Ministerul Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului al

Republicii Moldova
IP Colegiul Tehnic Agricol din Soroca

Lucrări de laborator si
practice
La Disciplina: Masurari
electrice si electronice

Elaborat: Ungurean Danu

Grupa: EA 3/1

Verificat: Cecan Mihai

profesor

Soroca 2020
 Lucrare practica Nr 1.
-Verificarea metrologică a aparatelor analogice de măsură
Verificarea metrologică a aparatelor de măsurare analogice 1. Obiectul lucrării
Prin verificarea metrologică a unui aparat de măsurat se stabileşte: Dacă
acesta se încadrează în limitele erorilor tolerate; Dacă se îndeplinesc şi alte
condiţii tehnice prevăzute de standarde, norme sau alte reglementări Scopul
prezentei lucrări constă in verificarea primei condiţii pentru o serie de aparate
care vor fi specificate pe parcurs. 2. Noţiuni pregătitoare Prima condiţie
menţionată mai sus se verifică în urma operaţiei de etalonare, care constă în
compararea indicaţiilor aparatului de verificat cu cele ale unui aparat etalon.
Alegerea aparatului etalon se face astfel încât clasa de precizie a acestuia să
fie de cel puţin 5 ori mai mică decât a aparatului de verificat, sau de 2,5 ori
mai mică dacă se utilizeaza aparatul etalon cu curba de corecţie (dacă
aparatele au aceiaşi limită de măsurare) conform relaţiilor: c v x X v max c e
-----------------, ( 1 ) 5 x X e max c v x X v max c e -----------------, ( 2 ) 2,5 x X
e max Unde : c e si c v sunt clasele de precizie ale aparatului şi respectiv a
aparatului de verificat ; X v max si X e max sunt limitele maxime ale
intervalului de măsurare ale aparatului etalon şi respectiv de verificat.
Verificarea aparatelor prin metoda comparaţiei se face la reperele X = X v - X
e cifrate de pe scara gradată a aparatului de verificat.verificarea unui reper
constă in reglarea mărimii de măsurat la reperul aparatului de verificat şi
citirea indicaţiei aparatului etalon.se determină eroarea absolută X şi eroarea
raportată ε r pentru fiecare reper cifrat. Eroarea absolută şi eroarea raportată
( relativă ) se calculează cu relaţiile: X = X v X e, ( 3 ) X ε r = --------------
100, ( 4 ) X v max Unde : X v este indicaţia aparatului de verificat ; X e
indicaţia aparatului etalon Eroarea absolută pentru fiecare reper se compară
cu eroarea limită de măsurare a aparatului de verificat, dată de relaţia :
c v x X v max ( X) max = -------------------, ( 5 ) 100 Iar eroarea raportată
limită, ε rlim corespunzătoare clasei de precizie a aparatului de verificat.
Aparatul se consideră încadrat în clasa de precizie dacă : X ( X) max, ( 6 ) ε r
ε rlim ( 7 ) 3. Programul lucrării a. Probleme de studiat 1. Se va verifica un
voltmetru şi un ampermetru la reperele principale ale scării gradate. Pentru
fiecare reper principal al scării gradate se vor face două determinări ale
erorilor şi anume : - la descreşterea tensiunii (curentului) de la limita maximă
de măsurare până la zero ; - la creşterea tensiunii (curentului)de la valoarea
zero la limita maximă de măsurare 2. Se vor calcula erorile absolute pentru
fiecare reper principal al scării gradate şi se va verifica dacă acestea depăşesc
erorile limită ale voltmetrului (ampermetrului) de verificat. 3. Se vor calcula
erorile raportate (relative) pentru fiecare reper principal verificat, fie cu valori
în creştere, fie cu valori în descreştere şi se va verifica dacă acestea depăşesc
eroarea raportată limită corespunzătoare clasei de precizie a voltmetrului
(ampermetrului) de verificat (vezi tabelul 1). 4. Se va verifica un wattmetru
electrodinamic monofazat în următoarele situaţii : a) la tensiunea nominală şi
factor de putere nominal, modificându-se curentul ; b) la tensiunea nominală
şi curent nominal, modificându-se factorul putere. Se vor face aceleaşi calcule
ca şi la punctele 2) şi 3). b. Modul de experimentare
Se va prezenta doar modul de etalonare a unui voltmetru ( pentru ampermetru
procedându-se în mod similar ). Schema de montaj pentru verificarea voltmetrelor
este prezentată în figura 1, în care : V x voltmetru de verificat ; V e voltmetru etalon
de clasă de precizie 0,2 ; R h1 reostat principal de reglaj brut al tensiunii în montaj
poteonţiometric ; R h2 reostat auxiliar, pentru reglajul fin al tensiunii ; U sursa de
tensiune continuă ; K întrerupător bipolar. Schema de montaj pentru verificarea
ampermetrelor este prezentată în figura 2, unde : A x ampermetru de verificat ; A e
ampermetru etalon de clasă de precizie 0,2 ; R h1 reostat principal de reglaj brut al
curentului ; R h2 reostat auxiliar, pentru reglajul fin al curentului ; U sursa de
tensiune continuă ; K întrerupător bipolar. Pentru reostatul R h1 ( fig. 1 ), în montaj
potenţiometric, se va verifica prin calcul ca valoarea curentului absorbit de reostat să
nu depăşească valoarea curentului nominal al acestuia. La începutul experienţei
reostatul potenţiometric R h1 se va pune în poziţia de zero a tensiunii iar reostatul R
H2, auxiliar, în poziţie de rezistenţă maximă, alegăndu-se pentru voltmetru etalon
intervalul de măsurare corespunzător valorii tensiunii reperului principal care se
verifică. Manipulare constă în a varia reostatul poteonţiometric R h1 până când acul
indicator al aparatului de verificat V x se opreşte aproximativ în dreptul reperului de
verificat şi apoi a varia reostatul R h2, până când acul indicator se stabileşte în
dreptul reperului

