, 2011]

Fluxurile migratorii intra şi interjudeţene din România, ce s-au caracterizat prin
volumul, intensitatea, structura şi direcţia lor au influenţat structura populaţiei atât în

17
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

zonele de plecare, cât şi în zonele de sosire, contribuind la o adevărată redistribuire a

populaţiei între provincii şi judeţe la nivelul ţării.
A .Evoluţia migraţiei interne pe grupe de vărsta şi pe sexe
În ce priveşte structura pe sexe a migranţilor, în perioada 2000-2008 se remarcă
un sold crescător favorabil femeilor. Din efectivul total al persoanelor care şi-au
schimbat domiciliul în 2008 femeile au reprezentat aproape 56%, depăşind proporţia
populaţiei feminine în totalul populaţiei ţării. Majoritatea femeilor au plecat din
mediul rural, cea mai mare parte a lor stabilindu-şi domiciliul în mediul urban
(anexa 2.9).
Analiza schimbărilor de domiciliu după structura pe vârste a persoanelor în
cadrul celor două medii arată că segmentul de populaţie cel mai mobil, sub aspect
rezidenţial, a fost cel în vârstă de 20-29 de ani. Cu excepţia anului 2000, intensitatea
migraţiei la această grupă de vârstă s-a ridicat la peste 30,0% o în anii 2001 şi 2002. în
anul 2008 cele mai mari rate ale schimbărilor de domiciliu s-au înregistrat la
persoanele din grupa de vârstă 25-29 de ani (25,7 persoane la 1000 locuitori) şi
respectiv la grupa 20-24 de ani (22,6%o). La grupa de vârstă 30-34 de ani, exceptând
anul de vârf al migraţiei - 2009 - rata migraţiei s-a plasat între 18,0%o în 2001 şi
20,5%o în 2008.
După vârsta de 35 de ani intensitatea migraţiei este din ce în ce mai redusă, cu
tendinţe de scădere semnificative la persoanele vârstnice, de 60 de ani şi peste
(fig.2.18.).

Migraţia populaţiei are loc atât prin schimbările domiciliului dintr-un judeţ în
altul - migraţia interjudeţeană, cât şi între localităţile aceluiaşi judeţ - migraţia

18
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

intrajudeţeană, proporţia lor în total înregistrând modificări semnificative în ultimii

6 ani.
Astfel, deşi numărul persoanelor care şi-au schimbat domiciliul în alt judeţ a
reprezentat în 1990-1991 peste jumătate din numărul total al migranţilor, începând
din 1992 această proportie s-a deplasat în favoarea celor care îşi schimbă domiciliul în
cadrul aceluiaşi judeţ (58,4% în 1996 şi 58,9% în 1998), ilustrând tendinţa de creştere a
migraţiei intrajudeţene, deci a migraţiei pe distanţe scurte. Repartizarea fluxurilor
migratorii în timp evidenţiază existenţa unor zone cu o forţă mai mare de reţinere a
populaţiei născute pe teritoriile lor, fiind în acelaşi timp zonele cele mai avansate din
punct de vedere economic şi social ale ţării. în afara capitalei (Bucureşti), o forţă
remarcabilă de reţinere a populaţiei născute pe teritoriile lor o au judeţele din
Transilvania şi Banat.
Migraţia atât intra cât şi interjudeţeană este determinată de o serie de factori,
dintre care menţionăm: gradul de dezvoltare economică, existenţa unor centre urbane
mari care exercită atracţie asupra persoanelor migrante, situaţia demografică şi
socioeconomică, în special pe piaţa muncii.
În cazul populaţiei tinere în vârstă de muncă din grupa 20-29 ani, unde
intensitatea migraţiei este cea mai mare, cauzele care au generat,comportamentul
migrator s-au schimbat în timp. Motivele principale ale migraţiei interne au fost
problemele legate de muncă şi de familie, dar importanţa lor a cunoscut schimbări în
timp.
Dacă în 1991, din numărul total al migranţilor 34,5% au avut motive
legate de muncă, iar 36,6% probleme de familie, în anul 1998 ponderea migraţiei din
cauza problemelor de muncă s-a redus de peste 3 ori, iar cea a migraţiei care a ivut ca
motiv probleme de familie a crescut de aproximativ 1,7 ori. Ponderea motivelor legate
de probleme de muncă în totalul migraţiei a înregistrat o scădere continuă de la 13,2% în
1995 la 10% în anul 1998, în special datorită evoluţiei economice nefavorabile de
ansamblu, cu corolarul său direct - creşterea ratei şomajului .
În ultimii 4 ani ai perioadei analizate, migraţia datorată altor situaţii
(căsătorii, pensionări etc.) a înregistrat o pondere relativ constantă, între 22,5% (1995)

