NUTRITIE SI DIETETICA

Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie

NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
NUTRITIA ENTERALA

Definitie. Reprezinta aportul de nutrienti sub forma unor solutii orale si preparate pentru nutritie enterala pe
sonda, administrate bolnavilor la care aportul alimentar este:

a) imposibil,
b) insuficient,
c) ineficace pe cale orala, dar al caror intestin ramine functional.
Nutritia enterala (NE) este indicata oricarui pacient caruia nu i se poate asigura necesarul caloric si nutritiv
adecvat doar printr-un aport alimentar oral si care nu prezinta contraindicatii la acest procedeu.

Indicatii uzuale: bolnavi cronici cu anorexie (neoplazii, HIV/SIDA, etc), bolnavi cu afectari neurologice, cu
tulburari de deglutitie, anomalii ale capului si gitului, leziuni dureroase ale cavitatii bucale, sticturi de esofag,
suplimente orale la pacientii cu insuficienta renala cronica sau boala cronica de ficat si encefalopatie hepatica,
pregatirea pacientilor pentru investigatii (colonoscopia) ce impune oprirea alimentatiei si dieta lichida.

Contraindicatii: interventii recente pe tubul digestiv, hemoragii digestive masive, obstructii intestinale,
incapacitate de abordare intestinala (arsuri severe), in absenta tranzitului intestinal.

Nu sint contraindicatii: diareea (severa), voma prelungita, hipomotilitatea intestinala.

Avantaje. Nutritia enterala este preferabila ori de cite ori este posibil, datorita faptului ca este “fiziologica”
(mentine intestinul in circuit - IF THE GUT WORKS, USE IT OR LOOSE IT) si:

a) previne atrofia vililor intestinali prin aportul luminal de substante nutritive, cu mentinerea functiei de
bariera a mucoasei intestinale si prevenirea translocatiei bacteriene (interactiunea directa a
nutrientilor cu celulele mucoasei stimuleaza metabolismul celular cu cresterea fluxului sangvin si
cresterea secretiei de imunoglobuline A si hormoni precum gastrina, glucagon);
b) amelioreaza functia imuna, realizind astfel profilaxia infectiilor enterale si a sepsisului;
c) imbunatateste functiile splanhice in general si mentine axa portohepatica;
d) previne aparitia ulcerelor de stres.

NUTRITIA ENTERALA PE SONDA

Se poate realiza pe urmatoarele cai:

a) sonda gastrica ( nasogastrica, orogastrica);

b) sonda nasoduodenala;
c) sonda nasojejunala (plasata intraoperator), recomandata ca prima linie in asigurarea suportului
nutritional din pancreatita acuta severa;
d) jejunostoma chirurgicala;
e) faringostoma; esofagostoma; gastrostoma chirurgicala; gastrostoma endoscopica percutanata
(P.E.G.)

1
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA

Fig. 1 Sonda nasogastrica

Fig. 2 P.E.G (gastrostoma endoscopica percutanata)

Nutritia enterala pe sonda este indicata in urmatoarele situatii:

a) pacienti cu malnutritie protein-calorica severa sau cu risc crescut de deficienta protein-calorica prin
persistenta unei balante negative de nitrogen (azot);
b) anorexie;
c) fracturi ale capului si gitului sau afectiuni neurologice ce impiedica alimentarea orala;
d) coma sau alterarea starii de constienta;
e) asistare ventilatorie prelungita;
f) afectiuni medicochirurgicale severe (arsuri) in care nevoile metabolice sint foarte crescute;

Alimentatia enterala se poate realiza in trei moduri: alimentatie continua, alimentatie in bolusuri si
alimentatie intermitenta (ciclica - administrarea nutrientilor timp de 16 ore pe zi, continuu cu ajutorul unei
nutripompe, intrerupta apoi timp de 8 ore/ repaus nocturn).

Administrarea de nutrienti, continua sau discontinua, este controlata printr-o pompa cu debit reglabil, fixa
sau portativa, eventual dotata cu un dispozitiv de agitare si de racire (nutripompa).

