Marcus Tullius Cicero

In Catilinam

Item
Book
Type
In L. Catilinam orationes
Title quatuor / Cele patru cuvântări
împotriva lui L. Catilina
Author Marcus Tullius Cicero
Ediţie bilingvă, ediţie coordonată
de Mihaela PARASCHIV, traduce-
re, notă istorică, note şi comenta-
rii de Claudia TĂRNĂUCEANU
(Catilinara I), Constantin RĂ-
CHITĂ (Catilinara a II-a), Con-
Editors
stantin Ionuţ MIHAI (Catilinara
a III-a), Mihaela PARASCHIV
(Catilinara a IV-a), indici de
Claudia TĂRNĂUCEANU, studiu
introductiv de Constantin SĂLĂ-
VĂSTRU

Serie CICERO

Place Iaşi
Editura Universităţii “Alexandru
Publisher
Ioan Cuza”
Date 2013
# of
342
Pages
Language latină / română
ISBN 978-973-703-878-4
Short
In Catilinam
Title
  

CATILINARA I

NOTĂ ISTORICĂ

Descoperirea conspiraţiei lui Catilina a reprezentat, fără îndoială,

cel mai de seamă eveniment al anului 63 a. C., anul consulatului
lui Cicero şi al lui Antonius Hybrida. Aflat la apogeul carierei,
Cicero a avut ocazia să strălucească pe scena politică romană
prin acţiunile sale energice întreprinse pentru dezvăluirea şi
anihilarea conjuraţiei, dar, mai ales, a dominat senatul şi forul
prin efervescentele discursuri rostite împotriva lui Catilina.
Dintre cele patru Catilinare, cea mai cunoscută este, fără îndoială,
In Catilinam oratio prima, pronunţată în faţa senatului.

I. Circumstanţele pronunţării discursului

După eşecul suferit la alegerile consulare din 64 a. C. (când îl

avusese drept contracandidat şi pe Cicero), Lucius Sergius Catilina,
nobil scăpătat, membru al unei distinse familii patriciene romane,
dar preferând să adopte mai curând politica popularilor1 decât
                                                            
1 Cele două facţiuni politice la Roma erau populares şi optimates. Pe când
optimaţii (qui autem ita se gerebant ut sua consilia optimo cuique probarent,
optimates habebantur – Cicero, Pro Sestio, XLV, 96 – cei care procedau
astfel încât hotărârile lor să întrunească aprobarea tuturor oamenilor de
bine erau cunoscuţi drept optimaţi) reprezentau interesele aristocraţiei,
 
5
 Catilinara I 

pe cea a clasei sociale căreia îi aparţinea, şi-a fixat drept scop

câştigarea consulatului pentru anul 62 a. C. (alegerile urmând să
aibă loc în iulie 63). Recurgând la modalităţi nepermise de atra-
gere a voturilor, Catilina, într-o întrunire secretă ţinută în pro-
pria-i casă, le face cunoscut susţinătorilor programul său electo-
ral2.
Acţiunile lui Catilina îl determină pe Cicero, consulul în
funcţie, să propună şi să urgenteze înăsprirea dispoziţiilor legii
                                                            
popularii doreau ca toate cele pe care le făceau şi spuneau să fie pe
placul mulţimii (qui ea quae faciebant quaeque dicebant multitudini
iucunda volebant esse, populares – ibidem). Cf. Sallustius, De coniuratione
Catilinae / Despre conjuraţia lui Catilina, XXXVIII, 3; vide Lily Ross
Taylor, Party Politics in the Age of Caesar, Berkeley, Los Angeles,
London, 1984, pp. 11-13.
2 În Pro Murena, 50, Cicero face un rezumat al acestui „program
electoral” al lui Catilina: Meministis enim, cum illius nefarii gladiatoris
voces percrebruissent quas habuisse in contione domestica dicebatur, cum
miserorum fidelem defensorem negasset inveniri posse nisi eum qui ipse
miser esset; integrorum et fortunatorum promissis saucios et miseros credere
non oportere; quare qui consumpta replere, erepta recuperare vellent,
spectarent quid ipse deberet, quid possideret, quid auderet; minime timidum
et valde calamitosum esse oportere eum qui esset futurus dux et signifer
calamitosorum (căci vă amintiţi, după ce au devenit cunoscute cuvin-
tele acelui gladiator nelegiuit, pe care se zice că le-a rostit în adunarea
din casa sa, după ce a spus că nu poate fi găsit un apărător credincios
celor nenorociţi în afara lui, deoarece el însuşi este un om aflat în
nenorocire; că cei năpăstuiţi şi nenorociţi nu trebuie să dea crezare
promisiunilor celor în putere şi norocoşi; de aceea, cei care ar vrea să
înlocuiască cele consumate, să recupereze cele luate cu forţa, ar vedea
ce datorează el însuşi, ce posedă, ce îndrăzneşte; că trebuie să fie prea
puţin timid şi prea nefericit acesta care avea să fie conducătorul şi
purtătorul de stindard al celor nefericiţi). Sallustius (op. cit., XVII)
plasează această întrunire în timpul campaniei din 64 a. C.

6
 N ot ă i s t o r ică  

Calpurnia3 (din 67 a. C.) împotriva abuzurilor electorale (de

ambitu). Lex Tullia de ambitu, adoptată acum, stabilea reguli mai
ferme cu privire la desfăşurarea campaniilor electorale şi adăuga
zece ani de exil la sancţiunile severe prevăzute de lex Calpurnia4.
Marcus Porcius Cato, ales tribun pentru anul 62 a. C., îşi anunţă
intenţia de a-l acuza pe Catilina de abuzuri electorale, sub inci-
denţa noii legi5.
Temându-se pentru siguranţa sa, temere sporită de grupul
de susţinători ai lui Catilina, format din coloni înarmaţi, sosiţi
din Arretium şi Faesulae (localităţi din Etruria), aflaţi sub coman-
da lui Caius Manlius6, Cicero convoacă senatul pentru a raporta
acţiunile ilegale ale fostului său contracandidat la consulat, în
                                                            
3 Dio Cassius relatează, în Historiai Romaikai / Istoria romană, XXXVI, 38,
circumstanţele în care a fost introdusă legea, propusă iniţial de
tribunul Caius Cornelius (rogatio Cornelia de ambitu), dar adoptată,
după discuţii aprinse în senat, ca Lex Calpurnia de ambitu, cu câteva
amendamente (adăugate de către consulul C. Calpurnius Piso). Sanc-
ţiunile prevăzute de lege pentru falsificarea alegerilor erau interdicţia
de a îndeplini magistraturi, excluderea din senat şi o amendă în bani.
4 Cicero, Pro Murena, 46; Dio Cassius, op. cit., XXXVII, 29, 1; Francisco

Pina Polo, The Consul at Rome: The Civil Functions of the Consuls in the
Roman Republic, Cambridge, 2011, p. 297.
5 Cf. Cicero, op. cit., 51.
6 Ibidem, 49; Plutarchos, Bioi paralleloi / Vieţi paralele, Cicero, 14, 2. În

privinţa, asocierii lui Catilina cu Caius Manlius, fost centurion în

armata lui Sulla, vide E. J. Phillips, Catiline’conspiracy, „Historia:
Zeitschrift für Alte Geschichte”, Vol. 25, N. 4 (4th Qtr., 1976), pp. 441-
444; Robin Seager, Iusta Catilina, „Historia: Zeitschrift für Alte
Geschichte”, Vol. 22, N. 2 (2nd Qtr., 1973), pp. 240-241; Charles
Matson Odahl, Cicero and the Catilinarian Conspiracy, New York,
London, 2010, pp. 50-51; David Stockton, Cicero. A Political Biography,
Oxford, 1971, p. 114.

