Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Național de Comerț al ASEM

Catedra ,,Comerț, Merceologie,Tehnologie”

RAPORT

privind practica tehnologică I

al elevei (ului) Burcă Nicoleta

specialitatea ,,Merceologie”

anul de studii II, grupa MER-182

la întreprinderea SRL ,,MOLDRETAIL GROUP”, LINELLA

Burcă Nicoleta
Numele, prenumele elevului

MER-182
Grupa

Conducătorul practicii:
Bulgac Mariana

Numele, prenumele

Chişinău, 2020

1
 Cuprins:
Modulul I. Caracteristica unității economice.

1.1 Caracteristicile și rolul unității economice în economia de piață..............................................4

1.2 Identificarea tipologiilor unităţii economice.............................................................................4

1.3 Particularităţile constituirii și funcționării unei unităţi economice din domeniul distribuţiei cu
amânuntu.........................................................................................................................................5

1.3.1 Motivația și etapele inființării unei unetății economice; ..................................................5

1.3.2 Documentele necesare inființării unei unități economice; ...............................................6

1.3.3 Documentele necesare funcționării unității comerciale;...................................................6

1.4 Recunoaşterea poziţiei proprii în structura organizatorică: departamente, compartiment,

birou, serviciu, raion, secţie, atelier.................................................................................................6

1.5 Baza material tehnică a unităților comerciale, nivelul mecanizării moderne...........................7

1.6 Organizarea instruirii personalului în domeniul protecţiei şi securității muncii.......................7

Modulul II. Fluxurile tehnologice in unitățile comerciale.

2.1 Fluxurile de circulaţie într-o unitate economică: informaţiilor, mărfurilor, personalului,

clienţilor.........................................................................................................................................9

2.2 Tipuri de depozite, amplasarea, proiectarea spaţiilor de depozitare la unitățile comerciale..12

2.3 Spaţiile la nivel de depozit......................................................................................................13

2.4 Spaţiul privind depozitarea, păstrarea, condiţionarea ambalajelor şi a stocului de marfă......14

2.5 Evidenţa şi modul de restituire a ambalajului la întreprinderi, furnizori, depozite................ 15

2.6 Spaţiul de contact cu clienţii : raioane, culoare de circulaţie, spaţii de prezentare, spaţii

de aşteptare................................................................................................................................... 16

Modulul III. Atribuţiile şi responsabilităţile personalului în cadrul unității economice.

3.1 Structura personalului în funcţie de: sex, vârstă, pregătire de specialitate, vechime..............18

3.2 Descrierea capacităţilor de muncă pentru descrierea profesiei: fizice, psihice, intelectuale..18

3.3 Recrutarea şi selecţia resurselor umane; ................................................................................19

2
3.4 Perspectiva profesională şi promovarea resurselor umane; ...................................................21

3.5 Evaluarea activităţii resurselor umane; ..................................................................................22

3.6 Atribuţiile şi responsabilităţile personalului comercial conform............................................23

3.6.1 Fişa postului: tehnician merceolog...................................................................................23

3.6.2 Fișa postului: vînzător-consultant.....................................................................................26

Modulul IV. Procesele de vânzare a mărfurilor în unitați comercială.

4.1 Organizarea procesului de vînzarea în unitățile comerciale..........................................

4.1.1 Familiarizarea cu actele legislative în vigoare (Hotărîrea Guvernului Republicii

Moldova, nr.1068 din 20.10.2000 cu privire la ”Recepția mărfurilor după cantitate

și calitate’’.................................................................................................................

4.2 Descrierea sortimentului comercial a mărfurilor din unitățile comerciale........................

4.2.1 Mărfuri alimentare.....................................................................................................

4.2.1 Mărfuri nealimentare................................................................................................

4.3 Cerinţele către organizarea spaţiului de prezentare a mărfurilorpe raft, igienizarea rafturilor..

4.4 Regulile specifice privind înlocuirea şi restituirea mărfurilor............................................

4.5 Caracterizarea încăperilor auxiliare pentru porţionarea, sortarea, ambalarea mărfurilor...

4.6 Analizarea respectării Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior, Legii nr.
105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor în unitățile comerciale.........................

3
 Modulul I. CARACTERISTICA UNITĂȚII ECONOMICE

1.1 Caracteristicile și rolul unității economice în economia de piață

Compania Linella a fost fondată în octombrie 2001 şi primul an a fost marcat dedeschiderea
primului magazin, tip deservire la tejghea, cu suprafața comercială de 70 m 2 în sectorul
Ciocana.

Forma organizatorică-juridică a companiei Linella este SRL.

Rolul unității economie este de a fi prima alegere a clienţilor în materie de produse autohtone,
mâncare tradiţională moldovenească, produse fresh şi servire la cel mai înalt nivel, toate oferite
într-un mediu cât mai prietenos şi plăcut. Calitatea şi prospeţimea produselor reprezintă
priorităţile unității economice , alături de o ambianţă specifică naţională, orientată spre
asigurarea confortului clienţilor şi accesului direct la toate produsele din cadrul gamei
sortimentale variate.

Fig.1 ,,SRL Linella”

1.2 Identificarea tipologiilor unităţii economice.

 Forma de proprietate.
Proprietatea privată se caracterizează prin aceea că patrimoniul se află în proprietatea uneia
sau a mai multor persoane. Este un tip de întreprindere veche, care își are rădăcinile în
sclavagism. Odată cu dezvoltarea și progresarea societății, numărul, diversitatea și mărimea
întreprinderilor private au crescut considerabil.

 Forma juridică.
Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) este o societate comercială cu personalitate juridică,
al cărei capital social este divizat în părți sociale conform actului de constituire și ale cărei
obligații sunt garantate cu patrimoniul societății.

4
  Modul de asociere.
SRL-societate cu răspudere limitată. Caracteristici:

-este cea mai des întâlnită formă de organizare a societăţii comerciale;

-număr limitat de ascociaţi;
-capitalul social este împărţit în părţi sociale;
-răspuderea asociaţilor este limitată la valoarea capitalului socia

 Obiectul de activitate.
Întreprindere comercială care are ca obiect de activitate cumpărarea, depozitarea şi vânzarea
mărfurilor (comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de comerţ exterior);

După gradul de specializare-unitate comercială mixtă.

 Structura operativă.
Întreprinderi cu structură operativă mixtă. Caracteristici:

- unele secţii de bază sunt organizate pe produs, iar altele pe structură tehnologică.