2
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
Alimentatia enterala continua
Produsele farmaceutice (folosite pentru alimentatia continua)

Formule polimerice Formule monomerice

Solutii standard (folosite la pacientii cu o digestie Contin nutrienti partial metabolizati, bazati
normala): pe peptide;

 au un continut caloric mare (1500-2000kcal/zi); Se administreaza pe sonda jejunala sau

 cuprinde proteine (12-20%), carbohidrati (40- duodenala;
60%), lipide (30-40%), inclusiv trigliceride cu
lant lung, posibil fibre si micronutrienti; Se administreaza la pacientii cu tulburari de
 majoritatea solutiilor standard nu contin gluten absorbtie intestinala;
si lactoza
 Fresubin HP Energy, Fresubin Original Fibre,
TraumaCal, Ultracal

Formule speciale (adaptate pentru diverse regimuri):

 Renal: continut redus de proteine si electroliti (Renalcal, NutriRenal);

 Hepatic: imbogatit cu aminoacizi cu catena ramificata (Fresubin Hepa, NutriHep);
 Pulmonar (insuficienta respiratory, ARDS): aport crescut de calorii din lipide (metabolizarea
lipidelor produce mai putin CO2 decit metabolizarea carbohidratilor), de aproximativ 50%
(Pulmocare, NutrenPulmonary)
Exista autori care au aratat la pacientii cu ARDS ( acute
respiratory distress syndrome) ameliorare a schimburilor gazoase in urma administrarii de acizi grasi
omega-3: acid eicosapentaenoic si docosahexaenoic.
intirzie golirea stomacului
cu distensie abdominala, ceea ce determina modificari in miscarile diafragmei si extensiei toracice
 Diabet (Diben, Glucerna);
 Stres metabolic (critical care);
 Imunomodulatoare: glutamina (indicata la pacientii cu arsuri si trauma, contraindicata la cei cu
insuficienta hepatica si encefalopatie), arginina (donor de NO )
 Difunctii gastrointestinale: glutamina si fibre solubile (acestea fiind sursa de acizi grasi cu catena
scurta, care reprezinta sursa metabolica pentru enterocite si colonocite).
3
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
Alegerea solutiei pentru nutritie enterala se face in functie de nevoia de hidratare a pacientului, tinind cont de
afectiunea de baza si de tranzitul intestinal (Ghidul de nutritie enterala si parenterala pentru adult ESPEN- The
European Society for Clinical Nutrition and Metabolism).

Dupa efectuarea testului de toleranta digestiva pentru solutia selectata, se poate alimenta bolnavul cu un ritm
constant asigurat prin nutripompa, timp de 24 ore pe zi. La un pacient:

a) stabil se fac minimum doua intreruperi pe zi, cu o durata de cite 30 minute, in functie de cantitatea de
reziduu gastric;

b) critic sint necesare 4-6 intreruperi pe zi de cite 30 de minute, cu masurarea rezidului gastric care nu
trebuie sa depaseasca 150 ml; astfel se scade riscul de aspiratie, iar pauzele se sincronizeaza cu alte manevre
de ingrijire (mobilizare, igiena).

Avantajele alimentatiei enterale continue: toleranta digestiva buna (risc redus de diaree); permite cunoasterea
exacta a continutului caloric, a macronutientilor si micronutrientilor; absorbtie mai buna a nutrientilor.

Dezavantajele alimentatiei enterale continue: este o metoda scumpa; este mai dificil de realizat controlul
glicemiilor la pacientii diabetici (este necesara monitorizarea mai frecventa a glicemiilor si se recomanda
administrarea continua a insulinei cu injectomat pentru controlul glicemiei).

Alimentatia enterala in bolusuri

Aceasta schema de administrare a nutritiei enterale se realizeaza in general cu produse oficinale (de
bucatarie: ulei de masline, ulei de flaorea soarelui, galbenus, amidon, zaharoza, lactoza , fructoza, protein din
lapte, albus de ou, carne macinata, mazare, etc), prelucrate si dizolvate sau suspendate in apa.

Dupa confirmarea tolerantei digestive, pacientul poate fi alimentat in patru bolusuri la interval de 5-6 ore cu
hrana semilichida sau lichida constind in supe crème cu legume si carne pasata si diverse piureuri imbogatite.