Concluzie:In concluzie pot spune ca prin verificarea metrologică a unui aparat

de măsurat se stabileşte: Dacă acesta se încadrează în limitele erorilor tolerate;
Dacă se îndeplinesc şi alte condiţii tehnice prevăzute de standarde, norme sau alte
reglementări.

Lucrare de laborator Nr 1
-Măsurarea tensiuni și a intensitați curentului continuu și alternativ de
valoare mică și mare
Cel care a inventat galvanometrul electric este savantul Ampère

Ampermetrele sunt construite astfel încât la trecerea unui curent electric prin
aparat să se producă un cuplu ce poate deplasa (prin rotire cu un unghi)
echipamentul mobil (de regulă o bobină). În raport cu deplasarea unghiulară
se determină valoarea curentului care trece prin ampermetru.
Pentru a putea măsura intensitatea curentului electric în curent alternativ
folosim aparate magnetoelectrice înzestrate cu elemente redresoare (punţi
redresoare).
O altă posibilitate de a măsura intensitatea curentului electric o oferă
aparatele înzestrate cu dispozitive feromagnetice, electrodinamice sau
ferodinamice.
Aparatele magnetoelectrice sunt construite ca microampermetre,
miliampermetre, respectiv ampermetre. Aparatele feromagnetice sunt
concepute pentru a fi utilizate în instalaţiile electrice cu curenţi mari. Ca
aparate de tablou acestea sunt întâlnite ca ampermetre sau kiloampermetre.

Măsurarea intensităţii curentului electric se realizează cu ajutorul unui

ampermetru care se montează în serie în circuit. Rezistenţa proprie a
ampermetrului trebuie să fie mult mai mică decât rezistenţa circuitului (ra <<
R).

Pentru a măsura cu acest aparat este necesar să cunoaştem care este

constanta, CA, a ampermetrului. Aceasta se determină cu relaţia:

În cazul în care se dispune de un aparat de măsurat tip „multimetru”, se va

alege domeniul corespunzător de măsurare apelând la „comutatorului pentru
domeniu”.

Ca şi în cazul multimetrelor analogice, măsurarea cu ajutorul aparatelor

numerice se va face ţinând seama de mărimea care se măsoară.

Alegerea domeniului de măsurare la ampermetre se realizează cu ajutorul

comutatorului acestuia.

Aplicatie pentru determinarea constantei ampermetrului.

