SodaPDF Merged Merging Result

CAPITOLUL 3
ÎNTINDEREA ŞI COMPRESIUNEA BARELOR
3.1 Dimensionarea, verificarea, determinarea sarcinii capabile şi calculul

deplasărilor
O bară solicitată de forţe cu punctul de aplicaţie pe axa centrelor de greutate şi

orientate după direcţia ei, este supusă tracţiunii sau compresiunii – figura 3.1.
Figura 3.1. Întinderea şi compresiunea barelor
Pentru orice solicitare, în stabilirea relaţiilor rezistenţei materialelor, se

parcurg două etape.
i . S t a b i l i r e a l e g i i d e d i s t r i b u ţ i e a t e n s i u n i l o r î n s e c ţ i u n e , pe
baza considerentelor de deformaţie, verificate experimental.
21
22 Capitolul 3. Întinderea şi Compresiunea Barelor
Se consideră bara prismatică din figura 3.2 pe a cărei suprafaţă laterală se

trasează o secţiune plană B, normală pe axă. După aplicarea forţei F , secţiunea se
deplasează în poziţia B ' B . Conform ipotezei lui Bernoulli, toate fibrele se
alungesc cu aceeaşi cantitate  . Împărţind cu lungimea iniţială a barei – constantă
– se obţine

  constant. (3.1)
l
În concluzie, alungirile specifice sunt constante în toată secţiunea.
Multiplicând cu constanta E , modulul de elasticitate longitudinală, rezultă
  E    constant. (3.2)
La solicitarea de tracţiune, ca şi la cea de compresiune, tensiunile  sunt
constante în secţiune.
ii. Se scriu r e l a ţ i i de echivalenţă între eforturile din
s e c ţ i u n e ş i t e n s i u n i l e p r o d u s e d e s a r c i n i , conform regulilor din
mecanică.
Figura 3.2. Echivalenţa dintre eforturi şi tensiuni
Conform figurii 3.2, c, forţa axială N este echivalentă cu rezultanta

infinităţii forţelor paralele   dA
N    dA     dA    A . (3.3)
A A
Capitolul 3. Întinderea şi Compresiunea Barelor 23
Dimensionarea se realizează cu relaţia

N max
Anec  . (3.4)
a
Verificarea presupune compararea tensiunii efective cu tensiunea admisibilă
N max
 ef   a . (3.5)
Aef
Forţa axială capabilă a fi preluată de bară este

N cap  Aef   a . (3.6)
Forţa axială N  F , tensiunea  şi alungirea specifică  ale barei din
figura 3.2, c sunt constante pe toată lungimea ei.
Alungirea totală a barei este
 N l
   l  l  , (3.7)
E E A
iar termenul E  A se numeşte r i g i d i t a t e a a x i a l ă a b a r e i .
La bara comprimată deformaţia se numeşte scurtare.
Alungirea unei bare prismatice supusă unor forţe axiale constante pe
intervale
N l
  . (3.8)
E A
Dacă secţiunea barei variază continuu în lungul axei barei, se calculează
N  dx
alungirea unui element infinitezimal din bară d   , iar alungirea totală este
E A
N  dx
  . (3.9)
l
E A
3.2. Sisteme static nedeterminate supuse încărcărilor axiale
Folosirea ecuaţiilor de deformaţii oferă posibilitatea rezolvării sistemelor static

nedeterminate, imposibil de rezolvat cu ecuaţiile solidului rigid.
Ecuaţiile de deformaţii sunt expresii matematice ale condiţiilor de deformaţii

pe care trebuie să le satisfacă sistemul de bare.
Bară cu capetele fixe

Se consideră bara din figura 3.3, încastrată la capete şi încărcată cu forţa axială F în
secţiunea 1 . Să se calculeze reacţiunile H A , H B din încastrări.
Figura 3.3. Bară încastrată la ambele capete
H A  HB  F  0 (1)
Relaţia (1) este o ecuaţie cu două necunoscute. În consecinţă, pentru
rezolvarea problemei, este necesară încă o ecuaţie – condiţia de deformaţie.
Se observă că porţiunea A 1 a barei este alungită în timp ce porţiunea 1  B
este comprimată. Alungirea totală a barei este nulă deoarece pereţii sunt ficşi.
Expresiile forţei axiale pe intervale sunt:
A 1 N A1  H A ;
1 B N1B  H A  F  H 2 .
Condiţia de deformaţie este

H A  a H A  F  b
 total   0,
EA EA
din care rezultă
HA  a  HA  F  b  0 (2)
Din ecuaţiile (1) şi (2) rezultă
b b a
HA  F  F ; HB  F  .
a b l l
Sistem de bare paralele

Se consideră bara OB din figura 3.4, a, articulată în O , încărcată cu forţa F şi
legată prin trei tije verticale, de lungime l şi rigidităţi E1  A1 , E2  A2 , E3  A3 . Să
se determine reacţiunile din articulaţie şi eforturile N1 , N 2 , N 3 din bare.
Figura 3.4. Sistem de bare paralele
Se scriu ecuaţiile solidului rigid:
 FH  0  H 0
 FV  0  V  N1  N 2  N 3  F  0 (1)
 MO  0  N1  d1  N 2  d 2  N 3  d 3  F  d  0 (2)
În această etapă a rezolvării există 2 ecuaţii şi 4 necunoscute.

Se consideră că bara OB are rigiditate foarte mare. Conform figurii 3.4, c
alungirile tijelor sunt:
1  d1  tg ;  2  d 2  tg ;  3  d 3  tg .
Făcând înlocuirile se obţin:
N1  l
 d1  tg (3)
E1  A1
N2  l
 d 2  tg (4)
E2  A2
N3  l
 d 3  tg (5)
E3  A3
În această etapă sunt disponibile 5 ecuaţii care fac posibilă determinarea
celor 5 necunoscute – 4 anterioare plus unghiul de rotire  .
Sistem de bare articulate concurente

Asupra sistemului de bare articulate din figura 3.5 acţionează forţa verticală F .
Sistemul are simetrie geometrică şi mecanică, barele laterale având rigiditatea
E1  A1 , iar bara centrală rigiditatea E  A . Barele laterale au lungimea l . Să se
calculeze eforturile din bare.
Figura 3.5. Sistem de bare articulate concurente

Din suma de forţe pe orizontală în nodul G rezultă că barele laterale au

acelaşi efort N1 .
Suma de forţe pe verticală în nodul G este:
N  2  N1  cos  F  0 . (1)
Cea de-a doua ecuaţie rezultă din condiţia de deformaţie care se obţine din
GHI :
HI  GI  cos    
Segmentul HI este alungirea barei DG
N1  l
HI 
E1  A1
iar segmentul GI măsoară alungirea barei centrale CG
N   l  cos 
GI 
E A
Se neglijează variaţia unghiului      
Înlocuind condiţiile de deformare se obţine
N1  l N  l  cos 2 
 . (2)
E1  A1 E A
Rezolvând sistemul de ecuaţii (1) şi (2) rezultă:
F F N
N ; N1 
E1  A1 2  cos
1 2   cos 
3
E A
3.3 Bare cu secţiuni neomogene
Există situaţii în care barele sunt realizate din două sau mai multe materiale (stâlpi
de beton armat, cabluri de cupru sau aluminiu cu inimă de oţel etc.).
Uzual, este necesară determinarea modului de repartizare a tensiunilor în
secţiune dacă se cunoaşte forţa axială N aplicată întregii secţiuni.
Se consideră o bară avănd în secţiune două materiale cu ariile A1 , A2 şi

module de elasticitate E1 , E2 . Raportul între ariile A1 şi A2 este constant în orice
secţiune a barei. Considerat separat, fiecare material formează o bară dreaptă.
Fracţiunile din forţa N preluate de cele două materiale sunt N1 şi N 2 , deci
se poate scrie relaţia
N  N1  N 2 .
Condiţia de deformaţie ţine seama de faptul că materialele componente sunt
solidare între ele deci deformaţiile lor sunt egale. Se aplică legea lui Hooke
1 2
  .
E1 E2
Se înmulţeşte fiecare raport cu aria materialului respectiv şi se scrie că
rapoartele sunt egale cu suma numărătorilor împărţită cu suma numitorilor
1  2 1  A1  2  A2 1  A1   2  A2 N1  N 2 N
      .
E1 E2 E1  A1 E2  A2 E1  A1  E2  A 2 E1  A1  E2  A2 E1  A1  E2  A2
Din primul şi ultimul raport, precum şi respectiv din cel de-al doilea şi
ultimul, rezultă
N E1 N
1   ;
E1 A1  E2 A2 A  E2 A
1 2
E1
(3.10)
N E2 N
2   .
E1 A1  E2 A2 E1 A  A
1 2
E2
3.4 Eforturi produse de variaţii de temperatură
Dacă o bară de lungime l , dintr-un material cu coeficient de dilatare termică

liniară  , suferă o creştere uniformă de temperatură t , se alungeşte cu cantitatea
  l    t . (3.11)
În bare izolate şi în sisteme static determinate – figura 3.6, a – alungirea nu

este împiedicată.
Figura 3.6. Sisteme de bare
În sisteme static nedeterminate – figura 3.6, b – dilatările sunt parţial sau

total împiedicate ceea ce duce la crearea unor tensiuni în bare.
Se consideră cazul barei din figura 3.7, încastrată în pereţi ficşi, care nu
permit nici o dilatare.
Figura 3.7. Bară încastrată solicitată termic
Dacă dilatarea ar fi liberă, bara s-ar alungi cu cantitatea  , conform

relaţiei 3.11. Pereţii se opun, ducând la apariţia unor forţe de compresiune cu efect
opus dilatării. Condiţia de deformare este ca alungirea totală a barei, produsă de
efectul termic şi forţa de compresiune a pereţilor, să fie nulă
N l
    l  t  0,
E A
din care rezultă reacţiunile din pereţi
N  E  A    t . (3.12)
Datorită dilatării împiedicate tensiunea este
  E    t  E     t1  t 0  . (3.13)
Dacă în capătul barei există un joc cunoscut – rost de dilataţie – de mărime
 , relaţia de deformaţie se scrie
N l
  l  t   . (3.14)
E A
Dacă, în urma calculelor, reacţiunea N rezultă negativă, interpretarea fizică
este aceea că dilatarea nu umple rostul.
Pentru bara în trepte, încastrată în pereţi ficşi – figura 3.8 – forţa de
compresiune se determină din ecuaţia
 l1 l2 l3 
  1  l1  t   2  l 2  t   3  l 3  t  N     0.
 E1  A1 E2  A2 E3  A3 
Figura 3.8. Bară în trepte solicitată termic
3.5 Calculul firelor şi cablurilor
În mecanica teoretică firele sunt considerate perfect flexibile şi inextensibile. Sub

efectul forţelor cuprinse într-un plan vertical ele iau forma curbei funiculare numită
l ă n ţ i ş o r . Dacă săgeata curbei funiculare este relativ mică – cazul liniilor de
telecomunicaţii şi de transport al energiei electrice – lănţişorul poate fi asimilat unei
parabole, având ecuaţia diferenţială
d2 y
H   p  c o n sta n t , (3.15)
dx 2
unde p este greutatea unităţii de lungime a firului iar H proiecţia orizontală a

efortului de întindere din fir.
Într-o curbă funiculară efortul H este constant. Acest efort va fi considerat
aproximativ egal cu efortul de întindere S dirijat după direcţia tangentei la fir.
Figura 3.9. Cablu sub propria greutate
Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (3.15) cu condiţia la limită care rezultă din

figura 3.9, conduce la următoarele rezultate:
– ecuaţia curbei funiculare
p x2
y ; (3.16)
2H
– săgeata maximă la în mijlocul curbei
p l 2
f  ; (3.17)
8 H
– lungimea totală a firului sau lungimea curbei
p2  l 3
s l  . (3.18)
24  H 2
Cunoscând efortul H şi tensiunea admisibilă  a se poate face
dimensionarea.
Unele probleme de curbe funiculare se pot rezolva introducând în calcul
deformaţiile firului elastic.
Aplicaţiile practice au ridicat problema determinării forţei de montaj a unei
curbe funiculare astfel încât în timpul iernii să nu se depăşească rezistenţa
admisibilă.
La întinderea unei linii aeriene trebuie să se ţină seama nu numai de

solicitarea produsă de forţa H , ci şi de variaţia acesteia cu temperatura. O linie
întinsă prea mult în timpul verii este în pericol să se rupă iarna din cauza
contracţiei. Este necesară determinarea forţei de întindere din momentul
montajului, astfel încât, în cele mai defavorabile condiţii termice din timpul iernii,
să nu fie depăşită rezistenţa admisibilă.
Sarcina care acţionează asupra firului în momentul montajului este greutatea
proprie p 1 . În timpul iernii, dacă se ţine seama de efectul vântului şi al chiciurii,
sarcina poate fi p0  p1 . Dacă se ia în considerare numai greutatea proprie p0  p1 .

Se notează cu t1 - temperatura din ziua montajului şi t 0 - temperatura
corespunzătoare situaţiei critice.
Forţa de întindere din situaţia critică este:
H0   a  A
Variaţia de lungime a firului între momentul critic şi cel în care se realizează
montajul, produsă de variaţia de temperatură, determină variaţiei forţei de
întindere.
În cele 2 situaţii, lungimea firului se determină utilizând relaţia (3.18)
p02  l 3 p12  l 3
s0  l  , s1  l  .
24  H 02 24  H12
Variaţia de lungime este
l 3  p12 p02 
s  s1  s 2    2  2  ,
24  H1 H 0 
şi poate fi scrisă şi sub forma
s    l   t1  t 0  
 H1  H 0   l ,
E A
în care lungimea firului a fost considerată l şi nu s .
Se observă că primul termen din membrul al doilea al ultimei relaţii este
pozitiv, iar celălalt negativ. Interpretarea este că pe măsura creşterii temperaturii
firul se alungeşte prin dilatare şi se scurtează – în mai mică măsură – prin scăderea
forţei de întindere H . Egalând cele două valori s , se obţine
l 2  p12 p2  H  H0
  2  02      t1  t 0   1 , (3.19)
24  H1 H 0  E A
în care sunt cunoscute toate mărimile exceptându-l pe H1 .
Ecuaţia de gradul al treilea în H1 are cu o singură rădăcină reală. Aceasta
este forţa de întindere din momentul montajului. În practică, mărimea acestei forţe
se citeşte pe un dinamometru.
Sunt prevăute două situaţii critice în care se face calculul:
– la temperatura de  30 0 C , luând p0  p1 ;
– la temperatura de  30 0 C , luând ca sarcină p0 greutatea proprie plus

efectul poleiului şi al vântului.
Coeficienţii de siguranţă utilizaţi sunt c  2 pentru conductoare funie –
împletite şi c  2 , 5 pentru conductoare masive.
CAPITOLUL 4
ANALIZA STĂRII DE TENSIUNE ŞI
DEFORMAŢIE. ENERGIA POTENŢIALĂ DE
DEFORMAŢIE. TEORII DE REZISTENŢĂ
4.1 Variaţia tensiunilor în jurul unui punct
Problema generală a Teoriei elasticităţii presupune determinarea stării de tensiune şi

deformaţie într-un corp, atunci când sunt cunoscute forma corpului, sarcinile
aplicate, condiţiile pe contur şi constantele elastice E , G şi  .
Componentele tensorului tensiune

Pentru a defini sarcina aplicată într-un punct dintr-un corp este suficientă
cunoaşterea componentelor după trei axe ortogonale ale vectorului care o defineşte.
Dacă se examinează starea de tensiune în acelaşi punct, trebuie cunoscută şi
orientarea suprafeţei pe care ea se dezvoltă.
În figura 4.1, a este reprezentată starea axială, unidimensională, de tensiune.
Starea plană de tensiune este prezentată în figura 4.1, b.
Pentru o stare spaţială de tensiune, există nouă componente ale tensorului
tensiune – figura 4.1, c. Reprezentarea grafică cuprinde doar componentele feţelor
vizibile direct.
34
Capitolul 4. Analiza Stării de Tensiune şi Deformaţie. Energia Potenţială de Deformaţie. Teorii de Rezistenţă 35
 x xy xz 
 
T   yx y yz  . (4.1)
 
 zx zy z 
Figura 4.1. Componentele tensorului tensiune
Starea plană de tensiune

Într-o placă subţire solicitată de forţe din planul ei, în secţiunea unui baraj, într-un
tub cu pereţi groşi considerat de lungime infinită există o stare plană de tensiune.
Variaţia tensiunilor cu înclinarea secţiunii. Direcţii principale şi tensiuni

principale
Se consideră un element de volum dintr-un corp, în care starea de tensiune este
plană – figura 4.2.
Figura 4.2. Starea plană de tensiune

36 Capitolul 4. Analiza Stării de Tensiune şi Deformaţie. Energia Potenţială de Deformaţie. Teorii de Rezistenţă
În acest element, tensorul stării de tensiune este

 x xz 
T   .
 zx  z 
Se vor determina componentele  ,  ' ,  ale tensorului dacă paralelipipedul

se roteşte cu unghiul  în jurul axei O y – figura 4.3, b.
Figura 4.3. Variaţia tensiunilor cu înclinarea secţiunii
În figura 4.4 tensiunile  x ,  z ,  xz sunt cunoscute şi se vor determina

tensiunile  şi  pe faţa înclinată CD .
Figura 4.4. Variaţia tensiunilor cu înclinarea secţiunii

Forţele, obţinute prin înmulţirea celor şase componente ale tensiunii cu

suprafeţele pe care se dezvoltă, trebuie să fie în echilibru. Ecuaţiile de proiecţii ale
forţelor pe direcţiile  şi  sunt:
  A   x  A  cos 2    z  A  sin 2   2   xz  A  sin   cos   0 ;
  A   x  A  sin  cos   z  A  sin  cos   zx  A  cos2    xz  A  sin 2   0 .

Simplificând cu A , rezultă:
   x  cos 2    z  sin 2   2   xz  sin   cos  ;
   x   z   sin   cos   xz  sin 2   cos 2   .

Ţinând seama de
1  cos 2 1  cos 2
cos 2   , sin 2   şi 2  sin   cos   sin 2 ,
2 2
expresiile anterioare devin:
 x  z x  z
   cos 2   xz  sin 2 ;
2 2
(4.2)
 x  z
  sin 2   xz  cos 2 .
2
Relaţiile stabilite permit calculul tensiunilor normală  şi tangenţială 
pentru oricare direcţie  . Sunt importante direcţiile pe care tensiunea normală 
este maximă sau minimă. Aceste direcţii se numesc d i r e c ţ i i p r i n c i p a l e iar
valorile corespunzătoare lor se numesc t e n s i u n i p r i n c i p a l e .
Se derivează expresia lui  în raport cu 2  şi se anulează derivata
d  x  z
 sin 2   xz  cos 2  0   .
d  2  2
Se observă că derivata calculată este chiar (  ), deci pe direcţiile principale
tensiunile tangenţiale sunt nule.
Din anularea derivatei, rezultă
2 xz
tg 2  . (4.3)
x z
Funcţia tangentă are perioada  . Pe un cerc vor fi două soluţii, 21 şi 2 2 ,

decalate cu  . În consecinţă, direcţiile 1 şi  2 sunt decalate cu  2 . Prin urmare,
există două direcţii principale, perpendiculare între ele. Din relaţia (4.3), rezultă
2 xz  x  z
sin 2   , cos 2   .
   
2 2
x  z  4 2
xz x z  4 2
xz
Înlocuind aceste valori în relaţia (4.2), rezultă două tensiuni principale 1 şi

2
 x  z 1
 
2
1, 2   x  z  4 xz
2
, (4.4)
2 2
unde 1 se obţine pentru "+" şi  2 pentru "-".
Pentru determinarea valorilor maximă şi minimă ale lui  , se derivează  în
raport cu 2 şi se anulează derivata
d  x  z
  cos 2   xz  sin 2  0 .
d  2  2
Soluţia este
 x  z 1
tg 2 '    . (4.5)
2 xz tg 2
Se observă că direcţiile 2 şi 2 ' sunt perpendiculare, deci direcţiile  şi

 ' fac un unghi de 45 0 . Se observă că tensiunile tangenţiale sunt maxime la 45 0
faţă de direcţiile principale.
Dacă se înlocuieşte expresia lui  ' în relaţia (4.2), se obţin valorile extreme
ale tensiunii tangenţiale
1   2
 max   . (4.6)
2
Reprezentarea grafică a variaţiei tensiunilor prin cercul lui Mohr

Se presupun cunoscute tensiunile principale şi direcţiile principale. Se pune
problema determinării grafice a tensiunilor normale  x ,  z şi a celei tangenţiale 
de pe o suprafaţă înclinată cu unghiul  faţă de o direcţie principală.
Se consideră un element dintr-un corp supus stării plane de tensiune –
figura 4.5, a. Pe feţele sale paralele cu axele x şi z se dezvoltă tensiunile normale
1 şi respectiv  2 , deoarece axele sunt şi direcţii principale.
Figura 4.5. Tensiuni pe o suprafaţă înclinată
Pentru determinarea tensiunii normale  şi a celei tangenţiale  de pe o

suprafaţă înclinată cu unghiul  faţă de direcţia principală 2 – figura 4.5, b – se vor
utiliza relaţiile (4.2) în care  x se înlocuieşte cu 1 şi  z cu  2
1   2 1   2 1   2
   cos 2 ,    sin 2 . (4.7)
2 2 2
Între cele două relaţii se elimină unghiul 2
2 2
 1   2   1   2 
     
2
 . (4.8)
 2   2 
Relaţia (4.8) reprezintă expresia matematică a c e r c u l u i lui Mohr
pentru starea plană de tensiune.
1   2
Centrul cercului este situat pe axa O la distanţa OA  , iar raza lui
2
1   2
este R  – figura 4.6.
2
Figura 4.6. Cercul lui Mohr pentru starea plană de tensiune
Tensiunile pe o secţiune înclinată cu unghiul  faţă de axa Oz se determină

construind raza AB care face unghiul 2 cu axa  şi măsurând coordonatele
punctului B ,

B  x , xz .
O secţiune perpendiculară pe cea reprezentată de punctul B se determină
construind diametrul BB ' . Coordonatele punctului B ' reprezintă tensiunile din
această secţiune.
Se observă că suma tensiunilor normale pe două secţiuni perpendiculare este
constantă. Expresia
 x   z  1   2
este un invariant, iar tensiunile tangenţiale pe cele două secţiuni perpendiculare

satisfac principiul dualităţii, în care  xz   zx .
Problema inversă presupune cunoaşterea tensiunilor  x ,  z ,  xz cu ajutorul

cărora trebuie determinate teniunile principale şi direcţiile principale.
Se construieşte cercul lui Mohr utilizând punctele 
B  x , xz  şi
 
B '  z ,   xz . Dreapta BB ' este diametrul cercului. Construind cercul, se pot
măsura tensiunile  x ,  z şi unghiul 2 . Unghiul  este unghiul unei direcţii

principale cu axa Oz .
CAPITOLUL 4
4.2 Legea lui Hooke generalizată
Se examinează relaţia dintre tensiune şi deformaţie pentru cazul general.