7
 Catilinara I 

încercarea de a obţine un senatus consultum împotriva acestuia şi

de a amâna alegerile consulare din iulie 63. Chemat pentru a da
explicaţii, Catilina, orator suficient de abil7, se apără8, reuşind să
evite pronunțarea unui verdict nefavorabil de către senatori (nam
partim ideo fortes in decernendo non erant quia nihil timebant partim
quia timebant nimium – Cicero, Pro Murena, 51 – căci o parte <din
ei> nu era fermă în a da o hotărâre pentru că nu se temea de
nimic, <iar> o altă parte pentru că se temea prea tare). Ca
urmare, consulul se vede nevoit să se protejeze singur, apărând
în ziua alegerilor escortat de prieteni înarmaţi şi purtând sub
togă o cuirasă, care putea fi observată cu uşurinţă de toţi cei
prezenţi. Stratagema consulului îşi atinge scopul, Catilina nu are
curajul să atace9, iar alegerile sunt câştigate de Decimus Iunius
Silanus şi de Lucius Licinius Murena.
Evenimentele din următoarele două luni ale aceluiaşi an ne
sunt puţin cunoscute, însă, conform lui Suetonius10, o dezbatere

                                                            
7 Cf. Sallustius, op. cit., V, 4 (satis eloquentiae, sapientiae parum – <avea>
destul talent în vorbire, dar puţină înţelepciune).
8 Cicero (Pro Murena, 51) reproduce cuvintele rostite de Catilina în faţa

senatului, redând expresiv metafora la care recurge acuzatul pentru

a-şi impresiona şi convinge auditoriul: Tum enim dixit duo corpora esse
rei publicae, unum debile infirmo capite, alterum firmum sine capite; huic, si
ita de se meritum esset, caput se vivo non defuturum – atunci a spus că
republica are două trupuri, unul slab, cu un cap bolnav, altul
puternic, <dar> fără cap; <şi> că acesta, dacă s-ar purta bine cu el, nu
va fi lipsit de cap cât timp el va fi în viaţă. Cf. Plutarchos, Cicero, 14, 5.
9 Plutarchos, Cicero, 14, 7-8; Cicero, Pro Murena, 52; Dio Cassius, op. cit.,

XXXVII, 29, 3-4; Sallustius, op. cit., XXVI, 5.

10 Suetonius, Vitae duodecim Caesarum. Divus Augustus, XCIV, 5: Quo

natus est die, cum de Catilinae coniuratione ageretur in curia – <Augustus>

s-a născut în ziua când s-a vorbit în curie despre conjuraţia lui Catilina.

8
 N ot ă i s t o r ică  

a senatului asupra conjuraţiei lui Catilina ar fi avut loc în luna

septembrie, în ziua în care s-a născut Augustus (23 septembrie
63 a. C.)11.
Hotărât să dobândească puterea cu orice preţ, Catilina îşi
adună adepţii fideli12, punând la cale strategia unei insurecţii la
Roma, susţinută de revolte externe în diverse părţi ale Italiei13.
Rebeliunea din Roma presupunea uciderea unui număr impor-
tant de figuri politice proeminente din clasa senatorială, incen-
dierea diverselor părţi ale oraşului şi ocuparea unor puncte-cheie
în oraş. Ziua declanşării acesteia era stabilită imediat după
izbucnirea revoltei externe, care fusese programată pentru data
de 27 octombrie şi urma să fie iniţiată de Caius Manlius, aflat în
Etruria14, în fruntea unei armate de veterani ai lui Sulla. În tot
acest timp, consulul Cicero, care monitoriza cu atenţie acţiunile
adversarului său, este informat din diverse surse de mişcările
care au loc în Italia. Cel mai valoros informator era, se pare,
                                                            
11 Ibidem, 5: Natus est Augustus, M. Tullio Cicerone et Antonio consulibus,
IX Kalendas Octobres – Augustus s-a născut cu nouă zile înainte de
calendele lui octombrie, în timpul consulilor Marcus Tullius Cicero şi
Antonius <Hybrida> (23 septembrie 63 a. C.).
12 În timpul acestei întâlniri, conspiratorii ar fi depus un jurământ

pecetluit cu sânge uman (cf. Florus, Epitome, II, 12, 4, Dio Cassius,
op. cit., XXXVII, 30, 3; Plutarchos, Cicero, 10, 4, Sallustius, op. cit., XX, 1).
13 Cf. Sallustius, op. cit., XXVII, 1: Igitur C. Manlium Faesulas atque in eam

partem Etruriae, Septimium quemdam Camertem in agrum Picenum, C.

Iulium in Apuliam dimisit – Aşadar, l-a trimis pe C. Manlius la
Faesulae şi în această partea a Etruriei, pe un oarecare Septimius din
Camerinum în câmpia Picenum, pe C. Iulius în Apulia. Appianos,
Romaika Emphylia / Războaiele civile, II, 2, menţionează faptul că
Manlius a fost trimis la Faesulae, iar alţii (fără a le specifica numele)
în Picenum şi Apulia pentru a recruta soldaţi în armata lui Catilina.
14 Cicero, In Catilinam I, 6.

9
 Catilinara I 

Fulvia, amanta lui Quintus Curius, unul dintre conspiratori, ale

cărei mărturisiri nu puteau constitui însă o probă concludentă şi
credibilă în faţa senatului.
O neaşteptată dovadă îi parvine însă în noaptea de 20
octombrie (sau poate cu o noapte mai înainte), când Crassus,
însoţit de Marcus Marcellus şi Metellus Scipio15, vine la consul şi
îi predă, alături de un pachet de scrisori nesemnate şi nedeschise,
adresate unor cetăţeni importanţi, o epistolă anonimă prin care
Crassus însuşi era îndemnat să părăsească Roma, pentru a nu fi
ucis în timpul atentatelor care urmau să aibă loc. Cicero profită
imediat de situaţie şi convoacă senatul în dimineaţa zilei de 21
octombrie, aducând ca dovezi ale conspiraţiei scrisorile predate
de Crassus; sunt furnizate, de asemenea, de către fostul praetor
Quintus Arrius informaţii privind pregătirea armatei din
Etruria16. Semnalele de alarmă sunt luate în serios de senat, care
emite un senatus consultum ultimum17, prin care se decretează
                                                            
15Cf. Plutarchos, Cicero, 15, 1.
16 Sallustius, op. cit., XXIX, 2-3; Plutarchos, Cicero, 15, 5; Dio Cassius,
op. cit., XXXVII, 31, 2. Din relatarea lui Dio Cassius reiese că ar fi fost
vorba de două întruniri ale senatului: în prima fiind prezentate
scrisorile şi, ca urmare, decretată starea de tumultus, în a doua fiind
prezentate informaţiile despre armata lui Manlius, în urma cărora
este emis senatus consultum ultimum (SCU) (vide David Stockton,
op. cit., pp. 114-115; Charles Matson, Odahl, op. cit., pp. 52-53). Acest
senatus consultum ultimum este analizat pe larg de Andrew
Drummond în Law, politics and Power. Sallust and the Execution of the
Catilinarian Conspirators, Stuttgart, 1995, pp. 79-105 (care comentează
atât aspectele sale constituţionale, cât şi precedentele şi legitimitatea
execuţiilor în baza acestuia).
17 Despre SCU în perioada republicii romane, vide Th. N. Mitchell,

Cicero and the Senatus „consultum ultimum”, „Historia: Zeitschrift für

Alte Geschichte”, Vol. 20, N. 1 (1st Qtr.), 1971, pp. 47-61; Evan T.
 