Alimentatia se poate realiza cu seringa Guyon sau cu ajutorul unei nutripompe asigurindu-se un ritm lent de
maximum 20 ml/min pentru a evita distensia gastric brusca si implicit varsatura.

Avantajele alimentatiei enterale in bolusuri: medoda ieftina de alimentatie; se poate realize simplu, fara
aparatura specializata (cu seringa); permite ajutorul familiei in procesul de ingrijire; la pacientii diabetici se
poate continua schema de insulinoterapie subcutanata intermitenta.

Dezavantajele alimentatiei enterale in bolusuri: nu este posibila cunoasterea exacta a continutului caloric, a
mocronutrientilor si micronutrientilor; riscul de complicatii este crescut fata de alimentatia enterala continua
(diaree, constipatie, varsaturi); se poate folosi doar pentru calea gastrica.

4
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA

Fig. 3 Accesorii pentru alimentatie enterala in bolusuri Fig. 4 Alimentatie in bolusuri

Monitorizarea pacientilor alimentati pe sonda. Monitorizarea pacientilor alimentati enteral pe sonda se

realizeaza dupa anumite protocoale si are drept scop evitarea complicatiilor si urmarirea eficientei
suportului nutritional.

Parametrii clinici de urmarit:

 Verificarea pozitiei sondei (la 45°) si permeabilitatii acesteia, inainte de fiecare administrare;

 Verificarea cantitatii de reziduu gastric: inaintea fiecarei mese in cazul alimentatiei in bolusuri si
la interval de 6 ore in cazul alimentatiei continue;

 Prezenta varsaturilor: indica intirziere in evacuarea gastrica sau un debit prea mare al pompei;

 Examinarea abdomenului si semnalarea durerilor abdominale: la 8 ore interval (absenta

zgomotelor intestinale si distensia abdominal insotita de durere poate indica ileus);

 Verificarea tranzitului intestinal: la 8 ore interval (modificarea consistentei si numarului de scaune

- diaree - indica malabsorbtie, iar oprirea tranzitului- constipatie - necesita suplimentare de fibre
sau schimbarea preparatului;

 Semne vitale: temperatura, numarul de respiratii pe minut, amplitudinea respiratiei, ascultatia

pulmonara (este posibila aparitia unei pneumonii de aspiratie);

 Greutatea corporala: zilnic ( o crestere ponderala zilnica semnifica mai degraba retentie hidrica);

 Analiza raportului aport/pierderi: zilnic ( permite aprecierea necesarului hidric si eventual

ajustarea aportului caloric al preparatelor enterale)

5
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
Parametrii de laborator de urmarit:

 Evaluarea statusului metabolic si functiei renale: ionograma serica (sodiu, potasiu, clor),
bicarbonate, uree, creatinina; acesti parametri vor fi masurati zilnic pina la stabilizarea pacientului, iar
ulterior bisaptaminal;

 Pentru evaluarea sindromului de realimentare: potasiu, magneziu, fosfor ( zilnic, pina la

stabilizare);

 Evaluarea functiilor hepatice: ALAT, ASAT, fosfataza alcalina, bilirubina, albumina, calcemie,
hematocrit, timp de protrombina (saptaminal);

 Evaluarea aportului proteic: prealbumina care are timp de injumatatire de 2 zile si raspunde rapid
la modificarile recente ale balantei protein-calorice, transferina (timp de injumatatire 8-10 zile),
proteina de legare a retinolului (timp de injumatatire 12 ore); acesti biomarkeri pot reflecta balanta
protein-calorica pentru diferite interval de timp, insa dinamica variatiilor lor este mai importanta decit
valorile depistate intr-un anumit moment;

 Trigliceride, colesterol: urmarire zilnica la pacientii cu risc de pancreatita acuta;

 Glicemia: zilnic sau la 4 ore interval la pacientii cu diabet zaharat, pina la obtinerea controlului
glicemic.

