Cuvântul publicitate vine forma cuvântul latin "advertere sensul" pentru a transforma

mintea spre".Unele dintre definițiile date de diverși autori sunt: În conformitate cu William
J.Stanton, "Publicitatea constă din toate activitățile implicate în prezentarea la un public un
non-personale, 2 sponsor-identificate, plătit-pentru mesaj despre un produs sau
organizație."Potrivit American Marketing Association "publicitatea este orice formă plătită de
prezentare non-personale și promovarea de idei, bunuri și servicii de către un sponsor
identificat".Publicitatea este utilizată pentru comunicarea informațiilor de afaceri către clienții
actuali și potențiali.Acesta oferă, de obicei, informații despre firma de publicitate, calitățile sale
de produs, locul de disponibilitate a produselor sale, etcPublicitatea este indispensabilă atât
pentru vânzători, cât și pentru cumpărători.Cu toate acestea, este mai important pentru
vânzători. În epoca modernă a producției la scară largă, producătorii nu se pot gândi să împingă
vânzarea produselor lor fără să le facă publicitate.Publicitate completează de vânzare personale
într-o mare măsură. Publicitatea a dobândit o mare importanță în lumea modernă, unde
concurența dură de pe piață și schimbări rapide în tehnologie, găsim moda și gustul în clienți.

Definiţiile marketingului se grupeaza in: a. vechiului concept de marketing, acesta fiind

considerat mijloc de vânzare şi de promovare, prodecerea efectuandu-se fara a tine cont de cerintele
pietei: - Presupune realizarea activităţilor economice care dirijează fluxul bunurilor şi serviciilor de la
producător la consumator sau utilizator (Asociaţia Americana de Marketing) - Reprezinta procesul de
planificare şi punere în practică a concepţiei, stabilirii preţului, promovării şi distribuirii unor bunuri,
servicii şi idei destinate schimburilor cu anumite grupuri, care să satisfacă clientela şi obiectivele
organizaţiei. (Asociaţia Americana de Marketing) - Reprezinta procesul de determinare a cererii pentru
un anumit produs sau serviciu, în vederea distribuirii şi vânzării pentru a obţine un anumit profit” (E.F.L.
Brech) - Reprezinta un întreg system de activităţi economice referitoare la programarea, preţurile,
promovarea şi distribuţia produselor şi serviciilor menite să satisfacă cerinţele consumatorilor actuali şi
potenţiali (W.J. Stanton) - Este o activitate cu totul nespecializată ce cuprinde întreaga afacere privită
prin prisma rezultatului final, adică din punctul de vedere al consumatorului (Baker, J.M). - este funcţia
unică, distinctivă, a unei anumite întreprinderi” (Peter F. Drucker). b. Noul concept de marketing ce pune
accent pe nevoile consumatorilor: - este procesul prin care societatea, pentru a-şi satisface nevoile de
consum, creează sisteme de distribuţie, interacţionând fărăconstrângeri tehnice (economice) şi etice
(sociale), înfăptuiesc tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei, ducând la schimburi şi
consum” (Robert Bartels) - reprezintă atât un ansamblu de activităţi îndeplinite de organizaţii, cât şi un
proces social, existand la nivel macro (dirijarea fluxului economic de bunuri şi servicii de la producători la
consumatori astfel încât oferta să acopere efectiv cererea) şi micro (atingerea obiectivelor unei
organizaţii, prin anticiparea nevoilor clientului şi prin direcţionarea fluxului de bunuri şi servicii de la
producător la consumator) (E. Jerome, Mc Carthy şi William D. Perreault Jr.) - este procesul de
management responsabil pentru identificarea, anticiparea şi satisfacerea în mod profitabil a necesităţilor
clientului” (The Chartere Institute of Marketing, U.K.). - reprezintă procesele de planificare şi executare a
concepţiei, stabilirii preţului, promovării şi distribuţiei ideilor, bunurilor şi organizaţiilor” (American
Marketing Association - marketingul = satisfacerea cererii + obţinerea de profit (A. Denner) - este
ansamblul de activităţi destinate facilitării şi efectuării schimburilor” (Kotler) - reprezintă legătura dintre
nevoile societăţii şi structura răspunsului industrial al acesteia” (Kotler) - este activitatea umană
orientată în direcţia satisfacerii nevoilor şi dorinţelor prin intermediul procesului schimbului (Kotler) -
este procesul prin care o organizaţie se racordează la piaţă într-un mod creativ, productiv şi profitabil”
(Kotler) - este arta de a crea şi satisface cererea într-un mod profitabil” (Kotler) - consta in oferi bunurile
şi serviciile necesare la momentul şi în locurile potrivite, la preţul adecvat, însoţite de activităţi de
comunicare şi promovare adecvate” (Kotler Marketingul ar trebui să includă următoarele elemente: - o
concepţie modernă în orientarea întreprinderilor, (cercetarea nevoilor de consum, a perspectivei
acestora, toate activităţile concrete, care alcătuiesc ciclul economic complet al bunurilor şi serviciilor şi
terminând cu comercializarea lor pe piaţă, si urmarind nivelul de satisfacere a nevoilor) - concretizată
într-un ansamblu coerent de activităţi practice (ce necesita mobilizarea resurselor, asigurarea sinergiei
corespunzatoare, crearea compartimentelor specializate si implemnetarea unui nou mod de conducere)
- programate şi organizate prin utilizarea unor metode şi tehnici ştiinţifice(preluate din discipline
precum: economia, statistica, matematica, sociologia, psihologie etc).