1.3 Particularităţile constituirii și funcționării unei unităţi economice din domeniul

distribuţiei cu amânuntu

1.3.1 Motivația și etapele inființării unei unetății economice

1. Alegerea formei juridice- antreprenorii trebuie să considere avantajele, cât şi

dezavantajele fiecărei forme juridice înainte de a alege forma ideală pentru întreprinderea
lor.
2. Alegerea şi calificarea asociaţilor sau a fondatorului societăţii. Criterii de alegere a
formei juridice:
 capitalul social depus pentru iniţierea afacerii;
 talentul managerial al antreprenorului;
 experienţa întreprinzătorului în domeniul afacerilor;
 participarea la luarea deciziilor respectiv modalităţile împărţirii profiturilor;
 partea din capitalul social pe care doreşte să o deţină întreprinzătorul;
 protejarea bunurilor personale de creditorii firmei;
 costurile necesare pentru înfiinţarea firmei, respectiv impozitele ce trebuie achitate
autorităţilor;
 responsabilitatea pe care şi-o asumă întreprinzătorul în caz de faliment;
 intenţia de a fi în asociere cu alte persoane sau de a fi asociatul unic al firmei;
 dorinţa de a beneficia de profituri fără a participa la luarea deciziilor;
 dispoziţia întreprinzătorului pentru a elabora documentaţia necesară pentru constituirea şi
administrarea afacerii.
3. Alegerea și rezervarea denumirii- firma este numele sau, după caz, denumirea sub care
un profesionist îşi exercită comerţul şi sub care semnează, iar în vederea rezervării, firma
este supusă unor operaţiuni de verificare astfel încât să îndeplinească, cumulativ,
5
 condiţiile generale şi speciale de legalitate, de disponibilitate şi de distinctivitate faţă de
firmele înregistrate în registrul comerţului sau rezervate în vederea înregistrării.
4. Alegerea obiectului de activitate potrivit codului CAEN- ca regula generala, orice
entitate are un singur obiect principal de activitate caruia ii corespunde un singur cod
CAEN.
5. Intocmirea actului constitutiv al societaţii- acest document precizează obligațiile și
drepturile asociaților, relația dintre asociați, obligațiile administratorului dar și alte detalii
importante legate de structura și natura societății comerciale.
6. Autentificarea actului de constituire a societăţii comerciale.
7. Solicitarea inmatriculării la Registrul Comerţului.
8. Deschiderea contului de VIRAMENT.
9. Societatea comercială are personalitate juridică
10. Înfiinţarea sucursalelor si filialelor

1.3.2 Documentele necesare inființării unei unități economice

1. Notificarea privind inițierea activității de comerț completată.

2. Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice.
3. Autorizaţia sanitar-veterinară de funcţionare.
4. Actul care confirmă împuternicirile reprezentantului.
5. Extrasul din registrul bunurilor imobile.
6. Documentul ce confirmă dreptul de proprietate cu destinaţie nelocativă.
7. Documentul ce confirmă dreptul de de locaţiune asupra unităţii comerciale.

1.3.3 Documentele necesare funcționării unității comerciale

1. Certificatul constatator.
2. Înregistrarea sanitar ceterinară.

1.4 Recunoaşterea poziţiei proprii în structura organizatorică: departamente,

compartiment, birou, serviciu, raion, secţie, atelier.

Structura organizatorică a întreprinderii ,,Linella” este una de tip funcţională, departamentele

fiind organizate după funcţiile întreprinderii şi obiectul de activitate.

Această structură se bazează pe specializarea verigilor de conducere conform funcţiilor:

generale(planificarea, evidenţa şi analiza; marketingul; organizarea şi reglementarea producţiei;
conducerea personalului; gestiunea finanţelor) şi speciale (organizarea aprovizionării, desfacerii,
reparaţiei utilajului etc.)

Relaţiile ierarhice sunt reflectate de raporturile de subordonare a tuturor departamentelor faţă

de conducere, de la care primeşte sarcini în conformitate cu atribuţiile ce le revin prin
regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii.

6
 În cazul Linella SRL, directorii fiecărui departament funcţional răspund de activitatea
departamentului şi sunt subordonaţi directorului general. Acest tip de organizare structurală
facilitează adaptarea întreprinderii la schimbările mediului extern.

Relaţii funcţionale apar în raporturile dintre departamente, conform cărora îşi transmit
recomandări, prevederi, prescripţii ce asigură înfăptuirea unei viziuni unitare în abordarea
problemelor de piaţă. Relaţiile funcţionale în cadrul Linella, sunt prezente între agajaţii tuturor
departamentelor, în limita competenţelor şi responsabilităţilor ce le îndeplinesc.

Relaţii de cooperare apar între toate departamentele Linella, în acţiunile de fundamentare a
deciziilor, mai ales în contactele directe şi permanente ce sunt întreţinute pentru obţinerea
informaţiilor necesare înfăptuirii programelor, dar şi pentru acordarea asistenţei de specialitate.

1.5 Baza material tehnică a unităților comerciale, nivelul mecanizării moderne

Mărimea şi structura bazei tehnico-materiale a comerţului cu amănuntul răspund cerinţelor

acestei forme de comerţ şi anume de difuzare largă a mărfurilor în toate localităţile ţării, iar în
cadrul fiecărei localităţi de apropiere a mărfurilor de consumatori. Această funcţionalitate este
asigurată prin varietatea de tipuri de unităţi ca profil şi mărime care compun reţeaua comercială
şi printr-o dotare specifică proceselor operative cerute de vânzarea mărfurilor.

Gradul de dezvoltare a reţelei comerciale cu amănuntul reflectă, în bună parte, nivelul calitativ
al deservirii consumatorilor şi, într-o interpretare mai largă, nivelul calitativ al comerţului cu
amănuntul. El este caracterizat de numărul şi mărimea unităţilor comerciale, profilul lor de
activitate, structura pe mediile urban şi rural şi amplasarea teritorială a reţelei.

Numărul şi mărimea unităţilor comerciale, ca opţiuni în dezvoltarea reţelei comerciale a

fiecărei întreprinderi, depind de suprafaţa localităţii unde activează, de puterea de cumpărare a
populaţiei din fiecare zonă, de mărimea capitalului comercial ce poate fi investit în baza tehnico-
materială şi de eficienţa economică.

Domeniul tehnologic înregistrează cea mai accentuată dinamică în prezent, cu implicaţii
directe asupra tuturor ramurilor economiei. În comerţul cu amănuntul implementarea tehnicilor,
utilajelor moderne prezintă o importanţă tot mai mare odată cu trecerea la sistemul de vînzare
prin autodeservire. Practic toate activităţile detailiştilor pot fi automatizate într-o măsură mai
mare sau mai mică, începînd cu operaţiile de recepţie, transportare, păstrare, pregătire a
mărfurilor către vânzare şi deservirea clienţilor.

1.6 Organizarea instruirii personalului în domeniul protecţiei şi securității muncii.

Instruirea personalului în domeniul protecției și securițății muncii este un ansamblu de

masuri organizatorice de protectie a muncii care reprezinta forma legiferata de instruire la nivelul

7
angajatorilor. Scopul instruirii este acela de a asigura dobandirea cunostintelor necesare pentru
cele mai bune conditii de desfasurare a procesului de munca, pentru apararea sanatatii, vietii si
integritatii fizice si psihice a lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca.

Instruirea angajatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, la nivelul unitatii sau

intreprinderii, are loc doar in timpul programului de lucru.

Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca este separata in trei faze.
Astfel, angajatii vizati de aceasta masura organizatorica vor beneficia de urmatoarele activitati:

 instruirea introductiv-generala
Realizata, de angajator, de lucratorul desemnat sau de un lucrator al serviciului intern, respectiv
extern, de prevenire si protectie, instruirea introductiv-generala are ca scop informarea cu privire
la activitatile specifice intreprinderii sau unitatii. Aceasta etapa se finalizeaza cu verificarea
insusirii cunostintelor pe baza de teste. Rezultatul lor va fi consemnat in fisa de instruire.

 instruirea la locul de munca

A doua etapa din instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca urmareste sa prezinte
riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile sau activitatile de prevenire si
protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru sau al oricarei functii exercitate. Ea se
realizeaza de conducatorul direct al locului de munca, in grupuri de maximum 20 de persoane.

 instruirea periodica
Aceasta ultima etapa are drept scop reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul
securitatii si sanatatii in munca. Ea este realizata pe baza tematicilor intocmite de angajatorul cu
raspunderi in domeniul securitatii si sanatatii in munca, de lucratorul desemnat, de lucratorul din
serviciul intern de prevenire si protectie sau de cel din serviciul extern. Tuturor celor mentionati
le revine in mod obligatoriu sarcina de a completa cu demonstratii practice instruirea periodica.

8
 Modulul II. FLUXURILE TEHNOLOGICE ÎN UNITĂȚILE COMERCIALE

2.1 Fluxurile de circulaţie într-o unitate economică: informaţiilor, mărfurilor,

personalului, clienţilor

Fluxul informaţional - reprezintă totalitatea informaţiilor transmise într-un interval de timp

de la un emiţător de informaţie la un receptor de informaţie printr-o mulţime de canale
informaţionale. Este caracterizat de: conţinut, formă, sens, calitate, frecvenţă, volum, lungime,
viteză, fiabilitate, suport, cost.

Cerinţele unui flux informaţional sunt:

- informaţia trebuie să fie transmisă nedistorsionat;

- transmisia trebuie să se efectueze indiferent de gradul de ocupare a canalului de comunicare;

- trebuie asigurată securitatea transmisiei informaţiei;informaţia trebuie să se transmită în timp

optim;

- costurile de exploatare a canalului de transmitere să fie mici.

Clasificarea fluxurilor informaţionale:

 în funcţie de direcţie:
- orizontale: între compartimente de pe acelaşi nivel ierarhic;

- verticale: între compartimente aflate pe niveluri ierarhice diferite;

 în funcţie de sens:
- ascendente: se transmit informaţii

- descendente: se transmit decizii

 în funcţie de frecvenţă:
- periodice;

- ocazionale;

 în funcţie de locaţia sursei:

- interne;

- externe;

 în funcţie de compartimentele în care se transmit:

- marketing;

- cercatare şi dezvoltare;

- producţie;

9
- financiar-contabil;

- comercial;

- resurse umane.

Fluxul mărfurilor reprezinta miscarea marfurilor pe intregul circuit al magazinului din

momentul primirii lor de la furnizori pana in momentul vanzarii lor si eliberarii catre cumparator,
acesta fiind punctul de plecare in actiunea de proiectare a magazinului.

Cerintele privind organizarea moderna si eficienta a fluxului marfurilor:

- separarea fluxului marfurilor de fluxul cumparatorilor, se recomanda ca intrarea

marfurilor in magazin sa se faca prin curtea interioara sau in cazul in care magazinul este de tip
vechi (cu o singura intrare) in afara orelor de program sau in zilele cu flux redus de cumparatori

- reducerea distantei parcurse de marfuri intre punctele de intrare si desfacere a acestora in

unitate.

Procesele principale se desfăşoară în sala de vânzare şi sunt reprezentate de toate activităţile care
contribuie în mod direct la desfacerea mărfurilor.

Procesele secundare se desfăşoară în spaţiile auxiliare ale magazinului şi sunt reprezentate de

activităţi conexe, de susţinere, facilitare a celor din prima categorie.

Procesele principale:

1. Prezentarea şi vânzarea mărfurilor

- repartizarea sortimentului în sala de vânzare;

- expunerea mărfurilor pe mobilier;

- marcarea preţurilor la locul de amplasare pe mobilier;

- oferirea de consultanţă;

- demonstraţii practice la locul de vânzare;

- (uneori) întocmirea, ataşarea bonurilor de plată;

2. Încasarea şi eliberarea mărfurilor

- (uneori) transportul mărfurilor spre casă;

- înregistrarea preţurilor;

- calcularea sumei de plată;

- primirea contravalorii mărfurilor;

- (uneori) ambalarea şi eliberarea mărfurilor;

10
Procesele secundare:

1. Recepţia mărfurilor
- preluare de la furnizori;

- dezambalarea;

- verificarea documentelor însoţitoare,

- identificarea mărfurilor;

- controlul cantitativ (numărare, cântărire) şi calitativ (integral sau prin sondaj);

2. Depozitarea mărfurilor
- aşezare în rafturi, pe palete, în stive;

- conservare (păstrare)

- manipulare şi transport;

3. Pregătirea mărfurilor pentru vânzare

- sortare;

- porţionare;

- prelucrare;

- cântărire;

- preambalare şi ambalare;

- marcarea preţului;

- ştergere de praf;

- montare şi alte operaţii care asigură utilitatea produsului

- transportul mărfurilor în sala de vînzare;

Fluxul personalului este organizat separat de fluxul cumparatorilor, in cazul magazinelor

mari sau moderne, dar se suprapune cu fluxul marfurilor, accesul personalului se realizeaza
printr-un punct controlat iar circulatia personalului spre grupurile sanitare se face pe un circuit
secundar.

Fluxul clienților cuprinde căile de circulaţie ale acestora de la intrarea în magazin către
locurile de vânzare a mărfurilor şi de la acestea la ieşire.

Întrucât este elementul principal de funcţionalitate a magazinului trebuie să permită accesul

comod al cumpărătorilor continuu, fără fragmentări artificiale sau forţate, fără să stânjenească

11
posibilitatea obţinerii unei viziuni de ansamblu asupra întregului sortiment de mărfuri expus în
sala de vânzare.

Factorii care determină fluxurile clienţilor:

-forma de vânzare practicată;

-mărimea şi forma suprafeţei de vânzare;

-mărimea şi localizarea căilor de circulaţie;

-particularităţile constructive ale magazinului;

-dispunerea spaţială a mobilierului comercial în sala de vânzare.

2.2 Tipuri de depozite, amplasarea, proiectarea spaţiilor de depozitare la unitățile

comerciale

Depozitele sunt unităţi comerciale în care se desfăşoară procesele tehnico- economice legate
de primirea, păstrarea şi livrarea mărfurilor în partizi mari. Ele constituie componenta operativă a
întreprinderilor comerciale pentru vînzarea cu ridicata a mărfurilor.

