23-Nov-20

Igiena

L u crare
p r a c tic a 4
R A D IA T IIL E
Noiembrie, 2020 – MD IV
Asist. Univ. Dr. Valerian STOIAN

23-Nov-20 Annual Review 1

C la s ific a r e a r a d ia ţiilo r d in m e d iu
Radiatiile constituie un important factor de mediu, reprezentand o
emisie de unde sau particule care se propaga in toate directiile. In raport
cu cantitatea si tipul lor, pot avea un rol sanogen sau patogen asupra
organismului.
In functie de energia pe care o transporta au un efect de
activare/ionizare asupra materiei, clasificandu-se in:
- radiatii neionizante – energia determina o deplasare a electronilor pe
orbita, de pe stratul inferior pe cel superior
- radiatii ionizante – fenomenul de smulgere al electronilor de pe
orbita datorita energiei foarte mari.
In functie de lungimea de unda, radiatiile se clasifica in:
- radiatii ionizante 1 pm – 10 nm
- radiatii ultraviolete 10 nm – 400 nm
- radiatii luminoase 400 nm – 760 nm
- radiatii infrarosii 760 nm – 1 mm
- unde hertziene 1 mm - ∞.

Energia este cu atat mai mare cu cat lungimea de unda este mai mica,
iar efectele biologice vor fi mult mai nocive.

1
 23-Nov-20

R a d ia ţii io n iz a n te

Radiatii care datorita energiilor foarte mari pe care le transporta (>10 eV), produc ionizarea
materiei prin smulgerea electronilor. Dacă în cazul radiaţiilor neionizante, efectele benefice,
sanogene predomină, în cazul radiaţiilor ionizante lipseşte orice efect sanogen.
Se clasifică în:
• Electromagnetice - x, γ (au putere foarte mare de penetrare, fiind periculoase in iradierea
externa a organismului, însă au grad mic de ionizare; se pot folosi în domeniul medical,
pentru diagnostic)
• Corpusculare - α, β, electroni, protoni, neutroni (au putere mica de penetrare dar au
capacitate mare de ionizare, fiind foarte periculoase in iradierea interna a organismului, cand
patrund pe care digestiva sau respiratorie).
Surse de radiatii ionizante:
• 1. Naturale (fond radioactiv natural) - determinate de prezenta in factorii de mediu (apa,
aer, sol, vegetatie) a unor izotopi radioactivi naturali avand ca provenienta radiatia cosmica
(origine solara si galactica – risc pt. personalul navigant si calatorii) si radiatia terestra
(izotopi primordiali U238, Toriu232).
- radioactivitatea naturala modificata tehnologic – produsa
datorita activitatii umane in urma folosirii unor tehnologii care aduc din stratul subteran
acesti izotopi radioactivi naturali (tehnologii de minerit, rocile fosfatice, apele geotermale).
• 2. Artificiale – dau radioactivitate artificiala datorita folosirii izotopilor in aproape toate
domeniile activitatii umane. Rezulta si din : explozii nucleare, reactori nucleari. Risc :
iradierea medicala (expuneri profesionale) si iradierea in scop de diagnostic si tratament.

A c ţiu n e a r a d ia ţiilo r
io n iz a n te la n iv e l c e lu la r
• Efectul radiatiilor ionizante asupra organismului poate fi:
• - primar (prin actiune directa) : moleculele iradiate (acizi nucleici, enzime, hormoni,
vitamine etc.) suferă leziuni (modificări) datorită absorbţiei energiei radiaţiei
• - secundar (prin actiune indirecta ) : moleculele se află în soluţie sau împreună cu
alte molecule si pot primi energia prin transfer sau pot interacţiona cu radicalii liberi ai
moleculelor
• - la distanta: iradierea unui organ poate induce efecte şi în alte organe sau ţesuturi din
organism.
• La iradierea unei populaţii celulare se observă o serie de efecte măsurabile care,
înfuncţie de mărimea dozei utilizate, apar în ordinea următoare:
• 1. Modificarea ratei de creştere - la doze mari masa culturii celulare creşte iniţial
datorită apariţiei unor celule gigante, pentru ca apoi să scadă cu creşterea dozei.
• 2. Întârzierea mitozei - dacă celula este iradiată înainte de jumătatea profazei,
diviziunea va fi întârziată.
• 3. Moartea celulară întârziată sau imediată.
• Primele constatari asupra radiosensibilitatii au fost facute de Bergonie-Tribondeau in
1906. El a enuntat o “lege” care sumarizeaza caracteristicile celulelor susceptibile la
efecte letale : o populatie de celule este cu atat mai sensibila la radiatii cu cat
• 1) are viteza proceselor metabolice mai mare
• 2) este iradiata intr-o faza mai precoce a mitozei
• 3) este mai nediferentiata. Sunt “nediferentiate” celulele care au un viitor
cariocinetic lung, deci morfologia si functiile nu sunt definitiv fixate.