Se consideră un element de volum paralelipipedic pe ale cărui feţe se
dezvoltă tensiunile principale 1 ,  2 şi  3 – figura 4.7.
Figura 4.7. Element în stare spaţială de tensiune
În cazul stării liniare de tensiune există legea lui Hooke
42
  E  ,
iar deformaţia transversală are expresia
 tr     .
Elementului de volum i se aplică trei stări succesive de solicitare.
În prima dintre stări elementul este solicitat astfel încât există doar  1 , iar
 2   3  0 . Tensiunea normală  1 produce o alungire specifică 1' pe direcţia ei şi

două contracţii,  2' şi  3' pe celelalte direcţii
1   1   1
1'  ;  2'   ;  3'   .
E E E
În cea de-a doua stare de încărcare  2  0 şi 1   3  0 . Analog
  2 2   2
1''   ;  2''  ;  3''   .
E E E
În a treia stare de solicitare  3  0 şi 1   2  0 . Deformaţiile specifice sunt
 3  3 3
1'''   ;  2'''   ;  3'''  .
E E E
Dacă starea de solicitare presupune existenţa simultană a celor trei tensiuni
principale, deformaţia totală se obţine prin însumarea efectelor anterioare
1
1  1'  1''  1'''  1    2   3   ;
E
1
 2   2'   2''   2'''   2   3  1   ; (4.9)
E
1
 3   3'   3''   3'''   3   1   2  .
E
Relaţiile anterioare se pot scrie şi sub forma
1
x 
E

 x    y   z  ; 
1
y 
E

 y    x   z  ;  (4.10)
1
z 
E

 z    x   y  . 
Dacă axele x , y şi z nu sunt direcţii principale există şi tensiuni tangenţiale.

Alunecările specifice produse de tensiunile tangenţiale sunt
 xy  yz  zx
 xy  ;  yz  ;  zx  . (4.11)
G G G
Relaţiile (4.9) pe de o parte sau (4.10) împreună cu (4.11) constituie expresiile
matematice ale l e g i i l u i H o o k e g e n e r a l i z a t ă .
Se va examina deformaţia volumică a elementului din figura 4.7. Volumul lui
iniţial este dV  dx  dy  dz . În urma deformaţiei volumul devine

dV   dV  dx 1   x   dy 1   y  dz 1   z .   
Neglijănd termenii infinit mici de ordin superior  x  y ,  y  z ,  z  x ,  x  y  z ,
expresia volumului devine

dV   dV  dx dy dz  1   x   y   z . 
Variaţia volumului este

dV  dx dy dz   x   y   z . 
Deformaţia volumică specifică este
 dV
e  V    x   y  z . (4.12)
dV
Înlocuind  x ,  y şi  z cu expresiile (4.10) rezultă
1  2
e
E

  x   y  z . 
Notând tensiunea medie
 x   y  z
p (4.13)
3
deformaţia volumică specifică devine
1  2
e  3  p. (4.14)
E
Relaţia (4.14) este ecuaţia lui Poisson.
Modulul de elasticitate cubică este
E
K . (4.15)
3 1  2 
Astfel, ecuaţia lui Poisson ia forma
p
e ,
K
similară legii lui Hooke    E .
În cazul particular al stării plane de tensiune în care
 y   yx   yz  0 ,
relaţiile (4.10) şi (4.11) iau forma
1
x 
E

 x   z 

 y 
E
 x  z 
(4.17)
1
z 
E

 z   x 
 xz

G
Din relaţiile (4.17) se observă că stării plane de tensiune îi corespunde o stare
spaţială de deformaţii întrucât  y  0 .
Din prima şi a treia dintre relaţiile (4.17), rezultă expresiile tensiunilor
 x şi  z
E
x 
1  2

 x  z ; 
(4.18)
E
z 
1  2

z   x . 
Relaţia dintre constantele E, G şi 

Elementul de volum P Q R S din figura 4.8 este supus unei solicitări astfel încât pe
cele patru feţe normale pe planul desenului se dezvoltă tensiunile principale
 x şi  z , egale şi de sens contrar.
Figura 4.8. Element în stare plană de tensiune
Pe feţele elementului A BC D , înclinate cu 45 0 faţă de cele ale elementului

P Q R S , se produc tensiuni de forfecare pură
   x   z .
Laturile elementului A BC D alunecă în poziţia A ' B ' C ' D ' , iar unghiul
 
 A BO , iniţial de 45 0 , va scădea, devenind  A ' B ' O   .
4 2
Se poate scrie o primă expresie a tangentei unghiului  A ' B ' O prin
  
dezvoltarea formulei trigonometrice, tinând seama că tg   
2 2
  
tg  tg 1
   4 2  2
tg A ' B ' O  tg     (1)

 4 2  1  tg  tg  
1
4 2 2
Acelaşi unghi  A ' B ' O se poate exprima din raportul lungimilor O A ' şi
O B'
OA '
tg  A ' B ' O  .
OB'
Laturile O A ' şi O B ' pot fi scrise ţinând seama de alungirile specifice
OA '  OA 1   z ;  
OB '  OB 1   x  .
Conform legii lui Hooke generalizată
1 1 
x 
E
 E

 x    z   x      x    x 1    ,
E
1 1 
z 
E
 E

 z    x    x     x    x 1      x .
E
Se înlocuieşte  x cu  şi se scrie tg A ' B ' O , ţinând seama că O A  O B

OA 1  1     1   1   
'
OA  E  E
tg A ' B ' O   . (2)
OB OB 1   1    1   1   
'
 E  
 E
Identificând relaţiile (1) si (2) rezultă
 
 1    .
2 E
Ţinând seama de legea lui Hooke pentru tensiunile tangenţiale   G   ,
relaţia anterioară devine
 G  1   
 ,
2 E
din care rezultă
E
G . (4.19)
2 1   
Pentru oţel, modulul de elasticitate longitudinală – modulul lui Young – are
valoarea E  2 ,1 10 5 MPa , coeficientul contracţiei transversale sau coeficientul lui
Poisson   0 , 3 , iar modulul de elasticitate transversală rezultă G  80769 MPa . În
calcule se adoptă valoarea G  8 ,1 10 4 MPa .

CAPITOLUL 5
ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
5.3 Deformarea barelor solicitate la încovoiere
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate

Se va studia forma axei unei bare drepte după încovoiere – fibra medie deformată a
barei.
Se consideră bara din figura 5.21 care, în urma deformaţiei, devine curbilinie.
Trebuie calculate translaţiile pe direcţia axei Oz – săgeţile – şi rotirile (unghiurile
tangentei la fibra medie deformată). Translaţiile de-a lungul axei Ox sunt
neglijabile.
Figura 5.21. Bară deformată la încovoiere
Studiul deformării constă în determinarea funcţiilor v  f1( x ) şi   f 2 ( x )

pentru orice reacţiune a barei.
94
Capitolul 5. Încovoierea Barelor Drepte 95
În sistemul de axe ales unghiul este

dv
tg   , (5.35)
dx
dar deformaţiile fiind mici, tg    .
În secţiunea X, situată la distanţa x de capătul din stânga al barei, fibra medie
deformată are raza de curbură  . Relaţia razei de curbură în geometria diferenţială
este
1 v ''
 .
 (1  v ' 2 )3 2
Cum unghiul  este mic şi   v ' rezultă că v ' 2   2  1 şi numitorul se

aproximează a fi 1
1 d 2v
 v ''  2 .
 dx
Din relaţia (5.22), rotirea specifică este
1 M
  .
 EI y
Egalând cele două valori, se obţine

d 2v M
2
 ,
dx EI y
sau
E I y v ''   M . (5.36)
Semnul minus este dat de faptul că în sistemul de axe ales, viteza de variaţie a
unghiului, d 2v dx 2 , este negativă.
Metoda parametrilor iniţiali – Metoda Macaulay

Se consideră bara dreaptă din figura 5.22. Reazemele au fost înlocuite cu încărcări şi
astfel bara este în echilibru.
Figura 5.22. Metoda Macaulay
Pentru calculul deplasărilor – săgeţi şi rotiri – prima etapă presupune scrierea

ecuaţiilor momentelor încovoietoare pe intervale
M 0 1  0 ;
M12   M ( x  a )0 ;
M 2 3   M ( x  a )0  F ( x  b ) ;
0
M 34   M ( x  a )  F ( x  b )  p
 x c
2
;
2
0
M 45   M ( x  a )  F ( x  b )  p
 x c
2
p
 x d
2
.
2 2
Observaţii
Distanţa x este măsurată până la o secţiune oarecare aparţinând unui interval al
barei.
Termenul ( x  a )0  1 nu alterează calitativ şi nici cantitativ valoarea
momentului M.
În intervalul 4  5 sarcina p nu există. Pentru ca prima parte a expresiei
momentului încovoietor în acest interval, să fie asemănătoare cu cea a intervalului
anterior 3  4 , se consideră că sarcina p continuă să acţioneze. Pentru a readuce
problema la datele reale, se aplică o sarcină egală şi de sens contrar cu p care să o

anuleze. Aceasta va acţiona din secţiunea 4 până la capătul barei.
Pe fiecare interval, ecuaţia momentului încovoietor este cea de pe intervalul
precedent la care se adaugă un termen nou.
Ecuaţia fibrei medii deformate este E I y v ''   M . Unghiul este prima
derivată a săgeţii v '   . Integrând ecuaţia fibrei deformate se obţin unghiurile
( x  b )2 ( x  c )3 ( x  d )3
E I   E I 0 x 0
 M ( x  a ) 12 F p p .
0 1 2 6 6
2 3 3 4 4 5
Integrând din nou se obţin săgeţile

( x  a )2 ( x  b )3 ( x  c )4 ( x  d )4
EI v  EI v0 01  EI 0 x 01  M F p p .
2 12 6 23 24 34 24 45
5.4 Alunecarea longitudinală şi împiedicarea ei
În figura 5.23 sunt prezentate două grinzi suprapuse, simplu rezemate, supuse la
încovoiere.
Figura 5.23. Alunecarea longitudinală şi împiedicarea ei
Conform celor prezentate în figura 5.20, a, pe o lungime oarecare din grindă

forţa de alunecare longitudinală este
T Sy
N l   dN l   dx .
l l
Iy
Dacă bara este prismatică, momentul static Sy şi momentele de inerţie axiale

Iy sunt constante, forţa de alunecare este
Sy
Nl 
Iy  T dx . (5.37)
l
Dacă grinzile din figura 5.23, a nu sunt solidarizate ele alunecă una pe celaltă
ca în figura 5.23, b. Ipoteza secţiunii plane nu este valabilă pentru ansamblu ci
pentru fiecare grindă în parte. Modulul de rezistenţă al întregii grinzi este
a3 a3
W1  2  .
6 3
Pentru ca ipoteza lui Bernoulli să fie valabilă ansamblului, cele două grinzi
trebuie solidarizate cu şuruburi ca în figura 5.23, c. Modulul de rezistenţă este
b h 2 a ( 2a )2 2 a 3
W2    .
6 6 3
Se observă că W1  W2 , deci grinda solidarizată rezistă de două ori mai mult
decât cea nesolidarizată. Forţa de alunecare la care se va dimensiona şurubul se va
calcula folosind schema de încărcare şi digrama T din figura 5.24.
Figura 5.24. Schema de încărcare a grizii
Integrând pe lungimea l 2 – pe care forţa tăietoare este constantă – se

determină forţa preluată de un şurub
l
Sy 2
F Sy F l
Nl 
Iy 2 dx 
4Iy
,
0
unde S y este momentul static faţă de axa y al suprafeţei care tinde să alunece faţă
de restul secţiunii. Suprafaţa în cauză este un pătrat de latură a .
a a3
Sy a  ;
2
2 2
b h 3 a ( 2a )3 2 a 4
Iy    ;
12 12 3
a3
Sy F l F l 3F l
Nl   2  .
4Iy 2 a 4 16 a
4
3
În cazul grinzilor de lemn alunecarea este împiedicată cu ajutorul penelor sau
prin încleiere. La grinzile metalice solidarizarea se face prin nituire sau sudură.
CAPITOLUL 4
4.3 Energia potenţială de deformaţie
Un element de volum de laturi dx , dy şi dz este solicitat progresiv astfel încât pe

feţele lui se dezvoltă tensiunile  x ,  y şi  z . Forţa finală care acţionează pe
direcţia x este  x  dy dz . Dacă punctul lui de aplicaţie se deplasează pe direcţia ei

cu    x  dx , ea produce un lucru mecanic elementar
1
dL    x   x  dx dy dz  dU ,
2
egal cu energia potenţială de deformaţie acumulată de material. Factorul 1 2 rezultă
din aceea că forţa variază între 0 şi valoarea finală  x  dy dz .
Energia corespunzătoare elementului de volum dV  dx dy dz este,
reprezentată grafic de, valoarea ariei haşurate din figura 4.9.
49
Figura 4.9. Energia potenţială de deformaţie a unui element de volum
Ştiind că
1
dU   x  x dV ,
2
se poate calcula energia corespunzătoare unităţii de volum
1
U1   x x .
2
Ţinând seama şi de încărcările aplicate celorlalte două direcţii, se obţine
expresia energiei potenţiale de deformaţie
1
U1 
2

 x  x   y  y  z z . 
Dacă există şi tensiuni tangenţiale, expresia energiei va ţine seama şi de ele
1
U1 
2

 x  x   y  y   z  z   zx  xy   yz  yz   zx  zx .  (4.20)
Deformaţiile specifice  şi  se înlocuiesc prin expresiile lor (4.10) şi (4.11)

şi se obţine energia exprimată exclusiv în funcţie de tensiuni

U1 
1
2E
  
 x2   2y   z2   x y   y z   z x 
E
1
2G
 
 2yz   zx2   xy2 . (4.21) 
Energia potenţială de deformaţie în cazuri particulare de încărcare

Energia potenţială de deformaţie, acumulată de un corp, supus stării plane de
tensiune, este

U1 
1
2E
 
 x2   z2   x  z 
E
1 2
2G
 xz . (4.22)
În cazul unui corp elastic, solicitat exclusiv axial, energia potenţială de

deformaţie are expresia
 x2
U1  . (4.23)
2E
Dacă un corp, este supus exclusiv forfecării pure, el acumulează energia
 xz2
U1  . (4.24)
2G
Dacă un cub cu laturi egale cu unitatea, are muchiile paralele cu direcţiile
principale, tensiunile tangenţiale sunt nule pe feţele lui şi expresia (4.21) a energiei
devine

U1 
1
2E
 E

12   22   32  1  2   2  3   3 1  . (4.25)
Energia de deformaţie are două efecte – o variaţie a volumului şi una a

formei.
Variaţia exclusivă a volumului se obţine solicitând cubul astfel încât pe toate
feţele lui să se dezvolte aceeaşi tensiune.
Dacă pe toate feţele se dezvoltă tensiunea medie
1
p  1   2   3  ,
3
ea produce deformaţia volumică e, iar energia de variaţie a volumului este
3  1  2  2 3  1  2  1   2   3 
2
p e p 1  2
U1V   3 p p   ,
2 2 E 2E 2E 9
iar după simplificare ea devine
1  2
 1   2   3  .
2
U1V  (4.26)
6E
Energia potenţială de variaţie a formei este diferenţa dintre energia de
deformaţie totală şi cea care modifică volumul
U1 f  U1  U1V ,
 1  2
U1 f 
1
2E
 E

12   22   32  1  2   2  3   3 1  
6E
 1   2   3  ,
2
Făcând transfomări, această expresie devine

1  
 1   2     2   3    3   1   .
2 2 2
U1 f  (4.27)
6E  
Figura 4.10. Tensorul tensiunilor
Luând ca axe direcţiile principale, tensorul T poate fi descompus într-un

tensor sferic TS , de componente egale cu p, care produce exclusiv variaţie de volum
şi un tensor deviator Td , care produce doar variaţia formei
T  TS  Td ,
relaţie care – conform figurii 4.10 – în formă explicită este
1 0 0  p 0 0  1  p 0 0 
     
 0  2 0   0 p 0  0 2  p 0  (4.28)
 0 0   0 0 p   0 0 3  p 
 3 
Expresiile analitice ale energiei potenţiale de deformaţie în funcţie de eforturi
sau deformaţii pot servi la rezolvarea a numeroase probleme, cum sunt: studiul
deplasărilor şi deformaţiilor, studiul sistemelor static nedeterminate, calculul
tensiunilor produse de şocuri, studiul vibraţiilor, al stabilităţii etc.
Expresiile energiei în funcţie de eforturi

Expresia energiei de deformaţie, a unei bare, solicitată de o forţă axială, este
V
 x2 l
( N A )2 l
N 2 dx
U  2E dV  
2 E
A dx  
2 E A
.
0 0 0
Dacă bara este solicitată de un moment încovoietor, expresia energiei de

deformaţie acumulată de ea este
l
M i2 dx
U  .
0
2 E I
În cazul în care bara este solicitată de un moment de torsiune, expresia
energiei de deformaţie este
l
M t2 dx
U  .
0
2 G Id
Dacă bara este supusă forfecării pure – există doar forţă tăietoare – energia
este
l
T 2 dx
U  k ,
0
2 G A
unde k este coeficientul care ţine seama că tensiunea  nu se distribuie uniform pe
secţiune. Pentru o secţiune dreptunghiulară k  6 5 iar pentru una de formă
circulară k 10 9 .
În cazul general de solicitare, energia de deformaţie, acumulată de o bară
dreaptă, este
N 2 dx T 2 dx M t2 dx M i2 dx
U   k   . (4.29)
l
2 E A l
2 G A l
2 G I d l
2 E I
Dacă forţa tăietoare T şi momentul de încovoiere M i au componente pe
ambele axe din secţiune – y şi z – expresia (4.29) devine
N 2 dx T y2 dx Tz2 dx M t2 dx M 2y dx M z2 dx
U  k y   kz    (4.30)
l
2 E A l
2 G A l
2 G A l
2 G I d l
2 E I y l
2 E I z
Pentru bara curbă, elementul infinitezimal dx se înlocuieşte prin d s . Arcul de

cerc are expresia
ds  R  d  ,
unde R este raza cercului şi  unghiul la centru.

Pentru un sistem de bare, se face însumarea integralelor
N 2ds T y2ds Tz2ds Mt2ds M 2yds Mz2ds

U     k y   kz       ,(4.31)
l
2EA l
2GA l
2GA l
2GI d l
2EI y l
2EI z
unde integralele se calculează în lungul fiecărei bare, iar sumele se efectuează pentru
toate barele.
În practică nu se utilizează expresia generală a energiei, deoarece de cele mai
multe ori unele din componentele eforturilor sunt nule sau energia acumulată ca
urmare a unora dintre solicitări este neglijabilă în comparaţie cu cea acumulată ca
urmare a altor solicitări. De exemplu, în multe cazuri, energia acumulată prin
solicitare axială şi prin acţiunea forţei tăietoare sunt neglijabile în raport cu cea
acumulată prin efectul momentului încovoietor.
Expresiile energiei în funcţie de deformaţii
La bara solicitată prin forţă axială constantă, se poate scrie
N 2 dx N2l N 2 l 2 E A E A 2
U    2 2  . (4.32)
2 E A 2 E A E A 2 l 2 l
l 
2
Pentru bara solicitată la încovoiere, folosind ecuaţia fibrei medii deformate

E I v ''   M ,
expresia energiei devine
E I  v '' 
2
M i2 dx
U   dx . (4.33)
l
2 E I l
2
CAPITOLUL 4
4.4 Teoreme energetice
În rezistenţa materialelor metodele de calcul bazate pe expresiile energiei de

deformaţie se numesc m e t o d e e n e r g e t i c e .
Teorema lui Castigliano

Se consideră un corp elastic solicitat de un sistem de sarcini (forţe şi/sau momente)
P1 , P2 ,..., Pn , independente una faţă de cealaltă. Corpul nu are deplasări cinematice,
ci doar elastice. Teorema lui Castigliano permite calculul deplasărilor (translaţii sau
rotiri) punctelor de aplicaţie ale încărcărilor pe direcţiile lor.
Lucrul mecanic al forţelor exterioare se transformă exclusiv în energie
potenţială de deformaţie U a corpului elastic.
Una dintre sarcini Pi creşte cu dPi şi astfel energia potenţială creşte cu
U
dPi . Energia potenţială totală acumulată de corp în urma aplicării celor două
Pi
serii de încărcări este
55
U
U dPi . (4.34)
Pi
Cele două serii de sarcini vor fi aplicate în ordine inversă. Iniţial se aplică dPi ,
sub efectul căreia se produce o deplasare (translaţie sau rotire) pe direcţia ei d  i .
Energia potenţială acumulată de corp este
1
dPi d  i .
2
Ulterior, se aplică sistemul de sarcini P1 , P2 ,..., Pn , care este independent de
dPi . Corpul acumulează o energie potenţială de deformaţie U , ca urmare a lucrului
mecanic al acestor sarcini. În acelaşi timp însă, sistemul de sarcini produce o
deplasare  i a sarcinii dPi pe direcţia ei. Astfel, ea produce lucrul mecanic
dPi  i .
Acest termen nu este afectat de factorul 1 2 , deoarece în timpul aplicării
sarcinilor P1 , P2 ,..., Pn , sarcina dPi acţiona asupra corpului şi valoarea ei este aceeaşi
pe toată durata deplasării.
La finele aplicării celor două grupuri de sarcini, energia acumulată de corp va
fi
1
dPi d  i  U  dPi  i . (4.35)
2
Egalând relaţiile (4.34) şi (4.35) şi neglijând infinitul mic de ordin superior
1
dPi d  i , rezultă
2
U
dPi  dPi  i ,
Pi
respectiv
U
i  . (4.36)
Pi
Relaţia (4.36) este expresia matematică a teoremei lui Castigliano.
Deplasarea (translaţie sau rotire) pe direcţia unei sarcini exterioare Pi (forţă

sau moment) este egală cu derivata parţială a întregii energii de deformaţie a
corpului în raport cu mărimea sarcinii Pi .
Dacă sarcina este o forţă rezultă o translaţie şi dacă este un moment rezultă
unghiul de rotire al axului lui
U U
 , (4.37)
F M
Teorema lui Castigliano poate fi aplicată oricărei solicitări. În cazul
solicitărilor compuse unele componente ale energiei sunt neglijabile.
Teorema lui Castigliano permite calculul unei deplasări pe direcţia unei
încărcări exterioare.
Uneori, această deplasare poate fi identică cu deformaţia. De exemplu, la
încovoiere, deplasarea în dreptul unei forţe normale pe bară măsoară săgeata barei.
În alte cazuri deplasarea este legată de deformaţie prin anumite relaţii geometrice –
deplasarea unui nod al unei grinzi cu zăbrele.
O bară dreaptă solicitată axial de forţa N înmagazinează energia potenţială
de deformaţie
N2 l
U .
2EA
Deplasarea punctului de aplicaţie al forţei pe direcţia forţei este
U N l
  .
N E A
Pentru o grindă cu zăbrele energia potenţială este
N k2 l
n
U  .
1 2 Ek A k
Calculul deplasării se face utilizând relaţia (4.36).