Depozitele comerciale pot fi grupate în mai multe categorii:

după caracterul activităţii principale pe care o îndeplinesc, depozitele pot fi:

 depozite de colectare, care concentrează partide relativ mici de mărfuri primite de la

diverşi furnizori, în vederea formării unor partide mari, pentru diferiţi beneficiari;
 depozite de repartizare, destinate acumulării mărfurilor în partide mari, pentru a le livra
beneficiarilor în partide mici;
 depozite de tranzit şi transbordare, amplasate de regulă în gări şi porturi, servind pentru
păstrarea temporală, şi, uneori, pentru pregătirea mărfurilor în vederea transportării
ulterioare la depozitele principale sau la beneficiari;

Mărimea razei de activitate și amplasarea depozitelor de mărfuri sunt determinate de un

șir de factori:

 Amplasarea furnizorilor
 Căile de aducere a mărfurilor de la furnizori
 Localizarea beneficiilor și direcțiile expedierii mărfurilor din depozite către beneficiați
 Volumul și structura sortimentului de mărfuri

Pentru alegerea locului optim de amplasare a depozitului de mărfuri sunt necesare o

analiza economică și calcule matematice.În acest scop se iau în considerație o serie de
factori:

12
- Numărul și amplasarea furnizorilor și beneficiarilor de mărfuri
- Volumul mărfurilor primite și expediate
- Direcția din care se primesc și direcția unde se expediază mărfurile
- Direcția pe care o parcurg mărfurile de la furnizori la depozit și de la depozit la beneficiar
- Condițiile de expediere și de transportare a mărfurilor
- Apropierea de principalele căi de comunicație pentru a le folosi pe cele mai scurte și mai
ieftine
- Formele de aprovizionare a rețelei de comerț cu amănuntul
- Proprietățile fizico-chimice și condițiile de păstrare și comercializare a mărfurilor

2.3 Spaţiile la nivel de depozit: spaţiul privind recepţia mărfurilor, a materiilor prime

Spațiul privind recepția mărfurilor, a materiilor prime;

Scopul recepției constă în verificarea modului în care furnizorul își îndeplinește obligațiile
asumate prin contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare) și dacă
organele de transport își respectă obligațiile legate de integritatea mărfurilor pe toată durata
transportului.

Procesul de recepție implică următoarele operații:

1. verificarea documentelor;
2. verificarea identității și mărimii lotului (recepția cantitativă);
3. verificarea calității (recepția calitativă).

1. Verificarea documentelor
Cu ocazia recepției se verifică următoarele documente:

- documente de contractare: contractul, anexele la contract, clauzele, graficele, specificațiile;

- documentele de însoțire a mărfii: de livrare, de transport;

- documente de atestare a calității: buletin de analiza, certificat de calitate.

2. Verificarea cantitativă a loturilor de mărfuri

Verificarea cantitativă a lotului de mărfuri se face prin numărare, măsurare sau cântărire, în
funcție de felul mărfurilor, pe baza specificațiilor din contract.

3. Verificarea calitativă a loturilor de mărfuri

Verificarea calității mărfurilor reprezintă procesul de măsurare, examinare, etalonare, încercare
sau orice altă modalitate de comparare a unității verificate cu specificațiile care îi sunt aplicabile.

Procesul de recepție a unui lot de marfă presupune:

4. identificarea produselor din lot;

5. examinarea ambalajelor;
6. verificarea integrității sigiliilor;

13
 7. verificarea marcării și etichetării;
8. definirea planului de control;
9. prelevarea eșantionului;
10. verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode organoleptice și de
laborator;
11. concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.

2.3 Spaţiul privind depozitarea, păstrarea, condiţionarea ambalajelor şi a stocului de

marfă

Este necesară folosirea întregii suprafețe a unui depozit, pentru ca acesta să fie cât mai util. Suprafața
totală a unui depozit se împarte în:

1. Suprafața utilă- destinatăefectiv depozitării și care se planifică ținând cont de norma

de stoc maxim de depozitare și de calitate ce poate fi depozitată pe 1m2 de suprafață.
2. Suprafața auxiliară- necesară pentru recepție, care se stabilește având în vedere
cantitatea totală ce urmează a fi recepționată într-o anumită perioadă,precum și
cantitatea maximă ce poate fi recepționată sau expediată pe 1m2 de suprafață.
3. Suprafața de pregătire- necesară pentru sortare, tăiere, dezambalare, ambalare și se
determină ținând cont de cantitatea maximă ce pote fi pregătită pe 1m2 de suprafață.

Funcțiile depozitului, pot fi rezumate astfel:

 concentrarea și acumularea stocurilor de produse;

 depozitarea produselor (păstrarea și menținerea integrității cantitative și calitative a
acestora);
 formarea sortimentului comercial prin alegere, sortare pe mărimi, calitate, modele, culori,
preț etc., corespunzător comenzilor rețelei cu amănuntul și a structurii cererii altor
consumatori;
 controlul calității produselor primite și livrate;
 efectuarea unor operații de pregătire a mărfurilor pentru producție sau vânzare
(preambalare, asamblare, îmbuteliere etc.);
 gestiunea stocurilor.

Clasificarea depozitelor se poate face după anumite criterii:

1. După produsele care fac obiectul depozitării există:

- depozite strict specializate care păstrează mărfuri dintr-un singur sortiment.

- depozite specializate în care se păstrează în general o grupa de mărfuri.

- depozite combinate pentru păstrarea mai multor grupe de mărfuri înrudite prin condițiile de păstrare și a
obiceiului de cumpărare.

- depozite universale pentru păstrarea principalelor grupe de mărfuri.

- depozite mixte în care se păstrează mărfuri alimentare și nealimentare.

2. După sistemul constructiv:

14
- depozite deschise, fără acoperiș, amenajate sub formă de terenuri pavate, asfaltate, betonate.

- depozite semiînchise de tip șopron sau copertină.

- depozite închise.

3. După modul de folosire a spațiului:

- depozite pe orizontală.

- depozite pe verticală sau pe înălțime.

4. După gradul de mecanizare a mișcării mărfurilor:

- depozite manuale;

- depozite cu mică mecanizare;

- depozite cu mecanizare complexă;

- depozite parțial automatizate;

- depozite automatizate;

5. După amplasarea mărfurilor și fluxurile de circulație:

- depozite cu circulație liniară și mărfuri amplasate longitudinal.

- depozite cu circulație liniară și mărfuri amplasate transversal.

- depozite cu circulație în formă de L.

- depozite cu circulație în formă de U.

- depozite cu intrare/ieșire pe o singură parte.

- depozite cu intrare/ieșire pe ambele părți.

6. După modul de depozitare a produselor:

- depozite fără palete cu depozitare.

- depozite în stivă sau în bloc.

- depozite în rafturi sau stelaje.

- depozite cu depozitare paletizată.

- depozite în stivă sau în bloc.

- depozite în mobilier tehnologic.

2.4 Evidenţa şi modul de restituire a ambalajului la întreprinderi, furnizori, depozite

Ambalajele pot circula între furnizorii de marfă şi clienţi sub două forme: prin schimb, fără facturare,
sau prin facturare.

15
 Ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi prin schimb, fără facturare, nu se includ în
baza de impozitare a taxei, chiar dacă beneficiarii nu deţin cantităţile de ambalaje necesare efectuării
schimbului şi achită o garanţie bănească în schimbul ambalajelor primite.