19
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

şi 28,2% (1998), depăşind de aproximativ două ori ponderea pe care o deţin

problemele de muncă.
Mai trebuie menţionat şi faptul că în ultimii 9 ani s-a remarcat o uşoară creştere
a mobilităţii persoanelor cu un nivel de instruire mai înalt în comparaţie cucei care au o
pregătire primară sau gimnazială.
1.5 Fluxuri migratorii
În cadrul procesului migrator se pot distinge patru categorii de fluxuri migratorii,
şi anume :
- Fluxuri migratorii individuale formate din persoane singure sau din grupuri de
persoane singure;
- Fluxuri migratorii de familii;
- Migraţii în lanţ;
- Migraţii în trepte.
În marea majoritatea a cazurilor migraţiile se face pe familii sau gospodării în
întregul lor, iat în acest caz atât familia, cât şi gospodăria constituie unităţi de observare
statistică. Decizia de migrare individuală este determinată de alte cauze cum sunt:
căutarea unui loc de muncă, căsătoria, educaţia, etc. Din păcate sunt puţine studii care să
facă distincţia între migraţia individuală şi cea a familiilor sau a întregii gospodării.
Alături de aceste fluxuri migratorii, se pot întalni şi şi procese de migrare în lanţ,
în care migraţia unei persoane atrage după sine alte persoane, care nu se confruntă cu
migraţia pasivă. E A Young definea acest tip de migraţie ca fiind un proces prin care
migranţii se mută în destinaţii pe care ei le cunosc deja şi unde au stabilit contacte sau
despre care ei au auzit indirect de la rude sau prienteni.
Migraţia în trepte se caracterizează prin faptul că persoanele migrează din zonele
rurale spre cele urbane, însă nu dintr-o dată, ci în mai multe etape intermediare, şi acestea
sunt : din sate spre oraşele mici, din oraşele mici spre oraşe mijloci, iar în final către
oraşele mari. Acest proces poate avea loc pe parcursul unei generaţii sau al câtorva
generaţii. În marea majoritatea a cazurilor, procesul migrator este cu atât mai îndelungat
cu cât distanţa dintre satul de origine şi marele oraş este mai mare şi invers.
Fluxul migrator este egal cu numărul total de migrări care au avut loc în timpul
unui interval de migraţie şi care au comune atât locul de origine, cât şi cel de deitinaţie j.

20
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

De asemene, numărul locurilor de origine este egal cu cel al destinaţiei : i =1,n¯ ; j= 1,n¯.
Datele cu privire la migraţa internă se pot sistematiza sub forma unui tabel cu dublă
intrare, în care pe coloane se înscriu locurile de origine, iar pe linii locurile de destinaţie.
Datele referitoare la migraţii sau la migranţi îmbrca forma unei matrice cu n linii
şi n-1 colane şi care poartă denumirea de fluxuri migratorii. Dacă fluxul migratoriu, care
mai poartă denumirea şi de flux dominant, se face din i în j atunci opusul acestuia se
numeşte contraflux. Suma celor două fluxuri poartă denumirea de schimbare brută.
Fluxuri migratorii Tabel 1.4
Y/X x1 x2 x3 ... xi ... xn Total
y1 m11 m12 m13 ... m1i ... m1n M1..
y2 m21 m22 m23 ... m2i ... m2n M2..
y3 m32 m32 m33 ... m3i ... m3n M3..
. . . . ... . ... . .
. . . . ... . ... . .
. . . . ... . ... . .
yi m i1 mi2 mi3 ... mij ... min mi
. . . . ... . ... . .
. . . . ... . ... . .
yn mn1 mn2 mn3 ... mn1 ... mnm mn