10
 N ot ă i s t o r ică  

starea de necesitate şi sunt acordate consulilor puteri discreţio-

nare18. Cu toate acestea, atentatele prezise de Cicero nu au loc în
ziua anunţată, iar consulul ajunge în pericolul de a-şi pierde
credibilitatea19. Avea, aşadar, nevoie urgentă de noi probe ale
conspiraţiei. Una dintre ele îi parvine atunci când, câteva zile
mai târziu, senatorul L. Saenius citeşte în senat o scrisoare pri-
mită de la Faesulae, care îl avertiza despre faptul că oamenii lui
Manlius ridicaseră armele în data de 27 octombrie20. Sunt luate
măsuri imediate: străjile oraşului sunt întărite, sunt instituite
patrule care să circule pe străzi, sunt distribuiţi gladiatori în
Capua şi în celelalte municipii (în vederea apărării acestor loca-
lităţi)21; se instituie o recompensă pentru orice denunţ cu privire
la conjuraţie22; mişcările lui Catilina sunt atent supravegheate.
                                                            
Sage, The Senatus Consultum Ultimum, „The Classical Weekly”, Vol.
13, N. 24 (Apr. 26), 1920, pp. 185-189.
18 Sallustius, op. cit., XXIX.
19 Autenticitatea scrisorilor a fost pusă sub semnul întrebării, existând

diverse supoziţii asupra identităţii autorilor. Există opinii conform

cărora ar fi fost scrise chiar de Cicero, pentru a fabrica dovezi ale
conspiraţiei; de Crassus, pentru a se pune la adăpost de orice
bănuială de participare la complot; de conspiratori care doreau să îşi
salveze prietenii (Kathryn Tempest, Cicero: Politics, and Persuasion in
Ancient Rome, London, New York, 2011, p. 91, n. 11).
20 Cf. Sallustius, op. cit., XXX, 1: Post paucos dies L. Saenius senator in

senatu litteras recitavit, quas Faesulis allatas sibi dicebat, in quibus

scriptum erat C. Manlium arma cepisse cum magna multitudine ante diem
VI kalendas Novembris – După câteva zile, senatorul L. Saenius a citit
în senat o scrisoare despre care zicea că i-a fost adusă de la Faesulae,
în care scria că Manlius, împreună cu un mare număr <de soldaţi>, a
ridicat armele în ziua a şasea înainte de calendele lui noiembrie.
21 Sallustius, op. cit., XXX, 7.
22 Ibidem, 6.

11
 Catilinara I 

Conform lui Sallustius23, pentru reprimarea unor eventuale re-

volte externe, proconsulul Q. Marcius Rex este trimis la Faesulae,
Q. Metellus Creticus în Apulia, iar pretorii Q. Pompeius Rufus şi
Q. Metellus Celer sunt însărcinaţi să recruteze armată în Capua
şi Picenum.
Însă, deoarece nu putea fi dovedită implicarea lui Catilina24
(faptul că Manlius îl susţinuse la alegerile consulare nu putea
constitui o probă relevantă), Cicero este nevoit să aştepte,
pândind mişcările conspiratorului. Şansa îi surâde în noaptea de
6 spre 7 noiembrie, când este anunţat, se pare de Fulvia25, despre
o nouă întrunire a conjuraţilor, în casa lui Marcus Porcius Laeca.
Situaţia în care se afla Catilina la acea dată era una destul de
delicată. Acuzat de către Lucius Aemilius Paulus de folosirea
violenţei, de vi (Sallustius, op. cit., XXXI, 4: ...ipse interrogatus erat
ab L. Paulo), intrând sub incidenţa acelei Lex Plautia de vi, propusă
de tribunul M. Plautius Silvanus, împotriva celor acuzaţi de a fi
folosit forţa contra statului26, Catilina, pentru a-şi demonstra
nevinovăţia, intrase în arest voluntar (libera custodia) în casa unui
cetăţean roman care acceptase să-l supravegheze27. Ironia cu care
vorbeşte Cicero despre acesta în prima Catilinară pare a sugera
faptul că era cel puţin un simpatizant al conspiraţiei, dacă nu
                                                            
23 Ibidem, 3.
24 Appianos, op. cit., II, 3.
25 Plutarchos, Cicero, 16, 2; Appianos, op. cit., II, 3; Florus, op. cit., II, 12.

Sallustius, op. cit., XXVIII, 2, menţionează că aceasta ar fi fost trimisă

la Cicero chiar de către amantul ei, Quintus Curius. Dio Cassius
afirmă că, fie din prietenie (faţă de cel care le apărase interesele ca
avocat), fie din teama pe care le-o inspira consulul, au existat mai
multe persoane care s-au grăbit să-l informeze.
26 Vide et David Stockton, op. cit., p. 116.
27 In Catilinam I, 19.

12
 N ot ă i s t o r ică  

chiar un complice. Surprinde îndrăzneala lui Catilina de a se

aventura în afara casei „paznicului” său28, ştiind foarte bine că
mişcările sale sunt urmărite din ordinul consulului. Cele hotărâte
în timpul întrunirii conspiratorilor sunt relatate de Cicero în
prima Catilinară29: plecarea unora dintre conspiratori în diverse
părţi ale Italiei pentru a declanşa revolte, incendierea unor carti-
ere ale Romei, uciderea unui mare număr de optimaţi şi, mai
ales, asasinarea consulului, care avea să fie urmată de plecarea
şefului conspiraţiei la armata din Etruria.
Informat în amănunt despre cele petrecute la întrunirea
conspiratorilor, Cicero ţine la rându-i, în aceeaşi noapte30, sfat cu
apropiaţii săi, pe care îi avertizează şi asupra unui posibil atentat
la propria sa viaţă. Doi participanţi la complot, cavaleri romani,
se oferiseră să îl ucidă chiar în dimineaţa respectivă31, iar faptul
că au apărut, într-adevăr, înarmaţi la uşa lui Cicero, a contribuit
la sporirea credibilităţii dezvăluirilor consulului cu privire la
conjuraţie. Cu toate că ameninţarea era evidentă, nu este totuşi
ordonată arestarea celor doi atentatori (probabil pentru a nu trezi
suspiciunile lui Catilina înaintea denunţării publice a conspi-
raţiei). Acesta este momentul în care consulul dispune convo-
carea senatului în templul lui Iuppiter Stator, în şedinţa de
urgenţă care-i va oferi prilejul să rostească celebra Catilinară I.

                                                            
28 Dio Cassius (op. cit., XXXVII, 32), care confundă personajul cu pre-
torul Q. Metellus Celer (cf. In Catilinam I, 8), afirmă că L. Catilina a
părăsit casa fără ştirea gazdei sale.
29 In Catilinam I, 9.
30 Ibidem, 10.
31 Cicero, In Catilinam I, 9; Pro Sulla, 18 şi 52; Sallustius, op. cit., XXVIII,

1; Dio Cassius, op. cit., XXXVII, 32, 4; Plutarchos, Cicero, 16, 1-3;
Appianos, op. cit, II, 3.

13
 Catilinara I 

II. Data rostirii în senat

În această privinţă, opiniile cercetătorilor moderni sunt împăr-

ţite. Unii32 sunt de părere că Cicero a aflat despre toate acestea în
dimineaţa zilei de 7 noiembrie şi a convocat şedinţa senatului
pentru data de 8, iar alţii33 consideră că Cicero a convocat
imediat senatul pe 7 noiembrie, fără să fi aşteptat până în dimi-
neaţa zilei următoare.
Momentul în funcţie de care s-a încercat stabilirea acestei
date este cel al întâlnirii conjuraţilor în casa lui Marcus Porcius

                                                            
32 E. g. Charles Matson Odahl, op. cit., p. 86, n. 3; David Stockton, op. cit.,
p. 117-118; Nino Marinone, Cronologia ciceroniana, Roma, Centro di
Studi Ciceroniani, 1997, p. 83; Christopher P. Craig, Three Simple
Questions for Teaching Cicero's „First Catilinarian”, „The Classical
Journal”, Vol. 88, N. 3. (Feb. - Mar., 1993, p. 256; Maurice Levaillant,
Introduction historique în M. Tulli Ciceronis In L. Catilinam orationes
quatuor, publié avec une introduction historique, grammaticale et
littéraire, des analyses et des notes par Maurice Lavaillant, 2ème
édition, Paris, 1907, p. 35, n. 1; T. Rice Holmes, Three catilinarian Dates,
„The Journal of Roman Studies”, Vol. 8, 1918, pp. 16, 20 etc.
33 D. H. Berry, în Cicero, Political Speeches, translated with introduction

and notes by D. H. Berry, Oxford, 2006, p. 142 şi pp. 302-303, n. 2; E.