Coplicatiile alimentatiei enterale pe sonda:

1) Complicatii metabolice

a) tulburari hidroelectrolitice: sint frecvent intilnite la pacientii alimentati pe sonda si in multe cazuri este
necesara modificarea formulei de nutritive enterala pentru reechilibrare; hipopotasemia, hiponatremia,
hipofosfatemia si hiperglicemia sint cele mai frecvente complicatii; continutul in minerale al
formulelor standard de nutritie enterala este elaborate pentru un aport zilnic normal; problemele cele mai
frecvente apar la pacientii cu afectare renala, hepatica si boala cardiac; monitorizarea frecventa a
electrolitilor este necesara pentru a detecta si corecta anomaliile electrolitice. La pacientii cu nutritie
enterala pe sonda de lunga durata s-a constatat si deficit de zinc, mai ales la cei cu afectare
gastrointestinala preexistenta (boala Crohn).

se cunosc ~ 50 de reactii enzimatice

dependente de zinc: alcool dehidrogenaza, fosfataza alcalina; cofactor al hormonului din timus -
“timulin” - regleaza transformarea timocitelor in limfocite T active;

b) sindromul de hiperosmolaritate: este destul de rar si rezulta din aportul insuficient de apa in paralel cu
ingestia continua a unor solutii hiperosmolare; se constata hipernatremie cu hiperosmolaritate, iar
tratamentul consta in ingestia de apa si perfuzii de glucoza 5% sau ser fiziologic 0,45%;

6
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
c) sindromul de realimentare: poate sa apara la pacientii cu malnutritie, dupa administrarea intempestiva a
nutritiei enterale/ parenterale; se caracterizeaza prin trecerea in spatiul intracelular a potasiului, fosforului
si magneziului determinind hipopotasemie, hipofosfatemie si hipomagnezemie. Pentru evitarea acestui
sindrom este necesara evidentierea deficitelor electrolitice si corectarea lor inaintea initierii nutritiei
enterale/ parenterale.

2) Complicatii non-metabolice:

a) diareea (mai mult de 4 scaune pe zi) si constipatia (absenta scaunului 3 zile) sint cele mai frecvente
complicatii intilnite la pacientii alimentati artificial

cauze: medicamente administrate ( antibiotice - favorizeaza dezvoltarea Clostridium difficile / Candida,

teofilina, preparate cu magneziu, sorbitol; alterarea florei saprofite ( administrarea IPP si antiH 2 permit
dezvoltarea germenilor patogeni cu colonizare); hipoalbuminemia; compozitia formulei administrate;
contaminarea formulei enterale administrate.

b) esofagita/ ulcerul esofagian pot sa apara la locul de contact al tubului cu mucoasa esofagiana, cind sint
depasite mecanismele locale de protective si ar putea fi evitate prin folosirea unor sonde de dimensiuni
mai mici;

c) sindromul de aspiratie pulmonara (bronchopneumonia de aspiratie): prevalenta intre 2-95%; pentru a

reduce riscurile sint recomandate: mentinerea patului la un unghi de 30-40° in timpul hranirii si o ora
dupa, utilizarea alimentatiei continue sau ciclice in loc de cea bolus, monitorizarea continutului de
reziduu gastric;

d) perforatia intestinului subtire, perforatia plaminului in cadrul manevrei de amplasare a sondei

Fig 5. Verificarea amplasarii sondei

3) Complicatii mecanice: obstructia sondei de alimentare prin spalare insuficienta sau precipitare a
nutrientilor ( enzime pancreatice si bicarbonate de sodiu dizolvate in 5 ml apa in vederea “ digerarii”
precipitatului alimentar).

7
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
NUTRITIA PARENTERALA

Definitie. Nutritia parenterala reprezinta asigurarea aportului energetic si de nutrienti pe cale intravenoasa,
la pacientii care nu pot fi alimentati pe cale enterala, malnutriti sau cu risc de a dezvolta malnutritie.

Nutritia parenterala poate fi:

a) totala: furnizeaza intregul necesar nutritiv zilnic pacientilor care nu se pot alimenta si nu pot
beneficia de nutritie enterala;

b) partiala: asigura doar o parte din necesarul nutrtitiv zilnic, suplimentind calea orala sau nutritia
enterala.