Pentru a putea deriva în raport cu o anumită sarcină Pi a sistemului, ea
trebuie să apară explicit în expresia energiei. Dacă asupra sistemului acţionează mai
multe sarcini cu notaţii similare sau identice – de exemplu P , 2 P etc. – şi se
calculează deplasarea în dreptul uneia dintre ele, acea sarcină va fi notată cu un

simbol diferit de celelalte, pentru ca ea să apară independent în expresia energiei.
După efectuarea derivatei (4.36) se poate reveni la simbolul iniţial.
Energia de deformaţie a unei bare solicitate la torsiune de un cuplu exterior
constant M t 0 este
l
M t2 dx M t20 l
U   .
0
2 G I d 2 G I d
Utilizând teorema lui Castigliano unghiul de torsiune este

U M l
  t0 .
M t 0 G I d
O bară solicitată la încovoiere înmagazinează energia de deformaţie
M 2 dx
U  .
l
2 E I
Deplasarea în punctul de aplicaţie şi pe direcţia forţei Pi care produce
încovoierea este
U 1 M
Pi E I l
i   M dx . (4.38)
Pi
Unghiul de rotire în dreptul cuplului exterior M k care a produs încovoierea
este
1 M
  M
E I l M k
dx . (4.39)
Metoda Mohr – Maxwell

Teorema lui Castigliano permite calculul deplasării în dreptul unei înărcări
exterioare – forţă sau moment– aplicată sistemului. Pentru calculul deplasărilor –
translaţii sau rotiri – în alte secţiuni, cum este capătul liber al grinzii din figura 4.11,
încărcată doar cu sarcina uniform distribuită p , trebuie aplicat un artificiu de calcul.
Figura 4.11. Calculul deplasărilor utilizând metoda Castigliano

În secţiunea în care se va calcula săgeata, se aplică o forţă fictivă P0  0 . Ea
M
va servi doar la calculul derivatei din relaţia (4.38). Se scrie momentul şi
P0
derivata lui într-o secţiune oarecare situată la distanţa x de capătul liber
px2 M
M   P0  x ,  x .
2 P0
Se revine la valoarea iniţială P0  0 în expresia lui M
px2
M  .
2
În dreptul forţei P0 săgeata devine
l l
1 M 1 px2 pl 4
f 
EI  M Pi dx  E I  2
 x dx 
8 EI
.
0 0
Analog, dacă se calculează unghiul  în capătul liber se aplică cuplul fictiv

M 0  0 şi rezultă
px2 M px2
M   M0 ,  1 , M   ,
2 M 0 2
1 l M 1 l
px2 pl 3
  M
E I 0 M 0
dx 
EI  2
dx 
6 EI
.
0
M
Din figura 4.12 se observă că expresia  x este momentul încovoietor
P 0
produs în secţiunea X de forţa unitate aplicată în secţiunea şi pe direcţia pe care se
M
calculează deplasarea – translaţia. Analog  1 este momentul încovoietor
M 0
produs în secţiunea X de momentul unitate aplicat în secţiunea şi pe direcţia în

care se calculează rotirirea.
a. Încărcarea reală c. Încărcarea pentru calculul e. Încărcarea pentru calculul

translaţiei rotirii
b. Diagrama încărcării reale d. Diagrama pentru calculul f. Diagrama pentru calculul
translaţiei rotirii
Figura 4.12. Calculul deplasărilor utilizând metoda Mohr – Maxwell
Pornind de la teorema lui Castigliano şi ţinând seama de observaţiile

anterioare se obţine metoda Mohr – Maxwell pentru calculul deplasărilor. În această
metodă se calculează momentul M , în secţiunea curentă, produs de sarcinile reale –
figura 4.12, a şi b – şi momentul m , produs de încărcarea unitate din secţiunea în
care se face calculul. Dacă încărcarea unitate este forţă rezultă o translaţie şi dacă
este moment rezultă o rotire.
Relaţiile (4.38) şi (4.39) se transformă în formula Mohr-Maxwell
1

EI  M m dx . (4.40)
l
Pentru solicitarea de torsiune unghiul de răsucire este

1
  
G Id  M t mt dx , (4.41)
l
iar pentru o grindă cu zăbrele

n
1
  N i ni l i . (4.42)
1 Ei Ai
În cazul general, relaţia Mohr – Maxwell pentru un sistem de bare este
N n ds T t ds M m ds M m ds
     k   i i   t t (4.43)
EA GA EI G Id
Dacă o deplasare rezultă pozitivă înseamnă că se produce în sensul imprimat

de încărcarea unitate. Dacă rezultă negativă, se produce în sens invers sensului
imprimat sistemului de încărcarea unitate.
Regula lui Veresceaghin

În efectuarea integralei (4.40) apare produsul a două funcţii, M  x  şi m  x  . La
bare drepte diagrama m este liniară.
Figura 4.13. Regula lui Veresceaghin
În figura 4.13 diagrama M are o formă oarecare iar m este liniară.

Rigiditatea barei, E  I , se consideră constantă.
Conform formulei Mohr – Maxwell trebuie calculată integrala
 M m dx .
Conform figurii 4.13 se poate scrie
m  x  tg .
Elementul de arie al diagramei M este

dA  M dx .
Cu aceste notaţii, integrala devine
 M  dx  m   dA  x  tg  tg  x  dA  tg  x G  A ,

unde A este aria totală a diagramei M . Se observă că
x G  tg  yG ,
ceea ce duce la expresia
 M m dx  A  yG . (4.44)
Pentru efectuarea integralei (4.44) se înmulţeşte aria diagramei M cu

ordonata yG a diagramei m în dreptul centrului de greutate al primei diagrame.
Dacă m este o linie frântă relaţia (4.44) se aplică pe intervale.
Dacă una din diagrame trece prin zero regula se aplică pe intervale
1
  A yG . (4.45)
EI
Alte relaţii de calcul a deplasărilor

Dintre metodele prezentate anterior, în aplicaţii cea mai utilizată este regula lui
Veresceaghin. Este recomandabil ca ea să fie aplicată când cele două diagrame M
şi m sunt cel mult funcţii de gradul întâi pornind din origine – triunghi. În situaţia
când cele două diagrame au alte forme – trapez, parabolă – este de preferat
aplicarea altor formule care fac posibil un calcul simplu al deplasării.
Formula lui Simpson (4.46) este comod de aplicat când diagramele sunt
funcţii de gradul întâi – chiar şi trapez
1 l
 
EI 6

M i m i  4 M m mm  M f m f .  (4.46)
În această relaţie l este lungimea intervalului, M i , mi sunt valorile

momentelor la capătul intervalului considerat iniţial, M m , m m valorile la mijlocul
intervalului iar M f , m f sunt valorile momentelor la finele intervalului.
În situaţia în care cel puţin una dintre diagrame este o funcţie de gradul al
doilea – parabolă – se utilizează i n t e g r a l a d i r e c t ă
1 l  pl 2  
   M i  M f 
E I 6  4 
 
 mi  m f  M i mi  M f m f  . (4.47)

În relaţia (4.47) se utilizează semnul “+” dacă forţa distribuită este orientată
pe bară de sus în jos şi semnul “-” dacă forţa distribuită este orientată pe bară de jos
în sus.
Se observă că este necesar doar calculul momentelor la capetele intervalului.
CAPITOLUL 4
4.5 Teorii de rezistenţă
Teoriile de rezistenţă stabilesc relaţii între tensiunile principale 1 ,  2 şi  3 care

produc atingerea uneia din cele cinci mărimi caracteristice ale stării limită
– tensiunea normală de întindere  lim ;
– alungirea specifică  lim   lim E ;
– tensiunea tangenţială în secţiunea la 45 0  lim   lim 2 ;
 lim
2
– energia totală de deformaţie din unitatea de volum U1 lim  ;
2E
– energia de deformaţie din unitatea de volum, pentru variaţia formei obţinută din
relaţia (4.27), în care 1   2  0 şi  3   lim
U1 f lim  1    lim
2
3E .
Aceste relaţii stabilesc o tensiune echivalentă  ech a stării plane sau spaţiale,
care va fi comparată cu tensiunea stării limită de la întinderea simplă,  lim . În urma
64
determinării tensiunii echivalente, dacă se adoptă drept stare limită rezistenţa

admisibilă, relaţia de verificare este
 ech   a . (4.48)
Teoria tensiunii normale maxime

Într-un corp supus unei stări plane sau spaţiale de tensiune, starea limită se atinge
atunci când tensiunea principală maximă din corp atinge valoarea tensiunii normale
corespunzătoare stării limită de la solicitarea de întindere simplă.
De exemplu, în cazul corpului supus unei stări spaţiale de tensiune, la care
1 >  3 , starea limită se atinge atunci când
1   lim .
Conform primei teorii de rezistenţă, tensiunea echivalentă este
I  ech  1 . (4.49)
Conform primei teorii, ruperea ar trebui să se producă atunci când 1   r .
La încercarea pietrelor supuse presiunii hidrostatice 1   2   3  p , s-a constatat
că acestea au rezistat unor presiuni mult mai mari decât rezistenţa de rupere la
compresiune monoaxială  r . În concluzie, starea limită nu poate fi caracterizată
corect cunoscând doar valoarea tensiunii 1 .
Teoria deformaţiei specifice maxime

Într-un corp supus stării plane sau spaţiale de tensiune starea limită se atinge când
alungirea specifică maximă din corp atinge valoarea alungirii specifice
corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă.
Adoptând ca stare limită valoarea limitei de elasticitate, se poate scrie
1 1
 max  1   2   3     e   e ,
E E
sau, simplificând cu E ,
1     2   3    e .
Conform celei de a doua teorii, tensiunea echivalentă este

II  ech  1    2   3  . (4.50)
Această teorie este aplicabilă preponderent materialelor nemetalice folosite în
construcţii – beton, cărămizi etc.
Teoria tensiunii tangenţiale maxime

Într-un corp supus stării plane sau spaţiale de tensiune starea limită se atinge atunci
când tensiunea tangenţială maximă atinge valoarea tensiunii tangenţiale
Adoptând valoarea stării limită  e , căreia îi corespunde  e   e 2 , şi ţinând
seama de relaţia
1   3
 max   2  ,
2
se poate scrie
1   3 e
2  e ,  .
2 2
Conform teoriei a treia – criteriul Tresca – tensiunea echivalentă este
III  ech  1   3 . (4.51)
Teoria energiei totale de deformaţie

Într-un corp supus stării plane sau spaţiale de tensiune starea limită se atinge atunci
când energia de deformaţie specifică egalează energia de deformaţie specifică
Folosind relaţiile (4.23) şi (4.25) se poate scrie
  e2
U1 
1
2E
 2 2
E

1   2   3  1 2   2 3   31  
2
2E
.
Conform teoriei a patra de rezistenţă tensiunea echivalentă este
IV  ech  12   22   32  2 1 2   2 3   31  . (4.52)

Teoria energiei de variaţie a formei

Experienţele efectuate au relevat că, în cazul materialelor tenace, teoria a patra de
rezistenţă concordă în bună măsură cu realitatea în cazul în care tensiunea medie
1   2   3
este p   0 . Pentru cazul în care tensiunea medie p  0 , se foloseşte
3
varianta H u b e r – Hencky – M i s e s a ipotezei energetice, care ia în
considerare doar energia de variaţie a formei.
Întrucât p  0 , în cazul stării de solicitare monoaxială este compresiune
simplă. În relaţia (4.27)  3  0 iar 1   2  0 . La limita de elasticitate
1
U1 f e  2  e2 . (4.53)
6E
Criteriul stării limită se obţine prin egalarea relaţiilor (4.27) şi (4.53).

Într-un corp supus stării plane sau spaţiale de tensiune starea limită se atinge
atunci când energia de deformaţie specifică de deviaţie egalează energia de
deformaţie specifică de deviaţie corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă.
1   1 
 1   2     2   3    3   1   
2 2 2
2  e2 .
6E   6E
Tensiunea echivalentă conform teoriei a cincea de rezistenţă – criteriul

v o n M i s e s – este
1
  1   2     2   3    3   1   .
2 2 2
V  ech  (4.54)
2 
Aplicarea teoriilor de rezistenţă stărilor plane de tensiune
Se consideră o stare plană de tensiune în care 1 ,  2  0 şi  3  0 . Formele

tensiunii echivalente maxime corespunzătoare celor cinci teorii de rezistenţă
anterior menţionate sunt:
În expresia celei de a doua teorii  3 se înlocuieşte cu  2 .

Relaţiile (4.55) se aplică la calculul oricărei piese supuse unei stări plane de
tensiune – bară, placă, tub cu pereţi groşi etc.
 ech  1 ; I
 ech  1    2 ; II
 ech  1   2 ; III (4.55)
 ech  12   22  2 1  2 ; IV
 ech  12   22  1  2 ; V
În cazul particular al barelor, există doar tensiuni normale    x de-a

lungul axei şi tensiuni tangenţiale    xz în secţiune. Cele două tensiuni principale
sunt
 1
1,2    2  4 2 .
2 2
Introducerea acestor expresii în relaţiile (4.55) oferă expresiile tensiunii
echivalente pentru bare corespunzătoare celor cinci teorii de rezistenţă
 ech  0 , 5   0 , 5  2  4 2   a , I
 ech  0 , 35   0 , 65  2  4 2   a , II
 ech   2  4 2   a , III (4.56)
 ech   2  2 , 6 2   a , IV
 ech   2  3 2   a . V
CAPITOLUL 5
5.2 Încovoierea pură şi încovoierea simplă
Solicitarea la încovoiere se întâlneşte mai multe forme determinate de poziţia

vectorului moment încovoietor în raport cu axele principale de inerţie şi a existenţei
simultane a altor eforturi în secţiune.
Încovoierea poate fi:
– pură – când forţa tăietoare este zero;
– simplă – cu forţă tăietoare;
– oblică;
– cu forţă axială;
– a barelor curbe.
Încovoierea pură – Formula lui Navier

Verificare, dimensionare şi determinarea sarcinii capabile a fi preluată de
bară
În cazul barelor solicitate la încovoiere pură, momentul încovoietor se consideră
constant de-a lungul barei şi forţa tăietoare nulă. În secţiunea unei astfel de bare
există doar tensiuni normale.
Pentru rezolvarea problemei unei bare supusă la încovoiere pură se fac
următoarele ipoteze.
78
Bara are un plan de simetrie – planul vertical xz, care este şi planul forţelor;
astfel axa z – figura 5.6, b – este axă de simetrie a secţiunii, deci axă pricipală de
inerţie.
Axa x a barei nedeformate este o linie dreaptă.
Raportul dintre înălţimea h a secţiunii şi lungimea l a barei este mic.
Materialul se comportă conform legii lui Hooke – până la limita de
proporţionalitate există o relaţie liniară între tensiune şi alungirea specifică
  E  .
Ipoteza lui Bernoulli sau ipoteza secţiunii plane este valabilă – o secţiune
plană, normală pe axa barei înainte de deformare, rămâne plană şi normală pe axă şi
după deformare – figura 5.7.
Figura 5.6. Încovoierea pură a unei bare drepte
Aspectul static
Bara din figura 5.6 este solicitată la încovoiere pură. Vectorul moment
încovoietor M este perpendicular pe planul forţelor şi are punctul de aplicaţie pe
axa principală Oy . Elementul de lungime dx este delimitat de secţiunile AB şi CD

normale pe axa barei.
M y 0
M  M 0
Aspectul geometric
Figura 5.7. Aspectul geometric al încovoierii pure
Bara se deformează ca în figura 5.6, c. Axa barei, MN , iniţial o linie dreaptă,

ia forma unei curbe, iar secţiunile AB şi CD rămân plane şi normale pe axa
deformată a barei.
Dreptele A ' B ' şi C ' D ' sunt concurente într-un punct, care este centrul de
curbură al arcelor   , r' s ' şi B' D ' – figura 5.6, c.

A ' C ' , MN
Se constată că segmentele BD şi rs se alungesc, iar AC se scurtează. Linia

MN care uneşte centrele de greutate ale tuturor secţiunilor se numeşte fibră medie
deformată a barei şi rămâne de lungime neschimbată.
Fibrele inferioare se alungesc şi cele superioare se scurtează. Datorită
efectului contracţiei transversale, în secţiune, latura superioară se alungeşte iar cea
inferioară se scurtează, ambele curbându-se – figura 5.6, d.
 , de lungime infinit mică – figura 5.6, c – este un arc de
Arcul de curbă MN
cerc, iar lungimea sa, egală cu segmentul MN din figura 5.6, a, este
dx    d  , (5.16)
unde  este raza de curbură a fibrei medii deformate.

Se consideră o fibră oarecare rs , paralelă cu axa barei, situată la distanţa z de

fibra medie deformată. Fibra rs se alungeşte, devenind r' s '
r' s '  (   z ) d  .
Creşterea lungimii acestei fibre este

( rs )   dx  (   z ) d    d   z d  .
Alungirea specifică a acestei fibre este raportul
 dx z d  z
   . (5.17)
dx  d 
Unghiul d  măsoară rotirea relativă între cele două secţiuni situate la
distanţa dx una de cealaltă. Relaţia (5.16) se poate scrie
d 1
 , (5.18)
dx 
unde raportul d  dx reprezintă unghiul cu care se rotesc, una faţă de cealaltă, două
secţiuni situate la o distanţă egală cu unitatea de lungime. Acest raport se numeşte
rotire specifcă – .
Relaţia (5.17) devine
z 1
  z  z . (5.19)
 
Ea arată că alungirea specifică variază liniar în secţiune, ca o consecinţă a
ipotezei lui Bernoulli.
În figura 5.8 sunt prezentate variaţiile alungirii specifice  şi a tensiunii  în
secţiune.
Figura 5.8. Variaţia alungirii specifice şi a tensiunii normale

Aspectul fizic
Ţinând seama de curba caracteristică a materialului în care tensiunea este o funcţie
de deformaţia specifică
  f ( ) ,
sau luând în considerare (5.19)
  f ( z ) .
În cazul în care materialul respectă legea lui Hooke   E   , legea de
variaţie a tensiunii în secţiune este
z
 Ez E , (5.20)

aşa cum reiese şi din figura 5.8, b.
În figura 5.9 este reprezentată distribuţia tensiunilor normale  pe conturul
secţiunii.
Figura 5.9. Distribuţia tensiunilor normale în secţiune
Relaţiile de echivalenţă dintre tensiuni şi eforturile din secţiune

Pentru stabilirea legăturii dintre mărimea tensiunilor şi momentul încovoietor în
secţiunea considerată, se scriu ecuaţiile de echivalenţă din mecanică.
 Fx  0   dA  0
A
M y  M    z dA  M
A
 Mz  0  y dA  0
A
Tensiunea normală  se înlocuieşte cu expresia ei din relaţia (5.20) şi se ţine

seama că rotirea specifică  este constantă într-o secţiune.
 E  z dA  E   z dA  0 ;
A A
 E  z z dA  E   z dA  M ;
2
A A
Ez y dA  E   y z dA  0 .
A A
 z dA  S y ,  z dA  I y şi z y dA  I zy , rezultă
2
Ţinând seama că
A A A
Sy 0; (5.21)
E I y  M ; (5.22)
I zy  0 . (5.23)
Interpretarea relaţiei (5.21) este că axa Oy trece prin centrul de greutate al
suprafeţei pentru că momentul static faţă de ea este zero.
Relaţia (5.23) arată că momentul de inerţie centrifugal este zero. Regula
conform căreia având cel puţin o axă de simetrie, momentul centrifugal este zero,
este confirmată.
În relaţia (5.22) se introduce expresia E  din relaţia (5.20) E    z şi
rezultă
M z
 . (5.24)
Iy
Relaţia (5.24) este f o r m u l a l u i N a v i e r . Cu ajutorul ei se calculează

tensiunea în oricare punct al secţiunii. De mare interes este valoarea maximă a
tensiunii, care se produce în fibrele extreme
M  z max M M
 max    , (5.25)
Iy Iy Wy
z max
unde
Iy
Wy  , (5.26)
z max
este modulul de rezistenţă la încovoiere.
Calculul la încovoiere
Dimensionarea se realizează cu relaţia
M max
Wnec  . (5.27)
a
Verificarea presupune compararea tensiunii efective cu tensiunea admisibilă
M max
 ef   a . (5.28)
Wef
Momentul de încovoiere capabil a fi preluat de bară este

M cap  Wef   a . (5.29)
Dimensionarea barelor solicitate la încovoiere. Modulul de rezistenţă

În vederea dimensionării unei bare solicitate la încovoiere se parcurg următoarele
etape.
Se construieşte diagrama momentelor încovoietoare; se identifică valoarea
momentului maxim; dacă bara are secţiunea variabilă se va determina momentul din
secţiunea periculoasă.
Se alege rezistenţa admisibilă la încovoiere, ţinând seama de natura
materialului şi destinaţia barei calculate.
Se aplică formula de dimensionare (5.27) din care rezultă modulul de
rezistenţă necesar, exprimat în mm 3 . Se alege forma şi se stabilesc dimensiunile
secţiunii.
Pentru barele solicitate la încovoiere sunt de preferat secţiuni la care
materialul este dispus cât mai departe de axa neutră, cum sunt profilele I sau cele
inelare – figura 5.10.
Figura 5.10. Modulul de rezistenţă la dispunerea materialului
Modulul de rezistenţă pentru secţiuni uzuale

În cazul unei secţiuni dreptunghiulare conform figurii 5.11 momentul de inerţie
axial în raport cu axa y este
b h3
Iy  ,
12
iar distanţa până la cele mai îndepărtate fibre este
h
z max  .
2
Modulul de rezistenţă axial este
b h3
Iy 12 b h2
Wy    ;
z max h 6
2
b h2
Wy  . (5.30)
6
Figura 5.11. Secţiune dreptunghiulară
Pentru secţiunea circulară din figura 5.12 orice moment de inerţie axial este
 d4
I y  Iz  ,
64
d
z max  .
2
 d4
Iy 64  d3
Wy    ;
z max d 32
2
 d3
Wy  . (5.31)
32
Figura 5.12. Secţiune circulară
Pentru secţiunea inelară din figura 5.13 orice moment de inerţie axial este
 (D4  d 4 )
I y  Iz  ,
64
D
z max  .
2
 (D4  d 4 )
Iy 64  (D4  d 4 )
Wy    ;
z max D 32 D
2
 (D4  d 4 )
Wy  . (5.31)
32 D
Figura 5.13. Secţiune inelară

Pentru profilele laminate valorile modulelor de rezistenţă axiale există în

standarde.
Observaţii
Expresia modulului de rezistenţă W y este dată de raportul dintre momentul de
inerţie axial I y şi distanţa z max . În consecinţă, pentru a avea un modulul de
rezistenţă W y cât mai mare trebuie ca momentul de inerţie axial I y să fie cât mai
mare şi distanţa z max cât mai mică (fibrele extreme să fie cât mai apropiate de axa
neutră).
În dorinţa de creştere a modulului de rezistenţă un procedeu intuitiv este
adaosul de material. Există însă şi situaţii când, prin jocul valorilor I y şi z max , este
posibil ca modulul de rezistenţă să crească puţin în comparaţie cu masa care poate
creşte semnificativ. Adaosul de material trebuie să fie dispus judicios pentru
creşterea semnificativă a capacităţii de rezistenţă a barei şi limitarea creşterii masei.
La figurile compuse, modulele de rezistenţă W y pot fi adunate doar în cazul
particular când axa neutră trece prin centrul de greutate al fiecărui element
component şi toate elementele au acelaşi z max – figura 5.14, a. În caz contrar –
figura 5.14, b – trebuie calculat momentul de inerţie al ansamblului şi aplicată
formula (5.26).
Figura 5.14. Modulului de rezistenţă al figurilor compuse

Secţiunile la care axa neutră este axă de simetrie sunt cele mai potrivite
pentru materialele care au acelaşi comportament la tracţiune şi compresiune. La
materialele cu comportament diferit la tracţiune faţă de compresiune aceste secţiuni
nu sunt economice. De exemplu, în cazul fontei unde  c max  t max  2 , 5 trebuie ca
e1 e 2  2 , 5 – figura 5.15. În acest caz se aleg profile T sau profile I cu tălpi

inegale.
Figura 5.15. Profil I cu tălpi inegale
Încovoierea cu forţă tăietoare – Formula lui Juravski

Încovoierea simplă sau încovoierea cu forţă tăietoare este solicitarea care presupune
existenţa simultană în secţiunea unei bare a momentului încovoietor şi a forţei
tăietoare – figura 5.16. Ca urmare, într-un punct oarecare al secţiunii există atât
tensiune normală  , care se calculează cu relaţia (5.24), cât şi tensiune
tangenţială  . Expresia tensiunii tangenţiale  urmează a fi stabilită.
Figura 5.16. Eforturi şi tensiuni în încovoierea simplă
Se consideră un element de volum paralelipipedic dintr-o bară – figura 5.17 –

având o faţă în planul secţiunii transversale şi alta într-un plan orizontal paralel cu
xO y .
Figura 5.17. Tensiuni tangenţiale într-un element dintr-o bară supusă