"Marketingul este acea funcțiune a firmei care identifică nevoi și dorințe încă nesatisfăcute, le
definește ca atare și le măsoară intensitatea și potențialul de profitabilitate, stabilește care
sunt piețele-țintă pe care le poate servi cel mai bine organizația, decide asupra produselor,
serviciilor și programelor adecvate pentru servirea piețelor astfel selectate și le cere tuturor
celor din organizație să se gândească la client și să-l servească.

“Marketingul este acea activitate umana directionata spre satisfacerea nevoilor si dorintelor
umane printr-un process de schimb”[

PHILIP KPTLER

ADVERTISING MEDIA

Unit Structure:

4.0 Objectives of the lesson

4.1 Introduction

4.2 Determinants of Advertising Media

4.3 Radio Advertising

4.4 Internet Advertising

4.5 Television Advertising

4.6 Press Advertising

4.7 Film Advertising

4.8 Purchase Point Advertising

4.9 Specialty Advertising

4.10 Video Advertising

4.11 Outdoor or Mural Advertising

4.12 Emerging Media options

4.13 Display or Indoor Publicity

4.14 Summary

4.15 Questions

Originea pâinii crescute/ substantiv: pâine; substantiv plural: pâine 1.alimente din făină,
apă și drojdie sau un alt agent de leaving, amestecate și coapte." o bucată de pâine" pâinea sau
placheta folosită în Euharistie." pâine de altar" mâncarea de care ai nevoie pentru a trăi." slujba
lui de zi pune pâine pe masă" Deci, ce este pâinea?Practic, este o pastă de făină și apă, fierte
peste sau înconjurat de căldură.Conform istoriei, cea mai veche pâine a fost făcută în sau în
jurul anului 8000 î.Hr. în Orientul Mijlociu, în special În Egipt.Quern a fost primul instrument
cunoscut de măcinare. Cereale a fost zdrobit și brutarii produs ceea ce noi acum recunosc în
mod obișnuit în forma sa cea mai apropiată ca chapatis (India) sau tortillas (Mexic).Știai că
egiptenii erau berarii de bere pricepuți?Se crede că expertiza lor de bere combinată cu climatul
cald, a produs primul aluat din lume... prin adăugarea lor drojdie sălbatice la amestecul de
pâine.Băutură și pâine, oameni buni.

În întreaga lume, în secolele următoare, țările au dezvoltat propriile versiuni de

pâine.Unii au plecat, alții nu. Romanii au inventat măcinarea apei în jurul anului 450 î.Hr. și, ca
atare, au dus pâinea la ceea ce a fost ulterior considerată o formă de artă.Interesant, romanii
mai bogati considerau painea mai alba ca fiind de calitate superioara si mai potrivita pentru
educati si bogati.De asemenea, în epoca medievală britanică, coacerea pâinii a devenit un
simbol al statutului.Clasele superioare au preferat pâini fine, albe, în timp ce cele cu statut mai
sărac au rămas cu secară, tărâțe și pâine mai grosieră.s-au schimbat vremurile... Până în 600
î.Hr. persanii au inventat un sistem de moară de vânt pentru măcinarea boabelor, iar mexicanii
au făcut primele tortilla de porumb măcinate cu piatră în jurul anului 100 î.Hr.

