Otologia

Dr Stan Constantin
Anamneza
Motivele internării grupate pe simptome:
1.Otalgia versus otalgia reflexă
Otalgia/otodinia poate fi prezentă în cadrul traumatismelor urechii, inflamațiilor sau
patologiei tumorale. Otalgia reflexă reprezintă existența durerii localizate la ureche, fără a
avea drept cauză o afecțiune otică, motiv pentru care se impune examenul ORL complet
(cauza putând fi la nivelul articulatiei temporo-mandibulare, cavității bucale, orofaringelui,
hipofaringelui, etc).
2.Otorea reprezintă scurgerea lichidiană din urechea externă, putând fi seroasă, mucoasă,
mucopurulentă, purulentă sau chiar sânge (otoragie).
3.Hipoacuzia reprezintă deficitul de auz, putând fi de transmisie (prin afectarea urechii
externe sau medii), neurosenzorială (prin afectarea urechii interne) sau mixtă (care sumează
ambele tipuri de hipoacuzie).
4.Acufenele/tinitusul reprezintă zgomote pe care pacientul le aude în ureche, care pot fi
obiective (le poate auzi oricine) sau subiective (zgomote pe care doar pacientul le aude).
5.Vertijul/amețeala/tulburări de echilibru – afectarea aparatului vestibular.
• Antecedentele heredocolaterale pot oferi date în plus pentru un
diagnostic corect, cum ar fi: antecedente familiale de otoscleroza, de
hipoacuzie neurosenzorială.
• Antecedente personale fiziologice prezintă importanță: antecedentele
neonatale, patologia infecto-contagioasă intrauterină, postpartum.
• Dintre antecedentele personale patologice punem accent pe
sindroamele genetice, malformațiile otice, traumatismele craniene,
expunerea la zgomot industrial, ototoxice, antecedente de infecții otice
sau intervenții cofochirurgicale, alergiile medicamentoase.
• Condițiile de viață și muncă pot oferi contextul unei patologii
reprezentate de trauma sonoră, ototoxicitate industrială.
• Istoricul bolii va preciza simptomele acuzate de pacient, modalitatea
de debut sau circumstanțele apariției simptomatologiei, evoluția
simptomatologiei fără/cu tratament, rezultatele tratamentelor aplicate.
Examenul clinic ORL al urechii
Inspecția reprezintă prima etapă a examinării ORL și se va concentra pe:
• Inspecția feței –existența unei paralizii faciale periferice/centrale
• Inserția celor 2 pavilioane - comparativ
• Inspecţia pavilionului (urmărirea reliefurilor pavilionului: helix, antehelix și a depresiunilor
acestuia, conca, foseta naviculară și scafoidă) și a simetriei/asimetriei celor 2 pavilioane, inspecţia
meatului auditiv extern
Inspecţia regiunilor învecinate:
• Preauriculare: putându-se evidenţia prezenţa colobomelor sau a malformațiilor otice (mugurii otici)
• Retroauriculare –inspecția mastoidei: putându-se evidenţia tumefacție locală, cu decolarea
pavilionului auricular și proiectarea acestuia spre înainte, orificiu fistular, cicatrici postoperatorii,
urme traumatice
• Subauricular –inspecția regiunilor de drenaj limfatic (parotidian, jugulo-carotidian superior).
Palparea trebuie efectuată în cadrul examinării complete ORL. Se palpează următoarele elemente:
1. Urechea externă - palparea pavilionului (traumatisme, inflamații locale, tumori), mobilizarea acestuia și apăsarea tragusului (poate fi
dureroasă în cazul asocierii cu otita externă)
2. Mastoida – palparea celor trei puncte mastoidiene (traumatisme, inflamații locale, tumori, tromboflebita de sinus lateral):
a) antral
- localizare: în șanțul retroauricular, superior de meatul auditiv extern și care reprezintă proiecția antrului mastoidian
- în mod normal –nedureros
- devine dureros în cadrul otomastoiditelor acute
a) vârful mastoidian
- localizare – se alunecă pe suprafața externă a mastoidei până la nivelul vârful mastoidei
- în mod normal –nedureros
- devine dureros în cadrul otomastoiditelor acute
a) sinusal
- localizare pe marginea posterioară a mastoidei, care corespunde emergenței venei emisare mastoidiene, permeabile la copii, care se
resoarbe la adult
- în mod normal –nedureros
- devine dureros în cadrul tromboflebitei de sinus lateral, complicație a otomastoiditelor complicate.