Total M1 M2 M3 ... Mi ... Mn M

Structura Fluxurilor Migraţiei Interne Urbane şi Rurale, Determinate de

Schimbarea Domiciliului
Tabel 1.5
Anul Rural-Urban Urban-Urban Rural-Rural Urban-Rural Total
1990 549132 142671 66958 27710 784471
1991 132360 53099 50837 26571 262903
1992 114954 71218 66757 40253 293182
1993 84063 60931 60084 35153 240231
1994 81327 68385 68050 48983 266745
1995 72710 75623 80948 60210 289491
1996 72267 80318 71710 68584 292879
1997 68491 75543 77466 81079 302579
1998 60620 71852 65064 78618 276154
1999 57986 73152 59955 84606 275699
2000 47693 57921 56262 82631 244507
2001 69837 78229 56939 79327 284332
2002 71928 82837 69394 96624 320819
2003 76797 90598 64070 100282 331747
2004 77941 96506 77950 117495 369892

21
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

2005 60195 76645 55032 80732 272604

Rata la 1000 de locuitori
Anul Rural-Urban Urban-Urban Rural-Rural Urban-Rural Total
1990 45,1 11,7 6,1 2,5 33,9
1991 10,7 4,3 4,7 2,5 11,3
1992 9,4 5,8 6,3 3,8 12,9
1993 6,9 5,0 5,7 3,4 10,6
1994 6,6 5,6 6,5 4,7 11,7
1995 5,9 6,1 7,8 5,8 12,8
1996 5,9 6,5 7,0 6,7 13,0
1997 5,6 6,1 7,6 7,9 13,4
1998 4,9 5,9 6,4 7,7 12,3
1999 4,7 6,0 5,9 8,3 12,3
2000 3,9 4,7 5,5 8,1 10,9
2001 5,7 6,4 5,6 7,8 12,7
2002 6,2 7,2 6,8 9,5 14,7
2003 6,6 7,8 6,3 9,8 15,3
2004 6,6 8,1 7,9 12,0 17,1
2005 5,1 6,5 5,6 8,3 12,6
[Sursa: Anuarul Statistic al României 2006]

Capitolul 2. Metode de Măsurare a Migraţiei

2.1 Măsurarea migraţiei
Metodele de măsurare a migraţiei sunt dependente de sursa de informaţii
utilizată. S-au constituit patru surse principale de date folosite în mod obişnuit pentru
analiza statistică a procesului de migraţie:
- recensămintele;
- registrele de populaţie;
- anchetele prin sondaj;
- statistica stării civile.
În cele mai multe ţări ale lumii locul principal între aceste surse îl ocupă până în
prezent recensămintele populaţiei care, chiar dacă nu cuprind în programul lor întrebări
directe cu priviie la migraţie, pe baza lor se poate estima indirect migraţia netă în
perioada intercensitară ca o diferenţă între sporul total al populaţiei şi sporul natural. Alţi

22
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

indicatori ai migraţiei se pot determina pe baza unor întrebări directe cu privire la