ThrouIt nu a fost până în 1834 că fabrica de role de oțel a fost inventat, în Elveția.Acest
lucru a fost revoluționar în lumea de coacere pâine. În loc să zdrobească grânele, sistemul cu
role s-a deschis în schimb, facilitând astfel separarea endospermului, germenilor și
tărâțelor.Intoleranta la gluten dintre noi sunt foarte recunoscători pentru această invenție -
danke, grazia, grazie, merci.Adăugarea de produse chimice a intrat în joc în secolul 20.Pâinea a
devenit mai albă, mai moale și a durat mult mai mult. Făina a fost puternic procesată, dar
guvernul a impus adăugarea înapoi de minerale și vitamine – îmbogățirea făinii.Cu toate
acestea, în 1970 consumul american a scăzut. În SUA a crescut din nou în 1980, în parte datorită
brutari merge "înapoi la rădăcinile lor" și producătoare de artizan, rustic, pâine mai sănătoasă,
fără substanțe chimice sau aditivi.

3 CARACTERISTICI DE PUBLICITATE 1.Comunicare: Publicitatea este mijloace de

comunicare în masă ajunge la masele.Este o comunicare non-personală, deoarece se adresează
maselor.2.Information: Publicitatea informează cumpărătorii cu privire la beneficiile pe care le-
ar obține atunci când achiziționează un anumit produs.Cu toate acestea, informațiile furnizate
ar trebui să fie complete și adevărate.3.Persuasiune: Agentul de publicitate se așteaptă să
creeze o atitudine favorabilă, care va duce la acțiuni favorabile.Orice proces de publicitate
încearcă să transforme perspectivele în clienți.Este, prin urmare, o vânzare indirectă și, în
esență, o tehnică de convingere.3 4.Profit Maximizare: Adevărata publicitate nu încearcă să
maximizeze profiturile prin creșterea costurilor, ci prin promovarea vânzărilor.În acest fel nu va
duce la creșterea prețului produsului.Astfel, are o abordare mai mare a vânzărilor, mai degrabă
decât o abordare cu costuri mai mari.5.Non-Personal Prezentare: Salesmanship este de vânzare
personală în timp ce publicitatea este non-personal în caracter.Publicitatea nu este destinat
pentru oricine individuale, dar pentru toți.Nu există nici o atracție personală în publicitate.

6.Identificat Sponsor: Un sponsor poate fi o persoană fizică sau o firmă care plătește pentru
publicitate.Denumirea unei societăți de renume poate crește vânzarea sau produsele.Produsul
devine o piață bună din cauza identității sale cu corpul corporativ reputație.7.Consumer
Choice : Publicitatea facilitează alegerea consumatorului. Aceasta permite consumatorilor să
achiziționeze bunuri în conformitate cu cerințele și opțiunile lor bugetare.Alegerea corectă face
consumatorul fericit și satisfied.8.Art, Știință și Profesie: Publicitatea este o artă, deoarece
reprezintă un domeniu de creativitate.Publicitatea este o știință pentru că are un corp de
cunoștințe organizate.Publicitatea este profesia este acum tratată ca o profesie cu organismele
sale profesionale și codul de conduită pentru membri.9.Element de marcare Mix: Publicitatea
este un element important al mixului de promovare.Publicitatea s-a dovedit a fi de mare
utilitate pentru a vinde bunuri și servicii.Mari produce cheltui crores de rupii pe publicitate.

Concurenţii constituie un element al micromediului, reprezentaţi de persoane fizice şi

juridice, private

sau publice, care îşi dispută aceiaşi clienţi, aceleaşi resurse de aprovizionare, furnizori, pieţe de

desfacere, urmăresc satisfacerea aceloraşi nevoi sau unor nevoi asemănătoare.

• Înlocuitorii sunt concurenţii care oferă produse foarte diferite ca formă, dar care satisfac
aceeaşi

nevoie.

• Nou-veniţii se pot grupa, la rândul lor, în: firme care déjà vând unui anumit segment de
consumatori şi

decid să-şi extindă gama de produse pe care le oferă; si firme din “amontele” sau “avalul” unei
industrii

şi care încearcă astfel să-şi asigure fie o sursă de aprovizionare, fie o reţea de distribuţie.
Şansele

apariţiei unui nou venit pe o piaţă depind de capacitatea firmelor existente de a impune bariere
la intrare

precum: diferenţierea produsului şi fidelitatea clienţilor.

Formele concurenţei

• Concurenţa directă se desfăşoară între firme care se adresează aceloraşi nevoi, cu produse

asemănătoare, identice sau prea puţin diferenţiate.

• Concurenţa indirectă se referă la concurenţa dintre firmele care se adresează aceloraşi nevoi
sau unor

nevoi diferite, prin oferirea de produse diferite.