încovoierii simple
Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, pe aceste feţe,

elementul este supus unor tensiuni tangenţiale egale. Sub efectul acestor tensiuni
apar deformări de alunecare iar cele două feţe nu vor mai fi perpendiculare.
Consecinţa este deplanarea secţiunilor iniţial plane şi normale pe axa barei –
figura 5.18. Se va demonstra că deplanarea este mai accentuată în apropierea

planului neutru al barei, unde tensiunile tangenţiale au valori maxime.
Figura 5.18. Aspectul geometric în încovoierea simplă
Efectul forţei tăietoare face ca ipoteza secţiunii plane a lui Bernoulli să nu

mai fie riguros valabilă. În consecinţă nici formula lui Navier nu mai este exactă.
Abaterea valorii reale de la valoarea obţinută utilizând formula lui Navier depinde
de raportul h l dintre înălţimea secţiunii şi deschiderea grinzii. Dacă raportul h l
este mic erorea este neînsemnată şi formula lui Navier poate fi aplicată cu rezultat
foarte aproape de cel real. Dacă raportul h l este mare eroarea este semnificativă şi
tensiunea obţinută cu formula lui Navier este mai mică decât cea reală.
Studiul tensiunilor tangenţiale pentru barele la care formula lui Navier

rămâne valabilă
Se consideră o bară de secţiune oarecare – figura 5.19. Forţa tăietoare T creează în
oricare element al secţiunii barei o tensiune tangenţială  având o direcţie oarecare.
Ea poate fi descompusă în două componente  zx şi  yx , paralele cu axele z şi
respectiv y din secţiune. Primul indice este cel al axei cu care este paralelă iar cel de-
al doilea este cel al axei normală pe planul în care se dezvoltă.
Figura 5.19 Tensiunile tangenţiale în încovoierea simplă
Tensiunile trebuie să satisfacă ecuaţiile de echivalenţă:
  zx dA  T ;   yx dA  0 . (5.33)
A A
Prin interpretarea acestor relaţii se deduc concluziile conform cărora

componentele  zx trebuie să existe în timp ce componentele  yx trebuie să fie zero
sau de semne contrare astfel încât rezultanta lor să fie zero.
Se consideră elementul 1 în vecinătatea conturului. Componentei  yx îi
corespunde tensiunea  xy de pe elementul 2 situat pe suprafaţa exterioară. În

rezistenţa materialelor se consideră că suprafeţele exterioare ale corpurilor sunt
nesolicitate, cu excepţia locurilor în care se aplică sarcinile. În consecinţă, în
elementul 2 tensiunea tangenţială este zero şi ţinând cont de principiul dualităţii
tensiunilor tangenţiale componenta  yx din elementul 1 este zero. Concluzia este
că în elementul 1 există doar componenta  zx paralelă cu conturul. Elementul 1

poate fi ales oriunde în vecinătatea conturului, deci tensiunile tangenţiale pe
elementele de suprafaţă din vecinătatea conturului sunt întotdeauna paralele cu

conturul.
În elementul 4 situat pe suprafaţă exterioară în vecinătatea fibrelor extreme
componenta  xz  0 . Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale
componenta  zx din elementul 3 este zero. În concluzie componenta  zx  0 în
vecinătatea fibrelor extreme. Relaţia (5.33) indică faptul că  zx trebuie să existe,

ceea ce înseamnă că ea se distribuie neuniform pe secţiune.
Se consideră un element de lungime dx dintr-o bară solicitată la încovoiere –
figura 5.20, a. Pe cele două secţiuni acţionează eforturile M , M  dM şi forţa
tăietoare T , considerată constantă. Eforturile produc în cele două secţiuni
tensiunile  ,   d  şi  zx .
Figura 5.20. Încărcările în încovoierea simplă
Se face o secţiune orizontală prin bară cu un plan paralel cu xOy şi rezultă un

elementul de volum – cel haşurat. În planul orizontal se dezvoltă tensiunile
 xz   zx .
Juravski a emis ipoteza că pe o linie BC paralelă cu axa neutră tensiunile  zx
sunt constante – figura 5.20, b.
Se va studia echilibrul elementului de volum e f d b . Pe suprafaţa din stânga,

e b , tensiunea normală   d  în punctul situat la distanţa z1 de axa neutră este
( M  dM )  z1
  d  .
Iy
Pentru întreaga suprafaţă e b – BCD în figura 5.20, b – tensiunile   d 

sunt produse de o forţă
( M  dM )z1 ( M  dM )
N  dN   (  d  ) dA   Iy
dA 
Iy  z1 dA ;
BCD BCD BCD
( M  dM ) S y
N  dN  ,
Iy
M  dM
ştiind că raportul
Iy
este constant pe secţiune şi  z1 dA  S y este
BCD
momentul static în raport cu axa y al ariei BCD .

Pe faţa f d a elementului de volum, la aceeaşi distanţă z1 faţă de axa neutră,
tensiunea normală  este
M  z1
 .
Iy
Forţa care acţionează asupra suprafeţei f d – echivalentul lui BCD în

figura 5.20, b – este
M z1 M MSy
N   dA   Iy dA 
I 
y BCD
z1 dA 
I y
.
BCD BCD
Ţinând seama că elementul se consideră de lungime infinit mică, dx  0,

componenta  xz se consideră constantă pe lungimea lui. Echilibrul forţelor care
acţionează asupra elementului pe direcţia axei x este
N   xz b dx  ( N  dN )  0
sau înlocuind
MSy ( M  dM ) S y
  xz b dx  0.
Iy Iy
Din această relaţie rezultă tensiunea tangenţială

dM  S y
 xz  ,
dx  b  I y
dM
dar ţinând seama de relaţia (2.2)  T aceasta se poate scrie
dx
T S y
 xz   zx  . (5.34)
b I y
Relaţia (5.34) este formula lui Juravski pentru calculul tensiunii tangenţiale.
Forţa tăietoare T şi momentul de inerţie axial Iy sunt constante în secţiune,
deci legea de variaţie a tensiunilor  xz în secţiune de-a lungul axei z este cea de
variaţia raportului S y b .
CAPITOLUL 5
5.3 Deformarea barelor solicitate la încovoiere
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate

Se va studia forma axei unei bare drepte după încovoiere – fibra medie deformată a
barei.
Se consideră bara din figura 5.21 care, în urma deformaţiei, devine curbilinie.
Trebuie calculate translaţiile pe direcţia axei Oz – săgeţile – şi rotirile (unghiurile
tangentei la fibra medie deformată). Translaţiile de-a lungul axei Ox sunt
neglijabile.
Figura 5.21. Bară deformată la încovoiere
Studiul deformării constă în determinarea funcţiilor v  f1( x ) şi   f 2 ( x )

pentru orice reacţiune a barei.
94
În sistemul de axe ales unghiul este

dv
tg   , (5.35)
dx
dar deformaţiile fiind mici, tg    .
În secţiunea X, situată la distanţa x de capătul din stânga al barei, fibra medie
deformată are raza de curbură  . Relaţia razei de curbură în geometria diferenţială
este
1 v ''
 .
 (1  v ' 2 )3 2
Cum unghiul  este mic şi   v ' rezultă că v ' 2   2  1 şi numitorul se

aproximează a fi 1
1 d 2v
 v ''  2 .
 dx
Din relaţia (5.22), rotirea specifică este
1 M
  .
 EI y
Egalând cele două valori, se obţine

d 2v M
2
 ,
dx EI y
sau
E I y v ''   M . (5.36)
Semnul minus este dat de faptul că în sistemul de axe ales, viteza de variaţie a
unghiului, d 2v dx 2 , este negativă.
Metoda parametrilor iniţiali – Metoda Macaulay

Se consideră bara dreaptă din figura 5.22. Reazemele au fost înlocuite cu încărcări şi
astfel bara este în echilibru.
Figura 5.22. Metoda Macaulay
Pentru calculul deplasărilor – săgeţi şi rotiri – prima etapă presupune scrierea

ecuaţiilor momentelor încovoietoare pe intervale
M 0 1  0 ;
M12   M ( x  a )0 ;
M 2 3   M ( x  a )0  F ( x  b ) ;
0
M 34   M ( x  a )  F ( x  b )  p
 x c
2
;
2
0
M 45   M ( x  a )  F ( x  b )  p
 x c
2
p
 x d
2
.
2 2
Observaţii
Distanţa x este măsurată până la o secţiune oarecare aparţinând unui interval al
barei.
Termenul ( x  a )0  1 nu alterează calitativ şi nici cantitativ valoarea
momentului M.
În intervalul 4  5 sarcina p nu există. Pentru ca prima parte a expresiei
momentului încovoietor în acest interval, să fie asemănătoare cu cea a intervalului
anterior 3  4 , se consideră că sarcina p continuă să acţioneze. Pentru a readuce
problema la datele reale, se aplică o sarcină egală şi de sens contrar cu p care să o

anuleze. Aceasta va acţiona din secţiunea 4 până la capătul barei.
Pe fiecare interval, ecuaţia momentului încovoietor este cea de pe intervalul
precedent la care se adaugă un termen nou.
Ecuaţia fibrei medii deformate este E I y v ''   M . Unghiul este prima
derivată a săgeţii v '   . Integrând ecuaţia fibrei deformate se obţin unghiurile
( x  b )2 ( x  c )3 ( x  d )3
E I   E I 0 x 0
 M ( x  a ) 12 F p p .
0 1 2 6 6
2 3 3 4 4 5
Integrând din nou se obţin săgeţile

( x  a )2 ( x  b )3 ( x  c )4 ( x  d )4
EI v  EI v0 01  EI 0 x 01  M F p p .
2 12 6 23 24 34 24 45
5.4 Alunecarea longitudinală şi împiedicarea ei
În figura 5.23 sunt prezentate două grinzi suprapuse, simplu rezemate, supuse la
încovoiere.
Figura 5.23. Alunecarea longitudinală şi împiedicarea ei
Conform celor prezentate în figura 5.20, a, pe o lungime oarecare din grindă

forţa de alunecare longitudinală este
T Sy
N l   dN l   dx .
l l
Iy
Dacă bara este prismatică, momentul static Sy şi momentele de inerţie axiale

Iy sunt constante, forţa de alunecare este
Sy
Nl 
Iy  T dx . (5.37)
l
Dacă grinzile din figura 5.23, a nu sunt solidarizate ele alunecă una pe celaltă
ca în figura 5.23, b. Ipoteza secţiunii plane nu este valabilă pentru ansamblu ci
pentru fiecare grindă în parte. Modulul de rezistenţă al întregii grinzi este
a3 a3
W1  2  .
6 3
Pentru ca ipoteza lui Bernoulli să fie valabilă ansamblului, cele două grinzi
trebuie solidarizate cu şuruburi ca în figura 5.23, c. Modulul de rezistenţă este
b h 2 a ( 2a )2 2 a 3
W2    .
6 6 3
Se observă că W1  W2 , deci grinda solidarizată rezistă de două ori mai mult
decât cea nesolidarizată. Forţa de alunecare la care se va dimensiona şurubul se va
calcula folosind schema de încărcare şi digrama T din figura 5.24.
Figura 5.24. Schema de încărcare a grizii
Integrând pe lungimea l 2 – pe care forţa tăietoare este constantă – se

determină forţa preluată de un şurub
l
Sy 2
F Sy F l
Nl 
Iy 2 dx 
4Iy
,
0
unde S y este momentul static faţă de axa y al suprafeţei care tinde să alunece faţă
de restul secţiunii. Suprafaţa în cauză este un pătrat de latură a .
a a3
Sy a  ;
2
2 2
b h 3 a ( 2a )3 2 a 4
Iy    ;
12 12 3
a3
Sy F l F l 3F l
Nl   2  .
4Iy 2 a 4 16 a
4
3
În cazul grinzilor de lemn alunecarea este împiedicată cu ajutorul penelor sau
prin încleiere. La grinzile metalice solidarizarea se face prin nituire sau sudură.
CAPITOLUL 6
TORSIUNEA BARELOR
6.1 Torsiunea barelor de secţiune circulară
Torsiunea sau răsucirea este solicitarea produsă de momentul de torsiune.

Momentul de torsiune este un vector orientat după direcţia axei barei.
Aspectul static
Momentul de răsucire
Pe arborele din figura 6.1 există două roţi de curea. Roata cu raza R este motoare.
Figura 6.1. Arbore cu roţi de curea supus torsiunii
101
102 Capitolul 6. Torsiunea Barelor
Forţele care acţionează pe roata de curea trebuie să satisfacă relaţia F1  F2 .

Momentul de torsiune transmis de această roată este
M t  ( F1  F2 ) R .
Pentru ca arborele să fie în echilibru trebuie ca momentul produs de roata
motoare să fie egal cu cel preluat de roata condusă
M t  ( F1  F2 ) R  ( F4  F3 ) r .
Forţele care acţionează asupra roţii conduse trebuie să satisfacă relaţia
F4  F3 .
În cazul tobei de cablu din figura 6.2, momentul de răsucire este
Mt  F R . (6.1)
Figura 6.2. Tobă de cablu supusă torsiunii
O maşină rotativă dezvoltă puterea P

L
P ,
t
unde L este lucrul mecanic şi t timpul.
În mişcarea de rotaţie lucrul mecanic este
L  M  ,
în care M este cuplul la arbore şi  este unghiul corespunzător.
Se poate scrie
t P
M P  ,
 
Capitolul 6. Torsiunea Barelor 103
 fiind viteza unghiulară exprimată în [ r a d s ]. Dacă se notează cu n turaţia

exprimată în [ r ot m i n ], viteza unghiulară  în funcţie de turaţie este
2  n    60 ,
n
 .
30
Cuplul la arbore rezultă
30 P P
M   9 , 54 . (6.2)
 n n
Dacă în expresia anterioară puterea se introduce în [ kW ] şi turaţia în
[ r ot m i n ] momentul rezultă în [ kN m ].
Aspectul geometric
Tensiuni şi deformaţii la torsiune
Pentru stabilirea relaţiilor necesare rezolvării unei probleme de torsiune se
efectuează o determinare experimentală din care să rezulte modul de deformare a
barei de secţiune circulară.
Pe suprafaţa laterală a barei se trasează o serie de cercuri paralele şi
generatoare, ambele echidistante – figura 6.3.
Figura 6.3. Aspectul geometric la torsiunea unui arbore

Desfăşurând suprafaţa laterală, figurile geometrice create sunt pătrate.

Se aplică barei un moment de răsucire M t şi se constată că pătratele se
deformează, devenind romburi. Generatoarele se transformă în elice cu pas mare.
Elicele vor putea fi asimilate unor linii drepte.
În figura 6.4 este reprezentată o porţiune l din bara solicitată la torsiune de
momentul M t . După deformare, generatoarea BC va ajunge în poziţia BC ' . Arcul
 ' este
de cerc CC
 '  R   l  
CC max
Se consideră un cilindru de rază r  R şi lungime l – figura 6.4, b. Arcul de
cerc cc ' este
cc '  r      l (6.3)

Rezultă

 r  r  , (6.4)
l
unde  este u n g h i u l d e r ă s u c i r e s p e c i f i c ă , măsurat în [ r a d m m ].
Unghiul de răsucire specifică este unghiul cu care se rotesc, una faţă de
cealaltă, două secţiuni situate la distanţă egală cu unitatea una faţă de cealaltă.
Aspectul fizic
Se aplică legea lui Hooke pentru tensiuni tangenţiale relaţiei (6.4). Astfel rezultă
  G    G   r . (6.5)
Într-o secţiune, unghiul de rotire specifică  şi modulul de elasticitate
transversal G sunt constante. În consecinţă, tensiunile tangenţiale variază liniar cu
distanţa faţă de centrul secţiunii. La periferia secţiunii ele au valoarea
 max  G    R . (6.6)
Figura 6.4. Aspectul fizic la torsiunea unui arbore
Se consideră un element de arie dA în vecinătatea conturului secţiunii –

figura 6.5. Tensiunea tangenţială  poate avea o direcţie oarecare. Ea se
descompune în două componente,  ' tangentă la contur şi  '' normală la contur.
Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, tensiunii  '' îi corespunde o
tensiune  '''   '' pe suprafaţa exterioară a barei.
Figura 6.5. Tensiunile tangenţiale pe conturul circular al unui arbore supus

torsiunii
În rezistenţa materialelor se consideră că suprafaţa suprafaţa exterioară a

corpurilor este lipsită de tensiuni. Rezultă
 '''   ''  0 .
În concluzie, pe elementele de suprafaţă situate în apropierea conturului,
tensiunile tangenţiale au direcţia tangentei la contur. Se admite că, la torsiunea barei
de secţiune circulară, tensiunea  este perpendiculară în oricare punct pe raza
cercului. Tensiunile tangenţiale de-a lungul unei raze sunt paralele cu tensiunea
tangenţială maximă,   max – figura 6.6.
Figura 6.6. Distribuţia tensiunilor tangenţiale pe un diametru
În figura 6.7 este reprezentată variaţia spaţială a tensiunilor tangenţiale 

într-o bară.
Figura 6.7. Variaţia tensiunilor tangenţiale într-o bară circulară

Relaţii de echivalenţă dintre eforturi şi tensiuni

La secţiunea din figura 6.6, momentul Mt este rezultanta momentelor faţă de
centrul O al secţiunii produse de infinitatea forţelor   dA . Utilizând expresia (6.5)
pentru tensiunea tangenţială, se obţine
M t     dA  r   G    r 2 dA .
A A
Conform relaţiei (5.5), o parte din expresia anterioară este chiar momentul
de inerţie polar
r dA  I p .
2
Astfel, momentul de torsiune M t devine

Mt  G   I p (6.7)
Din relaţia (6.5) rezultă

G   ,
r
iar momentul de torsiune devine

Mt  Ip.
r
În concluzie, relaţia dintre tensiunea tangenţială şi momentul de torsiune este
Mt  r
 . (6.8)
Ip
Relaţia (6.8) reprezintă legea de variaţie a tensiunii  într-o secţiune.

Un deosebit interes îl prezintă însă valoarea maximă a tensiunii tangenţiale,
care se atinge la extremitatea secţiunii, unde rmax  R
Mt  R Mt Mt
 max    . (6.9)
Ip I p Wp
R
Expresia de la numitor
Ip
Wp  , (6.10)
R
se numeşte m o d u l u l d e r e z i s t e n ţ ă p o l a r al secţiunii.
Pentru secţiunea circulară, momentul de inerţie polar este
 d4
Ip  ,
32
iar raza secţiunii
d
R ,
2
modulul de rezistenţă polar al secţiunii circulare rezultă
 d3
Wp  .
16
Calculul la torsiune
Dimensionarea se efectuază cu relaţia
M t max
W p nec  . (6.11)
a
Verificarea presupune compararea tensiunii tangenţiale efective cu cea
admisibilă
M t max
 ef  a . (6.12)
W p ef
Momentul de torsiune capabil a fi preluat de arbore este

M t cap  W p ef  a . (6.13)
În cazul secţiunii inelare, modulul de rezistenţă polar este

Ip 32
D 4
d4   D4  d 4 
Wp    . (6.14)
R D 16 D
2
Pentru aceeaşi mărime a suprafeţei secţiunea inelară este mai avantajoasă
decât cea circulară plină.
Rotirea specifică rezultă din relaţia (6.7)
Mt
 . (6.15)
G Ip
Dacă se cunosc rotirea specifică şi lungimea barei, se poate calcula unghiul

de rotire dintre secţiunile care delimitează bara
  l  .
Rotirea unei secţiuni în raport alta, ambele delimitând un element
infinitezimal dx de bară, este
M t dx
d    dx  . (6.16)
GIp
Rotirea a două secţiuni situate la o lungime oarecare l de bară este

M t dx
 . (6.17)
l
GI p
Rotirea a două secţiuni situate la o lungime oarecare l de bară omogenă, cu

momentul de răsucire constant este
Mt l
 . (6.18)
GIp
Concentrarea tensiunilor
Arborii solicitaţi la torsiune prezintă frecvent fenomenul de concentrare a
tensiunilor. Concentratori uzuali care apar în cazul arborilor solicitaţi la torsiune
sunt salturile de diametru, şanţurile de pană, degajările pentru montarea rulmenţilor
etc.
Se consideră arborele în trepte din figura 6.8.
Figura 6.8. Arbore în trepte solicitat la torsiune
Tensiunea tangenţială în secţiunea mică este

Mt
n  .
 d3
16
Concentratorul produce o creştere a tensiunii la valoarea
 M   K  n . (6.19)
Coeficientul de concentrare a tensiunilor este supraunitar, adimensional şi
depinde de cele două diametre şi modul cum se face trecerea între ele
K  f  D, d , r  .
6.2 Torsiunea barelor de secţiune oarecare
Teoria Saint – Venant

Barele cu alte forme ale secţiunii decât cea circulară, solicitate la torsiune nu
respectă ipoteza secţiunii plane. Ca o consecinţă a torsiunii, fibrele barei se alungesc
diferit şi o secţiune iniţial plană se deplanează – figura 6.9.
Figura 6.9. Torsiunea unei bare de secţiune dreptunghiulară
În figură se observă că elementul 1 situat lângă o muchie rămâne

nedeformat. Elementul 2 , situat în mijlocul feţei şi iniţial pătrat, se deformează şi
devine romb. La mijlocul suprafeţelor laterale au loc cele mai mari alunecări.
Teoria Saint – Venant presupune stabilirea unei funcţii,   z , y  a
tensiunilor, necesară calculului tensiunilor tangenţiale produse de torsiune. Aceasta
trebuie să fie constantă sau nulă pe contur. Derivatele parţiale într-un punct
oarecare al secţiunii trebuie să aibă ca rezultat componentele tensiunii în acel punct.
 
  zx ;   yz (6.20)
y z
Expresia care prezintă dependenţa funcţiei tensiunilor de momentul de
torsiune este
Mt  2   dA  2   dy dz . (6.21)
A A
Integrala se calculează pe aria secţiunii. Pentru secţiuni al căror contur poate

fi scrisă o ecuaţie analitică, funcţia tensiunilor se poate exprima pe baza ecuaţiei
conturului.
Secţiunea circulară
Ecuaţia conturului este
y2  z 2  R2  0 .
Se stabileşte funcţia tensiunilor

  m y2  z 2  R2 , 
şi se înlocuieşte în relaţia (6.21)
 
 y 
 z 2  R 2 dA  2 m   r 2 dA  R 2  dA    m  R 4 .
2
Mt  2 m
A A A 
Rezultă
Mt Mt
m    .
 R4 2Ip
Calculând derivatele funcţiei  şi înlocuindu-l pe m, rezultă

 zx  2 m y ;  yx  2 m z .
Tensiunea tangenţială rezultantă este
Mt  r
   zx2   2yx   2 m y2  z 2   2 m r  .
Ip
În teoria Saint – Venant, răsucirea specifică este

1 2m M
  2 m  2 m     t .
2G G GI p
Secţiunea dreptunghiulară
În cazul barei cu secţiune dreptunghiulară supusă torsiunii – figura 6.10 – tensiunea
maximă se atinge la mijlocul laturii mari
Mt
 max   zx  .
 hb2
Figura 6.10. Distribuţia tensiunilor tangenţiale la torsiunea unei secţiuni

dreptunghiulare
Tensiunea maximă pe latura mică se atinge tot la mijloc şi are valoarea

 zx max     yx max .
Unghiul de răsucire specifică este
Mt
 .
 h b3 G
Rigiditatea la torsiune a barei este
G Id   h b3 .
Coeficienţii  ,  şi  au valori care depind de raportul h b .
Studiul răsucirii prin analogie cu membrana

Pentru secţiunile cu contur de formă complicată care nu poate fi modelat de o
funcţie analitică simplă problema se abordează diferit.
Prandtl a imaginat o metodă experimentală – analogia cu membrana.
Conturul barei solicitată la torsiune se decupează dintr-o tablă subţire. Se
aplică o membrană subţire pe contur şi se aşează tabla drept capac al unei cutii în
care se introduce presiunea p . Membrana se bombează şi un punct de pe suprafaţa
ei se va deplasa după direcţia x , normală pe planul tablei. Deplasările x sunt
analoage funcţiei tensiunilor. Pe membrană există curbe de nivel constant.
Momentul de torsiune este dublul volumului cuprins între planul conturului
şi suprafaţa deformată a membranei
M t  2 V  2  x dA .
A
Direcţia tensiunii într-un punct este dată de tangenta la curba de nivel

constant pe care este situat punctul respectiv.
Derivatele parţiale ale deplasării x în raport cu y şi z sunt componentele
tensiunii tangenţiale  .
Derivata lui x în raport cu panta maximă dintr-un punct reprezintă valoarea
tensiunii tangenţiale  corespunzătoare punctului.
În cazul secţiunii dreptunghiulare înguste (figura 6.11), la care raportul dintre
laturi este h b  4 , răsucirea specifică  şi tensiunea tangenţială maximă sunt
Mt
 ; (6.22)
1
G b3 h
3
Mt
 max  G    b  . (6.23)
1 2
b h
3
Figura 6.11. Tensiunile tangenţiale pe contur la torsiunea unei secţiuni

dreptunghiulare cu h b  4
Profile subţiri deschise

Se consideră o bară de forma unui sector inelar subţire solicitată la torsiune –
figura 6.12. Pentru calculul tensiunii tangenţiale se poate utiliza relaţia (6.23), în care
se fac substituţiile h  r şi b  
Mt
 max  . (6.24)
1 2
 r
3
Figura 6.12. Sector inelar subţire solicitat la torsiune
Dacă bara are forma unui inel complet, crestat însă de-a lungul generatoarei,
şi în consecinţă unghiul   2  , tensiunea tangenţială maximă este
Mt
 max  . (6.25)
2 2
 r
3
Dacă bara are forma unui inel complet necrestat, tensiunea tangenţială
maximă este
Mt
 max  .
2 R2 
În cazul unei bare având secţiunea transversală de forma cornierului din
figura 6.13 calculul tensiunii tangenţiale presupune aplicarea relaţiei (6.23) în care
lăţimea b este substituită de  şi înălţimea h de lungimea medie 2  b   a aripilor
Mt
 max  . (6.26)
1 2
 2 b   
3
Figura 6.13. Cornier solicitat la torsiune
Un profil deschis poate fi descompus într-o serie de dreptunghiuri.

