Modernismul este un curent literar care se manifesta in perioada interbelica concomitent cu

traditionalismul caruia i se opune. Teoreticianul modernismului este Eugen Lovinescu. Acesta

considera ca literatura (si cultura romana in general) trebuie sa se sincronizeze cu literatura
europeana. In opinia lui Lovinescu, exista un spirit a veacului „saeculum” care apare in cadrul marilor
civilizatii si la care adera culturile mici. De aceea Lovinescu propune modernizarea culturii si
literaturii romane si sincronizarea cu literatura europeana prin imitatie .

Trasaturi ale modernismului:

 Autenticitatea= conceptie potrivit careia literatura trebuie sa se indentifice cu

expresia directa necontrafacuta a vietii. Se considera autentic cea ce are
corespunzator in realitate prin referire la adevaruri si dovezi indentificabile in istorie.
Autenticitatea este proprie literaturii confesive (memorii, jurnal, dar si romanelor
care confera veridicitate prin „felii de viata”, fapte brute, inserand documente).
Initiatorul Autenticitatii este scriitorul francez Andrei Gide, iar in literatura romana
acest concept apare la Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Anton
Holban, Martin Blecker/Blecher.
 Preferinta pentru jurnal, memorii, confesiune
 Adesea naratorul este personaj, prin urmare naratiunea se face la persoana I, si
perspectiva asupra evenimentelor este una subiectiva
 Psihologismul: preferinta pentru romanul psihologic de analiza, preferinta pentru
introspectie, punerea in abis/mizanabin, romanul scrierii unui roman
 Romanul modern prefera mediul citadirn/orasul, iar ca personaj intelectualul lucid

Maitreyi

Romanul Maitreyi a aparut in 1933 si are ca punct de plecare experienta scriitorului Mircea
Eliade in India.

Aceasta experienta de viata constituie continutul jurnalului real al scriitorului integrat

ulterior, partial, in roman pentru a crea autenticitatea specifica romanului modern. Plecat la studii
de orientalistica la Universitatea din Calcuta, Mircea Eliade o va cunoaste pe fiica profesorului sau,
Tagore, de care se indragosteste si de care alaturi traieste o intensa poveste de dragoste interzisa.
Eliade modifica in roman ocuptiile unor personaje dupa cum el insusui marturiseste, ca si finalul
intamplarii sau unele nume ale personajelor.

Esential este, insa, ca receptorul sa faca diferenta sa faca diferenta intre fictiune si realitate,
intre adevarul biografic si adevarul artistic, mesajul artistic este unul estetic.

Romanul este unul exotic, un roman al experientei si un roman modern, inscriinduse astfel in
tendinta de inoire specifica epocii interbelice. Romanul a avut un mare succes de critica, dar si de
public devenind rapid un best seller si est unul dintre cele mai traduse si mai cunoscute romane
romanesti in intreaga lume.

Tema romanului este iubirea interzisa/incompatibila, o poveste nefericita de dragoste ce se

desfasoara in spatiul exotic al Indiei.

Romanul este de tipul jurnalului intim, iar intamplarile sunt relatate la persoana I din
perspectiva subiectiva a personajului narator, britanicul Allan.

Exista trei niveluri narative ale scriiturii:

1
  Primul nivel: cuprinde insemnarile zilnice ale lui Allan consemnate cu fideliatate in
timpul sederii in casa lui Nanen Dazen
 Al doilea nivel: contine comentarii adaugate intre paranteze ulterioare faptelor si care au
scopul de a clarifica anumite aspecte notate in jurnal
 Al treilea nivel: o confesiune a naratorului personaj in momentul scrierii romanului
(metaroman) care scriind retraieste povestea de iubire si ii analizeaza sensul profund.
„Am sovait atata in fata acestui caiet…in insemnarile mele de mai tarziu n-am gasit
nimic. Imi amintesc foarte vag ca…”

Formula autenticitatii presupune confesiune, subiectivitate, introspectie, autoanaliza lucida,

amestecul de jurnal intim si naratiune retrospectiva precum si tehnica „punerii in abis”.