Pentru vânzările efectuate prin unităţi care au obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice
fiscale, suma garanţiei băneşti încasate pentru ambalaje se evidenţiază distinct pe bonurile fiscale, fără
taxa pe valoarea adăugată.

Restituirea garanţiilor băneşti nu se reflectă în documente fiscale. Persoanele care au primit ambalaje în
schimbul unei garanţii băneşti au obligaţia să comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai
târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantităţile de ambalaje scoase din evidenţă
ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeaşi natură.

Furnizorii de ambalaje sunt obligaţi să factureze cu taxa pe valoarea adăugată cantităţile de ambalaje
respective.

Dacă garanţiile sunt primite de la persoane fizice de către proprietarul ambalajelor, pe baza evidenţei
vechimii garanţiilor primite şi nerestituite se va colecta taxa pentru ambalajele pentru care s-au încasat
garanţii mai vechi de un an calendaristic.

2.6.Spaţiul de contact cu clienţii : raioane, culoare de circulaţie, spaţii de prezentare,

spaţii de aşteptare

Spațiul de contact cu clienții (magazinul) este un vânzător de prim ordin, fie că este organizat
în forma de vânzare cu utoservire, fie în forma clasică, unde progresele înregistrate în
prezentarea mărfurilor, la vederea clientului, ca și aspectul agreabil și modern al acestuia preiau
unele atribute din munca vânzătorului. Spațiul de contact cu clienții este format din:

 Raioane
 Culoare de circulație
 Spații de prezentare
 Spații de așteptare

Raionul este unitatea de bază folosită pentru gruparea și prezentarea mărfurilor.Amplasarea
raioanelor, a mobilierului și a produselor trebuie făcută astfel încât să fie asigurată prezentarea
unui stoc de mărfuri echilibrat în raport cu cerințele clientelei, precum și ușurarea alegerii de
către cumpărători a mărfurilor expuse.

Raioanele se pot organiza pe:

 Grupe de mărfuri- confecții, tricotaje, încălțăminte,ciorapi, lenjerie, marochinărie și alte

articole sportive.
 Subgrupe de mărfuri-încălțăminte cu fețe din piele naturală, încălțăminte cu fețe din
înlocuitori, din piele
 sintetică și artificială, încălțăminte din cacuciu și mase plastice
 Articole-pantofi cu fața din piele naturală

16
  Sortimente-pantofi, ghete, papuci

Etapele parcurse în amplasarea raioanelor:

- determinarea amplasamentelor raioanelor de foarte mare atracție, susținută de produsele de

apel(în cazul legumelor și al fructelor sau al mezelurilor într- un supermagazin)

- determinarea amplasamentelor mărfurilor de cerere curentă

- determinarea amplasamentelor articolelor care fac obiectul cumpărăturilor de impuls.

Amplasarea mărfurilor de cerere foarte mare sau curentă va trebui să conducă la un drum
dirijat al clientelei, pe cât posibil pe fiecare culoar de circulație, în timp ce produsele care fac
obiectul cumpărăturilor de impuls se amplasează în funcție fie de o complementaritate în
utilizare, fie de viteza lor lentă de circulație, care poate fi accelerată printr-o așezare în imediata
vecinătate a unui loc atractiv.

Tipuri de amenajare a unui magazin:

1. Grilă

- Grupele de produse sunt expuse liniar pe tipuri de culoare paralele, întrerupte de culoare
așezate perpendicular. De regulă, supermagazinele folosesc dispunerea tip grilă. Acest tip de
amenajare asigură o exploatare eficientă a magazinului.

2. Flux liber

- Asortimentul de mărfuri este grupat pe familii și subfamilii de produse, pentru a facilita
mișcarea liberă, nestructurală a clienților. În această dispunere se utilizează spațiul mai puțin
eficient decât dispunerea grilă.

3. Boutique

- Gruparea asortimentului de mărfuri se realizează astfel încât fiecare familie de produse

constituie un raion bine individualizat, cu propriul stil și o ambianță specifică.

- Adesea, fiecare shop prezintă mărfuri de marcă de la un singur producător. Acest sistem de
amnajare necesită costuri de construcție și de securitate mai ridicată.

4. Buclă

- Raioanele au o fațadă pe această piață circulară. Acest tip de amenajare incită clienții să circule
liber în magazine și să efectueze cumpărăturile pentru produsele de „impuls„ în mai multe
raioane.

Etalarea mărfurilor în sala de vânzare urmărește să asigure o abundență de mărfuri, o varietate
cât mai mare și nu evidențierea unei anumite categorii de mărfuri.

17
 Această abundență nu trebuie să dea senzația de îngrămădeală sau dezordine, dimpotrivă,
mărfurile vor fi expuse cât mai estetic în funcție de caracteristicile lor merceologice: proprietăți
fizico- chimice, mod de ambalare, culoare, formă, dimensiuni.

Modulul III. ATRIBUȚIILE ȘI RESPONSABILITĂȚILE PERSONALULUI ÎN

CADRUL UNITĂȚII ECONOMICE

3.1 Structura personalului în funcţie de: sex, vârstă, pregătire de specialitate,

vechime

Structura personalului pe sexe este diferită de la o organizație la alta si poate fi:

Preponderent masculina – pentru domeniile profesionale considerate masculine: constructii si

lucrari publice,exploatari de resurse natural, explorarea spatiului cosmic,etc

Preponderent feminina – pentru domeniile profesionale considerate feminine:educatie,

sanatate, asistenta sociala, industria textile, etc

Echilibrata – pentru domeniile care nu sunt influentate de diferentele de performanta intre

femei si barbati.

Structura personalului pe grupe de vârstă:

Structura personalului pe grupe de varsta este reprezentata grafic sub forma piramidei
varstelor.acesta pune in evident echilibrul sau dezechilibrul efectivelor de RU si permite
identificarea problemelor pe care organizatia trebuie sa le rezolve.

3.2 Descrierea capacităţilor de muncă pentru descrierea profesiei: fizice, psihice,

intelectuale

La recrutarea și selecția candidaților pentru ocuparea diferitor posturi nu se stabilesc

profilurile psihologice care trebuie să caracterizeze un viitor ocupant de post de muncă pentru că
foarte putini solicitanţi le-ar îndeplini. Totuşi, trebuie stabilite standarde minime de selecţie şi
performanţă în funcţie de nivelul complexităţii postului. Cu cât posturile analizate au o
complexitate mai mare (top manger), cu atât se acordă o importanţă mai mare exigenţelor
psihologice ale muncii, posturilor simple, de muncitori sau agenţi de asigurări fiindu-le
caracteristice doar anumite trăsături psihologice, specifice executanţilor sau vânzătorilor.