migraţie, ca de exemplu fluxurile migratorii brute (totale). În analiza demografică se
cunosc şi se utilizează pentru măsurarea migraţiei atât metode directe, cât şi metode
indirecte.
2.1.1 Metode directe
Metoda bazată pe recensăminte
În programele recensămintelor se cuprinde în mod obişnuit cel puţin o întrebare
cu privire la migraţie cum ar fi:
- locul naşterii;
- durata rezidenţei (domiciliului) în locurile înregistrate;
- locul ultimului domiciliu;
- locurile de domiciliu la o dată anterioară recensământului.
Răspunsurile la oricare dintre aceste întrebări servesc pentru clasificarea
populaţiei înregistrate în două categorii:
- migranţi;
- nonmigranţi.
Dimensiunea migraţiei va varia în funcţie de întrebarea al cărei răspuns stă la baza
calculului. Răspunsurile la aceste întrebări vizează un anumit aspect, o anumită
dimensiune a procesului migrator sau un anumit criteriu de definire (spaţial, temporar,
rezidenţial) al acestuia.
Astfel, numărul de migranţi determinat pe baza întrebării (2) va fi mai mare decât
cel obţinut pe baza întrebării (1) deoarece în primul caz se înregistrează şi persoane care
se întorc la locul naşterii în calitate de migranţi, în timp ce pe baza celei de-a doua
întrebări aceştia sunt consideraţi non-migTanţi. întrebările (1) şi (3) nu iau in considerare
factorul timp implicat în procesul de migrare. Pe baza răspunsurilor la aceste întrebări
este imposibil de determinat numărul migranţilor într-o anumită perioadă de timp.
Răspunsul la întrebarea (3) ia în considerare dimensiunea temporală, dar o neglijează pe
cea spaţială, locul de origine şi cel de destinaţie rămân necunoscute. Doar răspunsul la
întrebarea (4) oferă informaţii atât asupra dimensiunii temporale, cât şi asupra celei
spaţiale. Pe baza răspunsului la această întrebare se poate determina numărul de migranţi

23
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

pentru perioada luată în calcul şi distribuţia acestora atât după locul de origine, cât şi
după cel de destinaţie.
Luând în calcul răspunsurile la prima întrebare se consideră migranţi toate
persoanele care au fost înregistrate într-un alt loc decât cel al naşterii; pe baza întrebării
(2) fac parte din categoria de migranţi acele persoane care au locuit la locul înregistrării o
perioadă mai mică decât vârsta lor; pe baza întrebării (3) sunt consideraţi migranţi toate
persoanele care locuiesc în altă parte decât locul în care s-au născut, iar pe baza întrebării
(4) se includ în categoria migranţilor persoanele care la o dată anterioară recensământului
locuiau în altă parte decât locul înregistrării.

Metoda registrelor populaţiei

Registrele populaţiei reprezintă cea mai complexă şi adecvată sursă de
informaţii pentru analiza migraţiei interne, dar numai un număr restrâns de ţări (în special
cele dezvoltate) au posibilitatea asigurării unei exactităţi satisfăcătoare a datelor cuprinse
în ele, cum ar fi Japonia, Olanda şi Suedia.

Metoda anchetelor selective

Anchetele prin sondaj reprezintă o sursă principală de informaţii în numeroase
ţări, complementară recensămintelor, pentru studiul migraţiei. Recensămintele furnizează
informaţii periodice (decenale de obicei), în timp ce anchetele prin sondaj asupra
migraţiei pot fi efectuate anual. în programul-anchetelor se pot include întrebări care să
explice cauzele şi consecinţele migraţiei atât în zonele de origine, cât şi în cele de
destinaţie şi să se reconstituie istoria evenimentelor legate de migraţie, suferite de o
persoană de-a lungul întregii sale vieţi.
Principala deficienţă a metodei anchetelor prin sondaj constă în faptul că uneori
ele nu se efectuează la nivel naţional şi atunci rezultatele lor nu pot caracteriza
corespunzător procesul migraţiei interne.
2.1.2 Metode Indirecte
În absenţa unor date (actualizate) curente asupra migraţiei, estimarea migraţiei
nete pentru o unitate administrativ teritorială se poate realiza pe baza datelor a două sau

24
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

mai multor recensăminte consecutive. Metoda constă în estimarea sporului total al

populaţiei în absenţa migraţiei:
migraţia netă = sporul total al populaţiei - sporul natural al populaţiei
între două recensăminte între recensăminte între recensăminte
Se cunosc şi se utilizează în practică trei metode de estimare a sporului aşteptat al
populaţiei în perioada intercensitară, excluzând migraţia: metoda reziduală bazată pe
statistica stării civile, metoda ratei de creştere naturală şi metoda bazată pe estimarea
probabilităţii de supravieţuire.
Metoda reziduală a stării civile
În ţările în care statistica stării civile a populaţiei furnizează date corespunzătoare,
migraţia netă se poate estima sub forma unei diferenţe între creşterea totală a populaţiei
unei unităţi administrative i şi sporul natural pentru o anumită perioadă de timp, pe baza
relaţiei:
sau in  ( Pt i n  Pt i )  ( N ti,t  n  Dti,t  n )

in  i( P ) t ,t  n  i ( N  D ) t ,t n

unde:  ni  ( I ti,t  n  Eti,t  n ) = imigraţia netă în i;