• Concurenţa perfectă are doar o existenţă teoretică, deoarece în practică este imposibil de
reunit toate

condiţiile ei: (1) atomicitatea cererii şi a ofertei (existenţa unui număr mare de vânzători şi
cumpărători

şi cu o putere apropiată şi mică, aşa încât nici unul dintre ei nu va putea influenţa piaţa/preţul);
(2)

fluiditatea cererii şi a ofertei (adaptarea rapidă a cererii la ofertă şi invers); (3) transparenţa
pieţei

(cunoaşterea precisă de către vânzători şi cumpărători a tuturor elementelor pieţei); (4)

omogenitatea

produselor (existenţa pe piaţă de produse identice, echivalente); (5) intrarea şi ieşirea liberă pe
piaţă

(prin care se înţelege situaţia de determinare a eficienţei producătorului exclusiv prin mijloace

economice de piaţă); (6) perfecta mobilitate a factorilor de producţie (găsirea libera şi

nelimitata a

capitalul şi forţa de muncă de care au nevoie la un moment dat).

• Concurenţa imperfectă, situatia reala poate avea următoarele forme: concurenţă

monopolistica (multi

ofertanţi), concurenţă de oligopol (număr mic de ofertanţi), concurenţa de monopol (un singur
vânzător),

concurenţă de tip monopsonică (număr mic de cumpărători).

• Concurenţa loială se referă la competiţia desfăşurată în cadru legal, urmărind perfecţionarea

propriei

activităţi.

• Concurenţa neloială este cea care se bazează pe folosirea unor mijloace necinstite,
prejudiciind în mod
conştient activitatea concurenţilor ce consta in: denigrarea concurenţilor, concurenţa
parazitară,

concurenţa ilicită, fraudă fiscal, dumping-ul.

- Mediul tehnologic cuprinde componentele care explică cum se obţin

produsele/serviciile societăţii,

fiind considerat cel mai puternic factor care influenţează destinul actual al umanităţii. Astfel
specialiştii

de marketing trebuie să fie atenţi la tendinţele care se manifestă în mediul tehnologic, si

anume: ritmul

înalt al progresului tehnic (produse obişnuite care in trecut nu existau), creşterea cheltuielilor
de

cercetare-dezvoltare (datorita crearii tehnologiilor si produselor noi), creşterea numărului de

produse cu

îmbunătăţiri minore (datorita riscului comercializării noilor produse precum si a cheltuielilor

ridicate

crearii tehnologiilor si produselor noi); inăsprirea reglementărilor (datorita interzicerii

comercializarii

produselor ce prezintă un risc potenţial pentru consumatori).

PIAŢA ÎNTREPRINDERII
Piaţa este, un mod de confruntare a ofertei (productia de bunuri si servicii) cu cererea (nevoi de

consum) pentru realizarea unui schimb de servicii, produse sau capital. Piaţa este reprezentată
de toţi

clienţii potenţiali care au aceeaşi nevoie sau dorinţă şi care sunt dispuşi şi au capacitatea de a se
angaja

într-o relaţie de schimb pentru satisfacerea aceleiaşi nevoi sau dorinţe.

Legat de noţiunea de piaţă apar şi alte concepte, al căror conţinut va trebui clarificat, din punct
de
vedere al teoriei de marketing

Nevoi şi dorinţe. O nevoie umană reprezintă o stare de conştientizare a lipsei unei satisfacţii
elementare,

iar dorinţa reprezintă aspiraţia către anumite lucruri (produse/servicii) care pot satisface aceste
nevoi.

Cererea reprezintă dorinţa pentru un anumit produs, dublată de posibilitatea şi decizia de a-l
cumpăra.

Dorinţele se transformă în cereri atunci când sunt sprijinite de puterea de cumpărare.

Produsele/serviciile. Oamenii îşi satisfac nevoile şi dorinţele cu ajutorul produselor şi serviciilor,

fiecare

produs avand o anumită capacitate specifică de a satisface o anumită nevoie Criteriul de

alegere este

valoarea atribuită de cumpărător, adică aprecierea consumatorului asupra capacităţii totale a

unui produs

de a-i satisface propriile nevoi.

Schimbul şi tranzacţiile oamenii îşi satisfac nevoile şi dorinţele prin intermediul schimbului.
Schimbul

este procesul de obţinere a produsului dorit, oferind altceva în locul său Astfel marketingul şi
specialiştii

de marketing urmăresc să influenţeze nevoile, dorinţele, cererea, oferind consumatorilor vizaţi

produse/servicii adecvate.

