Mihalache Bianca-Ioana

Pascu Victoria

Clasa a XI-a I
Cuprins
INTRODUCERE........................................................................................................................................2
TIPURI DE FAMILII...................................................................................................................................2
FUNCTII ALE FAMILIEI.............................................................................................................................4
NORME ALE FAMILIEI.............................................................................................................................5
INTRODUCERE
Familia este o formă socială de bază, realizată prin căsătorie sau concubinaj neformal,
care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). Familia se află în
mijlocul societății noastre, si evoluează pe zi ce trece.
Sociologii americani Burges şi Locke apreciau că familia se deosebeşte de alte grupuri
sociale prin următoarele caracteristici:
 este formată din persoane unite prin relaţii de căsătorie, sânge, adopţie
 membrii locuiesc, de regulă, sub acelaşi acoperiş, alcătuind un singur menaj
 este compusă din persoane ce interacţionează, intercomunică în cadrul rolurilor soţ-
soţie, tată-mamă etc.
 susţine şi perpetuează o cultură comună, derivată, în principal, din cultura societăţii
date, prezentând şi caracteristici proprii familiei respective.
Sociologul român Traian Herseni, sublinia că "familia ca instituţie socială, organizată şi
sancţionată prin reguli colective cuprinse în obiceiuri sau legi, cel puţin în societăţile
primitive şi arhaice, dar în mare parte până azi, exercită mai ales două funcţii: creşterea
copiilor şi completarea socio-economică a celor două sexe, pentru a forma împreună o unitate
socială eficientă".

TIPURI DE FAMILII
O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală (capul familiei fiind
mama) sau mai târziu patriarhală (capul familiei fiind tatăl). În cultura occidentală se
subînțelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă din tată și mamă care au
copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate.
Există și altă clasificare tipologică a familiei, respectiv familiile monogame (doar două
persoane sunt căsătorite), formă larg acceptată în prezent, și familiile poligame (îndeosebi un
singur barbat căsătorit cu mai multe femei). Forme moderne de familie au apărut ca perechi
necăsătorite care sunt considerați parteneri cu sau fără copii proprii sau adoptați.

În funcţie de numărul de generaţii, există:

1. Familia nucleară (numită si familie simplă) este acea familie compusă din soț, soție
împreună cu copiii minori care locuiesc și se gospodăresc împreună. Acesta
combinație este considerată unitatea minimală de organizare socială, ea reprezentand
nucleul tuturor celorlalte forme de structuri familiale.
 2. Familia extinsă (numită și familie lărgită sau familie compusă) cuprinde pe lângă
nucleul familial și alte rude sau alte generații. Ea include suplimentar față de copii și
părinții acestora, bunicii copiilor (părinții celor doi părinți), unchii și mătușile copiilor
(adică fratii și surorile părinților împreună cu soții și soțiile lor), verii primari (fii și
ficele unchilor și mătușilor copiilor) dar uneori chiar și străbunicii copiilor (părinții
bunicilor). De regula, într-o familie extinsă traiesc și se gospodaresc împreună trei
generații: copiii, parintii, și bunicii.
3. Familia monoparentală este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul
dintre părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării
părinților, a decesului unuia dintre părinți, a înfierii de către un adult a unui minor sau
ca urmare a deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a
locui cu un bărbat

In funcţie de criteriul locuinţei, putem delimita:

1. familia de rezidenţă, care constă din toate persoanele ce locuiesc în aceeaşi casă,
deci au locuinţă comună şi desfăşoară unele activităţi comune. Sociologul
american Burch apreciază că persoanele care trăiesc în aceeaşi locuinţă, indiferent
dacă sunt sau nu rude, sunt considerate membri ai aceleiaşi unităţi familiale;
2. familia de interacţiune, care reprezintă grupul de persoane între care există, în
primul rând, relaţii de rudenie, dar şi relaţii de ajutor reciproc, de schimburi de
produse, vizite reciproce etc. (este vorba, mai ales, de situaţia în care unul sau mai
mulţi membri ai unei familii sunt plecaţi la muncă / studii sau au părăsit familia,
deci nu împart aceeaşi locuinţă, dar păstrează puternice legături cu familia din care
au plecat).