Extinderea domeniului de măsurare a ampermetrelor

Extinderea domeniului de măsurare a ampermetrelor se face cu ajutorul
şunturilor, iar în curent alternativ cu ajutorul transformatoarelor de măsurat
de curent numite reductoare.

Şuntul reprezintă rezistenţa electrică de valoare mică, care in montează în

paralel pe aparatul de măsurat şi prin care trece o parte din curentul de
măsurat

Concluzie:in concluzie pot apune caasurarea intensitatii sau tensiunii electrice

mari sau mici se poate realiza foarte usor folosind un amperimtru sau un
multimetru.
 Lucrare de laborator Nr 2
-Măsurarea puteri active în circuite monofazate și trifazate de
curent Alternativ Masurarea energiei electrice.Contorul monofazat si
trifazat.
Pentru masurarea puterii active in circuite de curent alternativ monofazat se
folosesc wattmetre electrodinamice sau feromagnetice. Wattmetrele
electrodinamice sunt instrumente cu camp radial , avand bobinele de curent
conectata in serie cu consumatorul (parcursa de curentul consumatorului), iar
bobina de tensiune cuplata cu o rezistenta aditionala in paralel cu consumatorul
(alimentata la tensiunea consumatorului), conform schemei Deviatia
instrumentului este proportionala cu puterea activa, scara wattmetrului fiind
uniforma. Cate una din bornele circuitelor de tensiune, respectiv de curent sunt
marcare cu "*". Pentru ca deviatia sa fie pozitiva (in sensul normal al scarii)
circuitele de curent si tensiune se conecteaza astfel incat curentul care le
parcurge sa aiba acelasi sens in raport cu bornele marcate (de ex ambii curenti
sa intre simultan in nbornele marcate)

Marimiile nominale ale unui wattmetru sunt:

-Curentul nominal (domeniu de curent) IN

-Tensiunea nominala (domeniu de tensiune)

-Factorul de putere nominal cosj

Domeniu de putere PN este puterea care determina deviatia instrumentului la

ultimul reper marcat pe scara si se calculeaza cu relatia (1):

PN=INUN cosj (1)

Marimile nominale se indica pe cadran sau langa bornele aparatului. Daca

factorul de putere nominal nu este inscris pe aparat se subantelege valoarea
cosj

Constanta wattmetrului se calculeaza cu relatia :

 [W/div] (2)

In care amax este numarul maxim de diviziuni al scarii

Puterea masurata se calculeaza cu relatia ( 3 )

PW=CWa[div] (3)
unde a[div] este indicatia aparatului

Relatia (3) corespunde cazului in care wattmetrul se conecteaza direct in circuit,

conform fig.2.2. In circuit se conecteaza un ampermatru si un voltmetru cu care
se urmaresc permanent marimiile U si I care nu trebuie sa depaseasca U N si
IN ale wattmetrului . Montajul introduce erori sistematice, datorita consumului
de putere al voltmetrului si circuitului de curent al wattmetrului. Corectarea
acestor erori se face cu relatia (4)
 Lucrare de laborator Nr 3
-Măsurarea rezistenței electrice cu ajutorul ohmetrului și megaohmetrului
magnetoelectric

Pentru masurarea rezistentei electrice se folosesc metode de masurare foarte

variate.

Metodele de masurare depind atat de valoarea rezistentei cat si de tipul

consumatorului .Astfel,se moasoara frecvent rezistente electrice ale
rezistoarelor,ale bobinelor,ale prizelor de pamant,rezistente de izolatie ale
instalatiilor sau a liniilor de tensiune.

Cele mai utilizate metode de masurare a rezistentei electrice sunt :

-Metoda indirecta a ampermetrului si volmetrului (montaj volt-ampermetric) ;

-Metoda cu citire directa utilizand ohmetre,megaohmetre si multimetre ;

-Metoda de comparatie (metode de punte).

In acest capitol se vor studia metodele indirecte si directe de masurare a

rezistentelor electrice.

Masurarea rezistentelor prin metoda ampermetrului si volmetrului

Metoda ampermetrului si volmetrului este o metoda indirecta si presupune 3

etape in precesul masurari si anume :

Se masoara tensiunea U la bornele consumatorului cu ajutorul unui volmetru ;

Semasoara intensitatea I curentului prin consumator cu un ampermetru ;

Se calculeaza rezistenta consumatorului prin introducerea valorilor obtinute

anterior in expresia matematica a legi lui ohm.

