Educatie fără frontiere!

Sisteme de invatamant din alte tari

Fiecare ţară are o etichetă legată inclusiv de educaţie. Germania este faimoasă pentru
şcolile profesionale, grecii au materia stufoasă, spaniolii au o rată înaltă de promovare la
Bac, bulgarii au manuale alese de profesori, iar sistemul de invatamant finlandez este
recunoscut ca fiind cel mai bun din lume, iar americanii au foarte multe programe scolare.
In urma unor discutii cu profesori din alte tari un grup de elevi din Bucuresti au aflat
parerea acestora fata de sistemul romanesc de invatamant si au impartasit acest lucru cu
profesorii lor. Profesorii străini au spus că noi suntem mai uniţi ca şi colectiv, lucrăm mai
bine în echipă decât ei. În schimb, cred că noi am putea învăţa de la ei să avem mai multă
încredere în elevii noştri, mai puţină suspiciune în ceea ce priveşte examinarea. Evaluările
lor sunt mult mai lejere, în timp ce la noi accesul la treapta următoare de învăţământ este mai
stresantă.

Cu ce suntem noi diferiţi de Germania, Spania, Grecia, Bulgaria , Finlanda sau SUA?

Învăţământul vocaţional din Germania este considerat cel mai bine dezvoltat din
lume, dar, în acelaşi timp, diferenţiază foarte mult între copiii cu o pregătire slabă, cei de
nivel mediu şi elitele. S-a incercat trecerea la modelul american , iar pentru a reliza tranzitia
aceasta elevii trebuie sa mearga la fiecare materie in clase diferite. Totusi s-a produs o
dezordine generala in scoala.
Germania este o ţară cunoscută în lume pentru învăţământul său profesional dual ( 250 elevi
pe loc), care durează trei ani şi începe după ce elevii termină 10 ani de învăţământ
obligatoriu.
Invatamantul bulgaresc functioneaza dupa un sistem apropiat de cel romanesc.
In urma crizei economice şi a emigrării multor familii către ţările occidentale, numărul de
elevi din şcolile din Bulgaria a scăzut destul de mult. Trend care de altfel se poate observa în
ultimii ani şi în şcolile din România, multe dintre cele din mediul rural fiind desfiinţate.
Sistemul bulgăresc de educaţie este identic cu sistemul nostru înainte de apariţia clasei
pregătitoare: bulgarii au patru ani de şcoală primară, patru ani de gimnaziu şi patru de liceu,
cu învăţământ obligatoriu până la 16 ani. O diferenţă ar fi că „manualele după care se predă
la clasă sunt alese chiar de profesori, nu sunt impuse de minister.
În plus, la Bacalaureat, rata de promovare a liceenilor bulgari este mai mare decât în
România: în jur de 80% dintre candidaţi trec cu succes de examenul de maturitate
In Bulgaria sunt şcoli si în limba română

Grecia este una dintre cele mai stabile ţări în materie de reforme educaţionale, nu s-a
mai făcut reformă din anii ’80, spun profesorii greci
In Grecia Sistemul se aseamănă cu cel spaniol, având o şcoală primară de lungă durată,
tot până la 12 ani. Gimnaziul durează trei ani şi liceul – la fel, dar materiile sunt destul de
stufoase. Matematica, spre exemplu, se predă la un nivel mai înalt decât în Occident, a
explicat profesorul Ioannis Tzikes, lucru valabil şi în România, de altfel.
 Învăţământul obligatoriu spaniol începe la 6 ani, dar aici se opresc asemănările cu
România în ceea ce priveşte structura sistemului. Spaniolii nu au gimnaziu, în schimb au o
şcoală primară (Educación Primaria), care ţine până la vârsta de 12 ani, urmează şcoala
secundară obligatorie (Educación Secundaria Obligatoria), care durează patru ani (de la
vârsta de 12 până la 16 ani). La 16 ani se termină învăţământul obligatoriu, iar elevii mai
parcurg încă doi ani de şcoală, la sfârşitul cărora dau examenul maturităţii. Bacalaureatul
spaniol se aseamănă foarte mult cu examenul nostru de la final de liceu dinainte de
introducerea camerelor de supraveghere, în 2011.

În Polonia, unul dintre sistemele schimbate radical după căderea comunismului a fost
educaţia, ceea ce s-a văzut ulterior şi în testele internaţionale. Cheia succesului polonez a
fost sistemul de examinare după fiecare ciclu educaţional.

Sistemul de învăţământ finlandez, recunoscut ca fiind cel mai bun din lume, va
cunoaşte în următorii ani una dintre cele mai radicale reforme prin care materii clasice
precum matematica sau istoria vor fi eliminate şi înlocuite cu studiul unor teme sau
fenomene. Promotorii acestei idei spun că schimbarea reprezintă de fapt o adaptare a
educaţiei la felul în care a evoluat lumea în care trăim, în condiţiile în care pentru finlandezi
principala menire a şcolii este de a-i pregăti pe copii pentru viitor. Asta în timp ce în
România, educaţia rămâne un domeniu subfinanţat, în care nu s-a găsit încă o strategie
coerentă pentru simplificarea programelor şi în care manualele digitale, impuse de noile
realităţi sociale, au reprezentat o adevărată piatră de moară pentru oficialii de la minister.
Cu un sistem de învăţământ în care 93% dintre absolvenţii de liceu promovează examenul de
bacalaureat, în care peste 65% dintre liceeni ajung la facultate şi în care doar 10% dintre cei
care îşi doresc să devină profesori ajung la catedră, Finlanda nu se culcă pe lauri şi devine
prima ţară care face pasul următor: adaptează educaţia la realităţile lumii în care trăim.
Astfel, în anii următori, în orarul elevilor din Finlanda nu vor mai apărea materii precum
literatură, geografie, matematică sau istorie, ci teme sau fenomene.
Sistemul de educaţia în SUA – este una din cele mai avantajoase investiţii din lume. În
rating-urile oficiale a celor mai populare instituţii de învăţămănt din lume, SUA ocupă cea
mai mare parte. Obţinănd educaţie în SUA poţi conta pe o carieră cu perspectivă în orice altă
ţară.

Structura sistemului de educaţie american include 4 nivele, construite după principiul

de vărstă: preşcolară (pre-school education), şcoala primară (elementary education),
învăţămăntul secundar (secondary education) şi învăţămăntul superior de specializare
profesională (higher education).
Învăţămăntul şcolar cuprinde 12 clase, fiecare din ele durează un an academic. Sunt foarte
multe programe şcolare în SUA. Nu există un plan comun de învăţămănt (cu excepţia
majorităţii ţărilor europene şi ţărilor CSI). Acest lucru este legat de situaţia autonomă a
fiecărui stat şi determinarea individuală a normelor de învăţămănt. De aceea şcolile
secundare pot fi de mai multe tipuri: "academice", "profesionale " şi "multi-profil". În şcolile
de tip "multi-profil", începănd cu clasa a 9-a, există diferite profiluri, dintre care cele mai
răspăndite sunt: "academic", "general", "comercial", "industrial", "agricol".