18-Nov-20

Igiena

L u crare
p r a c tic a 3
SOLUL
Noiembrie, 2020 – MD IV
Asist. Univ. Dr. Valerian STOIAN

18-Nov-20 Annual Review 1

P o lu a r e a c h im ic ă a s o lu lu i
Substante minerale dizolvate in apa influenteaza atat compozitia
chimica a apei cat si plantelor din zona respectiva (endemii
biogeochimice)
Substante organice (lipide, glucide, proteine) provenite din
descompunerea plantelor, animalelor

Poluarea radioactivă a solului:

Surse de radiaţii ionizante:
Naturale:
 Radiaţia cosmică este de origine solară şi galactică, de tip corpuscular.
Este absorbită în straturile superioare ale atmosferei, producând un
fenomen de ionizare, rezultând radiaţia cosmică secundară, care creşte
cu altitudinea şi latitudinea.
 Radiaţia terestră este produsă de izotopi naturali din scoarţa terestră
(U, Th, K). Variază în funcţie de natura rocilor din scoarţă (este
crescută pentru rocile bazaltice şi şisturi).
Modificarea tehnologica. Datorită intervenţiei omului, reactivitatea
natural creşte prin creşterea riscului de expunere: materialul este adus în
apropiere (minerit, ape geotermale, roci fosfatice folosite pentru
îngrăşăminte chimice, materiale de construcţii).
Artificiala: este produsă prin explozii nucleare, reactoare nucleare, unde
se produc nuclizi radioactivi,folosiţi în diferite activităţi (medicină,
cercetare).

1
 18-Nov-20

G e r m e n i tr a n s m iş i p e c a le a
o m - s o l– o m
• Caracteristică = grupa germenilor de provenienţă intestinală ca bacilul tific şi
bacilii paratifici, bacilii dizenterici, vibrionul holeric, virusurile poliomielitice,
virusul hepatitei epidemice, o serie de germeni condiţionat patogeni, dar şi pentru
strepto-stafilococi, micrococi etc.
• Toţi germenii din acestă categorie au rezistenţă redusă pe sol. Astfel,
enterobacteriile au viabilitate medie de la
10 la 30 de zile, iar enterovirusurile de la 4 la 6 săptămâni.
Viabilitatea este mai mare în solurile umede dar transmiterea bolii prin contactul
direct cu solul este foarte rar întâlnită. Se descrie astfel o epidemie de
holeră izbucnită în primul război mondial în armatele austroungare ca urmare a
săpării unor tranşee într-un sol contaminat cu vibrioni holerici.
De asemenea, epidemia de febră tifoidă de la Vulcan din 1942 s-a datorat poluării
solului din apropierea localităţii cu reziduuri fecaloide şi nu a putut fi stopata
decât după îndepărtarea reziduurilor respective.
De cele mai multe ori însă, germenii caracteristici contaminării om-sol-om
recunosc o cale de transmitere indirectă prin intermediul apei sau alimentelor care
se contaminează de pe sol. Din această cauză de mai multe ori rolul solului în
transmiterea acestor boli este neglijat şi ca atare şi măsurile de protecţie a solului,
ceea ce permite persistenţa poluării şi întreţinerea epidemiei respective. Din
aceleaşi motive, uneori această transmitere favorizează dezvoltarea unor stări
endemice.

G e r m e n ii tr a n s m iş i p e
c a le a a n im a l– s o l– o m
• Contaminarea animal-sol-om cunoaste mult mai multi
germeni ca bacilul tetanic, bacilul antracis, germenii
gangrenei gazoase, rickettsia burnetti, leptospire, brucele,
pasteurele şi altele. Deşi fără forme de rezistenţă,
leptospirele, brucelele şi pasteurele pot supravieţui în sol
de la 4 la 10 săptămâni. Transmiterea se poate face atât
prin contactul direct cu solul, mai ales în cazul muncilor
agricole cât şi indirect prin intermediul apei şi alimentelor.
• Rickettsia burnetti, agentul etiologic al febrei Q,
reprezintă o importantă problemă în numeroase ţări din
lume, cu precădere în cele cu economie zootehnică
dezvoltată. Viabilitatea în sol a rickettsiei este suficient de
mare (peste 30 de zile) ca urmare a rezistenţei sale mari la
disecaţie. Transmiterea se realizează cu precădere prin
intermediul prafului.