Indicatii principale (acele situatii in care nutritia Indicatii posibile ( situatii in care nutritia
parenterala este indispensabila supravietuirii parenterala poate deveni necesara):
pacientului):
 Fistule enterocutanate, daca alimentatia
 Come prelungite; enterala distala este prost tolerata,

 Imposibilitatea obtinerii unui acces pentru  Boli inflamatorii intestinale care nu

alimentatie enterala cel putin 7 zile; raspund la farmacoterapie;

 Stari hipercatabolice, cu sau fara malnutritie  Varsaturi incoercibile (disgravidia);

asociata, cind tractul gastrointestinal nu poate fi
utilizat pentru 7-10 zile;  Sindromul de intestin scurt;

 Interventii chirurgicale ( in perioada preoperatorie  Pancreatita acuta la pacientii ventilati

la pacientii cu malnutritie si fara acces enteral; in
perioada postoperatorie, in interventii asupra
tractului digestive, pina la reluarea tranzitului
intestinal);
 Ocluzie intestinala;
 Hemoragie digestiva persistenta;
 Peritonita difuza;
 Ischemie mezenterica;
 Malabsorbtie datorata fistulelor enterocolice,
enterovezicale, enterocutanate;
 Pancreatita acuta severa, cind alimentatia enterala
determina accentuarea durerilor abdominal si/sau
varsaturi.
mecanic si cu semne de malabsorbtie dupa
alimentatie enterala jejunala.
CONTRAINDICATII (situatii medicale in
care nutritia parenterala nu este necesara sau
in care riscurile depasesc posibilele beneficii
ale metodei):
 Tract gastrointestinal functional;
 Abord venos inaccesibil;
 Anticipam reluarea tranzitului in mai putin
de 5 zile la pacienti fara malnutritie severa;
 Prognostic care nu justifica suport nutritiv
agresiv
Atitudinea generala este ca nutritia enterala
este preferabila nutritiei parenterale atunci
cind este posibila.
8
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
Cai de administrare:

1) acces venos central: este de preferat pentru nutritie parenterala, mai ales la pacientii care primesc
solutii hipertone cu osmolaritate mai mare de 900 mOsm/l (1500- 2800 mOsm/l); insertia unui
cateter venos central (PICC, Hickman/Broviac, Groshong Catheter, Femoral line, Multiple
lumen acute care catheters, Port) este indicate si daca se anticipeaza ca pacientul va necesita
suport nutritional cel putin 7 zile sau daca nu tolereaza aportul lichidian crescut necesar prin
alimentatie parenterala periferica.

Fig. 6. Cateter Hickman

2) acces venos periferic: reprezinta cea mai simpla cale de alimentare parenterala, insa se poate
utiliza doar pe perioade scurte si presupune schimbarea cateterului la 48-72 ore datorita riscului
de flebita; pot fi utilizate doar solutii cu osmolaritate mai mica de 900 mOsm/l.

9
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
Fig. 7 Cai de administrare a nutritiei parenterale

Fig. 8 Vase sangvine (vene) utilizate pentru alimentatie parenterala

Solutii utilizate in nutritia parenterala

Dextroza (glucoza) este principala sursa energetic pentru solutiile parenterale; la pacientii spitalizati,
glucoza administrate in diferite solutii nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg/min. Este disponibila in concentratii de
5%, 10%, 20%, 33%, si 70%.

Emulsiile lipidice (Lipofundin, Liposyn, Medialipide, Vasolipid) au in compozitie in general ulei de soia,
ulei de floarea soarelui si apa si sint disponibile in concentratii de 10% (1,1 kcal/ml), 20% (2 Kcal/ml) si 30%
(2,9 kcal/ml). Rata optima de administrare a emulsiilor lipidice este de 0,03-0,05g/kg/ora; vitamina K este
inclusa in majoritatea emulsiilor lipidice. Acestea pot sa contina si ulei de peste ca sursa de acizi grasi omega-3
in combinatie cu trigliceride cu lant lung.

Solutiile de aminoacizi ( Aminoplasmal, Aminoven, Aminosyn, Travasol, Clinisol, Prosol, Premasol,

Clinimix, FreeAmine, Hepatamine, Trophamine) contin 40% aminoacizi esentiali(fenilalanina, izoleucina,
leucina, lizina, metionina, triptofan, treonina, valina) si 60% aminoacizi neesentiali. Cele mai utilizate
solutii disponibile au concentratia de 3,5%, 5,5 % ( mai ales pentru nutritie parenterala periferica), 8,5%, 10%,
15%.