G. Hardy, A Catilinarian Date, în „The Journal of Roman Studies”,
Vol. 6, 1916, pp. 56-57; idem, The Catilinarian Conspiracy in Its Context:
A Re-Study of the Evidence, „The Journal of Roman Studies”, Vol. 7
(1917), p. 190 şi p. 191, n. 1; Manfred Fuhrmann, Cicero and the Roman
Republic, translated by W. E. Yuill, Oxford-Cambridge, 1992, p. 68;
Victoria Emma Pagán, Conspiracy Narratives in Roman History,
University of Texas Press, 2004, p. 31. Vide discuţia pe marginea
acestui subiect în Theodore Crane, Times of the Night in Cicero’s First
Catilinarian, „The Classical Journal”, Vol. 61, N. 6 (Mar., 1966),
pp. 264-267.

14
 N ot ă i s t o r ică  

Laeca; aceasta, conform lui Cicero (Pro Sulla, 52), s-a petrecut în
noaptea de 6 spre 7 noiembrie: nocte ea quae consecuta est posterum
diem Nonarum Novembrium me consule (în acea noapte care a
urmat după ziua nonelor lui noiembrie34, pe vremea consulatului
meu). Atentatul la viaţa consulului ar fi avut loc, după cum
precizează Cicero în Catilinara I, în dimineaţa imediat următoare
aceleiaşi nopţi (7 noiembrie). Cu toate acestea, în Catilinara a II-a,
12, Cicero afirmă că atentatul fusese plănuit pentru ziua anteri-
oară celei de 9 noiembrie (când a fost susţinut al doilea discurs),
adică pe 8 noiembrie: Hesterno die, Quirites, cum domi meae paene
interfectus essem – în ziua de ieri, cetăţeni, când era cât pe ce să fiu
ucis în propria-mi casă (cf. Plutarchos, op. cit., 16, 2).
Dacă Cicero a amânat convocarea şedinţei pentru dimi-
neaţa zilei de 8 noiembrie, aşteptându-se ca atunci L. Catilina să
fi plecat deja din oraş, după cum avea în plan, ar fi avut astfel o
dovadă palpabilă a conspiraţiei, nu doar mărturisirile Fulviei şi
ale lui Curius. Totuşi, în zorii zilei respective, fiind atât de bine
informat despre fiecare mişcare a conspiratorului, după cum
mărturiseşte el însuşi, iar acesta din urmă aflându-se încă sub
libera custodia, în casa unui cetăţean roman, oratorul trebuie să fi
ştiut că L. Catilina nu părăsise Roma, iar apariţia lui la şedinţa
senatului n-ar fi trebuit să îl mire atât de tare35. Dacă însă
                                                            
34 Nonele lui noiembrie.
35 Claude Loutsch, L’exorde dans les discours de Cicéron, „Latomus. Revue
d’Études Latines”, Bruxelles, 1994, p. 279, afirmă „…si Catilina est
survenu à l’improviste, la première Catilinaire n’est pas un discours
travaillé, mais une improvisation imposée par le cours imprévu des
événements. À une réserve près: d’après ce que nous savons des
habitudes de se déplacer en ville des Romains distingués, Catilina n’a
guère pu quitter sa demeure d’une manière inaperçue et Cicéron en a
été informé à coup sûr bien avant son arrivée. Si la première
 
15
 Catilinara I 

Catilina ar fi plecat după eşuarea atentatului, Cicero ar fi avut

suficient răgaz pentru a pregăti o variantă uşor diferită a dis-
cursului (mai ales că atunci ar fi avut dovada clară a conspi-
raţiei). Ziua de 7 noiembrie a fost, probabil, rezervată orchestrării
atente a demascării lui Catilina. Faptul că la intrarea în senat a
conspiratorului senatorii s-au ridicat şi au părăsit zona în care se
afla acesta36 arată că erau bine informaţi asupra celor petrecute şi
asupra motivului convocării lor. Se pare că însuşi Catilina a ştiut
despre ce urmează să se discute. Sallustius37 afirmă că a venit în
senat „fie pentru a-şi masca intenţiile, fie pentru a se disculpa”
(dissimulandi causa aut sui expurgandi)38. Era pregătit pentru a
înfrunta acuzaţiile lui Cicero39, dar se aşteptase mai puţin la
                                                            
Catilinaire est ainsi une improvisation, Cicéron n’a pas eu le temps de
se concerter avec les membres de son consilium pour arrêter une
nouvelle ligne de conduite”.
36 In Catilinam I, 16; II, 12; Plutarchos, Cicero, 16, 4.
37 Sallustius, op. cit., XXXI, 5.
38 Cf. Plutarchos, Cicero, 16, 4.
39 Unii exegeţi sunt de părere că pot fi identificate, în prima Catilinară,

încercările conspiratorului de a interveni în discursul consulului, cu

scopul de a se apăra sau de a se justifica (e. g. Claude Loutsch, op. cit.,
pp. 279-281; Gaston Boissier, La conjuration de Catilina, Paris, 1905,
pp. 180-181). Cuvântarea acestuia, rostită după ce consulul a terminat
de vorbit, este rezumată de Sallustius, op. cit., XXXI, 7-9: Sed ubi ille
adsedit, Catilina, ut erat paratus ad dissimulanda omnia, demisso voltu,
voce supplici postulare a patribus coepit ne quid de se temere crederent: ea
familia ortum, ita se ab adulescentia vitam instituisse ut omnia bona in spe
haberet; ne existumarent sibi, patricio homini, cuius ipsius atque maiorum
pluruma beneficia in plebem Romanam essent, perdita re publica opus esse,
cum eam servaret M. Tullius, inquilinus civis urbis Romae. Ad hoc
maledicta alia cum adderet, obstrepere omnes, hostem atque parricidam
vocare – Dar, când acela s-a aşezat, Catilina, cum era pregătit ca să le
 
16
 N ot ă i s t o r ică  

vehemenţa atacului şi la precizia informaţiilor deţinute de con-

sul. S-a bazat, poate, într-o oarecare măsură, pe susţinerea unora
dintre senatori (dintre care unii erau deschis de partea sa, iar
alţii, fără a fi neapărat simpatizanţi ai lui Catilina, erau adversari
declaraţi ai lui Cicero40) şi pe rezerva celor care încă nu fuseseră
convinşi de veridicitatea zvonurilor cu privire la conjuraţie.

III. Data publicării

În anul 60 a. C., într-o scrisoare către prietenul său Atticus (Ad

Atticum, II, 1, 3), Cicero îl anunţă că îi trimite câteva scurte
cuvântări (oratiunculae) pe care, se pare, acesta i le solicitase
anterior41. Pornind de la acest pasaj, majoritatea exegeţilor

                                                            
ascundă pe toate, cu chipul abătut, cu vocea rugătoare a început să le
ceară senatorilor să nu creadă orbeşte ceva despre el: că el s-a născut
din această familie <patriciană>, că din adolescenţă şi-a stabilit viaţa
astfel încât să spere la toate cele bune; să nu considere că lui, un
patrician, ale cărui servicii (ale sale personal şi ale strămoşilor lui)
faţă de plebea romană erau foarte numeroase, îi este de trebuinţă o
republică distrusă în timp ce M. Tullius, un cetăţean cu chirie al
oraşului Roma, ar salva-o. Deoarece la aceste cuvinte de ocară adăuga
şi altele, toţi au vociferat acoperindu-l <şi> l-au numit duşman şi
paricid. Cf. Plutarchos, Cicero, 16, 5.
40 Când atentatele prezise nu au mai avut loc, Cicero a fost considerat

de unii senatori drept calomniator (Dio Cassius, op. cit., XXXVII, 31, 3)
şi acuzat că ar fi răspândit o alarmă falsă, provocând panică (Sallustius,
op. cit., XXXI, 1-3). La acestea se adaugă şi statutul său de homo novus,
aparţinând clasei sociale de mijloc (cea a cavalerilor), inferior ca ori-
gine reprezentanţilor aristocraţiei (dintre care făcea parte şi Catilina).
41 Cicero, Ad Atticum, II, 1, 3: oratiunculas autem et quas postulas et pluris