Capacitate fizică:

18
 Sănătatea fizică se referă la starea organismului şi la răspunsurile acestuia în faţa vătămărilor
şi a bolii. Cerinţe fizice:

 simţurile normal dezvoltate auz, văz, gust, miros;

 simţul estetic bine dezvoltat;
 ţinuta vestimentară corectă;
 îndemânare şi dexteritate;
 folosirea mâinilor şi degetelor,
 deplasare rapidă;
 lucrul în picioare timp îndelungat;
 recrutarea şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea diferitelor posturi nu se stabilesc
profilurile psihologice

Capacitatea psihică:

Atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile

sau a unor activităţi specifice.

Cerințe psihice:

 asumarea responsabilităţilor;
 aptitudinea de a lucra cu oamenii;
 spirit de observaţie foarte dezvoltat;
 rezistenţă la stres;
 memorie foarte bună;
 atenţie distributiva;
 capacitatea de a evalua şi a lua decizii;
 adaptabilitate;
 flexibilitate;
 toleranţă faţă de opinii diferite;

Capacitatea intelectuală:

Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la luarea deciziilor importante,
joacă un rol crucial în starea de sănătate şi de bunăstare a individului. Chiar dacă capacitatea
intelectuală variază de la individ la individ, toţi indivizii sunt capabili să înveţe cum să
dobândească şi să-şi evalueze informaţiile, cum să aleagă între alternative şi cum să ia deciziile
asupra diferitelor tipuri ale problematicii.

Capacitatea intelectuală este uneori inclusă în capacitatea emoţională ca parte a sănătăţii
mentale.

Totuşi, gândirea intelectuală se distinge de aceasta. Emoţiile pot altera capacitatea de a gândi
a unei persoane, iar gândirea confuză poate accentua şi mai mult problemele.

Cerinţe intelectuale:

19
  cunoştinţe de specialitate;
 cultură generală;
 cunoaşterea limbilor străine;
 atenţie distributivă;

3.3 Recrutarea şi selecţia resurselor umane

Recrutarea este activitatea managementului resurselor umane care identifică sursele de

candidaţi calificaţi pentru ocuparea unui post şi îi determină să aplice pentru ocuparea unor
posturi noi sau vacante în cadrul unei organizaţii.

Factorii externi şi interni ai recrutării

Recrutarea personalului constituie primul contact între angajator şi cel care solicită angajarea,
fiind totodată o activitate publică. În aceste condiţii, recrutarea personalului nu este nici pe
departe o activitate simplă, datorită politicilor de recrutare şi practicilor manageriale în acest
domeniu de activitate care sunt afectate de o serie de constrângeri sau de numeroşi factori externi
şi interni, cum ar fi:

3. condiţiile şi schimbările de pe piaţa muncii, deoarece manifestările şi modificările în
timp ale acesteia au o influenţă deosebită asupra recrutării personalului. Astfel, politicile
de recrutare sunt afectate de unele schimbări relevante în situaţia pieţei muncii precum:
tendinţele demografice, intrarea pe piaţa muncii a fortei de muncă feminină sau de vârsta
înaintată;
- capacitatea sistemelor de pregătire şi dezvoltare a resurselor umane, precum şi modelele
educaţionale care au impact deosebit asupra procesului de recrutare;
- atractia zonei, precum si beneficiile aditionale sau facilitatile locale;
- cadrul legislativ sau juridic pentru a se evita deciziile sau practicile ilegale de angajare,
precum si discriminarile de orice natura;
- sindicatele care au un rol activ in procesul de asigurare cu personal, care prin anumite
prevederi ale contractului colectiv de munca pot influenta procesul de recrutare a resurselor
umane;
- imaginea sau reputatia organizatiei, care poate atrage sau respinge potentialii candidati;
- preferintele potentialilor candidati pentru anumite domenii de activitate, pentru anumite
organizatii sau posturi;
- obiective organizationale;
- cultura organizationala care prin valorile relevante promovate influenteaza dorinta de
recrutare si angajare;
- politicile si practicile manageriale din domeniul resurselor umane;
- criteriile politice, etnice sau de alta natura;
- cerinte obligatorii pe care organizatia considera ca trebuie sa le indeplineasca solicitantii
- posturilor vacante;
- situatia economico-financiara a organizatiei;
- alti factori care pot face ca in procesul de recrutare sa apara unele dificultati sau care pot
- mari durata de realizare a acestei activitati de personal.

20
Metode de recrutare

• Anunţarea persoanele din interiorul organizaţiei.

• Anunţuri în ziar.
• Colaborarea cu agenţiile de plasare a personalului.
• Participarea la târgurile de joburi organizate în campusurile universitare.
• Solicitarea sprijinului unor persoane cunoscute
• Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă.
• Utilizarea internetului.
• reţinerea candidaturilor spontane
• apelarea la cererile de angajare publicate în presă de către persoanele aflate în
căutarea unui loc de muncă
• Utilizarea bazei de date propri

Selecţia resurselor umane reprezintă una din activităţile de bază ale managementului
resurselor umane care, de regulă, se efectuează în cadrul compartimentului de resurse umane dar
ea constituie responsabilitatea tuturor managerilor de pe diferite niveluri ierarhice.

Selecţia resurselor umane reprezintă procesul de alegere dintr-un număr mai mare sau mai
mic de candidaţi recrutaţi pe cei mai potriviţi pentru posturile vacante existente în organizaţie.

Principalul obiectiv al selecţiei personalului este acela de a angaja acel individ care se află
cel mai aproape de standardele de performanţă dorite şi care are cele mai mari şanse de a-şi
realiza atât propriile obiective individuale cât şi pe cele organizaţionale.

Etapele şi conţinutul procesului de selecţie a personalului este în funcţie de mărimea şi profilul
organizaţiei, natura posturilor ce trebuie ocupate şi numărul persoanelor care candidează pe
postul respectiv.

În aprecierea majorităţii specialiştilor un proces de selecţie presupune parcurgerea

următoarelor etape:

• Evaluarea şi selectarea C.V.-urilor şi a scrisorilor de intenţie (de prezentare)

• Completarea unei cereri (formular) de angajare
• Interviul
• Testarea
• Verificarea referinţelor
• Examenul medical
• Oferta de angajare

3.4 Perspectiva profesională şi promovarea resurselor umane

21
 Bilantul profesional se refera in primul rand la analiza competentelor necesare pentru un
anumit profil profesional.

Prin promovare se asigură evoluția în carieră a personalului contractual, prin trecerea într-un
grad, o treaptă profesională sau funcție superior/superioară.

Criteriile de promovare a personalului principal sunt aceleasi ca si la selectionarea sa:

studiile, vechimea in munca, postul detinut anterior si calitatile cunostintele, deprinderile si
aptitudinile. In functie de modul cum sunt utilizate criteriile de promovare in firmele
contemporane se manifesta trei tendinte principale.

Promovarea pe baza varstei si a vechimii in munca.

O astfel de tendinta absolutizeaza rolul experientei, considerandu-se ca trecerea anilor

determina in mod automat o amplificare a potentialului salariatilor.

Aceasta abordare este specifica firmelor mici, in care tendintele conservatoriste sunt foarte
puternice. In general, in ultimii ani se constata o diminuare a numarului de firme care acorda
prioritate absoluta varstei si vechimii, datorita caracterului sau nestimulator, tensiunilor pe care
le genereaza direct, in special in randul tineretului.