2
 23-Nov-20

E fe c tu l d e te r m in is tic / p r e c o c e a l
r a d ia ţiilo r io n iz a n te
• Reprezinta efectul precoce, obligatoriu, adesea reversibil al expunerii la radiatii, fiind expresia unui prag, cu
gravitate dependentă de doză. La depasirea pragului, vor apărea vătămări observabile care reflectă o pierdere
a funcţiei tisulare. Exemple: boala de iradiere acuta, epilatie temporara pana la necroza, eritem, conjunctivita,
cataracta, sterilitate, moarte fetala.

E fe c tu l s to c a s tic / ta r d iv a l r a d ia ţiilo r
io n iz a n te
Reprezinta efectul caracterizat prin transformare celulara, fara prag. Probabilitatea efectului creşte cu doza.
Consecinţa iradierii este foarte diferită dacă celula iradiată este modificată şi nu distrusă. Clona de celule rezultată din
reproducerea unei celule somatice viabile dar modificate poate conduce, după o perioadă mai lungă de timp la manifestarea
unui caz malign, un cancer (cutanat, osos, tiroidian, pulmonar, leucemie).
Efecte stocastice genetice, rezultatul atingerii cromozomilor celulelor sexuale, interesează descendenţii indivizilor
radioexpuşi.
Se estimează că circa 10% dintre nou-născuţi sunt purtători de anomalii genetice de gravitate variabilă, mergând de la
manifestări inaparente până la tulburările de dezvoltare şi malformaţii grave.

B o a la d e ir a d ie r e a c u tă
 La iradierea întregului organism apar următoarele faze:
 1. Faza prodromală – apare în primele ore de la expunere şi se manifestă prin:
greaţă, vărsături, cefalee, panică. Este influenţată de rezistenţa individuală şi de starea
psihologică.
 2. Perioada de latenţă – în funcţie de doză, durează între 30 min şi 3 săptămâni.
Simptomele sunt atenuate.
 3. Perioada de stare – are 3 forme:
  faza hematologică (doza 1-5Gy, latenţa 3 săptămâni) – starea generală este
afectată: frisoane, manifestări hemoragipare (echimoze, peteşii, epistaxis, hemoragii
digestive, hematurie), sterilitate temporară. Simptomele sunt reversibile. Scad marcat
limfocitele, cu granulocitoză, neutrocitopenie, trombocitopenie, eritropenie. Decesul
poate apare în 5-6 săptămâni sau prin infecţii grave (bronhopneumonie, stare septică)
  forma gastrointestinală (doza peste 5 Gy, latenţa - zile) – apar manifestări
digestive: anorexie, greaţă, vărsături, diaree sangvinolentă, ileus paralitic,
deshidratare, colaps. Letalitatea este mare, peste 50%.
  forma cerebrală (doza peste 20 Gy, latenţa 30min - 3h) – se manifestă prin
somnolenţă, apatie, cianoză, confuzii, oligurie, pancitopenie severă, letalitate peste
90%.

 Boala acută de iradiere apare numai în situaţii speciale, accidentale, la persoane aflate
în imediata apropiere a accidentului nuclear (bombardamentele de la Hiroshima şi
Nagasaki, "lichidatorii" de la Cernobîl).

3
 23-Nov-20

R e g le m e n tă r i d e r a d io p r o te c ţie în
•
s itu a ţia e x p u n e r ii la r a d ia ţii io n iz a n te
Radioprotectia are ca obiectiv protejarea indivizilor, descendentilor fata de riscurile potentiale ale radiatiilor ionizante si are la baza o analiza cantitativa a riscurilor.
• Din totdeauna fiinta umana a fost expusa la radiatii cosmice, radioelemente naturale din scoarta terestra si cele incorporate in organism. Iradierea naturala este compusa din
38% iradierea naturala externa, 19% iradierea naturala interna, apoi 30% iradierea medicala, 12% radiatia cosmica.
• Radioprotectia are drept scop mentinerea dozelor absorbite la un nivel inferior dozelor prag, pentru care se observa un efect la nivelul tesutului considerat critic (piele, tesut
hematopoetic, gonade).
• Doze limita pentru :
• - expunerea profesionala este de 20mSv/an, medie pe 5 ani consecutivi, cu un maxim admis de 50mSv intr-un singur an.
• - expunerea populatiei, doza limita este de 1mSv/an, medie in 5 ani consecutivi, in conditii speciale admitandu-se 5mSv intr-un an.
• Reducerea gradului de contaminare radioactiva se poate realiza prin:
• - decontaminarea si indepartarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de sodiu, fosfat de aluminiu, etc.) si din arborele traheobronsic (prin spalari cu ser
fiziologic)
• - decorporare si eliminarea izotopilor radioactivi fixati in diferite organe
• - dilutie izotopica si administrarea iodurii de potasiu impotriva Iodului 131, consumarea unor cantitati mari de apa pentru reducerea fixarii tritiului in organism.
• Masurile de radioprotectie pot fi grupate in: masuri preventive, de supraveghere; sau de limitare si lichidare.