In montajele volt-ampermetrice, volmetrul poate fi legat inainte sau dupa

ampermetru,rezultand astfel 2 montaje de masurare a rezistentelor prin acesta
metoda si anume :

-montajul amonte

-montajul aval

Montajul amonte,reprezentat in figura 1 are volmetrul legat inaintea

ampermetrului.
In acest montaj ampermetrul masoara intensitatea curentului care trece prin
rezistenta de masura Rx.

Volmetrul masoara o tensiune U diferita de valoarea tensiuni Ux la bornele

rezistentei.

Tensiunea masurata este egala cu suma dintre tensiunea la bornele rezistentei

Ux si caderea de tensiune pe rezistenta inferioara r a ampermetrului Ua.

Se observa ca in situatia cand r <<Rx se poate neglija r si rezistenta

necunoscuta Rx rezultata direct din indicatiile aparatelor.

Montajul amonte se utilizeaza numai pentru masurarea rezistentelor de valoare

mare,fata de care rezistenta interna a ampermetrului se poate neglija.

Montajul aval este reprezentat in figura 2 si are volmetrul montat dupa

ampermetru.

In acest montaj ampermetrul masoara curentul I diferit de valoare curentului Ix

ce parcurge rezistenta :

I=Ix+Iv ,

Unde I,este curentul prin voltmetru.

Volmetrul masoara o tensiune U egala cu tensiunea de la bornele rezistentei

Rx :
 Lucrare practică NR 2
-Studierea schemelor bloc ale volmetrelor electronice de curent continuu
și de curent alternativ

Un voltmetru electronic este un dispozitiv ale cărui citiri sunt cauzate de

curentul dispozitivelor electronice, adică de energia sursei de alimentare a
voltmetrului. Tensiunea măsurată controlează curentul dispozitivelor
electronice, datorită cărora rezistența de intrare a voltmetrelor electronice
atinge valori foarte mari și permit supraîncărcări semnificative.

Voltmetre electronice sunt împărțite în analogice și discrete. În voltmetrele

analogice, tensiunea măsurată este convertită la o valoare
proporțională curent continuumăsurată cu un microametru magnetoelectric, a
cărui scară este gradată în unități de tensiune (volți, milivolți, microvolți). În
voltmetrele discrete, tensiunea măsurată suferă o serie de transformări, în
urma cărora valoarea măsurată analogică este convertită într-un semnal
discret, a cărui valoare este afișată pe dispozitivul indicator sub formă de cifre
luminoase. Voltmetrele analogice și discrete sunt deseori numite pointer și
respectiv voltmetre digitale.

Prin natura curentului, voltmetrele electronice sunt împărțite în

voltmetre tensiune constantă, tensiune alternativă, universal și puls. În plus,
există voltmetre cu proprietăți de selectare a frecvenței - selective.

La dezvoltarea voltmetrelor electronice, sunt luate în considerare următoarele

principale cerinte tehnice: înalt

sensibilitate; gamă largă de tensiune măsurată; gamă largă de frecvențe de

operare; impedanță de intrare mare și capacitate de intrare scăzută; mică
eroare; dependența cunoscută a citirilor de forma curbei de tensiune
măsurată. Cerințele enumerate nu pot fi îndeplinite într-un singur dispozitiv,
de aceea sunt produse voltmetre cu diagrame structurale diferite.

Luați în considerare voltmetrele electronice analogice.

Voltmetre de curent alternativ. Un voltmetru electronic de tensiune
alternativă constă dintr-un convertor AC-DC, un amplificator și un indicator
magnetoelectric. Adesea, la intrarea voltmetrului este instalat un divizor de
tensiune calibrat, cu care se mărește limita superioară a tensiunii măsurate.
În funcție de tipul de conversie, citirea voltmetrului poate fi proporțională cu
amplitudinea (vârf), rms rectificat sau valoarea rms a tensiunii măsurate. Cu
toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că scala oricărui voltmetru
electronic este calibrată în valori de tensiune sinusoidală rms (rms). Excepția
este voltmetrele de impuls, a căror scală este calibrată în valori de
amplitudine. Voltmetrul valorii amplitudinii (vârfului) (Fig. 3-18) constă dintr-
un convertor de amplitudine al amplificatorului de curent continuu al
curentului continuu și un indicator magnetoelectric, calibrat în volți. Divizorul
de tensiune este uneori prevăzut la intrarea voltmetrului. Traductorul de
amplitudine se realizează conform schemei cu intrare deschisă sau închisă.