În dependenţă de poziţia unei persoane în cadrul familiei, putem distinge:

1. familia de origine (de orientare), prin care desemnăm familia în care te naşti şi
creşti şi care este formată din mamă, tată, fraţi, surori. Mai este denumită şi familie
consanguină pentru a desemna faptul că între respectiva persoană şi ceilalţi
membri ai familiei (părinţi, fraţi şi surori) sunt legături de sânge;
2. familia proprie constituită prin căsătorie şi care include soţul, soţia şi copiii
acestora. Se mai numeşte şi familie de procreare (avându-se în vedere funcţia
demografică a acesteia) sau familie conjugală (sugerând că se originează în că-
sătoria partenerilor ajunşi la maturitate).
În cadrul societății, se mai disting urmatoarele tipuri de familii:
1. Familia particularistă
În societăţile în care predomină acest tip individul "prevalează asupra comunităţii, viaţa
privată asupra celei publice, profesiunile utile asupra celor liberale şi administrative".
Individul nu se bazează în acţiunile sale pe familie, ci pe capacităţile şi iniţiativa lui proprie.
Familia particularistă formează caractere independente la tineri, capabili de iniţiativă şi cu
putere organizatorică, pregătiţi să conducă afaceri şi activităţi comerciale în mod independent.
Acest tip de familie, cel puţin din punct de vedere istoric, stă la baza familiei instabile.
2. Familia instabilă
Trăsăturile familiei instabile sunt cel mai bine sintetizate de R.Pinot. Acesta consideră că, spre
deosebire de familia patriarhală, familia instabilă îşi creşte copiii fără a le comunica respectul
autorităţii şi al tradiţiilor şi, în acelaşi timp, nu-i pregăteşte pentru a fi originali, aşa cum se
face în cazul tipului particularist de familie. În familia instabilă, calitatea subordonării şi cea a
iniţiativei sunt deopotrivă absente, iar individul, care în realitate nu a primit nici o educaţie
sau instrucţie şi care nu e capabil de nimic, devine pradă a statelor şi a guvernelor.

FUNCTII ALE FAMILIEI

Familia are mai multe funcții sociale și biologice: Funcția biologică de reproducție umană
a familiei este controversată.
In prezent acest lucru nu mai este concludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin
reproducție se înțelege capacitatea de a produce urmași pentru asigurarea generației
următoare. Astfel familia pregnează calitatea de reproducție a unei societăți.
Sunt trei funcții sociale elementare a familiei:
 Funcția de socializare - formarea capacității de adaptare și motivare în
conviețuirea socială.
 Funcția economică - asigurarea materială și protejarea copiilor față de lipsuri și
boli.
 Funcția politică - asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă, această
funcție a familiei poate duce la fetișism.
Din aceste trei funcții se pot distinge și:
 funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a
familiei, prin transmiterea la generația următoare a tradițiilor religioase.
  funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în constituție, și care are scopul
protejării familiei în societate (plătirea alocațiilor, întreținerea copiilor, stabilirea
legilor de adoptare sau moștenire etc.)
 funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și recreere a
familiei

NORME ALE FAMILIEI

Ca orice institutie si familia functioneaza respectand o serie de reguli si de norme.
1. Normele casatoriei- privesc alegerea partenerilor:
 Casatorii endogame (din interiorul grupului)
 Casatorii exogame (din exteriorul grupului)
2. Norme care reglementeaza numarul partenerilor:
 Familii tip monogam;
 Familii tip poligam.
 Norme de autoritate:
 Matriarhatul;
 Patriarhatul;
3. Norme de locatie-unde se stabileste gospodaria:
 Patrilocatie;
 Matrilocatie;
 Neolocatie.
4. Norme pentru alegerea partenerului-alegerile se bazeaza pe sentimente:
 Proximitatea.
La inceput relatia se bazeaza pe asemanari (homogamia),dar sansele de reusita sunt crescute
de existenta completarii (heterogamia).