Édouard Manet

Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor

francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri,
Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru
care i s-a spus "pictor al zilelor noastre". Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate
că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o
reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui
uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii
universale. Tatăl său, Auguste Manet, fost diplomat, era funcționar ministerial de rang înalt,
iar mama, Eugenie Fournier, provenea, de asemenea, dintr-o familie selectă. Manet își începe
studiile în 1842 la gimnaziul Rollin. Tatăl său îl consacră carierei juridice, însă unchiul său,
Edmond Fournier, îi descoperă talentul artistic și îl sfătuiește să urmeze cursuri speciale de
desen în cadrul gimnaziului
În iunie 1849, după revenirea la Paris, tatăl său îi recunoaște talentul și îl sfătuiește să se
înscrie la "École des Beaux-Arts". Manet însă, în locul metodelor rigide de învățământ ale
Academiei, alege școala lui Thomas Couture. În 1859, se prezintă pentru prima dată la
"Salonul Oficial" - expoziție organizată anual la Paris, unde tablourile sunt selecționate de un
juriu select - cu tabloul "Băutorul de absint", o lucrare departe de tradițiile epocii ca temă și
tehnică picturală. Cu excepția lui Delacroix, care făcea parte din juriu, trezește sentimente
ostile și este refuzat. Doi ani mai târziu, în 1861, tabloul său "Cântărețul spaniol" este
selecționat.
Vestit pentru eleganța sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste
locuri își găsește inspirația pentru tablourile sale înfățișând viața pariziană. Tema aleasă de
Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri plein-air nu erau
considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. Le expune
atunci în "Salonul independenților", stârnind indignarea criticilor, care îl acuză de prost gust.
Manet a acordat la alcătuirea operei "Dejunul pe iarbă" o mare importanță principiilor sale
estetice. În primul rând, redă lumina de zi naturală. înfățișează nudul feminin într-o ambianță
obișnuită, în contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la
evocarea temelor din mitologie. Publicul n-a înțeles esența operei, au găsit-o nerușinată și
provocatoare. În 1865, se prezintă din nou la Salon, de data aceasta cu "Olympia".
În septembrie, Manet suferă de reumatism și are durei foarte mari, ceea ce îl împiedică tot mai
mult să lucreze. În această epocă realizează naturi statice și acuarele. În 1881 i se acordă
Ordinul Legiunii de Onoare. Luptându-se permanent cu boala, Manet mai realizează un
tablou de mari dimensiuni, "Bar la Folies-Bergère", primit de data aceasta cu mult entuziasm
la Salonul Oficial. După opinia lui Manet, lumina este atât de unitară, încât este suficientă o
nuanță, pentru a putea fi pictată. În tabloul "Bar la Folies-Bergère"lămpile electrice au fost
pictate cu alb viu. Pictorul are o predilecție deosebită, aproape o brutalitate, de a trece de la
culori foarte deschise la cele foarte închise. În opoziție cu impresioniștii, Manet nu folosește
întrepătrunderile fine dintre nuanțe care nu pot fi văzute de aproape. După opinia lui, o
asemenea elaborare migăloasă a culorilor slăbește caracterul decis al acestora. O bună
ilustrare a acestei tehnici este faptul că pictorul a realizat marele candelambru printr-o
suprapunere de culori.
La 30 aprilie 1883 se stinge din viață la Paris. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile
pentru ca Olympia să fie expusă în muzeul Louvre. Manet a învins, deoarece a intrat printre
vechii maeștri și a rămas tot atât de actual ca și aceștia, ale căror tradiții le-a urmat, înscriindu-
și pentru totdeauna numele în istoria artei.