Actiunea romanului este structurata compozitional in 15 capitole, se petrece in anul 1930 in

Calcuta, intr-un spatiu exotic in care cultura occidentala se intalneste cu cea autohtona la un nivel
superficial (India se afla atunci sub ocupatie Britanica). Incipitul este ex abrubto= brusc, iar finalul
romanului este deschis, aratand ca misterul iubirii nu a fost deslusit.

Maitreyi este un roman subiectiv, metafizic, existential, psihologismul este mai degraba o
analiza a conditiei umane si a iubirii ca experienta de viata, de cunoastere. Viziunea despre lume are
in vedere estetica autenticitatii prin care se releva intalnirea dintre doua lumi, cea occidentala si cea
orientala. Aceasta intalnire este redatat prin perspectiva personajului narator pentru care dragostea
este o cale de cunoastere, iar Maitreyi reprezinta insasi India.

Maitreyi este fascinanta prin aspectul ei exotic, insa considerata urata conform
regulilor/canoanelor occidentale. Acest portet reprezinta insusi impactul pe care il are India asupra
Occidentalului, dar care isi dezvaluie frumusetea treptat cu o forta magica de care este fascinant
eroul.

Exista cateva scene reprezentative care ilustreaza viziunea despre lume in acest roman. Una
dintre ele este prima intalnire cu Maitreyi in care se prezinta fascinatia-mugurii viitoarei iubiri a lui
Allan pentru Maitreyi. O alta scena reprezentativa este scena logodnei in care asistam la punctul
culminant al evolutiei iubirii celor doi. In ceremonia legarii destinelor celor doi indragostiti se
regaseste un vechi/stravechi ritual al nuntii in civilizatia hindusa ini care femeia reprezinta Pamantul-
Mama, iar barbatul este „Cerul” „Ma leg pe tine Pamantule ca eu voi fi al lui Allan si al nimeni altuia
(…) Tu ma auzi Mama-Pamant…” In fata zeitei Pamant Maitreyi sa isi ofere sufletul si trupul celui ales
de catre destin „tot astfel sa nu oboseasca inima mea in dragostea pentru Allan pe care cerul l-a
nascut departe si tu maica mi l-ai adus aproape”. Acest ritual sacru elibereaza femeia de obsesia
pacatului unei iubiri interzise si permite unirea totala in iubire a celor doi. Intreaga existena a
cuplului (in general) se desfasoara in zona sacralitatii inclusiv sexualitatea asa cum se constata in
intalnirea cuplului in noaptea de dupa logodna.

Personajele:

Maitreyi este un personaj feminin complex si fascinant in literatura romana, un personaj

exotic care se contureaza prin perceptia personajululi Allan

Alaturi de Alan, Maitreyi participa la realizarea uneia dintre cele mai frumoase povesti de
dragoste din iteratura romana, dar si din literatura lumii.

2
 Este fata inginerului Naren Dasen pe care personajul-narator o descrie ca fiind urata („…”),
dar care incepe sa il subjuge, sa il fascineze astfel incat mai tarziu perceptia asupra frumusetii in
ghilimele se schimba radical „mi s-a parut atunci mult mai frumoasa ... buclele ei prea negre, ochii ei
prea mari, buzele ei prea rosii creau parca o nota si mai putin umana in acest trup infasurat si totusi
transparent”. Mitreyi reprezinta un mister, eternul feminin la care se adauga un mod necunoscut
europeanului, de a privii lumea viata „nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura asta…”. Se
caraterizeaza prin caracterizare directa de catrea naratorul-personaj Allan pe masura ce o descopera
si sentimentele lui de Maitreyi evolueaza. Autocaracterizarea dezvaluie o fiinta delicata, patimasa,
senzuala dar si inocenta, un amestec al contrariilor, maturitate si copilarie; dragostea ei pentru un
copac trasateaza ilustreaza trasaturile specifice unei varste, a transformarilor (criza puberda), dar si
o viziune religioasa specifica Indiei „stam ziua intreaga imbratisati si ii vorbea, il saruta, plangea”

Comportamentul fetei dezvaluie o intensitate a sentimentului de iubire ce pare coplesitoare

pentru tanarul european.