etiam mittam... Quarum... septima quom Catilinam emisi, octava quam

 
17
 Catilinara I 

consideră că oraţiile In Catilinam au fost publicate la trei ani după

desfăşurarea evenimentelor42. Cicero însuşi susţine că, la fel ca şi
în cazul altor discursuri, scopul publicării este unul didactic,
educativ (quoniam quidem ea quae nos scribimus adulescentulorum
studiis excitati te etiam delectant)43. Cu toate acestea, este puţin
probabil ca schimbarea situaţiei în care se afla oratorul la vremea
                                                            
habui ad populum postridie quam Catilina profugit, nona in contione quo
die Allobroges indicarunt, decima in senatu Nonis Decembribus – îţi voi
trimite unele cuvântări scurte, atât pe cele pe care le ceri, cât şi unele
în plus... Dintre acestea... a şaptea <este cea rostită> când l-am făcut
pe Catilina să plece, a opta cea pe care am ţinut-o către popor a doua
zi după plecarea lui Catilina, a noua <cea ţinută> în senat în ziua
când alobrogii au făcut dezvăluirile, a zecea <cea rostită> în senat la
nonele lui decembrie.
42 Asupra acestui subiect, vide William B. Batstone, op. cit., p. 214, n. 7.

Batstone ia în discuţie şi opinia lui McDermott, conform căreia Cicero

şi-ar fi publicat Catilinarele, pe rând sau toate deodată, în decembrie
63 a. C.: „He argues for the improbability and anomolousness of a
delayed publication date. There is no external evidence to support
this argument but the proof from probability and normal practice is
rigorous”. L. Laurand, Études sur le style des Discours de Cicéron, avec
une esquisse de l’histoire du „cursus”, tome I, 4 édition revue et
corigée, Amsterdam, 1965, p. 10, n. 2, consideră totuşi că nu există
nici o dovadă clară a faptului că discursurile ar fi fost redactate în
anul 60, şi nu mai înainte; Atticus ar fi putut să-i ceară acele
oratiunculae, nu pentru că nu le-ar fi citit deja, ci pentru a le reciti sau
pentru a păstra o copie în bibliotecă ori pentru a dispune copierea lor
în scopul vânzării.
43 Cicero, Ad Atticum, II, 1, 3. Se pare însă că oratorul avea şi un alt

motiv pentru a publica aceste discursuri – acela de a se justifica în

faţa opiniei publice pentru acţiunile întreprinse în scopul înăbuşirii
conspiraţiei (mai ales pentru condamnarea la moarte a complicilor lui
Catilina, fără a fi judecaţi).

18
 N ot ă i s t o r ică  

respectivă, criticat dur pentru unele dintre acţiunile întreprinse

în timpul evenimentelor din 63 a. C. (îndeosebi pentru condam-
narea la moarte a complicilor lui Catilina, fără a-i aduce în faţa
unui complet de judecată), să nu fi influenţat redactarea ulte-
rioară a cuvântărilor. Este dificil de apreciat ce ar fi putut fi
adăugat, eliminat sau nuanţat faţă de discursurile rostite44. Aşa
cum subliniază Christopher P. Craig45, există în textul primei
Catilinare câteva pasaje care au prea puţin sens în 63 a. C., dar
sunt importante pentru Cicero în 60. Spre exemplu, credem că
fragmentele, destul de ample (I, 22; I, 23; I, 29), în care oratorul
insistă asupra urii şi duşmăniei care s-ar abate în viitor asupra
lui dacă l-ar fi determinat pe conspirator să plece în exil, ar fi
putut fi introduse sau dezvoltate ulterior.
Robin Nisbet, citat de acelaşi exeget (ibidem), îşi exprimă
dubiile cu privire la faptul că senatul roman, confruntându-se cu
o problemă atât de serioasă şi de urgentă, şi-ar fi pierdut
într-adevăr timpul cu astfel de invective, iar personificarea
patriei care se adresează celor două personaje centrale ale
afacerii în discursuri conţinând „magniloquent periods” (I, 18; I,
27) şi-ar fi găsit cu greu locul într-o dezbatere reală.
                                                            
44 Richard Edwin Smith, Cicero the Statesman, Cambridge, New York,
1966, p. 111. Vide et Christopher P. Craig, op. cit., pp. 257-258; William
W. Batstone, op. cit., p. 214. Gaston Boissier, op. cit., p. 178, crede că
schimbările din varianta publicată a primei Catilinare nu sunt de
mare importanţă. L. Laurand, op. cit., pp. 8-9, discutând opinia lui M.
John, conform căreia, în discursul publicat, Cicero a reunit darea de
seamă către senat (relatio) făcută în deschiderea şedinţei, cu invectiva
pronunţată după intervenţia lui Catilina, constată că nu există nici o
dovadă certă care să susţină acest fapt (cu excepţia pasajului din
Sallustius, op. cit., XXXI, 5-9).
45 Christopher P. Craig, op. cit., p. 257.

19
 Catilinara I 

IV. Scopul primei Catilinare

Dacă scopul principal al publicării pare a fi, pe lângă cel educativ,

justificarea acţiunilor consulului, adevăratul obiectiv al rostirii
primei Catilinare este mai puţin clar.
Fiind, în egală măsură, pe de o parte un rechizitoriu şi o
invectivă împotriva lui Catilina46, iar pe de altă parte o încercare
de autoapărare şi de legitimare a faptelor consulului, discursul a
fost conceput47 astfel încât să exercite o puternică presiune asupra
auditoriului, orientându-i opiniile în direcţia dorită de orator.
Cicero mânuieşte cu măiestrie o gamă foarte largă de procedee

                                                            
46 Christopher P. Craig, Self-Restraint, Invective, and Credibility in Cicero’s
„First Catilinarian Oration”, „The American Journal of Philology”, Vol.
128, N. 3 (Autumn, 2007), pp. 336-337, observă în prima Catilinară
prezenţa unui număr surprinzător de redus de loci communes caracte-
ristici invectivei: comportament sexual inadecvat (I, 13); ostilitate faţă
de familie (I, 14); risipirea averii, dificultăţi financiare (I, 14); dorinţa
de putere, aspiraţia spre domnie sau tiranie (passim); cruzimea faţă de
cetăţeni şi aliaţi (passim); intenţia de distrugere a proprietăţii publice
şi private (I, 18; 26); laşitate (doar I, 20, fără a fi vorba de laşitate în
luptă). Despre scopul în care apelează Cicero la invectivă, vide
Amanda Ross, Cicero’s Construction of Ethos in the First Catilinarian,
„Tiresias”, Vol. 1 (2012), p. 37 („Cicero judiciously uses invective in
order to turn the Senate against Catiline without compromising his
own credibility”). Oratorul are însă grijă să se protejeze împotriva
eventualelor urmări negative pe care le-ar putea avea asupra sa
virulenţa unei astfel de invective (ibidem, pp. 38-39): îşi subliniază
rolul activ în descoperirea conjuraţiei şi apărarea cetăţii, apelează la
autocritică, exonerează senatul (care luase atitudine prin emiterea
decretului din octombrie).
47 Christopher P. Craig (Three Simple Questions, p. 255) consideră discur-

sul „pedagogically almost perfect”.