3. Adenopatii pre- și retroauriculare, laterocervicale înalte.
Otoscopia +/- mijloace de mărire (endoscopia, microscopia)
Otoscopia necesită uneori toaletarea CAE în prealabil pentru a permite vizualizarea
atât aurechii externe, cât şi a celei medii, urmând a preciza următoarele aspecte
legate de:
a) conductul auditiv extern (CAE) – dimensiuni, calibru, poziţie, direcţie;
b) membrana timpanică – coloraţie, grosime, poziţie, mobilitate (manevra Vasalva,
utilizarea speculului Spiegel) şi a reperelor normale (ligamentul Gerlach,
ligamentele timpano-maleare anterior şi posterior, triunghiul luminos al lui Politzer,
scurta apofiză şi mânerul ciocanului, umbo, pars flaccida şi pars tensa), localizarea
leziunilor în funcție de cele 4 cadrane: antero-superior, antero-inferior, postero-
superior, postero-inferior (2 linii perpendiculare trasate astfel: o linie care trece prin
mânerul ciocanului și care împarte timpanul în 2 jumătăți: anterioară și posterioară,
a 2-a linie perpendicular pe prima și care trece prin umbo,care va împarte timpanul
în 2 jumătăți: superioară și inferioară);
c) chiar urechea medie, în prezenţa unei perforaţii a timpanului.
• Indicaţii - Această examinare clinică este efectuată de rutină, atât în
scop diagnostic (evidenţierea corpului străin şi/sau prezenţa
cerumenului şi/sau leziuni de decubit sau traumatice asociate, afecţiuni
ale urechii externe şi medii), cât şi terapeutic (cu extracţia dopurilor de
cerumen, a celor epidermice sau a corpilor străini, etc).
• Contraindicaţii–Nu prezintă contraindicaţii (face parte din examenul
ORL).
• Instrumentarul necesar efectuării otoscopiei: specul auricular
corespunzător diametrului CAE, oglindă frontală, sursă externă
luminoasă, otoscop/endoscop/microscop.
• Tehnica otoscopiei: se proiectează lumina la nivelul orificiului extern
al CAE, cu mâna opusă urechii de examinat, medicul trage pavilionul
în sus şi posterior la adult (în jos la copii mici) în vederea redresării
curburei externe cartilaginoase a CAE, iar cu mâna corespunzătoare
urechii de examinat, se introduce uşor speculul auricular prin meatul
auditiv extern, sub control vizual, până se depăşeste regiunea cu fire
de păr. Medicul va examina atât CAE, cât și membrana timpanică.
DOP CERUMEN
OTITA EXTERNA
MIRINGITA
OTOMICOZA
OTITA SEROASA
PERFORATIE MEMBRANA TIMPANICA
 Spalatura auriculara
Definiţie-spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui current de lichid.
Scop – terapeutic
- îndepărtarea secreţiilor ( puroi, cerumen)
-Îndepărtarea corpilor străini ajunşi in urechea externa accidental sau voluntar
Pregătiri - material - de protecţie - sorturi de cauciuc
• muşama, prosop
• sterile - seringa Guyon, vata
• lichid de spalatura la 37°C
• nesterile-tavita renala
• pacient-i se explica scopul tehnicii
• pentru spalatura depozitelor de cerumen cu 24 ore inainte se instileaza in conductul
auditiv extern de trei ori pe zi soluţie de bicarbonat de sodium in glicerina 1/20
• pentru dop epidermic- se instileaza soluţie de acid salicilic 1% in ulei de vaselina
• pentru corpi straini hidrofili (boabe de legume, cereale) se instileaza alcool
• pentru insecte vii se instileaza ulei de vase sau tampon cu alcool
 Tehnica:
-pacientul se aseaza pe scaun
-asistenta se spală pe mâini si imbraca sortul de cauciuc
-se verifica temperatura lichidului si se încarcă seringa Gyon
-pacientul deschide gura ( conductul se lărgeşte)
-trage pavilionul urechii in sus si inapoi cu stânga, iar cu mana dreapta se
injectează lichid de spalatura spre peretele posterosuperior
-operaţia se repeta pana când evacuarea conductului auditiv extern este completa
-se usucă conductul auditiv extern prin tamponare
-medicul controlează rezultatul spalaturii prin otoscopie
-se introduce un tampon de vata in conductul auditiv extern
-se examinează lichidul de spalatura

Accidente: -varsaturi,vertij, lipotimie, dureri, traumatizarea timpanului (presiune de

instilare prea mare sau temperatura mare sau mica)