I ti,t  n = numărul imigranţilor în zona i în perioada t, t+n;

Eti,t  n  = numărul emigranţilor din zona i în perioada t, t+n

Pt i n = efectivul populaţiei zonei i la data t; .

Pt i n = efectivul populaţiei zonei i la data t+n;'

N ti,t  n = numărul născuţilor-vii în zona i în perioada t, t+n;

Dti,t  n = numărul decedaţilor în zona i în perioada t, t+n.

Metoda reziduală, bazată pe datele statisticii stării civile, de determinare a

migraţiei nete intercensitare se aplică în practică pentru oraşele şi municipiile la care
datele asupra migraţiei sunt calculate separat.

Metoda ratei creşterii naturale

25
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

În ţările în care statistica stării civile este defectuoasă, pentru detenninarea

migraţiei se utilizează o estimare brută a creşterii naturale. Această estimare se bazează
pe ipoteza că sporul natural al populaţiei ţării este acelaşi în toate unităţile ei
administrativ-teritoriale, iar dacă într-o zonă sporul natural este mai mare sau mai mic
decât cel naţional, atunci acolo a avut loc un proces de migraţie în decursul perioadei
luate în calcul.
În aceste condiţii, rata migraţiei nete în zona i - notată \x'n- se poate determina pe
baza relaţiei:

 Pt i n  Pt i P, it ,t  n  Pt i 
 
i
n i
 
 Pt Pt n 
Desigur, ipoteza unei creşteri naturale uniforme este cu atât mai greu de
argumentat cu cât ţara este mai mare şi invers.
Metoda ratei reziduale de supravieţuire
Această metodă uşor de aplicat în practică se utilizează în ţările în care statistica
stării civile este necorespunzătoare.
Migraţia netă  n se poate determina ca o diferenţă între efectivul populatiei populaţiei
i

i
de vârstă x al unei zone i, obţinut pe baza ultimului recensământ P( x  n ),( t  n ) şi efectivul
supravieţuitorilor în momentul t+n al populaţiei de vârstă x ani la recensământul anterior
în momentul t, pe baza relaţiei:
in (t ,t  n )  P(ix  n ),(t  n )  p xi , x  n  Pxi,t

Probabilitatea de supravieţuire de la vârsta x la x+n în zona i extrasă dintr-un tabel

i
de mortalitate sau calculată pe baza a două recensăminte consecutive P( x  n ),( t  n ) se
determină astfel:

Pxi, x  n
Pxi, x  n 
Pxi,t

sau

26
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

S xn
Pxi, x  n 
S
Rezultatele obţinute prin aplicarea acestei metode au un caracter aproximativ nu
numai din cauza acurateţei limitate a statisticii stării civile, dar şi din cauza mortalităţii
diferite, de regulă, a populaţiei care imigrează faţă de cea din zona de destinaţie.
O alternativă a acestei metode este inversa metodei anterioare sintetizate în
relaţia:
Pxi n , t  n
  n ( t ,t  n )   PxP,t
p xi , x  n

Deoarece migraţia netă obţinută pe baza relaţiilor (13.2) şi (13.7) diferă, se poate
lua în considerare media aritmetică a acestor două estimaţii.