C la s ific a r e a r a d ia ţiilo r n e io n iz a n te
• Radiatiile electromagnetice neionizante transfera la locul de absorbtie energie mult
mai mica, comparativ cu cele ionizante, de aceea realizeaza doar o deplasare a
electronilor de pe nivele energetice de baza, pe nivele mai ridicate, rezultand o
excitare a atomilor. Efectele biologice scad ca importanta cu cresterea lungimilor de
unda.
• Clasificarea dupa lungimea de unda:
• - radiatii ultraviolete 10 nm – 400 nm : 1-2% din spectrul solar; sunt de tip A (efect
pigmentogen), de tip B (efect eritematogen şi de favorizare a sintezei vitaminei D) si
de tip C (efect bactericid)
• - radiatii luminoase (vizibile) 400 nm – 760 nm : 41-42% din spectrul solar
• - radiatii infrarosii (calorice) 760 nm – 1 mm : 56% din spectrul solar (principala
sursa este cea solara - la nivelul solului ajunge 45% din doza incidentă, la care se
adauga sursele artificiale de lumina incandescenta sau fluorescenta)

• - radiatii de frecventa inalta (microunde)

• - campuri electromagnetice de frecventa joasa (radiofrecvente).

4
 23-Nov-20

E fe c te le r a d ia tiilo r u ltr a v io le te a s u p r a
m e ta b o lis m e lo r
• Efectul RUV este de stimulare a metabolismului: creste
metabolismul bazal, intensifica oxidarile celulare. Este
stimulata functia tiroidiana, a corticosuprarenalei,
hematopoieza( creste nr de hematii si leucosite in sangele
periferic), metabolismele glucidic, lipidic, protidic.
• Efectul major al RUV-B consta in sinteza vitaminei D3 in
piele: activarea fotochimica a 7-dehidro colesterolului ce se
transforma in colecalciferol (vit D3), vitamina care regleaza
absorbtia calciului in intestinul subtire si depunerea lui in
oase. Pentru asigurarea necesarului zilnic de vitamina D3,
de 400 UI trebuie ca prin expunerea permanenta a fetei,
gatului si mainilor organismul sa primeasca o doza de 60
DEM/an.
• O alta ratiune pentru care organismul trebuie expus anual la
ultraviolete, dupa sezonul rece este de a mentine o toleranta
a pielii, care neexpusa foarte mult timp este supusa riscului
fotodermatozelor.

E fe c te le r a d ia ţiilo r u ltr a v io le te a s u p r a
o c h iu lu i
• Principalele efecte apar dupa 2-24 ore de la expunere si constau in:
• - fotoconjunctivita cu senzatie de corp strain,
• - hipersecretie lacrimala,
• - secretie conjunctivala,
• - fotofobie,
• - blefarospasm.
•
• Simptomele dureaza 1-5 zile fara sechele. RUV-C in special (deci cu lungimi de
unda mai mici), dar si B, A, cu eficacitate mult mai mica pot produce leziuni de
fotocheratita (sensibilitatea maxima a corneei fiind intre 270-290 nm).
• Este posibila si producerea cataractei prin reactie fotochimica asupra triptofanului,
care se transforma in pigment brun si apare cataracta bruna.

10

5
 23-Nov-20

R a d ia ţiile IR
• Radiatiile infrarosii reprezinta acea portiune a spectrului electromagnetic a carei absorbtie
provoaca efecte termice fiind sinonim cu radiatia calorica .
• Din sursa solară, 53% ajung pe scoarţa terestră. Sursele artificiale sunt: lampi
incandescente, fluorescente, flacara, radiatoare etc.
• Expunerea profesionala la microclimat excesiv de cald reprezinta o stare de stres termic.
• Lungimile de unda sunt cuprinse intre 0,78-1000 m, dar si portiuni ale sectrului ultraviolet
si luminos pot emite radiatii infrarosii. Spectrul RIR este subdivizat in trei benzi cu
semnificatie biologica:
1. RI-A (0,78-1,4 m)
2. RI-B (1,4-3 m)
3. RI-C (3-1000 m)
• Ochiul are o capacitate mult mai mare de a se proteja fata de radiatiile infrarosii comparativ
cu pielea acest lucru este posibil doar daca exista concomitent si radiatia luminoasa. De
asemenea, poate focaliza radiatiile determinand o crestere considerabila a energiei.
• Printre reactiile adverse se numara: opacifierea cristalinului (cataractă), reacţie dureroasă
pe cornee la peste 45°C.