2
 18-Nov-20

• Problema cea mai importantă o reprezintă

grupul germenilor cu forme de rezistenţă în
mediul extern ca bacilul antracis,
clostridium tetanic, cl. Welhi, cl.
Edematiens, cl. Septicum, cl. Histoliticum
şi alţii. Prezenţa lor în sol este deosebit de
mare ca urmare a trecerii în forme
sporulate în condiţii nefavorabile de
dezvoltare.
• Se cunosc aşa-numitele câmpii
blestemate în care animalele contractau
antrax datorită contaminării solului cu acest
germene. Transmiterea afecţiunilor se face
de cele mai multe ori prin contactul direct
cu solul printr-o leziune cutanata deschisa, Bacilul botulinic, după unii autori, se găseşte în mod natural în
anfractuoasa şi acoperita cu sol care să sol, iar după alţii are o provenienţă animală în intestinul
creeze condiţii de anaerobioză propice
acestora. Rezistenţa sa este asemănătoare cu cea a germenilor
dezvoltării germenilor şi producerii
afecţiunilor respective. anaerobi arătaţi mai sus, de care se deosebeşte însă în ceea ce
priveşte modul de transmitere. Aceasta se realizează prin
• în asemenea cazuri debridarea largă a intermediul alimentelor contaminate şi insuficient prelucrate
plăgii cu efectuarea toaletei acesteia şi termic şi care prin conservare în condiţii de anaerobioză permite
înlăturarea solului, dezinfecţia
dezvoltarea germenilor care îşi eliberează exotoxina neurotropă
tegumentelor şi administrarea de seruri
antibacteriene. dând una din cele mai grave toxiinfecţii alimentare.

G e r m e n ii tr a n s m iş i p e c a le a s o l – o m
• Transmiterea se face cel mai adesea prin inhalarea de spori sau pătruderea în piele favorizată de leziuni.
Cele mai frecvente micoze sunt coccidioidomicoza produsă de Coccidioides imitis, întâlnită mai ales în soluri
aride şi semiaride; geotricoza, tricomicoza, histoplasmoza, criptococoza, sporotricoza şi aspergiloza.
Condiţiile de viaţă şi dezvoltare a acestor micete ca şi modul de producere a bolii nu sunt încă pe deplin
elucidate deşi ele ridică probleme medicale importante în majoritatea zonelor din lume.

3
 18-Nov-20

P a r a z iţi tr a n s m iş i p r in s o l
 biohelminţii sau acei paraziţi intestinali care au neapărat nevoie de o gazdă intermediară pentru a se putea dezvolta şi a
atinge stadiul infestant. Din aceastăgrupă fac parte în mod deosebit teniile; se ştie astfel, de exemplu, că Tenia solium are
ca gazdă intermediară porcinele, iar Tenia saginata, bovinele;
 geohelminţii sau acei paraziţi intestinali care se dezvoltă direct pe sol în condiţiile pe care acesta le oferă, atingând stadiul
de infestare a organismului uman. În această categorie se încadrează o serie de helmiţi foarterăspândiţi şi în ţara noastră,
cum ar fi ascaridul (Ascaris lumbricoides) care produce ascaridoza şi tricocefalul (Tricocefalus trichiura) care produce
tricocefaloza. Ambele afecţiuni sunt răspândite mai ales în localităţile unde condiţiile de salubritate sunt defectuoase, mai
ales în mediul rural. Ascaridoza este mai frecventă la copii în timp ce tricocefaloza predomină la populaţia adultă. Se
cunosc şi unele deosebiri geografice care ţin de sol (structură, compoziţie) şi de climă (temperatură, umiditate).