Numitorul expresiei (6.22) a rotirii specifice se poate scrie sub forma unei sume
Mt
 . (6.27)
1
G b3 h
3
În profilul format din mai multe dreptunghiuri, de grosimi diferite, tensiunea
maximă se produce în dreptunghiul de grosime maximă
M t bmax
 max   G bmax  . (6.28)
1
 bi h i
3 i
3
La profilul U din figura 6.14 tensiunea maximă are loc în tălpi

Mt  2
 max  . (6.29)
1 2
3

 2 b  23  h 13 
Figura 6.14. Profil U solicitat la torsiune
Profile subţiri închise

Profilele subţiri închise pot fi studiate prin analogia cu membrana.
Se alege ca punct de pornire studiul secţiunii inelare din figura 6.15.
Figura 6.15. Secţiune inelară solicitată la torsiune
Tensiunea tangenţială se consideră constantă. Momentul de torsiune este

M t     dA  r    2    r 2   . (6.30)
A
Tensiunea tangenţială este

Mt
 . (6.31)
2  r2
Se observă că valoarea tensiunii în acest caz este mai mică decât cea din cazul
aceluiaşi profil deschis. În concluzie profilul închis poate prelua un moment de
torsiune mai mare decât unul de aceeaşi formă şi arie a secţiunii transversale dar
deschis.
Se consideră un profil subţire închis – figura 6.16 – având o formă oarecare
şi grosimea peretelui subţire constantă sau variabilă.
Figura 6.16. Profil subţire închis oarecare solicitat la torsiune
Bredt a emis ipoteza conform căreia fluxul tensiunii tangenţiale sau fluxul de
forfecare    este constant de-a lungul liniei mediane a secţiunii. Unui element de
lungime ds îi corespunde aria elementară dA    dS . Momentul de torsiune este
M t     dA  r      dS .
A A
Termenii    ies de sub integrală şi rămâne de calculat integrala curbilinie

de-a lungul liniei mediane a profilului
 r dS .
Mt      
Produsul r  dS este dublul suprafeţei triunghiului O a b . Integrala curbilinie

măsoară dublul ariei închise formate de linia mediană a profilului
 r dS  2  .
În consecinţă, tensiunea tangenţială este
Mt
 , (6.32)
2 
sau
Mt
   . (6.33)
2
Relaţia (6.32) este prima formulă a lui Bredt.
Se observă că tensiunea este maximă unde grosimea este minimă
Mt
 max  .
2   min
Pentru determinarea unghiului de răsucire specifică, se va utiliza expresia
energiei potenţiale de deformatie. Pentru un element de bară de lungime 1 , lucrul
mecanic produs de cuplul M t se transformă în totalitate în energie potenţială de
deformare a corpului elastic şi este
1 2
U  Mt    dV .
2 V
2 G
Considerând lungimea barei ca fiind l  1 , volumul elementar este
dV  dA  l  dA , iar integrala se reduce la o integrală de suprafaţă în care
dA    dS . Expresia energiei devine
2
U  2 G  dS .
A
Expresia energiei se amplifică cu  şi termenii constanţi  2   2 se scot de

sub integrală. Integrala se transformă dintr-una de suprafaţă, într-una curbilinie pe
lungimea conturului s al suprafeţei mediane a profilului
1  2 2 ds  2   2 ds
Mt        .
2 A
2 G  2G
Utilizând relaţia (6.33) se obţine
M t2 ds
Mt  
4G 2   ,
din care rezultă unghiul de răsucire specifică
Mt ds

4 G 2   . (6.34)
Relaţia (6.34) reprezintă a doua formulă a lui Bredt.

Expresia generală a răsucirii specifice este
Mt
 .
G Id
Egalând-o cu cea din relaţia (6.34) rezultă formula momentului de inerţie
convenţional la torsiune
4 2
Id  . (6.35)
ds
 
6.3 Sisteme static nedeterminate supuse torsiunii
Există numeroase sisteme supuse torsiunii în care numărul necunoscutelor este mai
mare decât numărul ecuaţiilor de echilibru care pot fi scrise din mecanica solidului
rigid. Aceastea sunt sisteme static nedeterminate. Pentru rezolvarea lor, ecuaţiilor
de echilibru din mecanica solidului rigid, le vor fi adăugate ecuaţii care sunt
expresiile matematice ale condiţiilor de deformaţie.
Bara circulară din figura 6.17 este supusă torsiunii. Momentul de torsiune de
referinţă este M t  400 N m , diametrul d  30 mm şi tensiunea tangenţială
admisibilă este  a  55 MPa . Să se calculeze momentele de torsiune pe intervale şi
să se verifice bara.
Figura 6.17. Bară circulară în trepte solicitată la torsiune
Din mecanica solidului rigid se poate scrie ecuaţia de echilibru a momentelor

în jurul axei barei x. Condiţia de deformare este ca rotirea secţiunii B în raport cu
secţiunea A să fie zero deoarece bara este încastrată în doi pereţi ficşi.
 M x  0
 .

 AB  0
Scrise în mod explicit, cele două relaţii devin
 M A  2 , 3 M t  1, 7 M t  M B  0 ;

 M A l   M A  2 , 3 M t  l   M A  2 , 3 M t  2l   M A  2 , 3 M t  1, 7 M t  l  0.
G I G I p1 G I p2 G I p2
 p1
Momentele de inerţie polare sunt
 2 d 
4
 d4
I p1  , I p1  ,
32 32
deci
I p1  16 I p 2 .
Astfel condiţia de deformare devine
MA l

 M A  2 , 3 M t  l   M A  2 , 3 M t  2l   M A  4 M t  l  0 .
G (16 I p 2 ) G (16 I p 2 ) G I p2 G I p2
l
Simplificând cu se obţine
G I p2
M A  M A  2 , 3 M t  32 M A  73 , 6 M t  16 M A  64 M t  0 ,
de unde rezultă
M A  2 , 8 M t  1120 N m ,
M B  480 N m .
Valorile momentelor de torsiune pe intervale sunt
M A1   M A  1120 N m ;
M13   M A  2 , 3 M t  0 , 5 M t  200 N m ;
M 3 B   M A  2 , 3 M t  1, 7 M t  480 N m .
Diagrama momentelor de torsiune este prezentată în figura 6.18.
Figura 6.18. Diagrama momentelor de torsiune
Tensiunile tangenţiale pe intervale produse de torsiune se calculează cu

relaţia
Mt i  j
i j  .
Wpi j
Există două intervale pe care se presupune că s-ar produce tensiunea maximă

M A1 2, 8 Mt 2 , 8  400 10 3 16
 A1     26 , 4 MPa 2 ;
 2 d    8  30
3 3
W1
16
M3 B 1, 2 M t 1, 2  400 10 3 16
3B     90 , 5 MPa .
W2  d3   30 3
16
Se obsevă că  max   3 B   a , deci bara nu rezistă.
6.4 Calculul arcurilor elicoidale cu pasul mic
Arcurile elicoidale sunt elemente utilizate frecvent în construcţia de maşini. Ele sunt
supuse solicitărilor axiale, tracţiune sau compresiune.
Se consideră arcul din figura 6.19.
P – sarcina aplicată arcului;

R – raza de înfăşurare a sârmei de arc;
d – diametrul sârmei de arc;
n – numărul de spire.
Figura 6.19. Arc elicoidal cu pasul mic
Un unghi  de înclinare al elicei de valoare mare presupune producerea în

secţiunea sârmei de arc a forţei axiale, a forţei tăietoare, a momentului încovoietor
şi a momentului de torsiune.
Dacă unghiul de înclinare al elicei este mic, forţa axială şi momentul
încovoietor sunt neglijabile. Momentul de torsiune şi forţa tăietoare sunt
Mt  P  R ;
T P.
Calculul arcului elicoidal se face ţinând seama exclusiv de momentul de
torsiune
 d3 P R
W p nec   ;
16 a
16 P R
d3 . (6.36)
 a
Valorile rezistenţelor admisibile ale oţelurilor călite pentru arcuri au valori
 a  400  600 MPa .
Determinarea săgeţii
Săgeata este scurtarea sau alungirea arcului pe direţia forţei P .
Se presupune că arcul lucrează exclusiv în domeniul elastic. Lucrul mecanic
produs de forţa P la o săgeată statică f este
1
L P f.
2
Lucrul mecanic se transformă exclusiv în energie potenţială de deformaţie a
arcului
M t2 l
U .
2GI p
Se fac substituţiile
 d4
Mt  P R , l  2  R n , I p 
32
şi se obţine
16 P 2 R 2 2  R n 32 P 2 R 3 n
U  .
 Gd 4 Gd 4
Egalând cele două expresii, se obţine formula săgeţii arcului
64 P R 3 n
f  . (6.37)
G d4
CAPITOLUL 7
SOLICITĂRI COMPUSE
Se consideră o bară asupra căreia acţionează simultan mai multe sarcini exterioare.
Dacă sarcinile produc mai multe solicitări simple, de diferite tipuri, bara este supusă
unei solicitări compuse.
7.1 Încovoierea oblică
Dacă forţele aplicate unei bare acţionează în alte plane decât cele de inerţie
principale, vectorul moment încovoietor nu este situat pe o axă principală de inerţie
a secţiunii. Solicitarea la care vectorul moment încovoietor are o înclinare oarecare
faţă de direcţiile principale ale secţiunii se numeşte încovoiere oblică.
Se consideră secţiunea cu două axe de simetrie din figura 7.1. Axele
principale de inerţie sunt Oy şi Oz . Vectorul moment încovoietor M , se
descompune după direcţiile axelor principale în componentele
M y  M sin  ;
M z  M cos .
124
Capitolul 7. Solicitări Compuse 125
Figura 7.1. Încovoierea oblică a unei secţiuni cu două axe de simetrie
Într-un punct oarecare al secţiunii, de coordonate y şi z , se calculează

tensiunile normale produse de componentele momentului încovoietor M utilizând
formula lui Navier
Mz y M cos y
'  ;
Iz Iz
(7.1)
M y z M sin   z
 ''   .
Iy Iy
Aplicând regula burghiului drept în cadranul I al axelor z O y , componenta

M z produce tensiunea normală  ' de tracţiune iar componenta M y produce
tensiunea normală  '' de compresiune. Tensiunea normală rezultantă în cadranul
I este
Mz y My z  y cos z sin  
   M   . (7.2)
Iz Iy  Iz I
 y 
Valorile extreme ale tensiunilor normale se ating în cadranele II şi IV unde
cele două componente au acelaşi semn. Dacă momentul încovoietor rezultant M
ar fi în alt cadran, semnele s-ar modifica corespunzător.
126 Capitolul 7. Solicitări Compuse
Axa neutră este cea de-a lungul căreia tensiunile normale  sunt nule. Ea
poate fi determinată prin anularea relaţiei (7.2)
y cos  z sin 
 0.
Iz Iy
Panta axei neutre este
y Iz
tg    tg . (7.3)
z Iy
Din relaţia (7.3) se observă că direcţia axei neutre nu coincide cu direcţia

momentului încovoietor decât în cazul particular în care momentele de inerţie ale
secţiunii faţă de axele y şi z sunt egale I z  I y . În cazul secţiunilor la care toate
direcţiile sunt direcţii principale, secţiuni circulare, inelare, nu există încovoiere
oblică.
Odată determinată axa neutră, se identifică punctul cel mai îndepărtat de ea.
Acolo se dezvoltă tensiunea maximă. Ea se calculează introducând coordonatele
acelui punct în relaţia (7.2).
Se consideră secţiunea dreptunghiulară din figura 7.2. Tensiunea maximă se
dezvoltă în punctul E ale cărui coordonate sunt
h b b h
zE   şi y E  , adică E  ,   .
2 2 2 2
Figura 7.2. Încovoierea oblică a unei secţiuni cu două axe de simetrie
Tensiunea maximă este

My Mz My Mz
 max     . (7.4)
    Wy Wz
Iy   Iz 
 h  b 
   
2  2 
Această expresie este valabilă pentru oricare secţiune care are două axe de
simetrie. În această situaţie ambele coordonate – y şi z – ating valori extreme
(maxime absolute) în câte un punct. Exemple în acest sens sunt secţiunile
dreptunghiulare, pătrate şi profilele I .
7.2 Încovoierea cu forţă axială
O forţă normală pe secţiune şi excentrică (centrului de greutate), produce forţă

axială şi moment încovoietor. Datorită prezenţei simultane în secţiune a eforturilor
forţă axială N şi moment încovoietor M solicitarea este compusă.
Se consideră cazul particular al barei din figura 7.3 solicitată de forţa de
tracţiune F , aplicată într-un punct situat pe o axă principală de inerţie.
Figura 7.3. Încovoierea cu forţă axială pe o axă principală de inerţie
Se reduce forţa în centrul de greutate al secţiunii şi rezultă o forţă axială şi un

moment încovoietor
N F;
M  F e .
Se tratează problema prin suprapunerea efectelor. Forţa axială produce
tensiuni uniform distribuite în secţiune conform figurii 7.3, e.
N F
'  .
A A
Momentul încovoietor produce tensiuni care se calculează cu formula lui
Navier – figura 7.3, f
M z F e z
 ''   .
Iy Iy
Cele două efecte se însumează şi tensiunea normală rezultantă este

F F e z
   '  ''   . (7.5)
A Iy
Momentul de inerţie axial este produsul dintre aria secţiunii şi pătratul razei
de inerţie corespunzătoare I y  A  i 2y . Relaţia (7.5) se poate scrie sub forma
F  z e 
 1  2  . (7.6)
A  iy 
În partea secţiunii în care este aplicată forţa F , tensiunile normale  ' şi  ''
au acelaşi semn. În partea opusă tensiunile au semne contrare. Ca urmare a acţiunii
excentrice a forţei F , axa neutră se deplasează din centrul de greutate şi trece prin
punctul Q , a cărui poziţie z Q este obţinută prin egalarea cu zero a relaţiei (7.6)
z Q e i 2y
1 0  zQ   . (7.7)
i 2y e
În cazul în care tensiunea de tracţiune sau compresiune este mai mare decât
cea maximă de încovoiere, axa neutră se deplasează în afara secţiunii. Ca urmare,
tensiunea va avea în toată secţiunea un singur semn – figura 7.4.
Figura 7.4. Încovoierea cu forţă axială cu axa neutră în afara secţiunii
Tensiunea maximă se dezvoltă în fibra extremă din apropierea punctului de

aplicaţie al forţei F . Expresia ei se obţine înlocuind în relaţia (7.5) z cu z max
F F  e  z max F F  e
 max     . (7.8)
A Iy A Wy
În figura 7.5 este prezentat cazul general în care forţa excentrică F este
aplicată într-un punct oarecare al secţiunii, de coordonate y 0 şi z 0 .
Figura 7.5. Încovoierea cu forţă axială – cazul general
Reducerea în centrul de greutate al secţiunii are drept rezultante o forţă axială

N F
şi două momente încovoietoare
M y  F  z0 ;
Mz  F  y0 .
După cum relevă figura 7.5, în cadranul I, tensiunile normale, produse de
forţa axială şi de momentului încovoietor, au acelaşi semn. Efectul rezultant într-un
punct oarecare al secţiunii este
F F  z 0  z F  y0  y
   , (7.9)
A Iy Iz
sau
F y y zz
 (1  2 0  2 0 ) . (7.10)
A iz iy
Ecuaţia axei neutre este

y y0 z z 0
1  2 0. (7.11)
i z2 iy
Coordonatele y şi z nu sunt ale unui punct oarecare al secţiunii, ci ale unuia

situat pe axa neutră, care poate fi determinată prin intersecţiile cu axele – punctele
B şi C din figura 7.5
i 2y
zB   ;
z0
(7.12)
i z2
yC   .
y0
După determinarea axei neutre, de fiecare parte a ei se construiesc două
drepte paralele cu ea şi tangente la conturul secţiunii. Punctele în care cele două
drepte sunt tangente la contur sunt acelea în care se dezvoltă valori maxime
absolute ale tensiunii normale. În punctul K din figura 7.5 se atinge valoarea
maximă a tensiunii de tracţiune iar în punctul L a celei de compresiune. Pentru
calculul valorilor maxime ale tensiunilor normale  max şi  min în relaţia (7.9) se
înlocuiesc coordonatele y şi z ale punctelor unde acestea se ating.
7.3 Încovoierea cu torsiune
Încovoierea cu torsiune este solicitarea compusă întâlnită frecvent în cazul

arborilor.
În construcţia de maşini există o multitudine de arbori în cadrul unor
ansambluri. De cele mai multe ori arborii nu sunt solicitaţi doar la torsiune ci şi la
încovoiere. Pentru calculul unui arbore supus încovoierii şi răsucirii trebuie
calculată o tensiune echivalentă datorată efectului combinat al celor două solicitări.
Există două posibilităţi prin care se poate face calculul unei piese schematizate
printr-o bară supusă atât încovoierii cât şi torsiunii.
Prima dintre abordări presupune calculul separat al tensiunii normale
produsă de încovoiere şi al celei tangenţiale produsă de torsiune, ambele în
secţiunea periculoasă
Mi Mt
 ,  .
W Wp
Cu valorile obţinute se calculează o tensiune echivalentă conform unei teorii

de rezistenţă cu una dintre relaţiile (4.56).
Cea de a doua abordare presupune un calcul exclusiv la încovoiere, însă
momentul de încovoiere utilizat este unul echivalent M i ech , corspunzător unei teorii
de rezistenţă.
M i ech  0 , 5 M i  0 , 5 M i2  M t2 , I
M i ech  0 , 35 M i  0 , 65 M i2  M t2 , II
M i ech  M i2  M t2 , III (7.13)
M i ech  M i2  0 , 65 M t2 , IV
M i ech  M i2  0 , 75 M t2 . V
În studiul arborilor solicitaţi la încovoiere şi răsucire tensiunile produse de

forţa tăietoare sunt neglijabile în cele mai multe dintre cazuri.
CAPITOLUL 8
FLAMBAJUL BARELOR
8.1 Stabilitatea echilibrului elastic
În figura 8.1 este prezentat un corp care în punctul A este în echilibru stabil, în
punctul B în echilibru indiferent şi în punctul C în echilibru instabil.
Figura 8.1. Echilibru stabil, indiferent şi instabil
Un fenomen analog, în care există situaţii de stabilitate sau instabilitate, în

funcţie de mărimea sarcinilor este întâlnit în solicitatea multor componente
mecanice din construcţia de maşini.
Bara din figura 8.2 este articulată la ambele capete şi supusă compresiunii de
o forţă F .
133
134 Capitolul 8. Flambajul Barelor
Dacă forţa F depăşeşte o anumită valoare, numită f o r ţ ă c r i t i c ă d e

f l a m b a j Fcr , bara părăseşte poziţia de echilibru fără posibilitatea de a reveni în
cea iniţială.
Figura 8.2. Bară comprimată
F l a m b a j u l este fenomenul de pierdere a stabilităţii unei structuri de

rezistenţă mecanică supusă unei sarcini mai mari decât cea critică.
Valoarea forţei critice de flambaj depinde de forma şi dimensiunile piesei, de
tipul reazemelor şi modul de aplicare a sarcinilor.
Stabilirea forţei capabile a fi preluată de bara supusă flambajului presupune
determinarea valorii critice a forţei care produce pierderea stabilităţii şi ulterior
alegerea unei forţe de c ori mai mică drept forţă maximă în exploatare. Coeficientul
de siguranţă la flambaj c previne pierderea stabilităţii în cazul apariţiei accidentale a
suprasarcinilor, neprevăzute în condiţii normale de exploatare.
8.2 Formula lui Euler
Se consideră bara dreaptă solicitată la compresiune, având patru tipuri de

rezemări – figura 8.3. Modul I este încastrat – liber, modul de rezemare II ,
Capitolul 8. Flambajul Barelor 135
articulat – articulat, este cazul fundamental de flambaj, modul III încastrat –

articulat iar modul IV încastrat – încastrat.
Figura 8.3. Cazurile de rezemare la flambaj
Bara articulată la ambele capete – cazul fundamental de flambaj