2.2 Indicatori ai mişcării migratorii

La nivel naţional intensitatea migraţiei se poate măsura cu ajutorul ratei generale
a migraţiei 8 care se calculează prin raportarea numărului de migranţi M în decursul
unui interval de timp la populaţia supusă riscului de migrare P, după formula:
M
8   100
P
Corespunzător celor doi indicatori absoluţi ai migraţiei (numărul imigranţilor şi
numărul emigranţilor) se pot determina trei rate diferite ale migraţiei:

I
- rata imigranţilor: i   1000
P
E
- rata emigranţilor: e   1000
P
I E
-rata emigraţiei nete: e  1000
P
Populaţia supusă riscului de migrare poate fi efectivul populaţiei de la începutul
sau cea de la sfârşitul intervalului de migrare luat în calcul, fiecare din aceste variante
având deficienţe specifice. Astfel, populaţia de la începutul perioadei nu cuprinde
persoanele născute în timpul intervalului, iar persoanele decedate în timpul aceluiaşi
interval nu vor fi incluse în efectivul de la sfârşitul intervalului, vor fi supuse numai

27
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

parţial riscului de migrare. De aceea unii specialişti recomandă utilizarea unui

compromis, considerând că populaţia supusă riscului de migrare într-un interval de timp
este egală cu media aritmetică a celei de la începutul şi sfârşitul intervalului. Acest
compromis este acceptabil numai în ipoteza că intensitatea migraţiei variază în mod liniar
uniform în intervalul considerat.
În cazul utilizării registrelor populaţiei pentru analiza migraţiei, populaţia supusă
riscului de migrare P se poate determina pe baza formulei:

N DI E
P  P
2

Aşadar, populţia spusă unui riscului de migrare în cadrul unui anumit intevarl de
timp este egală cu populaţia de la începutul intervalului, la care se adaugă sporul natural
şi jumătate din migraţia netă ale perioadei luate în considerare.
O altă problemă în calcularea acestor rate de migrare este stabilirea zonei pentru
migrare, adică cea de plecare sau cea de sosire. Pentru rata de emigare, populaţia supusă
riscului este cea din zona de plecare, iar pentru rata imigrării, cea din ariade destinaţie.
Măsurarea intensităţii migraţiei pentru o anumită arie administrativ-teritorială se
face şi prin calzcularea următorilor indicatori:

Indicele migraţiei totale brute

Valoarea pe care o reprezintă migraţia (mişcarea, mobilitatea geografică a
populaţiei), cu referire la un teritoriu, la mia de locuitori, într-un anumit interval de timp
(de regulă un an).
I.m. = (M / P) x 1000
unde M este numărul total al migranţilor (intrări + ieşiri) în intervalul de timp considerat,
iar P este numărul de populaţie din teritoriul analizat (localitate, judeţ, provincie, zonă,
ţară, continent etc.).
Indicele migraţiei nete

28
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

Sporul migratoriu (determinat ca diferenţă algebrică dintre numărul intrărilor şi

cel al ieşirilor de populaţie), înregistrat într-un interval de timp, dintr-un anumit teritoriu,
raportat la mia de locuitori.
I.m.n. = (I - E) / P x 1000;
cînd I > E se înregistrează o imigraţie netă, iar cînd E > I se înregistrează o emigraţie
netă.

Indicele de stabilitate a populaţiei

Procentul din populaţia unui teritoriu care s-a născut şi trăieşte şi în prezent
(momentul cercetării) pe acel teritoriu.
I.s. = S / P x 1000
unde S reprezintă numărul populaţiei originare din teritoriul considerat, iar P numărul
total de locuitori. (Uneori l.s. este exprimat în promile). Diferenţa 100 - l.s. reprezintă
procentul populaţiei actuale a teritoriului respectiv născută în afara limitelor acestuia.