Un traductor de amplitudine cu intrare deschisă (Fig. 3-19, a) este conexiune

serială o diodă de vid cu un rezistor conectat în paralel și un condensator C.
Dacă se aplică o tensiune de la o sursă cu rezistență internă la bornele 1-2,
condensatorul este încărcat prin diodă la o anumită valoare care se aplică
electrozilor diodei astfel încât este închis pentru cea mai mare parte a
perioadei, adică funcționează în modul de întrerupere (Fig. 3-19, b). În fiecare
perioadă, dioda se deschide pentru unii

perioada de timp în care și condensatorul este reîncărcat de un impuls de

curent la o tensiune cmax; constanta timpului de incarcare, unde este
rezistenta diodei deschise. Apoi dioda este închisă și condensatorul este
descărcat prin rezistor în timpul intervalului de timp de descărcare constantă

Concluzie: In concluzie pot spune ca la intrarea voltmetrului este instalat un

divizor de tensiune calibrat, cu care se mărește limita superioară a tensiunii
măsurate.
Ministerul Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului al
Republicii Moldova
IP Colegiul Tehnic Agricol din Soroca

Studiu individual
La Disciplina: Masurari
electrice si electronice

Elaborat: Ungurean Danu

Grupa: EA 3/1

Verificat: Cecan Mihai

profesor
 Soroca 2020
Tema: Clasificarea aparatelor de măsură după caracteristicele metrologice

O clasă de precizie este o clasă de instrumente de măsură sau sisteme de măsurare care satisfac anumite
cerințe metrologice stabilite destinate menținerii erorilor de măsurare sau incertitudinilor instrumentale
între limite specificate în condiții de funcționare specificate.

Deriva (variația, drift-ul, modificarea indicației) unui instrument de măsură este modificarea continuă sau
graduală în timp a indicației, din cauza modificărilor (interne) la nivelul caracteristicilor metrologice ale
unui instrument de măsură.

Un detector este un dispozitiv sau o substanță care indică prezența unui fenomen, a unui corp sau a unei
substanțe atunci când se depășește valoarea de prag a unei mărimi asociate.

Domeniul de măsurare al unui interval de indicație nominal este reprezentat de valoarea absolută a

diferenței dintre valorile extreme ale mărimii într-un interval de indicație nominal.

Eroarea informației de măsurare este eroarea de măsurare a unui instrument de măsură sau sistem de

măsurare pentru o valoare specificată a mărimii măsurate.

Eroarea la valoarea zero a mărimii măsurate este eroarea informației de măsurare acolo unde valoarea
specificată a mărimii măsurate este zero.

Incertitudinea instrumentală este o componentă a incertitudinii de măsurare ce provine de la un

instrument de măsură sau un sistem de măsurare în uz.

O indicație este o valoare a mărimii furnizată de un instrument de măsură sau de un sistem de măsurare.

O indicație martor (sau de fond) este o indicație obținută de la un fenomen, corp sau substanță similare
fenomenului, corpului sau substanței în curs de investigare, dar pentru care o mărime de interes este
presupusă a nu fi prezentă sau nu contribuie la indicație.

Un instrument de măsurare indicator este un instrument de măsură ce furnizează un semnal de ieșire

cuprinzând informații despre valoarea mărimii care este măsurată.

Un instrument de măsurare cu afișaj este un instrument de măsurare indicator la care semnalul de ieșire

are formă vizuală.

Un interval de măsurare (sau de lucru) este un ansamblu de valori ale mărimilor de aceeași natură care
pot fi măsurate de un instrument de măsură sau un sistem de măsurare dat cu o incertitudine instrumentală
(de măsurare) specificată, în condiții definite.