Se consideră bara din figura 8.4. Într-o secţiune oarecare X , bara are săgeata v .
Conform regulii din figura 2.2, forţa F produce un moment încovoietor pozitiv
M Fv.
În acest caz momentul încovoietor depinde de deplasarea v .
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate este
d 2v
E I 2   M  F v ,
dx
d 2v F
 v 0.
dx 2 EI
Figura 8.4. Bară articulată la ambele capete
Se face notaţia
F
2 , (8.1)
EI
cu ajutorul căreia ecuaţia diferenţială devine
d 2v
2
2 v  0 . (8.2)
dx
Aceasta este o ecuaţie diferenţială cu coeficienţi constanţi, a cărei soluţie este
v  A sin  x   B cos  x  .
Constantele se determină din relaţiile care definesc condiţiile la limită:
la un capăt x 0, v  0,
la celălalt capăt x l , v  0,
l dv
la mijloc x , 0.
2 dx
Înlocuind prima condiţie în expresia lui v , rezultă
B  0,
cu care ecuaţia deformaţiei devine

v  A sin  x  .
Cea de-a doua condiţie la limită conduce la
0  A  sin  l  .
Există trei serii de soluţii care satisfac această ecuaţie:
a. soluţia A  0 duce la o deplasare zero v  0 , care ar presupune că bara nu
flambează, ceea ce contrazice ipoteza;
b. soluţia   0 , introdusă în relaţia (8.1) conduce la o valoare zero a forţei
F  0 , ceea ce contrazice ipoteza;
c. o serie de soluţii ale ecuaţiei trigonometrice sin  l   0
 l   , 2  , 3  ,..., n  .
Înlocuind prima din aceste soluţii în relaţia (8.1), se obţine o forţă critică
 2 EI
Fcr  . (8.3)
l2
Dacă secţiunea barei are momente de inerţie diferite pe diverse direcţii,
flambajul se va produce în jurul direcţiei cu momentul de inerţie minim, deci la o
valoare a forţei dată de relaţia
 2 E I min
Fcr  , (8.4)
l2
care este f o r m u l a lui Euler pentru cazul fundamental de
flambaj.
Dacă se adoptă cea de-a doua soluţie a ecuaţiei trigonometrice
sin  l   0 ,
 l  2 ,
( 2  )2 F
  2 
2
,
l EI
rezultă cea de-a doua valoare a forţei critice de flambaj
4 2 E I
F2 cr  .
l2
A treia soluţie
 l  3 ,
din care rezultă
( 3 )2 F
  2 
2
,
l EI
conduce la obţinearea celei de-a treia valori a forţei critice de flambaj
9 2 EI
F3 cr  .
l2
Dacă este posibilă blocarea deplasării laterale a mijlocului barei forţa critică
de flambaj Fcr creşte de 4 ori în comparaţie cu situaţia când acesta era liber –
figura 8.5, a.
Dacă se blochează deplasarea laterală a două puncte intermediare –
figura 8.5, b, forţa critică de flambaj Fcr creşte de 9 ori.
Figura 8.5. Flambajul barei articulată la ambele capete pentru a doua şi a

treia forţă critică de flambaj
Bara încastrată la un capăt şi liberă la celălalt

Se consideră bara încastrată la un capăt şi liberă la celălat din figura 8.6 solicitată la
compresiune de forţa F .
Figura 8.6. Bară încastrată la un capăt şi liberă la celălalt
Momentul încovoietor, ecuaţia diferenţială şi integrala ei sunt aceleaşi ca în

cazul barei articulate la ambele capete
M Fv,
d 2v
E I 2  F v ,
dx
v  A sin  x   B cos  x  .
Conform figurii 8.6, condiţiile la limită sunt
la un capăt x 0, v  0,
dv
la celălalt capăt x l , 0.
dx
Prima condiţie conduce la B  0 . Se înlocuieşte a doua condiţie în ecuaţia
dv
 A  cos  x  ,
dx
şi rezultă soluţiile posibile
a. soluţia A  0 duce la o deplasare zero v  0 , care ar presupune că bara nu
flambează, ceea ce contrazice ipoteza;
b. soluţia   0 conduce la o valoare zero a forţei F  0 , ceea ce contrazice
ipoteza;
c. o serie de soluţii ale ecuaţiei trigonometrice sin  2  l   0 ,
 3 
l , ,...,( 2 n  1) .
2 2 2
Ca şi în cazul precedent, singurele soluţii acceptabile sunt cele ale ecuaţiei
trigonometrice. Prima dintre ele duce la valoarea minimă a forţei critice de flambaj,
2 F
2   ,
4l 2 EI
 2 EI  2 EI
Fcr   . (8.5)
4l 2 ( 2 l )2
Bara articulată la un capăt şi încastrată la celălalt

Se consideră bara din figura 8.7. Dacă articulaţia O nu ar exista, bara s-ar deforma
aşa cum o indică linia întreruptă. Pentru a aduce bara în poziţia iniţială, reală, în care
articulaţia există, este necesară o forţă orizontală H . Săgeata barei în dreptul
articulaţiei este nulă.
Într-o secţiune oarecare X , momentul încovoietor este
M Fv Hx .
Figura 8.7. Bară articulată la un capăt şi încastrată la celălalt
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate este

d 2v
E I 2   M  F v  H x
dx
sau
d 2v F H
 v  x. (8.6)
dx 2 E I EI
Soluţia ecuaţiei omogene fără membrul al doilea este
v  A sin  x   B cos  x  ,
unde  este
F
2  .
EI
O soluţie particulară a ecuaţiei neomogene este
H
v1  x.
F
Această soluţie particulară verifică ecuaţia (8.6).
dv1 H
 ,
dx F
d 2v1
0,
dx 2
F H H
0 x x.
EI F EI
Integrala generală a ecuaţiei (8.6) este
H
v  A sin  x   B cos   x.
F
Determinarea constantelor A , B şi H se face ţinând seama de condiţiile la
limită
la capătul articulat x 0, v  0,
la capătul încastrat x l , v  0,
dv
la capătul încastrat x l , 0.
dx
Prima condiţie conduce la B  0 şi ecuaţia se reduce la
H
v  A sin  x   x,
F
dv H
 A  cos  x   .
dx F
dv
Ultima condiţie aplicată în ecuaţia primei derivate conduce la
dx
H
0  A  cos  l   .
F
A doua condiţie introdusă în ecuaţia săgeţii v conduce la
H
0  A sin  l   l.
F
Ultimele două relaţii se mai pot scrie în forma
H
A  cos  l    ;
F
H
A sin  l    l.
F
Tangenta unghiului  l este
tg  l    l .
Prima soluţie a aceastei ecuaţii trigonometrice este
 l  4, 49 ;
 2 l 2  20 ,16 ;
20 ,16 F
2   .
l2 EI
Forţa critică de flambaj este
20 ,16 E I
Fcr  ;
l2
20 ,16  2 , 05  2  2  2 ;
2  2 EI  2 EI
Fcr   2 .
l2 l
2
O altă formă pentru expresia forţei critice de flambaj este
 2 EI
Fcr  2
. (8.7)
 2 
 l
 2 
Bară încastrată la ambele capete

În cazul barei încastrată la ambele capete soluţia ecuaţiei fibrei medii deformate este
săgeata
M0
v  A sin  x   B cos  x   ,
F
unde M 0 este momentul din încastrare.
Pentru determinarea constantelor, se pun condiţiile la limită
la un capăt x 0; v  0;
dv
la un capăt x 0; 0;
dx
l dv
la mijlocul barei x ; 0;
2 dx
la celălalt capăt x l ; v  0;
dv
la celălalt capăt x l ; 0.
dx
Introducând prima condiţie în expresia deplasării v , rezultă
M0
0B ,
F
din care se obţine constanta B
M0
B .
F
Derivând expresia deplasării
dv M
 A  cos  x   B  sin  x   A  cos  x   0  sin  x  ,
dx F
şi punând a doua condiţie
A  0 ,
rezultă
A 0.
Ecuaţia devine
dv M 0
  sin  x  .
dx F
Utilizând cea de-a treia condiţie rezultă
l
 sin  
M0
0 0,
F  2 
ecuaţie care are trei serii de soluţii:
M0
0 inacceptabilă;
F
 0 inacceptabilă;
l
  , 2  ,..., n  .
2
Prima soluţie a ecuaţiei trigonometrice permite stabilirea sarcinii critice de
flambaj
2
 ;
l
4 2 F
  2 
2
.
l EI
Rezultă forţa critică de flambaj
4 2 EI
Fcr  ,
l2
 2 EI
Fcr  2
. (8.8)
l 
 
2
Expresiile (8.4), (8.5), (8.7) şi (8.8) pot fi scrise sub o formă unitară
 2 E I min
Fcr  , (8.9)
l 2f
unde l f este lungimea de flambaj.

Relaţia (8.9) este f o r m u l a l u i E u l e r .
Ţinând cont de figura 8.4, l f este
cazul I l f  2l ;
cazul II l f l ;
2
cazul III lf  l;
2
1
cazul IV lf  l.
2
8.3 Flambaj elastic şi flambaj plastic
Flambajul elastic
Tensiunea critică de flambaj este dată de relaţia
Fcr  2 E I min
 cr   ,
A lf2 A
dar ţinând seama că momentul de inerţie axial este I min  i min

2
A , relaţia anterioară
devine
 2 EA  i min
2
 2E  2E
 cr    2 . (8.10)
l 2f  A  lf 
2

i 
 min 
Mărimea adimensională
lf
 , (8.11)
i min
se numeşte coeficient de subţirime sau coeficient de zvelteţe a barei.
Relaţia între  f şi  , reprezentată de formula (8.10) este o hiperbolă de
gradul al treilea, numită h i p e r b o l a l u i E u l e r – figura 8.8. Pe această curbă
punctul B corespunde limitei de proporţionalitate  p . Deoarece formula lui Euler
s-a stabilit având ca ipoteză legea lui Hooke, înseamnă că ea este valabilă atâta timp
cât  cr   p , respectiv   0 .
Figura 8.8. Hiperbola lui Euler

Pentru   0 , deci  cr   p , în bară se produc deformaţii plastice, deci

formula lui Euler nu mai este valabilă.
– zona flambajului elastic  cr   p ,   0 ;
– zona flambajului plastic  cr   p ,   0 .
Valoarea lui 0 se obţine înlocuind  cr cu  p în relaţia (8.10).
Pentru oţelul OL37 cu limita de proporţionalitate  p  210 MPa se poate

scrie relaţia
 2  2 ,1 10 5
210  ,
02
din care rezultă
0  100 .
Întrucât limita de proporţionalitate variază, se adoptă 0  100 sau 0  105 .
Flambajul plastic. Formulele Tetmajer – Iasinski

Tetmajer şi Iasinski au efectuat studii în domeniul flambajului plastic şi au adoptat o
relaţie liniară de forma
 cr  a  b  , (8.12)
corespunzătoare dreptei BD din figura 8.9.
Figura 8.9. Domeniile de flambaj

La materialele care au limită de curgere, punctul D corespunde valorii

 cr   c .
Pentru   1 bara nu mai flambează, calculul realizându-se la compresiune
simplă.
Pentru oţelul OL37  c  240 MPa , a  304 , b  1,12 , 0  105 şi 1  60 .
Calculul la flambaj
Există trei probleme posibile:
– dimensionarea la flambaj unei bare;
– verificarea la flambaj;
– determinarea sarcinii maxime de flambaj pe care o poate suporta bara.
Coeficientul de siguranţă la flambaj este raportul dintre sarcina critică şi cea
admisibilă a barei, raport care se adoptă
Fcr
c . (8.13)
F
Coeficientul de siguranţă la flambaj are valori cuprinse în intervalul
c  [ 4, 28 ]
şi se alege în funcţie de destinaţia structurii.
Dimensionarea unei bare

Pornind de la formula lui Euler
Fcr  2 E I min
F  ,
c c l 2f
se determină momentul de inerţie axial minim necesar

F c l 2f
I min 
2 E
şi raza de inerţie minimă
I min
i min  .
A
Coeficientul de zvelteţe al barei este

lf
 .
i min
În funcţie de valoarea coeficientului de zvelteţe obţinut există mai multe
situaţii.
Dacă   0 , se observă că flambajul este elastic şi dimensionarea cu
formula lui Euler este corectă.
În cazul în care   0 , flambajul este elasto – plastic şi pentru calculul
tensiunii critice de flambaj se adoptă relaţia
 cr  a  b  .
Tensiunea produsă de compresiunea simplă este
F
 .
A
Coeficientul de siguranţă la flambaj este
 cr
c .

Dacă c  c impus , dimensionarea este corectă iar dacă c  c impus , se măresc
treptat dimensiunile secţiunii transversale ale barei, recalculând apoi i min ,  ,  cr ,

 şi c , până când se obţine coeficientul de siguranţă dorit.
Tensiunea critică de flambaj  cr nu se adoptă vreodată mai mare decât  c .
În cazul în care  cr   , se adoptă  cr   c .
În situaţia când   1 , se consideră că bara nu mai flambează şi calculul se
face la compresiune simplă.
Verificarea la flambaj
Se determină coeficientul de zvelteţe
lf
f  ,
i min
unde raza de inerţie minimă este
I min
i min  .
A
Există două situaţii posibile.
Dacă   0 , flambajul este elastic şi forţa critică de flambaj este dată de
formula lui Euler
 2 E I min
Fcr  .
l 2f

Fcr
c .
F
În cazul în care   0 , flambajul este elasto – plastic şi tensiunea critică de
flambaj se calculează cu formula Tetmajer – Iasinski
 cr  a  b  ,
iar forţa critică de flambaj este
Fcr  A  cr .
Fcr
c .
F
Determinarea sarcinii maxime

Se calculează coeficientul de zvelteţe al barei
lf
 ,
i min
unde raza de inerţie minimă este
I min
i min  .
A
În funcţie de valoarea coeficientului de zvelteţe există mai multe variante de
calcul.
Dacă   0 , flambajul este elastic şi tensiunea critică de flambaj este
2 E
 cr  2 ,

iar forţa capabilă a fi preluată de bară fără să flambeze este
 cr A
F .
c
Situaţia în care 1    0 relevă faptul că flambajul este elasto – plastic.
Tensiunea critică de flambaj se calculează cu formula Tetmajer – Iasinski
 cr  a  b  ,
iar forţa capabilă a fi preluată de bară fără să flambeze este
 cr A
F .
c
În cazul în care   1 , calculul se face la compresiune simplă; tensiunea
critică de flambaj nu poate depăşi tensiunea de curgere şi în consecinţă la limită va
fi egală cu aceasta
 cr   c .
Forţa capabilă a fi preluată de bară fără să flambeze este
 cr A
F .
c
CAPITOLUL 1
NOŢIUNI FUNDAMENTALE ALE
REZISTENŢEI MATERIALELOR

Se consideră bara din figura 1.1. solicitată de două forţe egale şi de sens contrar, F .
 
Din ecuaţia de proiecţii pe direcţia forţelor, F  F  0 , rezultă că bara este în
echilibru.
Figura 1. 1. Echilibrul unei bare
În statica solidului rigid, echilibrul se stabileşte translatând una dintre forţe,

pe suportul ei, până când punctele de aplicaţie coincid. Sistemul iniţial a fost
înlocuit prin două forţe egale, de sens contrar, aplicate în acelaşi punct, care se
echilibrează. Deplasarea forţei pe suportul ei este permisă dacă solidul este
considerat rigid. Considerând bara deformabilă, mutarea punctelor de aplicaţie,
1
2 Capitolul 1. Noţiuni Fundamentale ale Rezistenţei Materialelor
permisă de ecuaţia de echilibru, duce la o schimbare a deformaţiei, deci modifică


fenomenul fizic. În concluzie, pentru a respecta fenomenul fizic, forţele F trebuie
să fie vectori legaţi – punctul de aplicaţie să fie determinat.
R e z i s t e n ţ a m a t e r i a l e l o r introduce în calcule proprietatea reală a
solidelor – d e f o r m a b i l i t a t e a . Această proprietate oferă posibilitatea rezolvării
unor probleme fără soluţie în mecanica solidului rigid.
1.1 Obiectul rezistenţei materialelor
D i m e n s i o n a r e a unei structuri mecanice presupune stabilirea dimensiunilor în

atunci când se cunosc încărcările, rezemările şi materialul acesteia. Dimensionarea
trebuie să fie optimă. Optim înseamnă să îndeplinească cerinţele şi nimic mai mult.
Structurile cu dimensiuni care fac posibilă preluarea unor încărcări mai mari decât
cele pentru care a fost gândită structura sunt supradimensionate, deci neeconomice.
V e r i f i c a r e a presupune evaluarea siguranţei în funcţionare a unei
structuri de rezistenţă mecanică dacă sunt cunoscute dimensiunile, încărcările,
rezemările şi materialul aceasteia. Tensiunile şi/sau deformaţiile structurii sunt
comparate cu cele admisibile.
Determinarea sarcinii c a p a b i l e a fi preluată de structură
presupune cunoaşterea dimensiunilor, a modului de rezemare şi a materialului.
Pentru rezolvarea problemelor anterioare se determină eforturile şi tensiunile
structurilor. Proprietăţile materialelor se determină pe cale experimentală. Cu
ajutorul lor se pot determina şi deformaţiile structurilor produse de sarcini. Dacă în
calcule se folosesc doar constantele elastice ale materialelor – vor fi definite ulterior
– se pot calcula tensiuni şi deformaţii nelimitate. Pentru aplicaţiile practice, trebuie
determinate caracteristicile mecanice ale materialelor – se vor defini ulterior. Pe
baza lor se pot stabili rezistenţe admisibile, utilizate la dimensionare, verificare şi
determinare a sarcinii capabile a fi preluată de structură.
Capitolul 1. Capitolul 1. Noţiuni Fundamentale ale Rezistenţei Materialelor 3
1.2 Tensorul eforturilor şi tensorul tensiunilor
Eforturi
  
Se consideră o bară încărcată cu un sistem oarecare de sarcini F 1 , F 2 ,… F n , sub
acţiunea căruia bara din figura 1.2, a este în echilibru. Se secţionează virtual bara cu
un plan perpendicular pe axa ei şi rezultă două tronsoane – figura 1.2, b.
Figura 1.2. Sarcini exterioare şi eforturi într-o bară
Cele două trosoane nu mai sunt în echilibru. Pentru a fi în echilibru, fiecăruia

dintre ele îi lipsesc sarcinile de pe partea înlăturată. Echilibrarea se realizează
introducând, în centrul de greutate al secţiunii de separare, torsorul sarcinilor de pe
tronsonul opus. Sarcinile de pe un tronson sunt echilibrate de sarcinile de pe
tronsonul opus, în consecinţă şi torsorii de echivalare a lor se echilibrează.

Componentele R de pe cele două secţiuni transversale au aceeaşi direcţie, acelaşi
  
modul şi sens contrar. Analog componentele M . Mărimile R şi M se numesc
e f o r t u r i . Ele reprezintă încărcarea interioară a barei la nivelul secţiunii

considerate fiind totodată şi o măsură a coeziunii.
 
În cazul general, R şi M au direcţii oarecare în spaţiu. Ele pot fi
descompuse în componente în lungul axei barei şi în planul secţiunii transversale.

Componenta normală a rezultantei R este forţa axială N. Componenta din planul

secţiunii transversale este forţa tăietoare T. Cuplul M poate avea o componentă în
lungul axei barei – momentul de torsiune sau răsucire Mt – şi una în planul secţiunii,
momentul încovoietor Mi. Mărimile N, T, Mt şi Mi sunt eforturi. Când apar separat,
ele sunt produse de solicitări simple.
O bară este solicitată axial când într-o secţiune a ei apare forţa axială N.
Forţa tăietoare T relevă existenţa forfecării.
Efortul moment de torsiune Mt (sau Mx) este produs de solicitarea de
torsiune.
Efortul moment încovoietor Mi este produs de încovoiere.
Prezenţa simultană, în secţiunea unei bare, a două sau mai multe eforturi
presupune existenţa unei solicitări compuse.
Modelul de calcul
Calculele de rezistenţă se realizează pe modele ale pieselor reale. Modelul este o
reprezentare simplificată a structurii/piesei reale căruia i se aplică reazeme şi sarcini.
Din punct de vedere al dimensiunilor, corpurile studiate de rezistenţa
materialelor pot fi clasificate în trei categorii.
B a r e l e sunt corpuri la care una dintre dimensiuni este semnificativ mai
mare decât celelalte două. Elementele geometrice caracteristice ale acestora sunt axa
longitudinala şi secţiunea ţransversală.
După forma axei barele pot fi drepte sau curbe.
Secţiunea transversală şi materialul determină capacitatea de rezistenţă a
barei.
După destinaţie şi modul de solicitare barele se numesc:

– tiranţi – bare solicitate la tracţiune;
– stâlpi – bare comprimate;
– grinzi – bare solicitate la încovoiere;
– arbori – bare torsionate;
– fire – pot prelua doar solicitări de întindere.
P l ă c i l e sunt corpuri la care două dintre dimensiuni sunt semnificativ mai
mari decât cea de-a treia. Elementele geometrice caracteristice sunt forma şi
dimensiunile suprafeţei mediane precum şi grosimea – măsurată perpendicular pe
suprafaţa mediană.
După destinaţie şi formă plăcile pot fi plane, învelitori (curbe), vase, tuburi,
membrane etc.
C o r p u r i l e m a s i v e sunt cele ale căror trei dimensiuni au acelaşi ordin de
mărime. Exemple: bilele, rolele, tuburile cu pereţi groşi, blocurile de fundaţii etc.
Tensiuni
Efortul pe unitatea de suprafaţă din secţiunea unui corp se numeşte t e n s i u n e .
Dacă o forţă F care solicită axial o bară se distribuie uniform pe secţiunea
de arie A, tensiunea este
F
 . (1.1)
A
În cazul general de solicitare, eforturile N, T, Mt şi Mi nu se distribuie
uniform pe secţiune.
Se consideră un element dA , al suprafaţei transversale, pe care efortul este

d F şi are o direcţie oarecare – figura 1.3.
Figura 1.3. Tensiuni într-o bară
Dacă elementul este suficient de mic, efortul poate fi considerat uniform


distribuit pe suprafaţa lui şi rezultanta d F în centrul de greutate al lui. Tensiunea
este efortul distribuit raportat la unitatea de suprafaţă

 dF
p . (1.2)
dA
 
Tensiunea p are aceeaşi direcţie cu forţa elementară d F . Deoarece depinde

de mărimea forţei d F cât şi de orientarea suprafeţei dA în raport cu direcţia forţei,
este o mărime tensorială.