Promovarea pe baza rezultatelor.

Este tendinta cu cea mai larga raspandire. Punctul forte al acestei tendinte este utilizarea de
criterii de promovare verificabile, neatacabile, bazate pe comensurarea rezultatelor trecute,
element deosebit de important pentru evitarea aparitiei de situatii conflictuale.

De asemenea, promovarea pe baza rezultatelor este stimulatorie pentru personal in sensul

indeplinirii la un nivel superior a sarcinilor atribuite, ceea ce are importante implicatii pozitive in
indeplinirea obiectivelor curente.

Promovarea pe baza potentialului personalului.

Promovarea de acest tip are in vedere calitatile, cunostintele si deprinderile personalului,

abordate in evolutia lui, in perspectiv.

Cu alte cuvinte, se promoveaza cu prioritate acei salariati care, tinand cont de nivelul lor de
pregatire actual, de receptivitatea la nou, de capacitatea de efort, de pregatirea de baza, de
capacitatea de adaptare, de simtul previzional, prezinta potential actual sau latent, de natura sa
corespunda cerintelor mai complexe ale unor posturi superioare.

Promovarea pe baza potentialului prezinta multiple avantaje: favorizeaza dezvoltarea rapida a

personalului, asigura valorificarea operativa a talentelor deosebite, creeaza o atmosfera
stimulatorie in cadrul personalului, mai ales cel tanar.

Adesea, promovarea are un caracter subiectiv, ceea ce se reflecta negativ asupra

functionalitatii si performantelor firmelor.

La majoritatea societatilor performanta individuala se analizeaza plecand de la rezultatele

obtinute de un salariat, de un grup, serviciu sau organizatie.

22
 Evaluarea performantelor consta in aprecierea gradului in care salariatii isi indeplinesc
responsabilitatile ce le revin, in raport cu postul ocupat.

3.5 Evaluarea activităţii resurselor umane

Evaluarea performantelor individuale reprezinta aprecierea gradului in care salariatul

isiindeplineste responsabilitatile ce ii revin in raport cu postul ocupat.

Factorii care influenteaza evaluarea performantelor

Analiza modului in care organizatiile evalueaza performantele personalului propriu, ne

conduc la ideea ca nu exista o procedura ideala, metodele si tehnicile utilizate fiind expresia
actiunii unor factori, acestia fiind:

1. Cultura organizationala. Un sistem de apreciere care se detaseaza de ceea ce membrii

asociatiei considera ca fiind normal risca sa genereze neintelegeri si o puternica
adversitate din partea personalului. In acelasi timp, valorile dominante ale culturii
manageriale, diferite de la o organizatie la alta, facand imposibila determinarea unei
configuratii optime a structurii de personalitate si a performantelor care sa defineasca
salariul ideal. Un salariat excelent intr-o firma inovativa, cu un manager competitiv,
poate fi inaceptabil intr-o intreprindere traditionala, in care “adevarul” si “competenta”
se recunoaste in functie de pozitia ierarhica.
2. Felul in care este abordata evaluarea.  E nevoie de o percepere corecta a scopului
evaluarii de catre toate partile implicate, de credibilitatea evaluatorilor in fata persoanelor
evaluate.
3. Marimea firmei si domeniul de activitate.  Exista o diferenta destul de mare intre
domeniul privat si cel public intrucat institutiile publice beneficiaza de un cadrul
legislativ ce reglementeaza problemele evaluarii performantelor profesionale si ale
acordarii unei renumeratii corespunatoare, impunand o metodologie standard cu criterii
si metode de calcul specifice.
4. Orientarile strategice.  Determina alegerea acelor criterii de performanta care sunt in
concordanta cu misiunea, obiectivele si strategiile organizationale.

Obiectivele evaluarii
- Dintre obiectivele generale ale evaluarii cele mai evidente ar fi
- Sa identifice nivelul actual al performantei in munca a unui individ;
- Sa indentifice punctele tari si slabe ale unui angajat;
- Sa ajute angajatii sa-si imbunatateasca performantele;
- Sa asigure baza recompensarii angajatilor conform contributiei lor la atingerea scopurilor
organizatiei;

23
- Sa motiveze indivizii;
- Sa identifice nevoile de instruire si perfectionare profesionala;
- Sa identifice performantele potentiale;
- Sa asigure informatiile pentru planificarea succesiva.

3.6 Atribuţiile şi responsabilităţile personalului comercial conform

3.6.1 Fişa postului: tehnician merceolog

Cerinţele locului de muncă:

- promovare de produse noi;

- lărgirea gamei sortimentale a unităţii;
- revizuirea unor standarde de produs, etc.
- Surse de informare:
- cursuri de perfecţionare
- prospecte, cataloage, publicaţii de specialitate;
- standarde generale, standarde de încercări, standarde de produs;
- instrucţiuni şi norme interne;
- legea protecţiei consumatorului.
- Probleme specifice:
- date complete despre furnizori / pe produse comercializate;
- caracteristicile produselor şi standardele de produs aferente;
- grafice de livrare, etc.

Planificarea activităţii

1. Eşalonarea activităţilor
 Activitatile sunt eşalonate prin luarea în considerare a tuturor surselor autorizate
 Ordinea de desfaşurare a activitatilor este stabilita în functie de importanta şi de
urgenta lor
 Activităţile sunt stabilite în colaborare cu persoanele implicate
2. Stabilirea şi alocarea resurselor
 Resursele sunt stabilite corect în conformitate cu volumul şi tipul activităţii
 Activitatile şi resursele sunt planificate prin verificarea tuturor elementelor pentru
încadrarea lucrării în termenele finale
 Situaţiile neprevăzute sunt rezolvate prin alocarea unui timp suplimentar
3. Evaluarea şi modificarea planificării
 Planificarea iniţială este evaluată prin verificarea în timp a iniţiale a activităţii
concordantei între termenele propuse şi momentele concrete de realizare a
activităţilor
 Programul este modificat în funcţie de situaţiile neprevăzute apărute

Alegerea furnizorului

24
1. Analizarea ofertelor
 Ofertele primite sunt analizate cu atenţie pentru identificarea corecta a principalelor
informatii solicitate în oferta şi transmise potenţialilor furnizori
 Caracteristicile produsului oferit de furnizor sunt comparate cu altele similare, oferite de
ceilalţi furnizori
 Documentele însoţitoare ofertei sunt analizate în scopul încadrării produsului în atributele
de calitate impuse de firmă
2. Selectarea ofertei optime
 Oferta optimă este selectată operativ prin compararea tuturor elementelor analizate
 Furnizorul este stabilit cu promptitudine, în vederea perfectării contractului Alegerea
ofertei optime şi a furnizorului este argumentata prin întocmirea raportului final