Un interval de indicație nominal este un set de valori mărginit de indicații extreme rotunjite sau
aproximative, care se poate obține pentru o poziție particulară a comenzilor unui instrument de măsură
sau sistem de măsurare și care servește la indicarea acestei poziții.

Stabilitatea unui instrument de măsură reprezintă proprietatea unui instrument de măsură prin care
caracteristicile sale metrologice rămân constante în timp.

Regimul de operare de limită este reprezentat de condițiile de funcționare extreme pe care se cere să le

suporte un instrument de măsură sau un sistem de măsurare, fără distrugeri și fără deteriorarea
caracteristicilor metrologice specifice, atunci când acesta funcționează ulterior în condiții inferioare
regimului său de operare nominal.
Regimul de operare de referință este reprezentat de condițiile de funcționare prevăzute pentru evaluarea
funcționarii unui instrument de măsură sau unui sistem de măsurare sau pentru compararea rezultatelor de
măsurare.

Regimul de operare nominal este un regim de funcționare care trebuie obținut în timpul măsurării astfel
încât un instrument de măsură sau un sistem de măsurare să funcționeze conform proiectării sale.

Regimul de operare staționar reprezintă un regim de funcționare a unui instrument de măsură sau sistem
de măsurare în care relația stabilită prin etalonare ramâne validă chiar și pentru un măsurand care variaza
în timp.

Rezoluția unui dispozitiv de afișare este cea mai mică diferență dintre indicațiile afișate care poate fi
percepută în mod semnificativ.

Scara unui instrument de măsurare cu afișaj este o componentă a unui instrument de măsură cu afișaj
constând dintr-un set ordonat de marcaje împreună cu orice valori ale mărimii asociate.

Timpul de reacție în trepte reprezintă durata dintre momentul în care o valoare a mărimii de intrare a unui
instrument de măsură sau a unui sistem de măsurare suferă o schimbare abruptă între două valori
constante specificate ale mărimii și momentul când o indicație corespunzătoare se stabilizează între limite
specificate în jurul valorii sale fixe finale.

Un transformator de măsură este un dispozitiv folosit în măsurare care furnizează o mărime de ieșire

aflată într-o relație specificată cu mărimea de intrare

Tema: Măsurarea intensități curentului electric si a tensiuni electrice.

Pentru determinare unor constante fizice ale unor elemente de circuit , de exemplu
rezistenţa electrică a unui rezistor sau pentru determinarea variaţiei unei mărimi fizice de
exemplu intensitatea curentului electric printr-un rezistor în funcţie de tensiunea aplicată pe
rezistor ,se realizează în laborator diferite montaje electrice .Principalele instrumente de
măsură utilizate sunt ampermetrul pentru măsurarea intensităţii curentului electric şi
voltmetrul pentru măsurarea tensiunii electrice .
Aşa cum am arătat ,ampermetrul se conectează în serie cu elementul respectiv
(rezistorul) ,iar voltmetrul se conectează în derivaţie cu acel element .Odată introduse în
montajul electric atît ampermetrul cît şi voltmetrul devin elemente ale montajului respectiv.
Prin introducerea instrumentelor de masură în montaj ,acesta se modifică din punct de
vedere electric .În mod tacit ,pînă acum, am considerat atît ampermetrul cît şi voltmetrul ca
elemente ideale ,elemente care nu modifică starea electrică a sistemului prin introducerea
lor în montaj.
Pentru ca să se realizeze această condiţie ,ampermetrul trebuie să aibă rezistenţa electrică
nulă iar voltmetrul trebuie să aibă o rezistenţă electrică enorm de mare, teoretic infinită.
Instrumentele reale nu pot îndeplini această condiţie .Fiecare instrument de măsură se
apropie de condiţia ideală dacă sunt folosite pentru anumite intervale de valori.
Ampermetrul real are rezistenţa electrică (RA) diferită de zero , dar mult mai mica decît
rezistenţa electrică (R) a rezistorului cu care se înseriază (RA << R).
Voltmetrul real are rezistenţa electrică (RV),finită ,dar mult ma i mare decît rezistenţa
electrică a rezistorului cu care se conectează în derivaţie (RV>>R).
Pentru a îndeplini aceste condiţii instrumentele de măsură se utilizează pentru anumite
domenii de valori măsurate. Aceste domenii sunt indicate de scala instrumentului
respectiv . În montajul respectiv trebuie sa folosim un instrument corespunzător .De
exemplu dacă intensitatea curentului care trebuie determinată este de ordinul cîtorva
amperi se utilizează un ampermetru cu scala 0-10 A. De asemenea dacă estimăm că
tensiunea măsurată este de ordinul volţilor utilizăm un voltmetru cu scala 0-12 V.
Aceste restricţii au consecinţe practic nedorite ,conducînd la necesitatea de a dispune de o
mare varietate de instrumente de măsură .
2. Măsurarea intensităţii curentului electric
Masurarea intensitatii curentului electric se face cu ajutorul metodelor de masurare directe
sau indirecte într-o gama de valori cuprinsa între 10-12 si 104A. Pentru masurarea
intensitatii curentului electric dintr-o latura a unui circuit electric este necesara introducerea
în latura de circuit respectiva, a unui ampermetru sau a unui traductor de curent rezultând o
perturbare a functionarii circuitului respectiv.
Metodele si mijloacele de masurare a intensitatii curentului electric prezinta particularitati în
functie de nivelul semnalului (intensitati mici sau mari) si de forma curentului electric
masurat (curent continuu sau alternativ, de joasa sau înalta frecventa). Masurarea
curentilor electrici de intensitate mica în c.c. se face cu ajutorul galvanometrelor
magnetoelectrice cu bobina mobila, având constanta de curent mai mica decât 10-6A/div.
În curent continuu, în domeniul 10-6...10-1A, se folosesc ampermetre magnetoelectrice.
Deoarece indicatia acestora este proportionala cu valoarea medie a curentului ce strabate
bobina instrumentului, ele nu pot fi folosite direct si în c.a.