• Ca masuri de protectie sunt ecranele din aluminiu in fata surselor, ochelari de protectie.

11

R a d ia tiile lu m in o a s e
• Primul semn care apare in conditii de iluminat necorespunzator este oboseala vizuala, care se manifesta cu: hipersecretie lacrimala, senzatia de usturime a
ochilor, cefalee, ameteli, scaderea randamentului intelectual
 Fenomenul stroboscopic: apare când imaginile se succed cu o frecvenţă mai mare decât frecvenţa critică de fuziune.
 Ochi: Efectele biologice: vederea, prin reacţii fotochimice la nivelul globilor oculari.
• La iluminări necorespunzătoare (insuficient sau excesiv), pot sa apara:
 fototraumatism retinian (iluminare excesivă): retinita actinică
 Iluminatul insuficient poate fii factor de risc in miopie, pe fondul existentei unui defect genetic, datorita eforturilor de acomodare. De asemenea instalarea
presbiopsiei in aceste conditii se face mai devreme.
 Tegument: Fotosensibilizarea chimică
• Apare la nivelul pielii; poate fi produsă şi de UV cu lungime de undă mare. Energia degajată este absorbită de fotosensibilizatori, care o cedează unei
celule-ţintă si se manifesta clinic sub forma de urticarie imediata, reactii papuloase, eczematoase, determinand o crestere a sensibilitatii la lumina
• Aceste reactii cutanate sunt cunoscute sub numele de fotodermatoze sau lucite.
• suficienta si de o anumita lungime de unda, in prezenta unei substante fotosensibile.
• Substanţe fotosensibile: gudroane, smoală, bitum, astfalt, extracte de plante, costmetice, medicamente.
• Manifestări:
1. forma acuta leziunile apar doar pe zona expusa la soare ca o arsura severa cu eritem, vezicule, ce dispar la citeva zile dupa expunere.
2. forma cronica:
 alergie (generalizat, nu doar pe suprafaţa expusă). Apare pe teren alergic.
 cheratoză, descuamare, atrofierea pielii: leziuni precancerose.

12

6
 23-Nov-20

C a r a c te r is tic ile fo to m e tr ic e a le s u r s e lo r
lu m in o a s e
• Fluxul luminos: energia luminoasa emisa de o sursa, care produce senzatie
luminoasa si are ca unitate de masura lumenul;
• Intensitatea luminoasa: densitatea unui flux luminos dintr-un unghi
determinat; determinat prin candela/lumanare internationala;
• Stralucirea: caracteristica fotometrica care exprima intensitatea luminoasa
reflectata de o suprafata pe directia observatorului, in cazul ochiului
omenesc, proiectia fluxului luminos pe retina; cantitatea cu care se masoara
stralucirea poarta numele de Stilb.
• Iluminarea: efectul luminos produs pe o suprafata sau obiect, la care concur
pe de o parte caracteristicile fotometrice ale surselor luminoase, iar pe de
alta parte, puterea de absorbtie sau reflexive a suprafetelor pe care cade
fluxul luminos.

13

L U X M E T R IA
• In scopul stabilirii nivelului de iluminare a
unei incaperi, zone exterioare, pentru
caracterizarea climei de lumina, in vederea
aplicarii normelor (iluminat igienic),
iluminarea se determina prin luxmetrie.
• Principiul metodei:
• Pentru determinare se foloseste luxmetrul,
alcatuit dintr-un fotoelement si un galvanometru,
a carui scala este etalonata in lucsi.
• Determinarea se face prin expunerea celulei
fotoelectrice catre fluxul luminos sau in planul
obiectului unde dorim sa cunoastem nivelul de
iluminare.

14

7
 23-Nov-20

M e to d e d e c e r c e ta r e a fu n c tiilo r v iz u a le
• Acuitatea vizuala: capacitatea de a distinge detalii
mici prin metoda probelor cu tabele cu litere de
diferite dimensiuni, pe randuri descrescatoare ca
dimensiuni;
• Sensibilitatea de contrast: capacitatea de a
distinge minime de fond a obiectelor, din punct
de vedere al stralucirii lor. Se cerceteaza cu
ajutorul discurilor Maxwell;
• Viteza perceperii vizuale: intervalul minim de
timp pentru distingerea unui obiect. Astfel se
poate stabili oboseala vizuala tradusa prin
scaderea vitezei perceperii vizuale;
• Stabilirea vederii clare: capacitatea ochiului de a
mentine vederea clara a unui obiect fix un timp
masurat cu un cronometru. Gradul stabilitatii
vederii clare se exprima in numar de secunde in
vedere clara in decursul unei experiente (3 min).

15

16