20
 N ot ă i s t o r ică  

retorice, care par menite atât a-l convinge pe conspirator că este

indezirabil şi, ca urmare, trebuie să părăsească Roma, cât şi a-i
determina pe senatori să creadă că L. Catilina reprezintă un
pericol major pentru republică şi trebuie îndepărtat48.
William W. Batstone49, remarcând dificultatea identificării
unui scop precis şi a unui efect imediat al acestui discurs50, con-
chide că întreaga oraţie este, de fapt, despre Cicero, urmărind să
prezinte acţiunile, hotărârile, intenţiile, informaţiile deţinute,
opiniile formulate de acesta51. „By my interpretation, Cicero in
the First Catilinarian neither advances a particular policy as the
subject of debate and deliberation nor does he seek a verdict on
Catiline. His speech is partly self-defense and autobiography,
partly justification and statement of public policy”52. Considerăm
plauzibilă opinia lui Batstone, însă trebuie remarcat faptul că,
dacă aceasta este posibil să fi fost îndeosebi intenţia publicării
(atunci când toată lumea conştientiza faptul că totuşi avusese loc

                                                            
48 „Cicero also hoped to convince those who refused to take seriously
the danger represented by Catiline that strong and concerted action
was politically required, legally sanctioned and morally justified” –
Ann Vasaly, Representations: Images of the World in Ciceronian Oratory,
Berkeley, 1993, p. 49, n. 16.
49 William W. Batstone, op. cit., p. 215.
50 Plecarea lui Catilina la armata lui Manlius făcea parte, oricum, din

planul conspiraţiei (cf. In Catilinam I, 9).

51 „The First Catilinarian is, I conclude, finally about Cicero. It is about

interpreting Cicero, about who he is and what it means to have and

to have had him as consul; it is about what he has done, what he
plans, what he knows, and what he has said. In rhetorical terms, this
speech constructs and presents Cicero's version of his consular ethos” –
William W. Batstone, op. cit, p. 216.
52 Ibidem.

21
 Catilinara I 

o conspiraţie împotriva statului, urzită de Catilina), în momentul

rostirii ar fi putut fi acordată o importanţă cel puţin egală
denigrării şi discreditării adversarului în faţa unui auditoriu care
încă nu fusese convins pe deplin nici de existenţa conjuraţiei, nici
de faptul că autorul acesteia ar fi fost Catilina.
Deşi Cicero pretinde că este la curent cu întregul plan al
complotului şi cu toate mişcările conjuraţilor, deşi afirmă că
acestea sunt cunoscute, de fapt, de toţi senatorii, realitatea este
că, în momentul rostirii discursului, încă nu dispunea de o
dovadă palpabilă a implicării lui Catilina. Singura probă irefuta-
bilă ar fi fost plecarea conspiratorului în Etruria, pentru a deveni
conducătorul unei armate despre care se ştia sigur că fusese
pregătită la Faesulae de către Manlius. Cicero îşi asumă riscul de
a convoca senatul şi de a vorbi în faţa unui auditoriu nu neapărat
ostil, cât, mai curând, rezervat şi indecis53, bazându-se, poate,
mai mult pe extraordinara sa abilitate retorică şi pe puterea de
persuasiune a discursului său fulminant.
Oratorul apelează, în structurarea argumentării sale, la un
adevărat arsenal de tehnici: apostrofarea adversarului, denigrarea
sa, dar şi la o aparentă autocritică, parte integrantă din strategia
sa autodefensivă, toate menite să provoace, să convingă, dar şi să
impresioneze. Însuşi contrastul dintre afirmaţiile din primele
paragrafe, în care susţine justeţea, legitimitatea şi necesitatea
aplicării pedepsei capitale conspiratorului, şi cele ulterioare, în
care îl îndeamnă să părăsească Roma (unde este indezirabil,

                                                            
53 Publicul alcătuit din senatori era destul de reticent faţă de consul
(motivele fiind diverse: dezvăluirile alarmante făcute de acesta care
nu se concretizaseră, calitatea lui de homo novus, invidia faţă de
ascensiunea sa rapidă, atitudinea arogantă a acestuia).

22
 N ot ă i s t o r ică  

duşmănit de toţi, urât de senat), reprezintă un artificiu la care

oratorul apelează pentru a masca lipsa unor probe temeinice.
Plecarea lui Catilina, un om atât de nociv statului încât ar
trebui executat, pentru a prelua conducerea unei armate, ar fi fost,
poate, mai primejdioasă decât rămânerea sa în Roma. Realitatea era
aceea că Cicero nu avea aprobarea senatului (chiar dacă susţine
că tăcerea senatorilor era, de fapt, o modalitate solemnă de a-l
înfiera şi condamna pe Catilina54) nici pentru „a-i da ordin să plece
în exil”55, nici pentru a-l ucide. Singura soluţie era aceea de a se
asigura că acesta va părăsi Roma, aşa cum, de altfel, plănuise.
În repetate rânduri, Cicero îi cere conspiratorului să plece
împreună cu complicii săi56. Să îşi fi închipuit totuşi Cicero că îi
va convinge şi pe ceilalţi să plece odată cu Catilina, deşi ştia bine
că o parte dintre aceştia aveau dispoziţie să rămână în Roma
pentru a declanşa revolta internă57? El chiar susţine că motivul
pentru care Catilina nu a fost condamnat la moarte este acela că
în urma lui ar fi rămas restul conjuraţilor, pregătiţi să îi ducă
planul la îndeplinire (şi, s-ar putea adăuga, să îl răzbune).
Trebuie remarcat că Cicero pare să nu ia în calcul posibilitatea că,
pierzându-şi conducătorul, ceilalţi ar fi putut fi prea înspăimân-
taţi şi dezorientaţi pentru a mai întreprinde ceva. Considerăm
puţin probabil ca oratorul să îşi fi imaginat într-adevăr că vehe-
menţa discursului său şi demonstrarea faptului că era la curent
cu planurile conspiraţiei i-ar fi putut speria atât de tare pe
conjuraţi (mai ales că nu le sunt rostite numele, ci se sugerează
doar faptul că unii dintre cei prezenţi în senat au participat la

                                                            
54 In Catilinam I, 20-21.
55 Ibidem, 13; 20; 23.
56 Ibidem, 10; 13; 30; 31.
57 Ibidem, 9.

23
 Catilinara I 

întrunirea conspiratorilor58), încât toţi aceştia să se grăbească a

părăsi Roma.
În subsidiar, un alt motiv al reacţiei vehemente a lui Cicero
ar fi putut fi teama de un nou atentat la propria-i viaţă59. Catilina
însuşi, conform dezvăluirii lui Cicero60, a afirmat că doreşte să
plece, însă după uciderea consulului. Sallustius61 avansează
supoziţia că Cicero ar fi rostit prima Catilinară fie împins de
teama provocată de venirea conspiratorului în senat, fie de furie:
Tum M. Tullius consul, sive praesentiam eius timens sive ira conmotus,
orationem habuit luculentam atque utilem rei publicae, quam postea
scriptam edidit.62 (Atunci, consulul M. Tullius, fie temându-se de
prezenţa acestuia, fie aţâţat de mânie, a rostit o cuvântare strălu-
cită şi utilă republicii, pe care apoi a publicat-o).
La prima vedere, destinatarul cuvintelor oratorului pare a
fi în primul rând Catilina. Schimbarea interlocutorilor (Cicero se
adresează pe rând lui Catilina, senatorilor, în final şi lui Iuppiter
                                                            
58 Ibidem, 8.
59 În discurs, oratorul aminteşte în repetate rânduri despre pericolul în
care se afla; face trimitere la ameninţările ce au planat asupra sa în
anul precedent şi în timpul alegerilor consulare ale anului în curs (In
Catilinam I, 11; 15; 16), la cei doi cavaleri romani care intenţionau să îl
ucidă (ibidem, 9); la teama sa de a-l adăposti pe Catilina în propria-i
casă (ibidem, 19).
60 Ibidem, 9.
61 Sallustius, op. cit., XXXI, 6.
62 Este vorba de prima Catilinară, menţionată de Sallustius. Rostită în

unul dintre momentele-cheie ale desfăşurării evenimentelor, oraţia

nu este reprodusă de istoricul latin, care justifică această omisiune
prin faptul că fusese deja publicată şi, ca urmare, era accesibilă
tuturor în varianta autorului. Vide et T. R. S. Broughton, Was Sallust
Fair to Cicero?, „Transactions and Proceedings of the American
Philological Association”, Vol. 67 (1936), p. 36.

