Sunteți pe pagina 1din 17

Metode de examinare

Criterii de evaluare a calității

Evaluarea calității poate fi pusă în practică prin cunoaşterea caracteristicilor de calitate cărora li se
ataşează un sistem de indici, indicatori şi coeficienţi. Evaluarea este impusă de complexitatea
produselor și proceselor, fiind capabilă să exprime sintetic o serie de aspecte referitoare la calitate.
Pentru a evalua calitatea îmbinărilor sudate, se aplică metode de inspecție încadrate în trei categorii, și
anume:

• în raport cu procesul de producție:


o inspecție de recepție a materiilor prime și materialelor, precum și a produselor finite la
sfârșitul procesului de producție;
o inspecție pe flux de fabricație, desfășurată pe toate fazele procesului tehnologic;
• în raport cu integritatea produsului examinat:
o examinare nedistructivă;
o examinare distructivă;
• în raport cu numărul produselor verificate:
o inspecție integrală sau 100%;
o inspecție prin sondaj sau prin eșantionare empirică sau statistică.
În general, criteriul este un principiu, o normă la care se fac referiri pentru definirea, aprecierea și
clasificarea situațiilor sau obiectelor.
În cazul inspecției calității, criteriile de acceptabilitate sunt [2, 4]:
 criteriul bunului simț – un produs este acceptat dacă nu prezintă defecte sau în cazul în care
acestea sunt considerate nepericuloase; acesta se bazează pe experiența personalului de a
prevedea situațiile în care acceptarea unor defecte nu ar duce la consecințe grave;
 criteriul arbitrar – un produs este acceptat pe baza unei liste de defecte, cu dimensiuni încadrate
în anumite condiții prestabilite, realizându-se un compromis între cerințele organismului de
inspecție și posibilitățile de realizare a produsului;
 criteriul rațional – un produs este acceptat în urma unui studiu calitativ al influenței defectelor
asupra caracteristicilor, estimându-se comportarea în exploatare.

Detectabilitatea imperfecțiunilor/neconformităților/defectelor

Metodele de examinare nedistructivă sunt aplicabile pe un anumit domeniu, ele prezentând limite. Cu
o metodă de examinare nedistructivă aleasă aleator, nu se poate detecta orice tip de imperfecțiuni,
indiferent de poziționarea acestora în piesă.
Din punct de vedere al detectabilității, defectele pot prezenta (în ordinea descreșterii șanselor de
detectare):
 detectare aproape sigură – probabilitate mare de detectare, cu metode de examinare sigure și cu
grad de incertitudine extrem de redus;
 șanse mari de detectare – atunci când prezența imperfecțiunilor este ușor de sesizat, aplicarea
metodelor de examinare este simplă, cu rezultate sigure și grad de incertitudine redus;
 șanse moderate de detectare – probabilitatea de detecție este medie, din cauza unor factori
perturbatori legați de configurația obiectului controlat, materialul acestuia sau limitările
metodei.
 șanse mici de detectare – probabilitatea controlului de a detecta defectul sunt mici, fie că nu
există o metodă adecvată, fie că factorii perturbatori sunt puternici și/sau numeroși.
 imposibilitatea detectării – șansele de detectare sunt reduse la minimum. Defectul nu este
detectat, „scapă controlului” și se poate manifesta în exploatarea produsului
Domeniile de aplicabilitate ale metodelelor de control nedistructiv sunt:
Examinarea optico vizuală (VT–visual testing) – cu ajutorul acesteia se pun în evidență
imperfecțiunile de suprafață din materiale.
Examinarea cu pulberi magnetice (MT–magnetic testing) – cu ajutorul acesteia se pun în
evidență imperfecțiunile de suprafață, cât și imperfecțiunile aflate în imediata vecinătate a
suprafeței. Este aplicabilă doar în cazul materialelor feromagnetice.
Examinare cu lichide penetrante (PT–penetrant testing) – pune în evidență imperfecțiunile de
suprafață și defectele care au legătură cu suprafața în materiale neporoase.
Examinarea cu curenți turbionari (ET–eddy curent testing) – detectarea imperfecțiunilor de
suprafaţă şi a celor de lângă suprafaţă în materiale conductoare.
Examinarea cu radiații penetrante (RT–radiographic testing) – evidențiază imperfecțiunile de
interior și de suprafață ale unei piese.
Examinarea cu ultrasunete (UT–ultrasonic testing) – cu ajutorul ei se pot evidenția atât
imperfecțiunile de suprafață cât și defectele de interior din piese.
Verificarea etanșeității (LT–leak testing) – pune în evidență scăpările de fluid.
Examinarea prin termografie în inflaroșu (TT, inflared thermographic testing) – permite
detectarea defectelor în materiale stratificate, acoperite, lipite, compozite; măsurarea grosimilor
straturilor de acoperire sau a învelișurilor; caracterizarea materialelor din punct de vedere al
comportamentului termic; evaluarea structurii materialelor compozite polimerice, analiza sau
măsurarea fluxului termic furnizat de produsul examinat (căldura există sau este produsă
independent de procesul de examinare) .
Examinarea prin emisie acustică (AT, acoustic emission testing) – permite monitorizarea
integrităţii structurilor, semnalarea pierderilor prin neetanşeităţi, detectarea fisurilor incipiente
sau chiar în momentul apariţiei acestora, caracterizarea comportarii materialelor .