Asigurarea transportului produselor

1. Verificarea condiţiilor de transport

 Condiţiile de transport sunt verificate conform condiţiilor contractuale
 Condiţiile de preţ impuse la transport sunt verificate pentru încadrare în limita de
preţ disponibilă
 Verificarea condiţiilor de transport este efectuată pentru obţinerea
2. Asigurarea condiţiilor de transport
 Condiţiile de transport sunt asigurate pentru încadrarea produselor în conditiile de
calitate şi pret, impuse
 Asigurarea conditiilor de ambalare şi transport optime este efectuata pentru
evitarea deteriorării produselor
 Produsele transportate sunt asigurate prin marcaje de identificare

Recepţia produselor

1. Stabilirea setului de verificări

 Setul de verificări este stabilit cu operativitate în scopul întocmirii unui program de
încercări
 Verificările sunt selectate prin consultarea surselor de informare
 Setul de verificări stabilit este aplicat ori de cate ori se achiziţionează un produs
similar
2. Verificarea cantitativă a produselor
 Lotul de produse este verificat pentru conformitatea cu documentaţia însoţitoare
 Verificarea documentelor este efectuată la fiecare livrare conform contractului
stabilit
 Orice neconformitate din punct de vedere cantitativ constatată este semnalată
furnizorului, cu promptitudine
3. Verificarea calitativă a produselor
 Verificarea produselor este efectuata, cu conştiinciozitate, conform conditiilor
stipulate în contract şi a programului de încercari, standarde şi norme interne

25
  Produsele sunt verificate pentru stabilirea conformităţii cu certificatul de calitate al
producătorului
 Verificarile sunt efectuate ritmic pentru desfaşurarea activitatii în condiţii de calitate
 Orice deficienţă de calitate este semnalată furnizorului pentru remediere

Redactarea documentelor

1. Identificarea datelor necesare

 Datele sunt identificate rapid şi corect în conformitate cu redactării documentelor
instructiunile şi normele interne
 Studierea documentelor primite este efectuată în scopul identificării datelor esenţiale
activităţii la care se referă
 Apelarea unor surse alternative pentru identificarea datelor este efectuată în scopul
obţinerii de date reale
 Gradul de complexitate al redactării documentelor este apreciat pe baza datelor
identificate
2. Întocmirea / completarea
 Întocmirea / completarea documentelor este efectuată conform documentelor
instructiunilor şi normelor interne şi a activitatii la care se refera
 Datele consemnate în documente sunt relevante scopului, reale, necesare şi oportune
 Documentele sunt întocmite / completate lizibil, concis cu includerea tuturor
elementelor necesare
3. Transmiterea documentelor
 Documentele sunt transmise tuturor factorilor relevanţi scopului
 Circulaţia documentelor este asigurată prin utilizarea formelor de comunicare
adecvate conform graficului de circulaţie a documentelor
4. Arhivarea documentelor
 Documentele sunt arhivate permanent cu conştiinciozitate conform normelor interne
 Documentele sunt arhivate cu asigurarea condiţiilor optime de pastrare şi siguranta
 Arhivarea documentelor este făcută prin mijloace specifice locului de munca astfel
încât sa se asigure o accesare rapida şi uşoara
 Documentelor arhivate sunt consultate şi actualizate ori de câte ori este necesar

3.6.2 Fișa postului: vînzător-consultant

Vanzarea produselor comerciale

 comunicarea cu clientii magazinului (punctului de vanzare),

 prezentarea produselor aferente vanzarii,
 promovarea imaginii magazinului
 introduce în baza de date produsele pe care le-a comandat
 verifica produsele (cantitativ şi calitativ) date clientului
 probeaza calitatea mărfurilor expuse spre vânzare
 încasarea contravalorii marfii

26
  verifică banii încasati de la client
 depoziteaza banii în locurile speciale create pentru asta

Realizarea evidenţei banilor

 numără banii încasaţi

 realizează monetarului banilor încasati
 mentinerea stocurilor şi necesarului de monetar de rezerva
 verifica daca sunt sau nu banii care ar trebui să fie în casa dupa fiecare zi de lucru
 preda banii administratorului

Menţinerea igienei spatiului de lucru

 curata şi spala pardoseala inainte de deschiderea magazinului, şi de fiecare data cand
este nevoie pe parcursul zilei de lucru
 şterge praful de pe aparatura de lucru, rafturi, tejghea şi produse de fiecare data cand
este nevoie
 să fie imbracat în uniforma în timpul orele de program
 să duca gunoiul de fiecare data cand este nevoie
 să colecteze cartoanele ramase de la produsele vândute
 să anunţe administratorul privind orice neregula găsită în legătură cu produsele

Aranjarea, ordonarea şi expunerea produselor comerciale

 verifica stocul de produse expuse pentru a determina nivelul lor

 depoziteaza şi pastreaza produsele conform specificaţiilor fabricantului sau procedurilor
standard
 întocmeşte necesarul de produse pentru refacerea stocului de marfa expusa aduce marfa
pentru a completa stocul de marfa expusa
 aranjeaza marfa pe rafturile de expunere
 scrie preturile produselor
 afiseaza sau ataseaza preturile produselor conform legilor în vigoare
 aranjeaza produsele în magazie respectând normele în vigoare

Primirea de marfa

 verifica daca exista comanda pentru produsele primite, care sunt acestea şi în ce
cantitate au fost comandate
 ajuta la descarcarea maşinii care aduce produsele
 verifica calitativ şi cantitativ produsele primite
 depoziteaza produsele pe rafturile de expunere sau în magazie
 realizeaza recepţia pe marfa primita

Efectuarea de plăţi în conformitate cu listele de plăţi

Comandarea de produse comerciale în conformitate cu listele de comenzi

27
Sarcini generale

 este obligat să respecte ordinea şi disciplina la locul de munca, să îndeplinească în mod
corespunzător sarcinile de serviciu , să cunoască prevederile Regulamentului de ordine
interioara;
 respectarea cu stricteţe a programului de lucru şi folosirea integrala şi eficienta a
timpului de munca pentru executarea întocmai şi la timp a îndatoririlor de munca;
 înlăturarea oricăror neglijente în păstrarea şi administrarea de bunuri;
 îndeplinirea oricăror hotărâri emise de conducerea administrativa care priveşte
activitatea la locul de munca, precum şi sarcinile stabilite de şefii ierarhici superiori;
 apărarea patrimoniului unităţii, prevenirea şi combaterea sustragerii şi degradării
bunurilor;
 înştiinţarea de îndată a administratorului despre existenta unor nereguli, abateri, greutăţi
sau lipsuri în activitate, de natura să aducă prejudicii materiale;
 să nu părăsească locul de munca fără să anunţe administratorul, să nu introducă şi să
consume băuturi alcoolice în timpul serviciului;
 să dea dovada de cinste şi corectitudine;
 să aibă o ţinută corespunzătoare, o comportare demna şi cuviincioasa, să dea dovada de
vigilenta în relaţiile cu persoanele cu care vine în contact;

28
Modulul IV. PROCESELE DE VÂNZARE A MĂRFURILOR ÎN UNITĂȚI
COMERCIALĂ.

4.1 Organizarea procesului de vînzarea în unitățile comerciale

29