Având o direcţie oarecare, tensiunea p din figura 1.3, a poate fi descompusă
în tensiunea normală  (pe direcţia normalei la secţiune) şi tensiunea tangenţială 
(în planul secţiunii). Tensiunea  relevă o solicitare axială sau o încovoiere iar  o
forfecare sau o încovoiere simplă.
Tensiunilor le pot fi aplicate operaţiile cu vectori (adunare, proiecţie etc),
doar după transformarea în forţe, prin înmulţirea cu ariile pe care se dezvoltă.
În figura 1.3, a între mărimile componentelor tensiunii există relaţia
p2   2   2 .
Tensiunea tangenţială  se descompune şi ea după două direcţii paralele cu

axele y şi z şi rezultă  yx şi  zx .
În sistemul internaţional unităţile de măsură pentru forţe, arii şi tensiuni sunt:
– forţe F  [N];
– arii A  [m2];
– tensiuni  ,  [N/m2] sau [Pa] (Pascal).
Pentru că 1 Pa este o unitate foarte mică în aplicaţiile reale, se utilizează un
multiplu al ei:
1MN 1N
2
 1 MPa  10 6 Pa ;  1 MPa .
m mm 2
1.3 Deplasări şi deformaţii specifice
Rezistenţa materialelor consideră corpurile solide ca fiind deformabile sub efectul

sarcinilor sau al variaţiilor de temperatură.
a) Alungirea specifică
Se consideră bara din figura 1.4, solicitată la tracţiune.
Figura 1.4. Alungirea specifică
Ea suferă o deformaţie elastică numită a l u n g i r e

  l1  l 0 . (1.3)
Unitatea de lungime a barei (1 mm) sub efectul solicitării la tracţiune creşte
cu cantitatea
 l1  l 0
  , (1.4)
l0 l0
care se numeşte a l u n g i r e s p e c i f i c ă sau d e f o r m a ţ i e s p e c i f i c ă . Dacă
alungirea specifică este cunoscută, alungirea absolută a barei este
   l0 . (1.5)
La compresiune  şi  sunt s c u r t a r e , respectiv s c u r t a r e s p e c i f i c ă .
  [adimensional]
b) Alunecarea specifică
Se consideră elementul de volum paralelipipedic din figura 1.5.
Figura 1.5. Alunecarea specifică
Pe patru feţe, de lăţime 1, se dezvoltă tensiuni  de valori egale, cu sensurile

figurate pe desen. Faţa C D H G se consideră imobilă. Faţa A B E F alunecă
paralel cu ea însăşi. Alunecarea poate fi măsurată prin unghiul  dintre feţele
A D H E şi A ' D H E ' . Acest unghi măsoară variaţia unghiului  2 şi se numeşte
a l u n e c a r e s p e c i f i c ă sau d e f o r m a ţ i e u n g h i u l a r ă s p e c i f i c ă .
Alunecarea specifică este pozitivă când are loc o micşorare a unghiului  2
şi negativă în caz contrar.
  [radiani]
c) Deplasări
Sub acţiunea sarcinilor exterioare corpurile solide se deformează. Ca urmare,
diferite puncte ale lor îşi schimbă poziţia – se deplasează. Deplasarea poate fi
măsurată prin componentele u , v , w pe axele x, y şi respectiv z.
1.4 Legătura dintre tensiuni şi deformaţii specifice
Pentru un material, relaţiile fizice între tensiuni şi deformaţii specifice se stabilesc

experimental.
Încercarea la tracţiune a barelor

Încercarea la tracţiune a barelor stabileşte caracteristicile mecanice ale metalelor.
Din materialul care urmează a fi încercat se confecţionează o epruvetă – figura 1.6.
Figura 1.6. Epruvetă
Dimensiunile epruvetei sunt:

– diametrul iniţial – d 0 ;
– lungimea iniţială între repere – L 0 ;
– lungimea calibrată – LC ;
– lungimea capetelor de prindere – h ;
– diametrul capetelor de prindere – D ;
– lungimea totală – L t
Reperele sunt două puncte, marcate fin pe epruvetă, la distanţa L 0 unul de

celălalt.
Schema de principiu a maşinii de încercat la tracţiune este prezentată în
figura 1.7.
P – piston
C – cilindru
M – manometru
F – falcă
E – epruvetă
PH – pompă hidraulică
Figura 1.7. Maşina de încercat la tracţiune
Iniţial, alungirea şi forţa F sunt nule. Forţa creşte lent până la ruperea
epruvetei. În decursul încercării se măsoară forţa de tracţiune F şi alungirea
corespunzătoare ei   L  L 0 .
Curba caracteristică
Pentru epruveta de oţel relaţia între forţa de tracţiune F şi alungirea  are forma
din figura 1.8.
Valorile numerice, pe baza cărora se trasează diagram, variază, la acelaşi
material, cu dimensiunile epruvetei.
Fe s – forţa superioară la curgere;
Fe i – forţa inferioară la curgere;
Fmax – forţa maximă;

Fu – forţa de tracţiune la rupere.
Figura 1.8. Curba forţă – deplasare
O reprezentare grafică independentă de dimensiunile epruvetei, care să

caracterizeaze doar materialul încercat, se poate face măsurând pe abscisă alungirile
specifice şi pe ordonată tensiunile. Rezultă astfel curba caracteristică a materialului
– figura 1.9.
 F
  (1.6)
L0 A0
A0 – aria iniţială a asecţiunii transversale a epruvetei.
Figura 1.9. Curba caracteristică a materialului

Puncte importante şi zone ale curbei caracteristice:

– A – limita de proporţionalitate a materialului  p ; OA este o linie
dreaptă;
– B – limita de elasticitate –  e ;
– CC’ – este palier de curgere;
– C ' D – zona de întărire;
– D –rezistenţă de rupere a materialului
Fmax
  r  Rm ; (1.7)
A0
Când sarcina se apropie de valoarea Fmax apare o gâtuire care se dezvoltă
până la rupere – figura 1.10; după apariţia gâtuirii, forţa aplicată epruvetei scade,
ceea ce duce la traseul descendent DG din figurile 1.8 şi 1.9.
Figura 1.10. Gâtuirea
Alungirea specifică la rupere este

lu  l0 
r   . (1.8)
l0 l0
Alungirea la rupere se exprimă în procente
lu  l0
An  100 [%] ; (1.9)
l0
După rupere, măsurând diametrul se calculează aria ultimă Au şi cu ajutorul
ei se determină gâtuirea la rupere
A0  Au
Z 100 [%] . (1.10)
A0
Limita de curgere, rezistenţa de rupere, alungirea la rupere şi gâtuirea la

rupere sunt caracteristici mecanice ale materialului.
Legea lui Hooke

Ecuaţia liniei drepte OA din figura 1.9 se poate scrie
  E  , (1.11)
şi ea arată că până la limita de proporţionalitate există o relaţie liniară între tensiuni
şi alungiri specifice. Legea lui Hooke, este relaţia fundamentală a
Teoriei elasticităţii.
Modulul de elasticitate E – modulul lui Young – se măsoară în [ N / mm 2 ]
sau [ MPa ] .
În cazul oţelurilor E  2 ,1 10 5 MPa .
Contracţia transversală
Experimentul arată că odată cu alungirea unei bare apare o micşorare a secţiunii,
numită c o n t r a c ţ i e t r a n s v e r s a l ă .
Contracţia transversală este proporţională cu alungirea specifică, raportul de
proporţionalitate  fiind c o e f i c i e n t u l c o n t r a c ţ i e i t r a n s v e r s a l e –
coeficientul lui Poisson.
Unei alungiri specifice  a barei, îi corespunde o micşorare a unităţii de
lungime a dimensiunilor transversale
 tr     . (1.12)
Fie o bară de lungime l, dimensiune a secţiunii transversale d, secţiune A şi
volum V solicitată la tracţiune. În urma solicitării, elementele geometrice ale barei
îşi modifică valorile şi devin:
l  l  1    ;
d  d  1      ;
A  A  1      ;
2
V  V  V ; V  A  l  ;
 
V  V  A  1      l  1     A  l  1    2     2    2  2   2  2   3 .
2
Deformaţiile specifice sunt foarte mici şi în consecinţă se vor neglija ultimii trei
termeni din paranteză
V  V  A  l  A  l    1  2   ,
respectiv
V    1  2    A  l . (1.13)
Experimental, se constată că o bară solicitată la tracţiune îşi măreşte volumul.
V  0  1  2   0    0 , 5 .
Pentru numeroase materiale   0 , 3 . Pentru cele cu volum constant
  0, 5 .
1.5 Ipotezele rezistenţei materialelor
Ipoteza mediului continuu

Materialele sunt un mediu continuu, omogen, care ocupă întregul spaţiu al
volumului lor.
Ipoteza izotropiei
Materialele se consideră izotrope când au în toate direcţiile aceleaşi constante
elastice E , G şi  . În caz contrar sunt anizotrope.
Ipoteza elasticităţii perfecte
Până la anumite valori ale tensiunilor, materialele se consideră perfect elastice.
Ipoteza deformaţiilor mici
Deformaţiile corpurilor elastice – alungiri, alunecări – sunt mici în raport cu
dimensiunile corpurilor.
Ecuaţiile de echilibru din mecanică pentru corpul deformat pot fi scrise la fel
ca pentru cel nedeformat.
Neglijarea deformaţiilor în relaţia de echilibru constituie teoria de ordinul I.

În teoria de ordinul al II – lea în ecuaţia de echilibru se introduc şi deformaţiile.
Relaţia liniară între tensiuni şi deformaţii specifice
Pentru solicitarea în regim elastic se consideră că între tensiuni şi deformări
specifice există o relaţie liniară – legea lui Hooke. În consecinţă se poate aplica
principiul suprapunerii efectelor.
Principiul Saint – Venant
Dacă asupra unei structuri elastice acţionează alternativ două sisteme de sarcini
static echivalente, în locul de aplicare apar efecte apreciabil diferite. La distanţe mari
de locul de aplicare – secţiunea S din figura 1.11 – diferenţa efectelor este
neglijabilă.
Figura 1.11. Principiul Saint – Venant
Ipoteza lui Bernoulli

O secţiune plană şi normală pe axa barei înainte de deformare rămâne plană şi
normală pe axa barei şi după deformare.
CAPITOLUL 2
DIAGRAME DE EFORTURI
2.1 Generalităţi
Pentru calculul unui sistem de bare este necesară cunoaşterea eforturilor care se
dezvoltă în secţiunile lui.
Pentru studiul eforturilor în bare se studiază în prealabil echilibrul,
determinând reacţiunile.
Într-o secţiune a unei bare, eforturile se determină prin reducerea încărcărilor
exterioare, sarcini şi reacţiuni, în centrul de greutate.
Forţa axială în secţiunea unei bare este egală cu suma algebrică a forţelor
axiale, inclusiv reacţiunile, care acţionează de o parte a secţiunii considerate.
Forţa tăietoare în secţiunea unei bare este egală cu suma algebrică a tuturor
forţelor normale pe axa barei, inclusiv reacţiunile, care acţionează de o parte a
secţiunii considerate.
Momentul de torsiune în secţiunea unei bare este egal cu suma algebrică a
momentelor de torsiune, inclusiv ale reacţiunilor, care acţionează de o parte a
secţiunii considerate, calculate în raport cu centrul de greutate al acesteia.
Momentul încovoietor în secţiunea unei bare este egal cu suma algebrică a
momentelor de încovoiere – inclusiv reacţiunile – care acţionează de o parte a
secţiunii considerate.
16
Capitolul 2. Diagrame de Eforturi 17
Semnul fiecărei forţe sau al oricărui moment se stabileşte conform regulii de

semne. Regula de semne spaţială este prezentată în figura 2.1, iar cea plană în
figura 2.2.
Figura 2.1. Regula de semne spaţială
Figura 2.2. Regula de semne plană
Faţa din partea stângă a regulii de semne arată că eforturile trebuie să fie
orientate în sens contrar axelor de coordonate pentru a fi pozitive. Această faţă se
numeşte f a ţ ă n e g a t i v ă . Faţa din partea dreaptă a regulii de semne arată că
eforturile orientate în acelaşi sens cu axele de coordonate sunt pozitive. Ea se
numeşte f a ţ ă p o z i t i v ă .
18 Capitolul 2. Diagrame de Eforturi
2.2 Relaţii diferenţiale între eforturi la bare drepte
Se consideră o bară încărcată cu o sarcină distribuită – figura 2.3. Se detaşează un

element de lungime infinit mică dx . Sarcina p se consideră uniform distribuită.
Se aplică eforturile T şi M considerate pozitive pe ambele secţiuni.
Ecuaţia de proiecţii pe verticală este
T  p  dx   T  dT   0 ,
dT
 p. (2.1)
dx
Derivata funcţiei forţei tăietoare în raport cu abscisa secţiunii este egală cu
sarcina distribuită cu semn schimbat.
Figura 2.3. Încărcările şi eforturile unui element infinitezimal
Scriind momentele faţă de secţiunea din dreapta, se obţine
M   M  dM   T  dx  p
 dx 
2
0,
2
de unde, neglijând infinitul mic de ordin superior p 

 dx 
2
, rezultă
2
dM
T . (2.2)
dx
Capitolul 2. Diagrame de Eforturi 19
Derivata funcţiei momentului încovoietor în raport cu abscisa secţiunii este

egală cu forţa tăietoare.
d 2 M dT
 p (2.3)
dx 2 dx
2.3 Reguli în construcţia diagramelor de eforturi
Sarcina distribuită p într-o secţiune măsoară panta diagramei forţelor tăietoare.

Mărimea forţei tăietoare într-o secţiune măsoară panta diagramei
momentelor încovoietoare.
În secţiunea în care se anulează forţa tăietoare, momentul încovoietor
prezintă cel puţin un extrem local.
În dreptul unei încărcări exterioare concentrate, diagrama corespunzătoare
prezintă un salt egal cu valoarea sarcinii exerioare concentrate.
Într-o articulaţie care nu este încărcată cu moment concentrat, momentul
este nul.
Pe oricare interval al barei, funcţia forţei tăietoare este superioară cu un grad
funcţiei sarcinii distribuite p , iar cea a momentului este superioară cu un grad
funcţiei forţei tăietoare.
2.4 Bare curbe
Când bara curbă este un arc de cerc, variabila se alege unghiul la centru.
În secţiunea în care se anulează forţa axială, forţa tăietoare prezintă cel puţin
un extrem local.
În secţiunea în care se anulează forţa tăietoare, forţa axială şi momentul
încovoietor prezintă cel puţin un extrem local.
20 Capitolul 2. Diagrame de Eforturi
2.5 Bare cotite. Cadre plane
Pentru trasarea diagramelor N , T şi M la bare cotite şi cadre plane se aplică

regulile prezentate anterior.
Se alege un sens de parcurs şi se ataşează fiecărui segment de bară cotită sau
cadru axele de coordonate şi regula de semne. În calculul unui efort trebuie luate în
considerare toate încărcările exterioare aparţinând întregului cadru, de o parte a
sectiunii considerate.
CAPITOLUL 5
5.1 Caracteristici geometrice ale suprafeţelor plane
În calculele de rezistenţă sunt utilizate anumite caracteristici ale secţiunilor barelor.

Acestea vor fi prezentate în cele ce urmează.
Momente statice
Momentele statice ale întregii suprafeţe, în raport cu axele z1 şi y1 – figura 5.1 – sunt
definite de expresiile
Sz1   y1 dA S y1   z1 dA . (5.1)
A A
Figura 5.1. Calculul caracteristicilor geometrice
69
Momentul static S se măsoară în m m 3 . El poate fi pozitiv, negativ sau zero.

Momentele statice ale întregii suprafeţe în raport cu axele care trec prin
centrul de greutate al secţiunii sunt zero
Sz   ( y1  yG ) dA S y   ( z1  z G ) dA ; (5.2)
A A
Sz  S y  0 . (5.2’)
Momentul static al unei suprafeţe faţă de o axă se calculează ca produsul
dintre aria suprafeţei şi distanţa de la centrul de greutate al suprafeţei până la axa
respectivă.
Momente de inerţie
Momentele de inerţie axiale, faţă de axele z1, respectiv y1 se calculează cu expresiile
I z1   y12 dA I y1   z12 dA . (5.3)
A A
Ele oferă informaţii cu privire la modul în care este poziţionată aria

suprafeţei în raport cu axa faţă de care se face calculul.
Expresia
I z1 y1   z1 y1 dA . (5.4)
A
se numeşte moment de inerţie centrifugal.

Momentele de inerţie axiale sunt întotdeauna pozitive. Momentul centrifugal
poate fi pozitiv, negativ sau zero.
Momentul de inerţie polar al unei suprafeţe este definit de relaţia
I 0  I p   r 2 dA . (5.5)
A
Deoarece r 2  z12  y12 , expresia (5.5) se poate scrie şi sub forma
I p   ( z12  y12 ) dA   z12 dA   y12 dA  I y1  I z1 . (5.6)

A A A
Se observă că momentul de inerţie polar este egal cu suma momentelor de

inerţie faţă de două axe perpendiculare care trec prin polul – punctul – considerat.
Momentele de inerţie centrale – I z şi I y – sunt momentele de inerţie faţă de

axele care trec prin centrul de greutate.
Momentele de inerţie axiale şi momentul de inerţie polar se măsoară în
mm4.
Razele de inerţie sunt mărimi convenţionale care au dimensiunea unei
lungimi şi sunt definite de relaţiile
Iz Iy
iz  iy  . (5.7)
A A
Variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele
Momente de inerţie axiale

Se consideră o suprafaţă oarecare, de arie A – figura 5.2 – şi două axe paralele din
planul ei – o axă oarecare y1 şi axa y care trece prin centrul de greutate al suprafeţei.
Cele două axe sunt situate la distanţa d una de cealaltă.
Figura 5.2. Variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele
Momentele de inerţie axiale faţă de cele două axe sunt

I y   z 2 dA ;
A
I y1   z12 dA   ( z  d )2 dA   ( z 2  2zd  d 2 ) dA  I y  A  d 2 .
A A A
Cum momentul static al unei suprafeţe faţă de o axă care trece prin centrul ei de
greutate este zero
 z dA  0  2 d  z dA  0 ,
A A
rezultă relaţia de recurenţă

I y1  I y  Ad 2 . (5.8)
Teorema lui Steiner. Momentul de inerţie faţă de o axă oarecare este egal cu
momentul de inerţie faţă de o axă paralelă cu ea, care trece prin centrul de greutate,
plus produsul dintre aria secţiunii şi pătratul distanţei dintre cele două axe.
Momente centrifugale
Se consideră aria dreptunghiulară din figura 5.3 şi se calculează momentul
centrifugal I zy . Elementele de suprafaţă dA sunt situate simetric faţă de axa Oy.
Pentru suma acestor două elemente, momentul de inerţie centrifugal este
( z ) y dA  ( z ) (  y ) dA  0 .
Repetând acelaşi raţionament pentru întreaga suprafaţă rezultă I zy  0 . Când
cel puţin una din axe este de simetrie, momentul centrifugal este zero.
Figura 5.3. Calculul momentului centrifugal al unei suprafeţe simetrice
Considerând o suprafaţă oarecare – figura 5.1 – se va stabili o formulă de

recurenţă ale momentelor centrifugale faţă de axele y1z1 şi yz.
I z1 y1   z1 y1 dA   ( z G  z )( yG  y ) dA   ( z G yG  zy  z G y  zyG ) dA ;
A A A
I z1 y1   ( z G  z )( yG  y ) dA  z G yG  dA   zy dA  z G  y dA  yG  z dA .
A A A A A
Valorile acestor integrale sunt  dA  A ,  zy dA  I zy ,  y dA   z dA  0 .

A A A A
Se obţine soluţia
I z1 y1  I zy  z G yG A . (5.9)
Momente de inerţie ale suprafeţelor uzuale

Momentele de inerţie ale unor secţiuni uzuale sunt prezentate în tabelul 5.1.
Secţiunea Iy Iz I zy Ip
b h3 h b3 0 –
12 12
b h3 h b3 b2 h2
–
36 36 72
b h3 h b3 b2 h2
 –
36 36 72
 d4  d4  d4
0
64 64 32
  1  4
  d 
 128 18   d4 0 –
128
4
sau 0 , 00686 d
Tabelul 5.1. Momentele de inerţie ale suprafeţelor uzuale

Direcţii principale şi momente de inerţie principale

Pentru o suprafaţă oarecare cum este cea din figura 5.4 se cunosc momentele de
inerţie I z , I y şi I z y faţă de două axe rectangulare z şi y . Se vor determina
momentele de inerţie faţă de un alt sistem de axe y1 Oz1 rotit faţă de primul cu un
unghi  .
Figura 5.4. Calculul direcţiilor principale şi momentelor de inerţie pricipale
Se consideră un element de arie dA , de coordonate z şi y . Se exprimă

poziţia elementului dA în sistemul de axe rotit
în  GDO în  CDE
DO  z  CD  y 
 
 ODG      DG  z cos ;   ECD      DE  y sin  ;
cos  DG DO  sin   DE CD 
z1  CB '  DG  DE  z cos   y sin  ;

în  CDE în  DD ' O
DO  z 
CD  y 
   D ' OD    
  ECD      CE  y cos  ;   EF  z sin  ;
sin   DD ' DO 
cos   CE CD 
DD '  EF 
y1  CF  CE  EF  z sin   y cos .
Astfel, în noul sistem de axe, coordonatele sale sunt
z1  z cos   y sin  ;
y1  z sin   y cos  .
Momentele de inerţie faţă de noile axe sunt
I z1   y12 dA   ( z sin   y cos  )2 dA ;
A A
I z1  sin 2   z 2 dA  cos 2  y 2 dA  2 sin  cos   zy dA ;

A A A
I y1   z12 dA   ( z cos   y sin  )2 dA ;

A A
I y1  cos 2   z 2 dA  sin 2  y 2 dA  2 sin  cos  zy dA .

A A A
Ţinând seama că
 y 2 dA  I z , z dA  I y ,  zy dA  I zy ,
2
A A A
expresiile momentelor de inerţie faţă de noile axe se scriu

I z1  I z cos 2   I y sin 2   I zy sin 2 ;
(5.10)
I y1  I z sin   I y cos   I zy sin 2 .
2 2
Momentul de inerţie centrifugal este dat de relaţia

I y  Iz
I z1 y1   z1 y1 dA  sin 2  I zy cos 2 . (5.11)
A
2
Se observă că suma momentelor de inerţie axiale, faţă de orice pereche de
axe ortogonale care trec printr-un punct dat, este constantă şi egală cu momentul de
inerţie polar, indiferent de poziţia pe care ar ocupa-o aceste axe prin rotirea lor în
jurul originii. Această sumă este un invariant al momentelor de inerţie axiale
I z1  I y1  I z (cos2   sin 2  )  I y (cos 2   sin 2  )  I z  I y .
Dacă în relaţiile (5.10) se înlocuiesc sin 2  şi cos 2  cu expresiile în funcţie

de cos 2 ele devin
1  cos 2 1  cos 2
I z1  I z Iy  I zy sin 2 ;
2 2
1  cos 2 1  cos 2
I y1  I z Iy  I zy sin 2 ;
2 2
Iz  I y Iz  I y
I z1   cos 2  I zy sin 2 ;
2 2
(5.12)
Iz  I y Iz  I y
I y1   cos 2  I zy sin 2 .
2 2
La rotirea axelor y1 şi z1 , mărimile momentelor de inerţie I z1 şi I y1 îşi
modifică valorile. Unghiul pentru care I z1 este maxim se poate determina derivând
expresia lui în raport cu 2 şi anulând derivata
d I z1 Iz  I y
 sin 2  I zy cos 2  0 .
d ( 2 ) 2
Unghiul care anulează derivata este
2I zy 1  2 I zy 
tg 2     arctg   . (5.13)
Iz  I y 2  I  I
 z y 
Dacă se anulează relaţia (5.11) rezultă aceeaşi valoare. În concluzie

momentele de inerţie sunt extreme (maxim şi minim) pe direcţiile pe care se
anulează momentele centrifugale. Aceste direcţii se numesc direcţii
p r i n c i p a l e , iar valorile momentelor de inerţie respective sunt m o m e n t e d e
inerţie principale.
Pentru a afla valorile momentelor de inerţie principale, se calculează sin 2
şi cos 2 din relaţia (5.13).
2I zy Iz  I y
sin 2   ; cos 2   .
( Iz  I y )  2
4I zy2 ( Iz  I y )  2
4I zy2
Se introduc aceste expresii în prima dintre formulele (5.12)

Iz  I y Iz  I y Iz  I y I zy  2 I zy
I1, 2     ;
2 2 ( I z  I y )2  4I zy2 ( I z  I y )2  4I zy2
Iz  I y 1 ( I z  I y )2 1 4 I zy2
I1, 2    .
2 2 ( I z  I y )2  4I zy2 2 ( I z  I y )2  4I zy2
Se observă că, adunând ultimii doi termeni, numărătorul este chiar valoarea
de sub radical, deci
Iz  I y 1
I1, 2   ( I z  I y )2  4I zy2 . (5.14)
2 2
Unghiul 1 cu care este rotită direcţia principală 1 faţă de axa y se
determină cu relaţia
I zy  I zy 
tg1   1  arctg 
 I z  I1 
. (5.15)
I z  I1  
Unghiul 1 se măsoară de la axa y către axa z pe drumul cel mai scurt –
figura 5.5.
1  0 1  0
Figura 5.5. Poziţionarea direcţiei principale 1
SEMINARUL 1
DIAGRAME DE EFORTURI
Pentru bara din figura A.2.1.1 să se traseze diagramele de eforturi T şi M .
Figura A.2.1.1. Bară dreaptă solicitată mecanic
Pentru trasarea diagramelor de eforturi este necesară determinarea

reacţiunilor V A , H A şi VB
 Fx  0  HA  0 ;
 MB  0  VA  3 l  p  2 l  2 l  5 p l 2  4 p l  l  0 ;
5
VA  pl ;
3
 MA  0  p  2 l  l  5 p l 2  VB  3 l  4 p l  4l  0 ;
13
VB  pl .
3
1
2 Seminarul 1. Diagrame de Eforturi
Ţinând cont de regula de semne şi parcurgând întreaga bară se obţin valorile

forţelor ţăietoare şi momentelor încovoietoare. Regula de semne şi diagramele se
prezintă în figura A.2.1.2.
Forţele tăietoare Tz sunt
A  2 (sens de parcurgere)
T A   0 ;
5
T A   V A  pl ;
3
pl
T1  V A  p  2 l   ;
3
pl
TB   T1   ;
3
TB   T1  VB  4 p l ;
T2   TB   4 p l ;
T2   T2   4 p l  0 .
Se observă că forţa tăietoare se anulează în intervalul A – 1, la distanţa x
faţă de secţiunea A .
5
Tx  V A  p  x  0  x l.
3
Momentele încovoietoare M y sunt
A  1 (sens de parcurgere)
MA  0;
x 25 2
M x  VA  x  p x   pl ;
2 18
4 2
M1  V A  2 l  p  2 l  l  pl ;
3
11 2
M1  M1  5 p l   pl ;
3
2  1 (sens de parcurgere)
Seminarul 1. Diagrame de Eforturi 3
M2  0 ;
M B  4 p l  l  4 p l 2 ;
11
M1  4 p l  2 l  VB  l   pl .
3
Secţiunea M1 atunci când bara este parcursă de la A către 1 este aceeaşi
cu secţiunea M1 atunci când bara este parcursă de la 1 către A . Se remarcă că
indiferent de sensul de parcurgere valoarea efortului este aceeaşi.
Figura A.2.1.2. Diagramele de eforturi ale barei drepte