Criterii de alegere a metodelor de examinare

Atunci când se dorește realizarea unei examinări nedistructive a unui produs, trebuie ca metodele de
examinare nedistructivă să fie alese astfel încât să se poată evidenția toate tipurile de imperfecțiuni .
Pentru alegerea corectă a metodei de examinare nedistructivă trebuie să se țină cont de o serie de criterii,
cum ar fi: utilitatea piesei, materialul, destinație, tipul de structură, costuri, etc.
Orice tip de investigare trebuie să fie precedată de o examinare vizuală a suprafeței. Examinarea vizuală
presupune respectarea condițiilor de claritate satisfăcătoare a suprafețelor materialelor, echipamentelor
și sudurilor luând în considerare caracteristicile și proprietățile acestora.
După realizarea examinării vizuale, dacă piesa este acceptată, se poate continua examinarea piesei prin
una sau mai multe metode de control nedistructiv.
Metodele de examinare se aleg prin corelarea corectă a cerinţelor documentaţiei tehnice cu
performanţele echipamentelor disponibile aferente. Acestea sunt analizate pentru a se stabili grupul
optim de metode necesare pentru identificarea imperfecțiunilor.
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Controlul calității
produselor

DIJMĂRESCU Maria-Cristina o1
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Cuprins
1. Terminologie
2. Evoluția noțiunii de control al calității
3. Metode de control în raport cu fluxul de fabricație
4. Metode de control în raport cu desfășurarea procesului tehnologic
5. Metode de control în raport cu volumul controlat
6. Metode de control în raport cu integritatea obiectelor controlate
7. Tipuri de metode de control în funcție de modul de culegere a
datelor
8. Incertitudinea de măsurare 2
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

1. Terminologie

Controlul • Tehnicile și activitățiile cu caracter operațional, utilizate pentru


calității îndeplinirea cerințelor privind calitatea (ISO 8402)

• Activitatea de măsurare, examinare, încercare a unei sau mai multor


Inspecția caracteristiciale unui produs sau serviciu și compararea acestora cu
calității cerințele specificate în vederea determinării conformității lor (ISO
8402)

3
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

2. Evoluția noțiunii de control al calității(1)

4
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

2. Evoluția noțiunii de control al calității (2)

5
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

3. Metode de control în raport cu fluxul de fabricație

Autocontrolul

Controlul în lanț

Controlul volant

Controlul la puncte fixe

Controlul final 6
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

4. Metode de control în raport cu desfășurarea procesului tehnologic

Controlul înaintea începerii procesului tehnologic

Controlul în timpul desfășurarii procesului tehnologic

Controlul la încheierea procesului tehnologic

7
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale


5. Metode de control în raport cu volumul controlat

Controlul integral Bazele controlului Controlul statistic


sau 100% statistic pe flux de fabricație
• Controlul prin eșantionare • Repartiția normală
• Controlul statistic de recepție • Curba lui Gauss
a loturilor de produse • Diagrame de control
• Curba operativă
• Plan de control statistic de
recepție
• Metoda „ZERO ACCEPTARE”:
A=0