Capacitatea ei de sacrificiu in numele iubirii este relevata indirect prin fapte atat in
declaratia tinerei cat si prin faptele ei din finalul romanului cand se ofera unui vanzator de fructe
pentru a fi vindecata de familie si a putea ajunge la Allan.

Maitreyi este un amestec de contraste: sobra, indiferenta, dispretuitoare, profunda,

complexa, sensibila, plina de poezie, inteligenta si profunda. Misterul ei se mentine atat in plan
profan cat si in plan sacru. Iubirea incepe cu un joc, dar emotia erotica ce apare suspenda pentru o
clipa jocul si se duce spre sacralitate printr-un ritual erotic si mistic.

Maitreyi creaza prin ritual si prin limbaj, iluzia absolutului in iubire, spiritualizand erosul si
creaindusi o mitologie proprie.

Maitreyi este un personaj de referita in liyeratura romana prin complexitate care fascineaza
prin mister si exotism. Maitreyi ilustreaza un mit al feminitatii, o sinteza de spiritualitatii si
senzualitate.

Allan este un personaj analitic, introspectiv. Dragostea pentru el este o experienta de

cunoastere; acesta nu o cunoaste doar pe Maitreyi ci si prin aceasta cunoaste sufletul Indiei

Caracterizarea personajului

Reprezinta o compunere care urmareste trasaturile fizice si morale ale unui personaj dintr-o
opera epica sau dramatica urmarinduse particularitatile de constructie specifie curentului literar, dar
si stilului artistic al autorului.

Personajul poate fi caracterizat direct de catre narator, personaje sau prin caracterizare.
Caracterizarea indirecta se face prin stilul vestimentar, limbaj, comportament, relatia cu alte
personaje, introspectie, statut social

Portretul fizic: mimica, fizionomie, gesturi

Portretul moral: trasaturi de caracter, conflictul pe care il traieste personajul

(interior/exterior) si ce spune acesta despre el.

Tehnicile artistice ce tin de curentul literar sau de stilul scriitorului.

3
 Intotdeauna vom alege 2 scene reprezentative din opera sau citate prin care ilustram
anumite trasaturi ale personajului

Poemul floare albastra este publicata in 1873 in Convorbiri Litereare si este o creatie
reprezentativa din punct de vedere valoric pentru etapa de tinerete, deoarece poarta in
germene/boboc, marile teme si idei poetice, prezente mai tarziu in opera Luceafarul. Poezia este
romantica prin tema si motive literare, dar si prin amestecul genurilor si speciilor.

Tema este iubirea si ipostaza iubirii pierdute. Opera este in egala masura un poem filozofic
(meditatie asupra efemeritatii, iubirii, asupra trecerii timpului) este egloga (idila cu dialog) si elegiie.

Conform esteticii romantice reprezinta cadrul iubirii/al idilei, un spatiu protector al

indragostitilor ce refac simbolic cuplul paradiziac. Natura in sine este paradisiaca, cu un exces de
vegetatie, izoland protector cuplul si specific spatiului natural intalnim (codrul/padurea, un copac
protector de regula teiul, salcamul, elementul acvatic) principiul gandirii abstracte este asociat
principiului masculin, pe de alta parte, cadrul nocturn, selenar asociat erosului, principiului feminin,
dar si meditatiei romantice.