Tema: Măsurarea energiei electrice.

Pentru masurarea energiei electrice sunt folosite aparate speciale numite
contoare. Contoarele sunt folosite pentru a inregistra energia
consumata, atat in retelele monofazate cat si in cele trifazate. Cele mai
utilizate tipuri sunt cele de inductie si mai nou cele electronice.
 Masurarea energiei electrice in circuitele de curent alternativ
monofazat

Pentru intelegerea principiului de functionare, vom analiza

contorul de inductie, contor care inca se regaseste in casele noastre si
care se pare va fi inlocuit foarte rapid de contoarele electronice.
Contorul cu inductie este un aparat dotat cu un mecanism care
inregistreaza consumul de putere activa intr-o perioada de timp.
Principiul de functionare al contorului cu inductie consta in actiunea
campului magnetic asupra curentului indus. Din aceasta interactiune
apare un cuplu activ care pune in miscare discul metalic cuplat la un
sistem inregistrator.
Functionarea contorului are la baza fenomenul inductiei
electromagnetice si este alcatuit din:
O bobina de curent, strabatuta de curentul absorbit de consumatorii
conectati in circuit

O bobina de tensiune, care este conectata in paralele cu receptorii

Un disc metalic ce ste fixat pe un ax

Un magnet permanent intre ai carui poli se invarteste discul metalic

Un sistem totalizator, care inregistreaza si indica numeric energia

consumata in functie de numarul de rotatii efectuate de discul mecanic
in unitatea de timp.

Contoarele monofazate se pot conecta direct in circuitul sau instalatia

unde se doreste sa se masoare energia, sau prin intermediul
transformatoarelor de masura (tensiune si curent), conform schemei:

 Contor monofazat conectat prin

 Contor monofazat conectat
intermediul transformatoarelor de
direct
curent si tensiune