SEMINARUL 2
SOLICITĂRI SIMPLE - SOLICITĂRI AXIALE
Pentru bara cu secţiune variabilă din figura A.3.1.1 să se traseze diagrama forţelor
axiale (literal), să se calculeze tensiunile normale în bară şi deplasarea secţiunii 2 . Se
cunosc P  3 kN , l  2 m , A  50 mm 2 şi E  2 ,1 10 5 N / mm 2 .
Figura A.3.1.1. Bară static nedeterminată solicitată axial
Pentru trasarea diagramei de eforturi este necesară determinarea reacţiunilor

H A şi H B .
Reacţiunile H A şi H B vor fi determinate prin rezolvarea sistemului de
ecuaţii care cuprinde suma proiecţiilor forţelor pe axa x şi condiţia ca alungirea
totală a barei să fie nulă – deoarece pereţii sunt ficşi.
 Fx  0

 AB  0
1
2 Seminarul 2. Solicitări Simple - Solicitări Axiale
H A  2P  3P  H B  0

 H A  2 l  H A  2P   3l  H A  2P   4l  H A  2P  3P   l
 E  3 A  E3A

E2A

E2A
0
H B  H A  P

25 H A  33 P
33 58
HA  P ; HB  P.
25 25
Forţa axială în secţiunea unei bare este egală cu suma algebrică a forţelor
axiale – inclusiv reacţiunile – care acţionează de o parte a secţiunii considerate.
Semnul fiecărei forţe se stabileşte conform regulii de semne din
figura A.3.1.2.
Figura A.3.1.2. Regula de semne pentru solicitarea axială
Parcurgând bara de la stânga către dreapta se vor considera toate forţele

situate la stânga secţiunii în care se face calculul. Forţele orientate de la dreapta la
stânga vor fi considerate pozitive, conform celor prezentate pe faţa din partea
stângă a regulii de semne
33
N A1  HA  P;
25
17
N12  H A  2P   P;
25
17
N 2 3  N12   P;
25
Seminarul 2. Solicitări Simple - Solicitări Axiale 3
58
N 3 B  H A  2P  3P  P.
25
După calculul forţelor axiale pe toate intervalele barei se trasează diagrama,
conform figurii A.3.1.3.
Figura A.3.1.3. Diagrama forţelor axiale
Pe fiecare interval, determinarea tensiunilor normale se face cu relaţia

Ni j
i j  :
Ai j
33 P 33  3 10 3
 A1    26 , 4 MPa ;
25  3 A 25  3  50
17 P 17  3 10 3
 12    13 , 6 MPa ;
25  3 A 25  3  50
17 P 17  3 10 3
 23    20 , 4 MPa ;
25  2 A 25  2  50
58 P 58  3 10 3
 3B    69 , 6 MPa .
25  2 A 25  2  50
Deplasarea secţiunii 2 faţă de secţiunea A se calculează cu relaţia
N l
  :
E A
33 17
P  2l  P 3l
N A1 l A1 N12 l1C 25 25
2     ;
E A A1 E A1C E 3A E 3A
4 Seminarul 2. Solicitări Simple - Solicitări Axiale
Pl 3 10 3  2 10 3
2    0 ,11mm .
5 E A 5  2 ,1 10 5  50
SEMINARUL 3
CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE
SECŢIUNILOR PLANE
Pentru secţiunea transversală, figura A.5.1.1, a unei bare, să se calculeze momentele

de inerţie principale şi să se determine direcţiile principale.
Figura A.5.1.1. Secţiune transversală compusă
Figura este compusă din două elemente geometrice simple: un dreptunghi şi

un semicerc.
Coordonatele centrului de greutate al figurii se calculează cu formulele
yG   zG  
Ai  y i Ai  z i
; ;
 i
A  i
A
1
Seminarul 3. Caracteristici Geometrice ale Secţiunilor Plane 2
 a2  a2  4a 
6a  2a  3a   5a 6a  2a  a    2a  
2 2  3 
yG   3 , 23 a ; z G   1,16 a .
 a2  a2
6a  2a  6a  2a 
2 2
Prin centrul de greutate G se trasează axele de coordonate y şi z . Ele sunt
paralele cu axele de referinţă y ' şi z ' , utilizate în determinarea poziţiei centrului de
greutate – figura A.5.1.2.
Figura A.5.1.2. Poziţia centrului de greutate
Momentele de inerţie centrale, care trec prin centrul de greutate al figurii, I y
şi I z se calculează cu formulele
I y   I y i   Ai  z i  z G  ; I z   I z i   Ai  yi  yG  ;
2 2
6 a  2 a    2 a    a2
3 4
 2 a  6 a  1,16 a  a     2 a  1,16 a  ;
2 2
Iy  
12 128 2
I y  5 , 808 a 4 ;
2 a  6 a   2 a    a2
3 4
 2 a  6 a   3, 23 a  3 a     3 , 23 a  5 a  ;
2 2
Iz  
12 128 2
I z  41, 948 a 4 .
Momentul de inerţie centrifugal I z y se calculează cu formula
I z y   I z y i   Ai z i  z G   y i  yG  .
  a2  4a  
I z y  6 a  2 a   3a  3, 23a   1a  1,16 a     5 a  3, 23a    2 a   1,16 a  ;
2  3  
I z y  3 , 957 a 4 .
Momentele de inerţie principale I1 , I 2 se calculează cu formula

I y  Iz 1
I 
2
I1, 2   y  Iz  4 I 2yz ;
2 2
I1  42 , 376 a 4 ;
I 2  5 , 380 a 4 .
Unghiul  cu care sunt rotite direcţiile principale faţă de axele y şi z se
calculează utilizând relaţia
2 Iz y
tg 2  ;
Iz  I y
2  3 , 957 a 4
2  arctg 0 , 218  12 , 29  ;
0
tg 2   0 , 218 
41, 948 a 4  5 , 808 a 4
   6 ,14   6 0 8 ' .
0
Unghiul  se măsoară de la axa y către axa z pe drumul cel mai scurt.

Unghiul 1 cu care este rotită direcţia principală 1 faţă de axa y se
calculează cu relaţia
Iz y
tg1  ;
I z  I1
3, 957
1  arctg  9 , 245     83, 82  ;
0
tg1   9 , 245 
41, 948  42 , 376
1    83 , 82   830 49 ' .
0
Unghiul 1 se măsoară de la axa y către axa z pe drumul cel mai scurt.

Cum valoarea sa este negativă rotirea se va face în sens invers.
Direcţiile principale 1 şi 2 sunt prezentate în figura A.5.1.3.
Figura A.5.1.3. Direcţiile principale

SEMINARUL 4
SOLICITĂRI SIMPLE
Pentru bara din figura A.5.2.1 se cunosc tensiunea admisibilă a materialului

 a  110 MPa şi dimensiunile de referinţă a  20 mm , l  0 , 3 m . Să se traseze
diagramele de eforturi, să se determine forţa distribuită capabilă a fi preluată de bară
pcap şi să se traseze diagrama tensiunilor tangenţiale în secţiunea A .
Figura A.5.2.1. Bară de secţiune I încovoiată

 Fx  0  HA  0 ;
 MB  0  1, 2 pl  2 ,1l  V A 1, 8 l  1, 6 pl 2  2 , 5 p  2 l  0 , 4l  0 ;
V A  3, 4 p l ;
1
Seminarul 4. Solicitări Simple 2
 MA  0  1, 2 pl  0 , 3 l  2 , 5 p  2 l 1, 4l  1, 6 pl 2  VB 1, 8 l  0 ;
VB  2 , 8 p l .
Figura A.5.2.2. Diagramele de eforturi ale barei încovoiate
Se determină poziţia centrului de greutate al secţiunii barei prin care trece axa
y – figura A.5.2.3
zG  
Ai  z i 4 a  a  0 , 5 a  6 a  a  4a  a  2 a  7 , 5 a
  3 , 417 a .
 i
A 4a  a  6 a  a  a  2 a
Figura A.5.2.3. Centrul de greutate
Momentul de inerţie I y este
a  6 a 
3
4a  a3 2 a  a3
 4a   0 , 5 a  3 , 417 a    6 a   4a  3, 417 a  
2 2
Iy  2 2

12 12 12
 2 a 2  7 , 5 a  3, 417 a 
2
I y  87 , 92 a 4 .
Modulul de rezisteţă la încovoiere W y este
Iy 87 , 92 a 4
Wy    19 ,18 a 3 .
z max 4, 583 a
Valoarea sarcinii distribuite pcap se determină din relaţia
M y max W y  a 19 ,18  20 3 110

a   pcap   ;
Wy 1, 488 l 2 1, 488  300 2
pcap  126 N / mm .
Pentru calculul tensiunilor tangenţiale de forfecare  în secţiunea A se ia în

consideraţie cea mai mare dintre valorile forţei tăietoare. Diagrama tensiunilor 
este prezentată în figura A.5.2.4.
T S

b I y
T  2, 2 p l ;
S  A d ;
a  e  0 ;
2 , 2 pl  4a 2   3, 417 a  0 , 5 a  pl
b   0 , 073 2  6 , 89 MPa ;
4 a  87 , 92 a 4
a
2 , 2 pl  4 a 2   3 , 417 a  0 , 5 a  pl
b'   0 , 292  27 , 59 MPa
a  87 , 92 a 4 a2
2, 2 pl  4a 2   3, 417 a  0, 5a   2, 417 a 2 

2, 417 a 
 2  pl
 c   max   0, 468 2  44, 28 MPa
a  87 , 92a 4
a
2 , 2 pl  2 a 2   4, 583 a  0 , 5 a  pl
d   0 ,196 2  18 , 52 MPa
a  87 , 92 a 4
a
2 , 2 pl  2 a 2   4, 583 a  0 , 5 a  pl
d '   0 , 099 2  9 , 41 MPa
2 a  87 , 92 a 4
a
Figura A.5.2.4. Diagrama secţiunilor tangenţiale din secţiunea A

SEMINARUL 5
SOLICITĂRI SIMPLE
Pentru bara din figura A.5.3.1 să se traseze diagramele de eforturi Tz şi My şi

diagramele tensiunilor normale şi tangenţiale în secţiunea periculoasă.
Figura A.5.3.1 Bară de secţiune I încovoiată

 Fx  0  HA  0 ;
 MB  0  8 1, 5  2 , 75  V A  2  35 1, 2  0 ;
V A  37 , 5 kN ;
 MA  0  8 1, 5  0 , 75  35  0 , 8  VB  2  0 ;
1
VB  9 , 5 kN .
Figura A.5.3.2. Diagramele de eforturi ale barei încovoiate
Se determină poziţia centrului de greutate al secţiunii barei prin care trece axa
y – figura A.5.3.3
60  20 10  10  50  45  50 170 155
zG   132 , 54 mm .
60  20  10  50  50 170
Figura A.5.3.3. Centrul de greutate

Momentul de inerţie I y este
60  203 2 10  50
3
50 1703
Iy   60  20 122 , 54   10  50  87 , 54 
2
 50 170  22 , 46 2 ;
12 12 12
I y  46 , 753 10 6 mm 4 .
Secţiunea periculoasă este cea în care momentul încovoietor este maxim în

modul. Tensiunilor  şi  se calculează în secţiunea 2 iar diagramele sunt
prezentate în figura A.5.3.4
M y  11, 4kN m  11, 4 10 6 N mm ;
M y  z sup 11, 4 10 6   132 , 54 

 sup    32 , 31 MPa ;
Iy 46 , 753 10 6
M y  z inf 11, 4 10 6 107 , 46

 inf    26 ,19 MPa ;
Iy 46 , 753 10 6
T S
 T  25 , 5 kN ;
b I y
a  e  0 ;
25 , 5 10 3  60  20 122 , 54
b   1, 38 MPa ;
60  46 , 753 10 6
25 , 5 10 3  60  20 122 , 54
b'   8 , 33 MPa ;
10  46 , 753 10 6
25 , 5 10 3   60  20 122 , 54  10  50  87 , 54 
c   10 , 81MPa ;
10  46 , 753 10 6
25 , 5 10 3   60  20 122 , 54  10  50  87 , 54 
c '   2 ,16 MPa ;
50  46 , 753 10 6
25 , 5 10 3  50 107 , 46  53 , 73
d   3, 27 MPa .
50  46 , 753 10 6
Figura A.5.3.4. Diagramele tensiunilor normale şi tangenţiale în secţiunea

periculoasă
SEMINARUL 6
SOLICITĂRI COMPUSE
Aplicaţia 1
Pe arborele tubular din figura A.7.2.1 există două roţi de curea între care este
transmis un moment de torsiune. Se cunosc forţele F1  3 kN , F2  2 kN , relaţia
între diametrul interior şi cel exterior al arborelui d  0 , 8 D , tensiunea admisibilă a
materialului  a 100 MPa , unghiurile celor două forţe cu axa y   25 0 ,   35 0

şi razele roţilor de curea r  0 , 2 m şi R  0 , 3 m . Să se dimensioneze arborele.
Figura A.7.2.1. Arbore tubular cu roţi de curea supus solicitării compuse
Se calculează reacţiunile şi se trasează diagramele de eforturi – figura A.7.2.2.
1
2 Seminarul 6. Solicitări Compuse
Figura A.7.2.2. Diagramele de eforturi ale arborului supus solicitării

compuse
Momentul de torsiune precum şi componentele pe verticală şi orizontală ale

forţelor F1 şi F2 sunt
M t  3 10 3  0 , 2 10 3  600 10 3 N mm ;
F1V  3 10 3  cos 35 0  2460 N ;
F 2V  2 10 3  cos 25 0  1810 N .

În planul vertical
 MB  0  V A 1, 3  F1V  0 , 9  F 2V  0 , 4  0  V A  2260 N ;

Seminar 7. Solicitări Compuse 3
 MA  0  VB 1, 3  F 2V  0 , 9  F1V  0 , 4  0  VB  2010 N .
În planul orizontal
 MB  0  H A 1, 3  F1H  0 , 9  F 2 H  0 , 4  0  H A  930 N ;
 MA  0  H B 1, 3  F 2 H  0 , 9  F1H  0 , 4  0  H B  60 N .
Se remarcă secţiunea 1 ca fiind cea periculoasă. Se adoptă teoria a III – a, a

tensiunii tangenţiale maxime. Calculul arborelui se va face la încovoiere, iar
momentul echivalent în secţiunea 1 este
M i ech1III  M t21  M 2y1  M z21 ;
M i ech1III   600 10    904 10    372 10 

3 2 3 2 3 2
 1,146996 10 6 Nmm .
Modulul de rezistenţă axial al secţiunii inelare este
  D 4  d 4    D   0 , 8 D    D 4 1  0 , 41 0 , 59 D 3
4 4
Wy     .
32 D 32 D 32 D 32
La limită, tensiunea echivalentă este egală cu tensiunea admisibilă
M i ech1III 32  M i ech1III 32  M i ech1III
a    D3 ;
W y1 0 , 59    D 3 0 , 59     a
32  1,146996  10 6
D3  58 , 28 mm .
0 , 59   100
Se adoptă D  60 mm  d  48 mm .
SEMINARUL 7
FLAMBAJUL BARELOR
Bara din figura A.8.1.1 este supusă compresiunii. Forţa care acţionează asupra barei
este F  2161, 5 kN , lungimea barei l  2 m şi modulul de elasticitate longitudinal
E  2 ,1 10 5 MPa . Tensiunea critică de flambaj elasto – plastic are expresia

 f  304 1,12  , tensiunea de curgere a materialului este  c  250 MPa ,
coeficienţii de zvelteţe limită sunt 0 105 , 1  60 iar coeficientul admisibil de
siguranţă la flambaj este c a  5 . Se cere dimensionarea barei din considerente de
flambaj.
Figura A.8.1.1. Bară solicitată la compresiune
Se calculează expresiile literale ale momentele de inerţie axiale
1
2 Seminarul 7. Flambajul Barelor
a  3 a 
3
3a  a3 2
Iy 2   a  3 a   2 a    26 , 75 a 4 ;
12  12 
Iy 
 3a   a3
2 
a  3 a 
3
 4, 75 a 4 .
12 12
Momentul de inerţie axial minim este cel faţă de axa z .
Aria secţiunii este
A 3  3a2 9 a2 .
 2 E I min
F l 2f
c  cr  .
F F
Din expresia coeficientului de siguranţă la flambaj elastic se calculează
momentul de inerţie axial minim
 
2
F  l 2f  c 2 ,1615 10 6  4 10 3 5
I min    83 430757 mm 4 .
 E2
  2 ,1 10
2 5
Din egalarea expresiilor momentelor

4, 75 a 4  83 430757 mm 4
se face o primă dimensionare
83 430757
a4  64, 73 mm .
4, 75
Se verifică dacă utilizarea formulei lui Euler a fost corectă. Se calculează raza
de inerţie minimă şi ulterior coeficientul de zvelteţe
I min 4, 75 a 4
i min    0 , 726 a  47 mm ;
A 9 a2
lf 4 10 3
   85 .
i min 47
Seminarul 6. Flambajul Barelor 3
Pentru dimensiunea stabilită anterior, flambajul ar avea loc în domeniul

elasto – plastic. În consecinţă, utilizarea formulei lui Euler nu este corectă. Se va
face o redimensionare utilizând formula Tetmajer – Iasinski.
Tensiunea critica de flambaj în domeniul elasto – plastic este
 cr  304 1,12   304 1,12  85  208 , 8 MPa .
Tensiunea normală efectivă datorată exercitării forţei F este
F 2 ,1615 10 6
   57 , 31 MPa .
A 9   64, 73 2
În acest caz, coeficientul de siguranţa la flambaj este

 cr 208 , 8
c   3, 6 .
 57 , 31
Se observă că c  c a . Se majorează dimensiunile până când c  c a . Se adoptă
a  75 mm .
Se calculează raza de inerţie minimă şi ulterior coeficientul de zvelteţe pentru
noile dimensiuni
I min 4, 75 a 4
i min    0 , 726 a  54, 45 mm ;
A 9 a2
lf 4 10 3
   73 , 46 .
i min 54, 45
Tensiunea critica de flambaj devine
 cr  304 1,12   304 1,12  73 , 46  221, 72 MPa .
Tensiunea normală efectivă datorată exercitării forţei F este
F 2 ,1615 10 6
   42 , 69 MPa .
9  75 
2
A
În acest caz, coeficientul de siguranţă la flambaj este

 cr 221, 72
c   5, 2 .
 42 , 69
Se observa că c  c a , deci condiţia este satisfăcută.

SodaPDF Merged Merging Result

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SodaPDF Merged Merging Result

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 3

ÎNTINDEREA ŞI COMPRESIUNEA BARELOR

3.1 Dimensionarea, verificarea, determinarea sarcinii capabile şi calculul

O bară solicitată de forţe cu punctul de aplicaţie pe axa centrelor de greutate şi

Figura 3.1. Întinderea şi compresiunea barelor

Pentru orice solicitare, în stabilirea relaţiilor rezistenţei materialelor, se

Se consideră bara prismatică din figura 3.2 pe a cărei suprafaţă laterală se

Figura 3.2. Echivalenţa dintre eforturi şi tensiuni

Conform figurii 3.2, c, forţa axială N este echivalentă cu rezultanta

Dimensionarea se realizează cu relaţia

Forţa axială capabilă a fi preluată de bară este

3.2. Sisteme static nedeterminate supuse încărcărilor axiale

Folosirea ecuaţiilor de deformaţii oferă posibilitatea rezolvării sistemelor static

Ecuaţiile de deformaţii sunt expresii matematice ale condiţiilor de deformaţii

Bară cu capetele fixe

Figura 3.3. Bară încastrată la ambele capete

Condiţia de deformaţie este

Sistem de bare paralele

Figura 3.4. Sistem de bare paralele

Se scriu ecuaţiile solidului rigid:

În această etapă a rezolvării există 2 ecuaţii şi 4 necunoscute.

Sistem de bare articulate concurente

Figura 3.5. Sistem de bare articulate concurente

Din suma de forţe pe orizontală în nodul G rezultă că barele laterale au

3.3 Bare cu secţiuni neomogene

Se consideră o bară avănd în secţiune două materiale cu ariile A1 , A2 şi

3.4 Eforturi produse de variaţii de temperatură

Dacă o bară de lungime l , dintr-un material cu coeficient de dilatare termică

În bare izolate şi în sisteme static determinate – figura 3.6, a – alungirea nu

Figura 3.6. Sisteme de bare

În sisteme static nedeterminate – figura 3.6, b – dilatările sunt parţial sau

Figura 3.7. Bară încastrată solicitată termic

Dacă dilatarea ar fi liberă, bara s-ar alungi cu cantitatea  , conform

Figura 3.8. Bară în trepte solicitată termic

3.5 Calculul firelor şi cablurilor

În mecanica teoretică firele sunt considerate perfect flexibile şi inextensibile. Sub

unde p este greutatea unităţii de lungime a firului iar H proiecţia orizontală a

Figura 3.9. Cablu sub propria greutate

Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (3.15) cu condiţia la limită care rezultă din

La întinderea unei linii aeriene trebuie să se ţină seama nu numai de

sarcina poate fi p0  p1 . Dacă se ia în considerare numai greutatea proprie p0  p1 .

– la temperatura de  30 0 C , luând ca sarcină p0 greutatea proprie plus

ANALIZA STĂRII DE TENSIUNE ŞI

DEFORMAŢIE. ENERGIA POTENŢIALĂ DE

DEFORMAŢIE. TEORII DE REZISTENŢĂ

4.1 Variaţia tensiunilor în jurul unui punct

Problema generală a Teoriei elasticităţii presupune determinarea stării de tensiune şi

Componentele tensorului tensiune

Figura 4.1. Componentele tensorului tensiune

Starea plană de tensiune

Variaţia tensiunilor cu înclinarea secţiunii. Direcţii principale şi tensiuni

Figura 4.2. Starea plană de tensiune

În acest element, tensorul stării de tensiune este

Se vor determina componentele  ,  ' ,  ale tensorului dacă paralelipipedul

Figura 4.3. Variaţia tensiunilor cu înclinarea secţiunii

În figura 4.4 tensiunile  x ,  z ,  xz sunt cunoscute şi se vor determina

Figura 4.4. Variaţia tensiunilor cu înclinarea secţiunii

Forţele, obţinute prin înmulţirea celor şase componente ale tensiunii cu

  A   x  A  sin  cos   z  A  sin  cos   zx  A  cos2    xz  A  sin 2   0 .

   x   z   sin   cos   xz  sin 2   cos 2   .

Funcţia tangentă are perioada  . Pe un cerc vor fi două soluţii, 21 şi 2 2 ,

Înlocuind aceste valori în relaţia (4.2), rezultă două tensiuni principale 1 şi

Se observă că direcţiile 2 şi 2 ' sunt perpendiculare, deci direcţiile  şi