Locuitorii unui teritoriu (localităţi) proveniţi din alte zone alcătuiesc mi-graţia pe
durata vieţii. Indicele migraţiei pe durata vieţii, exprimat în promile, are următoarea
formulă de calcul:
I.m.v. + (M.v. / P) x 1000

Indicete migraţiei interne

Valoarea pe care o reprezintă migraţie populaţie, într-o perioadă de timp, ce se
realizează în interiorul teritoriului naţionali la mia de locuitori.
l.m.i. = (M.i. / P) x 1000
Migraţia internă se determină pentru anumite subdiviziuni administrative sau
zonale ale teritoriului naţional, precum şi pentru mediile rezidenţiale, înregistrîndu-se o
multitudine de tipuri, cum ar fi: intra şi inter judeţene, intra şi inter zonale, intra şi inter
medii rezidenţiale.
Indicele migraţiei definitive

29
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

Valoarea pe care o reprezintă migraţia definitivă (determinată pe baza schimbării

domiciliului sau a unei durate a deplasării mai mare de un an, fără a se include refugiaţii),
raportată la mia de locuitori din teritoriu pentru care se calculează l.m.d.
l.m.d. = (M.d. / P) x 1000
O parte aşa numitei migraţii definitive se poate dovedi a fi pînă la urmă altfel.
Prin urmare se calculează un indice al migraţiei de revenire.
l.m.r. = (M.r. / P) x 1000

Indicele migraţiei temporare

Valoarea pe care o reprezintă deplasările temporare, cu o durată de la o lună la un
an, ce se realizează într-un interval de timp, raportată la mia de locuitori.
l.m.t. = (M.t. / P) x 1000

Indicele mişcării navetiste (pendulatorii)

Valoarea pe care o reprezintă deplasările din localităţile de domiciliu la locurile
de muncă aflate în alte localităţi, raportate la mia de locuitori (eventual la 1000 de
persoane active) dintr-un teritoriu pentru care se determină l.m.n.,
l.m.n. = (M.n. / P) x 1000
Indicele migraţiei sezoniere
Valoarea pe care o reprezintă deplasările sezoniere, legate de activitatea
profesională, dintr-o localitate în alta, într-un interval de timp, raportată la mia de
locuitori din teritoriul analizat.
l.m.n. = (M.n. / P) x 1000
Ca si o concluzie problema mobilităţii populaţiei este abordată atât în teorie cât şi
în practică în legătură cu necesitatea asigurării unei dezvoltări economico-sociale
echilibrate în plan regional şi sectorial, îmbinând aspectele de ordin structural cu cele de
ordin funcţional. Având în vedere semnificaţiile speciale ale dimensiunii sale teritoriale,
una din întrebările fundamentale legate de mobilitatea forţei de muncă se referă la la
consecinţele migraţiei asupra dezvoltării regionale. Cele mai multe studii dedicate acestui
fenomen gravitează în jurul dilemei convergenţă vs. divergenţă în creşterea regională, ca
punct de plecare pentru fundamentarea politicilor regionale ce vor fi aplicate.

30
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

Viziunea pe termen mediu-lung asupra consecinţelor creşterii regionale reprezintă

un segment deosebit de disputat în dezbaterile consacrate disparităţilor regionale, sursa de
bază a raţionamentelor şi interpretărilor constituind-o modelele creşterii economice
regionale. Astfel, potrivit modelului neoclasic, care accentuează rolul ofertei, creşterea
regionalã conduce la convergenţă în dezvoltarea economico-socialã a regiunilor, în timp
ce în viziunea modelelor bazate pe abordările postkeynesiste ale cererii (modelul bazat pe
potenţialul de export, modelul cauzelor cumulative) creşterea regională accentuează
divergenţa. Totuşi, cercetările relativ recente în domeniu şi-au propus să nu mai considere
aceste viziuni ca fiind total opuse, ci să le abordeze din unghiul complementarităţii lor
posibile, astfel încât sã ofere explicaţii cât mai cuprinzătoare asupra cauzelor care stau la
baza ratelor diferite ale creşterii economice la nivel regional.

Bibliografie:
- Laura Asandului – Elemenate de Demografie, Editura Universităţii
“Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007

31
 Migraţia internă a popolației active pe teritoriul României

- Mihai Ţarcă – Demografie, Editura economică, Bucureşti, 1997

- Vrigil Sora – Demografie, Editura Didactică şi Prdagogică, Bucureşti,
1983
- Emilian Bujor – Introducere în Sociologia populaţie şi noţiuni de
demografie, Editura Anthros, 1998
- V. Trebici – Demografie, Editura Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1979

32