 Folosirea transformatoarelor de tensiune (TU) si transformatoarelor de

curent (TI) se impune atunci cand tensiunea de alimentare este mai
mare de 500 V si curentii absorbiti de receptori este mai mare de 100 A.
 Masurarea energiei electrice in circuitele alternative trifazate
Contoarele folosite sunt contoare trifazate si care pot fi de inductie sau
electronice in diferite scheme de montaj.
Contorul cu inductie trifazat reuneste 2 sau 3 sisteme active. Fiecare
dintre acestesisteme avand cate o bobina de curent si una de tensiune,
astfel incat cuplul tuturor acestor sisteme sa actioneze asupra aceluiasi
ax; cuplul rezultat fiind direct proportional cu puterea trifazata
consumata.
Contoarele cu 2 sisteme active masoara energia consumata intr-o
instalatie electrica trifazata fara conductor neutru, iar contoarele cu 3
sisteme active masoara energia in instalatiile electrice trifazate avand
conductor neutru.
In cazul in care curentul sau tensiunea din circyuitele de masura
depasesc valorile bobinelor de curent sau tensiune, contoarele trifazate
se monteaza prin intermediul transformatoarelor de masurare.
 

Tema: Aparatelor digitale de măsurare.

Studiul aparatelor de măsură este deosebit de important, deoarece în zilele noastre se
poate măsura pe cale electrică aproape orice mărime electrică sau neelectrică.
Pentru a putea efectua o măsurătoare se stabileşte o metodă de măsurare şi se utilizează
un mijloc de măsurare, adică un aparat de măsurat.
Aparatele de măsură pot fi clasificate, având în vedere următoarele criterii:
- modul de afişare al rezultatului măsurării
- aparate analogice
- aparate digitale (numerice)
Aparatele digitale (numerice) se caracterizeaza prin faptul ca marimea de masurat este
transformata in semnale digitale care sunt preluate cu circuite specific, iar rezultatul
masurarii este afisat numeric si nu poate lua orice valoare deoarece indicatia variaza in
trepte, deci masurarea este discrete (discontinua).
1.1.Proprietati
- Avantaje:
- elimina erorile de citire (erori de scara, erori subiective, erori de calibrare, erori de
paralaxa);
- precizia de masurare foarte mare (10-5…10-6), dependent de numarul cifrelor afisate (cu
cat afiseaza mai multe cifre, cu atat prezia este mai mare);
- sensibilitatea foarte buna;
- evaluare rapida a valorii marimii masurate;
-comoditate in efectuarea masurarilor;
- viteza mare de masurare (sute de masurari pe secunda);
- comutare automata pe domeniul de masurare;
- posibilitatea inregistrarii rapide si precise a rezultatelor;
- posibilitatea automatizarii procesului de masurare;
-posibilitatea transmiterii rezultatelor la distanta,fara erori suplimentare;
- posibilitatea interconectarii cu calculatoare sau alte dispositive automate.
- Dezavantaje:
- complexitate mare;
- cost ridicat.
1.2. Utilizari
- Datorita performantelor sunt utilizate la:
- masurari de precizie in laborator;
- masurari in procesele industrial de automatizare;
- masurari cu transmiterea rezultatelor la distanta;
- masurari cu inregistrari numerice in procesele industrial;
- masurari cu prelucrarea rezultatelor pe calculator;
- controlul si supravegherea centralizata in procesele industrial.
1.3.Principiul de functionare
Principiul de funcţionare al unui aparat digital de măsurare constă în transformarea mărimii
de măsurat cu variaţie continuă în timp, în semnale digitale, prelucrarea specifică a
acestora şi afişarea sub o formă numerică.
Un semnal digital este un semnal cu 2 nivele, “0” şi “1”, informaţia fiind reprezentată prin
prezenţa unuia sau a altuia din cele 2 nivele.
Convertorul analog digital transformă un semnal analogic într-unul digital.
Operaţia de prelucrare numerică cuprinde următoarele etape:
- cuantificarea semnalului, care reprezintă operaţia de divizare a semnalului în “cuante”
(cantităţi egale, de o anumită valoare);
- codificarea, care reprezintă operaţia de asociere a unor valori numerice la cuantele
obţinute (codificarea binară operează cu nivelele “0” şi “1”, care corespund unor niveluri de
tensiune continue ( ex. 0V şi 5V);
- afişarea, care reprezintă operaţia de prezentare a rezultatului sub formă de cifre, cu
ajutorul indicatoarelor optoelectronice de tip LED sau LCD.
• Discretizarea-este operatia de transformare a variatiei continue a marimii
de masurat intr-o variatie in trepte. Ea seface atat in timp, cat si in nivel (amplitudine).