8
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

6. Metode de control în raport cu integritatea obiectelor controlate(1)


• Încercarea la tracțiune
• Încercarea la încovoiere prin șoc
Metode • Încercarea la duritate
distructive • Analiza macroscopică
• Analiză microscopică
• Etc.

• Examinarea vizuală – VT
• Examinarea cu lichide penetrante - PT
• Examinarea cu pulberi magnetice – MT
• Examinarea cu curenți turbionari – ET
Metode • Examinarea prin termografiere în infrarosu – TT
nedistructive • Examinarea cu radiații penetrante- RT
• Examinarea cu ultrasunete – UT
• Examinarea prin emisie acustică – AT 9
• Verificarea etanșeității - LT
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

6. Metode de control în raport cu integritatea obiectelor controlate (2)

Examinarea
vizuala - VT
Verificarea etanșeității - LT
Examinarea Examinarea
cu cu lichide
ultrasunete penetrante
- UT - PT
Examinarea prin termografiere în infraroșu - TT
NDT

Examinarea Examinarea
cu radiații cu pulberi
penetrante magnetice -
- RT MT Examinarea prin emisie acustică - AT
Examinarea
cu curenti
turbionari -
ET 10
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale


6. Metode de control în
raport cu integritatea
obiectelor controlate (3) Material

Cerinte
Configuratie
standard

Criterii de
alegere
Cerintele
Destinație
clientului

Accesabilita
Costuri
te
11
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

7. Tipuri de metode de control în funcție de modul de culegere a


datelor
Metoda • Evaluarea proprietăților produselor pe baza unor determinări
experimentală efectuate prin metode și cu mijloace adecvate

Metoda • Se realizează când caracteristicile de calitate ale produsului nu se pot


măsura direct. Este efectuată de un expert iar rezultatul depinde de
expertizei calificarea, capacitate și competențele acestuia.

Metoda • Are la bază rezultate obținute în urma anchetelor efectuate asupra


sociologică beneficiarilor

• Utilizează date obținute prin celelalte metode și un instrument


Metoda statistică matematic bazat pe statistică teoretică și operativă. 12
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale


8. Incertitudinea Determinarea
Determinarea
Definirea incertitudinii
de măsurare(1) măsurandului
incertitudinii
standard
standard
compuse

Stabilirea
Determinarea
factorilor Determinarea
valorilor estimate
care incertitudinii
pentru mărimile
influențează extinse
de intrare
rezultatul

Stabilirea
Stabilirea relației
mărimilor
matematice dintre Exprimarea
de intrare și
măsurand și rezultatului
a corecțiilor
mărimile de intrare 13
acestora
Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale

Departamentul Ingineria Calității și Tehnologii Industriale


variația
8. Incertitudinea calitatea
suprafeței
tipul
materialului
temperaturii
structura
de măsurare (2) materialului vibrațiile
grosimea
materialului
Proba Mediu
analizată de lucru
curenții de aer

starea accesoriilor
echipamentului utilizat în alegerea și proiectarea
procesul de măsurare Factorii care greșită a tehnicii de realizare
influențează a probei
rezultatul unei
incertitudinea măsurători alegerea
echipamentului necorespunzătoare a
metodei de măsurare
Echipament Operatorul
calibrarea interpretarea,
echipamentului alegerea greșită a
respectiv citirea
echipamentului folosit
greșită a rezultatului
la măsurare
performanța
echipamentului
alegerea greșită a
metodei de realizare a realizarea alegerea greșită a
măsurării și a incorectă a poziționarea
greșită a probei parametrilor de 14
echipamentului utilizat măsurarii lucru
15