24
 N ot ă i s t o r ică  

Stator, şi vorbeşte atât în numele lui, al consulilor, al senatorilor,

al cavalerilor şi cetăţenilor, al lui Catilina, al patriei63) conferă
discursului impresia de spontaneitate. Cu toate acestea, publicul
ţintă, pentru care Cicero susţine acest discurs, îl reprezintă, de
fapt, senatorii. Aflat într-o situaţie destul de delicată (un homo
novus, aparţinând clasei cavalerilor, vorbind în faţa membrilor
aristocraţiei senatoriale împotriva unuia dintre ei64), Cicero
trebuie să îi convingă de veridicitatea faptelor, să îi încânte prin
gama largă de procedee furnizate de retorică şi, mai ales, să îi
impresioneze, insuflându-le aversiune faţă de conspirator, deter-
minându-i, în cele din urmă să-i adopte punctul de vedere65 şi să
îl susţină. Ameninţările şi reproşurile aduse lui Catilina vizau nu
atât intimidarea adversarului, cât, mai ales, discreditarea sa în
faţa auditoriului. Trecerea în revistă a acţiunilor sale reprobabile
(sau cel puţin suspecte) din trecut urmărea, de fapt, reactuali-
zarea unor informaţii pe care cei de faţă le cunoşteau deja, într-o
formă sau alta, fiind destinată a-l pune pe acuzat într-o lumină
nefavorabilă în faţa senatorilor. Detaliile oferite de consul despre
planul conspiraţiei aveau atât rolul de a demonstra faptul că este
la curent cu întreaga activitate a conspiratorului, iar întâmplările
                                                            
63 Cf. William W. Bastone, op. cit., p. 238.
64 Conform lui Sallustius, op. cit., XXXI, 7, Catilina subliniază în replica pe
care încearcă să o dea discursului lui Cicero, diferenţa de statut social
dintre el (patrician roman) şi consul (inquilinus civis urbis Romae –
cetăţean ocazional al oraşului Roma). Cf. Appianos, op. cit., II, 2.
65 Publicul căruia i se adresează Cicero ar putea fi împărţit, conform lui

Christopher P. Craig, op. cit., p. 259, în cinci tipuri de auditori:

Catilina, ceilalţi conspiratori, cei care erau împotriva lui Catilina,
scepticii şi cei care nu ştiau ce să creadă. Pot fi adăugaţi acestora,
îndeosebi ca membri ai grupului-ţintă vizat la publicarea discursului,
şi adversarii lui Cicero.

25
 Catilinara I 

sunt reale66, cât şi de a avertiza şi a insufla teamă în sufletele

membrilor senatului. Prosopopeea patriei şi invocaţia către
Iuppiter Stator sunt introduse, de asemenea, în scop retoric
pentru a sensibiliza auditoriul.
Este posibil ca, în împrejurări uşor diferite, Cicero să fi
rostit un discurs conceput într-o altă manieră. Dacă, aşa cum îşi
programase, Catilina ar fi plecat din Roma pe 7 noiembrie, sar-
cina lui Cicero s-ar fi uşurat considerabil, iar discursul său ar fi
fost, probabil, o dare de seamă asupra situaţiei făcută de consul
către senat (relatio; referre ad senatum)67, conform procedurii
obişnuite. Ca o măsură de siguranţă, pentru a evita un eventual
reproş legat de forma insolită a comunicării, sau ca răspuns la o
provocare reală din partea lui Catilina (Refer ad senatum – I, 20 –
adu la cunoştinţă senatului), Cicero ţine să precizeze că nu acest
lucru îl are în vedere (non referam), ci intenţionează doar să
demonstreze ostilitatea senatorilor faţă de conspirator (exploa-
tându-le abil tăcerea). În realitate, el conştientiza faptul că nu
deţine suficiente probe pentru a le obţine susţinerea în emiterea
unui ordin împotriva acuzatului68.
În situaţia dată, oratorul se vede nevoit să îşi conceapă şi să
îşi organizeze oraţia în mod diferit faţă de structurarea în partes
                                                            
66 Cf. Quintilianus, Institutio oratoria, IV, 3, 6.
67 Adolf Berger, Encyclopedic Dictionary of Roman Law, „Transactions of
the American Philosophical Society”, Philadelphia, New Series,
Volume 42 part 2, 1953 (reprinted 1991), p. 673. Cf. Claude Loutsch,
op. cit., pp. 283-284. Despre modul de desfăşurare a şedinţelor senatu-
lui roman, vide A. G. Russell, The Procedure of the Senate, în „Greece &
Rome”, Vol. 2, N. 5 (Feb., 1933), pp. 112-121; Pierre Gaspard Hubert
Willems, Le Sénat de la République romaine, t. 2, Louvain, 1883 etc.
68 Dio Cassius, op. cit., XXXVII, 33, 1, susţine că senatul a emis un decret

prin care i se ordona lui Catilina să părăsească oraşul.

26
 N ot ă i s t o r ică  

orationis (exordium, narratio, confirmatio, reprehensio, conclusio)

specifică îndeosebi discursurilor juridice69. Eforturile depuse de
unii cercetători de a identifica în prima Catilinară această
diviziune nu au avut rezultatul aşteptat70.

V. Structura ideatică a discursului

Majoritatea exegeţilor sunt de acord că este dificil de stabilit un

plan exact al discursului. În funcţie de diverse criterii, s-a încer-
cat stabilirea structurii acestuia.

                                                            
69 William W. Batsone, op. cit., p. 218, clasează totuşi discursul ca fiind
epideictic (aparţinând genului demonstrativ), fără să solicite o
acţiune anume din partea senatului. Cf. Tiffany Huggard-Lee, Self-
blame in Cicero’s First Catilinarian Oration, p. 2
(http://kuscholarworks.ku.edu/dspace/bitstream/1808/7839/1/Hug
gardLee_ku_0099M_11425_DATA_1.pdf): „Parts of the speech are
obviously epideictic, other sections are closer to deliberative oratory,
some seem to conform more to the standards of a forensic speech,
and a few sections cannot be classified as any of these types”.
70 Christopher P. Craig (op. cit., p. 262) comentează încercarea între-

prinsă de C. Jenney, Jr., R. V. Scudder şi D. D. Coffin în Third Year

Latin (1970) în această direcţie: „In Jenney, the citing of precedents for
the killing of a seditious citizen (I. vv.16-28-11) is called the narration,
while the recitation of the rise of Manlius’ army, the alleged plots to
kill the Optimates on October 28, to attack Praeneste on November 1,
to kill Cicero on the previous morning (III-IV), are classified not as
narration but as confirmatio or argumentation. It is clear that the
traditional divisions of a speech, especially a judicial speech, into
exordium, narration, argumentation, and peroration just do not work
well for the first Catilinarian”.

27
 Catilinara I 

Se remarcă, în primul rând, începutul inedit al oraţiei,

cunoscut ca exordium ex abrupto (început brusc)71, lipsit de obişnu-
itele subdiviziuni insinuatio şi captatio benevolentiae. Claude
Loutsch72 îl numeşte în analiza sa „exorde comminatoire”. Apostro-
farea73 lui Catilina este, constată acelaşi exeget74, parte integrantă
a unei tactici preferate de Cicero, aplicate în intenţia izolării adver-
sarului şi creării unei impresii de solidaritate a publicului cu
oratorul.
H. Bornecque75 este de părere că exordium-ul lipseşte cu
desăvârşire, materialul fiind divizat, în funcţie de destinatar, în
două părţi (prima adresată lui Catilina: 1-27; iar cea de-a doua
senatorilor: 27-32), urmate de o scurtă peroraţie (33)76. Conform
                                                            
71 Claude Loutsch, op. cit., p. 300, vede în această neglijare a regulilor
elaborării unui discurs, care lasă impresia de spontaneitate, nu o
încercare de a convinge, ci expresia furiei şi urii oratorului, care
conferă veracitate acuzaţiilor aduse.
72 Ibidem, p. 282.
73 Despre existenţa şi utilitatea acestei figuri în anumite forme de

exordium, vide Quintilianus, op. cit., IV, 1, 63-68.