Suplimentele de electroliti se stabilesc in functie de necesarul electrolitic zilnic si de deficitele specifice

aparute; pentru majoritatea pacientilor este recomandata adaugarea a 1-3 pachete electrolitice standard in
solutiile parenterale

10
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
pentru adult cuprinde: sodiu 25
mmol, potasiu 40,6 mmol, calciu 5 mmol, magneziu 8 mmol, acetat 33,5 mmol, gluconat 5 mmol, clor 40,6
mmol.

Exista pachete standard si cu microelemente: zinc 5mg, cupru 1 mg, mangan 0,5 mg, crom 10 μg, selenium
60 μg, iod 70 μg. Pacientii alimentati parenteral ar trebui sa primeasca zilnic un asemenea pachet standard.

Fierul nu este inclus in pachetul standard; la pacientii cu deficit de fier se administreaza intramuscular sau
intravenos.

Suplimentele de vitamine la pacientii adulti cu nutritie parenterala indelungata sau postoperator, pot fi
asigurate prin administrarea unui pachet standard: vitamina A 3300 UI, D 200 UI, E 10 UI, C 100 mg, B 1 3 mg,
B2 3mg, B3 40 mg, B6 4 mg, B12 5μg, acid pantotenic 15 mg, acid folic 400 μg, biotina 60μg.

Formula de calcul TP:http://health.csusb.edu/dchen/368%20stuff/TPN%20calculation.htm

Formula de calcul pentru macronutrienti: http://clincalc.com/TPN/Macronutrients.aspx

Formula de calcul pentru osmolalitate: http://www.rxkinetics.com/tpnosmolcalc.html

Intrebari de pus la calcularea TPN (total parenteral nutrition):

1) Care este nevoia de energie zilnica? (Kcal /zi)

2) Care este necesarul de proteine (nitrogen) pe zi ?
3) Care este nevoia (cit tolereaza) de apa pe zi ?
4) Cite lipide pe zi are nevoie?
5) Cita glucoza? Ce concentratie de glucoza?
6) Ce fel de electroliti (minerale) si cit?
7) Ce vitamine si cit?
8) Care este osmolalitatea solutiei?
9) Pe ce cale administram? Periferic sau central?

11
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA

Fig. 9 Solutii si emulsii pentru alimentatie parenterala

Monitorizarea pacientilor tratati prin nutritie parenterala

a) parametrii clinici: examenul clinic obiectiv, efectuat zilnic este foarte important; masurarea greutatii
corporale, metoda simpla ce permite monitorizarea balantei hidrice si este un bun predictor al balantei
energetic; zilnic va fi analizat raportul intre aport/pierderi de lichide.

b) parametrii de laborator: au ca scop monitorizarea balantei hidroelectrolitice, acido-bazice, a balantei

protein-calorice, pentru evitarea posibilelor complicatii.

Complicatiile nutritiei parenterale

1) complicatii metabolice ( sint cele mai frecvente):

a) hiperglicemie: administrarea in exces a solutiilor glucozate pe o perioada scurta poate conduce la

hiperglicemie tranzitorie (la pacientii nediabetici), in timp ce o administrare indelungata
determina aparitia steatozei hepatice; hiperglicemia poate sugera de asemenea cresterea stresului
catabolic si insulino-rezistentei;

b) hiperosmolaritatea: apare ca urmare a hiperglicemiei si/sau hipernatremiei in conditii de

deshidratare;

c) hipo-/hiperpotasemie, hipo-/hipernatremie, hipo-/hipercalcemie, hipo-/hipermagnezemie,

hipo-/hiperfosfatemie.

2) Complicatii infectioase: au ca sursa, cel mai frecvent cateterul si solutiile parenterale;

12
NUTRITIE SI DIETETICA
Competenta 4 Identifica tulburari de nutritie si alimentatie
NUTRITIA ENTERALA SI PARENTERALA
3) Complicatiile hepatobiliare (colestaza, citoliza hepatica, steatoza): apare mai ales la pacientii cu
nutritie parenterala indelungata (peste 2-3 luni), care pot sa dezvolte si afectare osoasa tip
osteomalacie.

13