În teoria şi practica de marketing se utilizează mai multe tipuri de pieţe, în funcţie de natura şi

caracteristicile acestora distingem:

1. Piaţa liberă caracterizează situaţia în care actele de vânzare-cumpărare se desfăşoară liber,

nedirijat,

în cadrul unor limite impuse indirect, de cele mai multe ori prin pârghiile economiei de piaţă
(impozite
taxe, politica de credite etc). Acest tip de piaţă este caracteristic economiei de piaţă, care
presupune:

exercitarea liberei iniţiative şi a libertăţii de acţiune a agenţilor economici, manifestarea

concurenţei,

formarea liberă a preţurilor/tarifelor pe baza raportului cerere-ofertă, orientarea activităţii pe

baza

raportului cerere-ofertă, mişcarea liberă a capitalurilor şi a forţei de muncă etc.

2. Piaţa controlată (planificată) caracteristică modelului de economie de tip socialist sau

planificat,

activitatea economică fiind condusă centralizat, rigid, actele de vânzare-cumpărare fiind

dirijate,

necorelate cu cerinţele reale.

3. Piaţa efectivă reflectă dimensiunile reale ale pieţei, oglindind măsura în care a avut loc
confruntarea

dintre cerere şi ofertă, precum şi concretizarea acestei confruntări în acte de vânzare-

cumpărare.

4. Piaţa potenţială se referă la dimensiunile posibile ale pieţei, limitele cele mai largi în cadrul
cărora

urmează să aibă loc confruntarea cererii cu oferta.

5. Piaţa deschisă caracterizează situaţia în care pe piaţă nu domină nici o marcă şi toate au
aceeaşi

şansă.

6. Piaţa închisă defineşte situaţia în care câteva mărci domină piaţa, ceea ce face aproape
imposibilă

pătrunderea pe piaţă a altora.

7. Piaţa latentă este formată din persoane care împărtăşesc aceeaşi nevoie sau dorinţă pentru
un

produs/serviciu care nu există încă.

8. Piaţa de afaceri constă în totalitatea organizaţiilor care achiziţionează bunuri şi servicii în
vederea

producerii altor bunuri şi servicii, care vor fi vândute, închiriate sau furnizate altora.

9. Piaţa de masă este compusă din mai multe micropieţe, fiecare dintre ele caracterizându-se
prin

propriile dorinţe, percepţii, preferinţe şi criterii de cumpărare.

10. Piaţa-ţintă reprezintă partea din piaţa disponibilă asupra căreia firma decide să-şi
concentreze

atenţia.

11. Piaţa organizaţiilor nelucrative este alcătuită din şcoli, spitale, cămine şi alte instituţii care
trebuie

să ofere bunuri şi servicii pentru anumite categorii de persoane.

12. Piaţa întreprinderii defineşte gradul efectiv sau potenţial de pătrundere în consum/utilizare
a

produselor/serviciilor unei firme specializate în producerea sau comercializarea lor. Abordată ca

sferă de

confruntare a cererii cu oferta, piaţa întreprinderii exprimă raporturile care se formează între
oferta

proprie (care poate fi alcătuită din unul sau mai multe produse/servicii) şi cererea pentru
acestea.

13. Piaţa produsului exprimă gradul de pătrundere a acestuia în consum/utilizare sau gradul de
solicitare

de către consumatori, având în vedere posibilităţile prezente şi viitoare de desfacere a lui

14. Piaţa totală, aferentă unui anumit teritoriu, este alcătuită din ansamblul pieţelor
întreprinderilor care

acţionează în cadrul ei şi, în acelaşi timp, din totalitatea pieţelor produselor care fac obiectul
actelor de

vânzare-cumpărare.
Între piaţa întreprinderii şi piaţa produsului se stabilesc anumite legături, si anume:

(1) Piaţa întreprinderii coincide cu piaţa produsului - în acest caz întreprinderea deţine o poziţie
de

monopol în producerea sau desfacerea unui anumit produs/serviciu. În cadrul pieţei totale, cele
două

pieţe deţin aceeaşi poziţie.

(2) Piaţa întreprinderii cuprinde pieţele mai multor produse, ceea ce înseamnă că firma deţine

monopolul producerii/desfacerii mai multor produse/servicii. În această situaţie, piaţa fiecărui

produs

deţine o anumită parte din piaţa întreprinderii, iar în cadrul pieţei totale, fiecare produs are o
pondere

mai mică decât întreprinderea.

(3) Piaţa produsului este alcătuită din pieţele mai multor întreprinderi. În acest caz, mai multe

întreprinderi produc/desfac acelaşi produs.

(4) Pieţele întreprinderilor se interferează cu pieţele produselor şi fiecare dintre ele deţine o
cotă parte

din cealaltă