74 Claude Loutsch, op. cit., p. 287. Cf. William W. Batstone, op. cit., 227,

n. 36.
75 H. Bornecque, Les Catilinaires de Cicéron, étude et analyse, Paris, 1936.
76 Conform lui H. Bornecque, prima parte, adresată conspiratorului,

conţine o încercare de intimidare a acestuia; apelul la raţiune (singura

mişcare rezonabilă ar fi părăsirea Romei), apelul la sentimentul
onoarei şi la ura faţă de Cicero (prin plecarea sa la îndemnul consu-
lului, ura tuturor s-ar răsfrânge asupra acestuia din urmă). Partea a
doua, în care le vorbeşte senatorilor, urmăreşte să justifice faţă de
aceştia faptul că îl lasă pe Catilina să plece în tabăra lui Manlius.
Peroraţia, de un patetism sobru şi discret (p. 139), în care îl invocă pe
Iuppiter Stator, rugându-l să îi protejeze pe cetăţeni de Catilina şi de
complicii lui, lasă auditoriul să mediteze asupra pericolului.

28
 N ot ă i s t o r ică  

lui Christopher P. Craig77, oraţia ciceroniană ar permite o diviza-

re în trei părţi, urmate de peroratio78. Maurice Levaillant79 împarte
discursul, după ideile conţinute în fiecare secvenţă, în: exordium
(1) – apostrofarea lui Catilina, a cărui îndrăzneală este intolera-
bilă; o primă parte centrată pe ideea că acesta trebuie să pără-
sească Roma (2-27); o parte secundă în care oratorul se justifică
pentru faptul de a nu-l fi executat pe Catilina; peroraţia (32-33)
conţinând rugămintea ca cetăţenii corupţi să se despartă de cei
buni, Roma fiind salvată cu ajutorul divinităţii şi datorită vigi-
lenţei consulului. William W. Batstone80, care respinge opinia lui
Claude Loutsch81 conform căreia prima Catilinară este o impro-
vizaţie, considerând discursul organizat strategic şi tematic, iden-
tifică patru părţi precedate de exordium şi încheiate de peroratio.
Fiecare dintre aceste secvenţe tratează un aspect anume: un scurt
exordium (1-6a) cu privire la situaţia de criză; partea întâi (6b-13a)
despre planurile lui Catilina şi despre ceea ce e de aşteptat din
partea lui; partea a doua (13b-21) asupra caracterului lui Catilina;

                                                            
77 Christopher P. Craig, op. cit., p. 261.
78 „...this type of structure: First, Cicero tries to make the strongest case
that the senate should support him in having Catiline executed (I.1-
V.10a). Second, he tries to make the strongest case to Catiline and the
senate concurrently that the senate is so uniformly hostile to the
conspirator that Catiline might as well leave the City at this point
(V.10b-X.27a). Third, Cicero tries to address the natural objection to
his contradictory behavior (X.27b-XIII.32). He says that Catiline
deserves death, then allows him to escape to do further harm”.
79 Maurice Levaillant, op. cit., pp. 93-94.
80 William W. Batstone, op. cit., p. 227.
81 Claude Loutsch, op. cit., pp. 279-280: „L’hypothèse de l’improvisation

est confirmée par l’ordonnance du discours; visiblement ponctué par

trois interruptions de l’orateur de la part de Catilina”.

29
 Catilinara I 

partea a treia (22-27a) privind viitorul apropiat al conspirato-

rului; partea a patra (27b-32) conţinând temerile patriei şi
autoapărarea lui Cicero; peroraţia, alcătuită din două fraze (doar
paragraful 33).
În opinia noastră, conţinutul ideatic al primei Catilinare ar
putea fi structurat astfel:
1. Exordium (cap. I, 1)
Adresat direct lui Catilina, şi nu senatului, aşa cum ar fi fost de
aşteptat82, şi conţinând o serie de interogaţii retorice, exordium-ul
acestei Catilinare reprezintă o modalitate eficientă de a face
presiuni83 asupra celui în cauză şi de a insista asupra faptului că
a fost deja descoperită conspiraţia urzită de acesta.
2. Prima pars (cap. I, 2-IV, 10)
Cicero, adresându-se, pe rând, când lui Catilina, când senato-
rilor, susţine ideea legitimităţii condamnării la moarte a conspi-
ratorului, în lumina probelor cu privire la activitatea şi planurile
acestuia (atât a celor dezvăluite anterior de către consul, cât şi a
celor descoperite recent) şi în virtutea exemplelor înaintaşilor.
Cu toate acestea, aplicarea pedepsei capitale nu este suficientă
pentru anihilarea pericolului: vor rămâne în oraş complicii lui
Catilina.
3. Secunda pars (cap. V, 10-X, 27)
Adresându-se lui Catilina, oratorul îl îndeamnă să părăsească
Roma. Argumentarea lui Cicero are în vedere următoarele
aspecte:
a) (cap. IV, 10-V, 13) prin plecarea conspiratorului (aşteptat
deja în tabăra lui Manlius) împreună cu tovarăşii săi, republica
                                                            
82 Quintilianus, op. cit., IV, 1, 63-64.
83 Ibidem, 68.

30
 N ot ă i s t o r ică  

va scăpa de o ameninţare internă, iar cetăţenii se vor simţi elibe-

raţi de o teamă apăsătoare. Consulul constată că, atunci când în
primejdie se află nu doar persoana sa, ci întreaga ordine politică,
nu mai este suficientă doar apărarea prin mijloace proprii, ci este
necesară o măsură mai drastică: izgonirea duşmanului;
b) (cap. VI, 13-VIII, 21) nimic nu îl mai reţine pe Catilina în
Roma; faptele sale reprobabile (atât cele din trecut, cât şi cele
recente) sunt bine cunoscute, dezaprobarea şi indignarea tuturor
fiind exprimate în diverse moduri (din partea senatorilor,
printr-o tăcere dezaprobatoare şi prin izolarea conspiratorului,
din partea patriei prin reproşuri amare, dinspre mulţimea
cavalerilor şi cetăţenilor care înconjoară senatul prin vociferări);
c) (cap. IX, 22-23) părăsind oraşul determinat de Cicero,
Catilina ar stârni ura concetăţenilor împotriva duşmanului său;
d) (cap. IX, 24-X, 27a) locul şefului conspiraţiei şi al compli-
cilor lui se află în afara zidurilor Romei, în tabăra lui Manlius,
printre cei asemenea lor.
4. Tertia pars (cap. XI, 27-XIII, 31)
Cuprinde autoapărarea lui Cicero şi este structurată în două
secţiuni:
a) (cap. XI, 27-29) într-un al doilea discurs fictiv al patriei
personificate, conţinând reproşul adresat consulului de a nu fi
ordonat uciderea lui Catilina, sunt sugerate trei motive care l-ar
fi putut împiedica să ia această măsură (obiceiul strămoşilor,
legile cu privire la pedepsele acordate cetăţenilor romani, teama
de ura posterităţii), dar şi argumente asupra netemeiniciei lor.
b) (cap. XII, 29-XIII, 31) oratorul adoptă o atitudine
autodefensivă şi oferă ca justificare a acţiunilor sale pericolul
reprezentat de conspiratorii care ar rămâne în Roma după uci-
derea şefului lor.

31
 Catilinara I 

5. Peroratio (cap. XIII, 32-33)

Cuprinde concluzia că, prin plecarea lui Catilina şi a tuturor
conjuraţilor, vor înceta toate acţiunile împotriva statului şi a
cetăţenilor. Ultimul paragraf (33) cuprinde două fraze: prima,
adresată lui Catilina, exprimă un ultim îndemn de a părăsi
Roma, iar a doua conţine o invocaţie către divinitatea în al cărei
templu se întrunise senatul (Iuppiter Stator) implorată să
protejeze cetatea şi să îi pedepsească pe vrăjmaşii ei.

32