Titlul este un simbol intalnit adesea in creatia eminesciana si romantica in general (Leopardi-
poet romantic italian, Novalis-german) si reprezinta idealul de fericire, de iubire pura, absoluta.
Floarea-alnastra este iubirea ideala, dar si simbol al iubirii pierdute, al dorului, al regretului. Titlul
reprezinta si o metafora a iubitei. Poezia se structureaza in jurul unei serii de opozitii: eternitate-
moarte, temporalitate-viata, masculin-feminin, detasare apolinica-trairea dioisiaca, vis-realitate, aici-
acum, cosmic-teluric, aproape-departe.

Structura si compozitie:

Compozitia se realizaeaza prin alternanta planului masculin cu cel feminin (voci lirice,
ipostaze ale eului liric) reprezentand cele doua iposatze ale cunoasterii (lumea abstracta,
acunoasterii absolute pe de alta parte, lumea concreta teurica, senzoriala sau prin simturi; apollinic
si dionisiac sunt cele doua ipostaze ale geniului/conditii ale geniului)

Structura celor 4 secvente:

o Monologul fetei in primele 3 strofe (ea constituie un repros la adresa iubitului si adverbul
„iar” sugereaza un comportament repetitiv) „nu cata in departare fericirea ta iubite!” (aici se
incheie cu un advertisment). Se deschide cu o intrebae retorica si se inchide cu o exclamatie.
Simboluri ale abstractiei (gandirea, departea, campiile asire, ceruri nalte).
o Reprezinta o reflectare a geniului/iubtul la reprosul si la advertismentul iubitei cu o atitudine
de superioritate, dar afectiva plina de iubire. Atitudinea de omul superior care stie ca nu
poate fii inteles de omul de rand.
o A treia secventa reprezinta chemarea iubitei/tentatie dionisiaca (a cunoasterii), adica erosul
senzorial sau cunoasterea prin simturi

Etapele idilei: 1. chemarea 2. comunicarea, 3 tentația (seducția), 4 sărutul ascuns, 5.

îmbrățișare ( în întuneric) 6 extazul, 7 separarea (misterul)

4
 Natura- cadrul protector al idilei, spațiu paradisiac.

Elementele: portretul iubitei

cadrul nocturn ia locul cadrului diurn

spațiul rural, pastoral (satul + expresii popular)

IV. meditația iubitului (omul superior) din două perspective temporale

1. momentul idilei cu separarea și extazul în fața forței erosului dionisiac (senzorial) ,,Ce
frumoasă...”
2. După moartea iubirii: consecințele ignorării avertismentului
3. eșecul împlinirii iubirii absolute determinat de incompatibilitatea dintre cele două lumi: a
omului comun și omul a omului de geniu.

MODERNISMUL

Modernismul se manifesta concomitent cu traditionalismul caruia i se pune. Ca orientare

cultural artistica, se incheaga in jurul revistei si al cenaclulu „Zburatoul” conduse de Eugen
Lovinescu, cel care teoretizeaza estetica modernismului.

Tudor Arghezi revolutioneaza limbajul poetic producand cel de al doilea mare sal (revolutie)
in limbajul liricii romanesti (dupa Mihai Eminescu, fiind urmat de Nichita Stanescu).

Lirica sa dezbate marile probleme ale umanitatii si ale individului in fata vietii, astfel ca
indentificam:

 poezia jocului („a boabei si a faramei”), pri care patrunde in universul minuscul al
naturii cu suflet de copil, intr-o maniera ludica
 poezia existentiala a marilpor intrebari existentiale si religioase (poeziile din ciclul
Psalmi)
 prezinta dragoste intr-o maniera inedita a universului casnic
 preocuparea pentru forta cuvantului (vol Cuvinte Potrivite)

Ce aduce inedit Arghezi in literatura romaneasca este estetica uratului, „Florile raului” ale lui
Charles Baudelaire
In aceste poezii, Arghezii surpinde teme si aspect ale vietii considerate de catre bunul simt
comun ca fiind urate, dar care prin faptul ca devin subiect de poezie, primesc valoare estetica
(el abordeaza lumea marginala a hotilor, criminalilor, mahalaua).