Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

HÉLÈNE LETTRY

Statuia vie
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU

ALCRIS
Romance
giannijollys

Capitolul 1

Când doamna Monsabré [i fiica sa Irene


ajunser` la cursul de dans al domnului
Berteau, to]i ochii se \ndreptar` spre ele. Un
fel de curent rece p`ru c` trece peste umerii
persoanelor prezente.
Fu un frison imperceptibil care domoli
tonul conversa]iei, potolind râsetele tinerelor
fete [i \ncremenindu-i \n loc pe tinerii
grupa]i \n fundul s`lii.
P`rând s` nu observe nimic, cele dou`
doamne se a[ezar`, dup` ce strânser` mâna
domnului Berteau [i schi]ar` câteva saluturi

5
spre persoanele deja cunoscute la acela[i curs
de duminic`.
Directorul cursului, strâns puternic \ntr-o
jachet`, scund, sub]ire, cu gesturi elegante [i
un chip amabil, era \n picioare \n mijlocul
elevilor s`i. Le vorbi astfel:
– Domni[oarelor, domnilor, [ti]i c`
reuniunea noastr` de duminic` nu este un
curs de demonstra]ii. Scopul s`u este s`
permit` fiec`ruia dintre dumneavoastr` s`-[i
constate progresele, suple]ea, aptitudinile \n
acest domeniu minunat, care este dansul:
mi[ca]i-v` vesel, simplu; s` nu v` fie ru[ine de
gre[eli, de pa[ii dizgra]io[i. Aici v` obi[nui]i
cu seratele mondene, marile baluri... Nu uita]i
c` dac` "me[te[ugul nu se \nva]` din vedere,"
nu ve]i \nv`]a s` dansa]i decât dansând! A[a
c`, domnilor, invita]i-v` partenerele!
Curând, vreo dou`zeci de oameni tineri
evoluau \n lungul s`lii strâmte.
Irene fu invitat` de Jean-Jacques des
Landes.

6
Domnul Berteau urm`ri cuplul cu ochii,
zâmbind cu bun`voin]`. Acest b`rbat, spirit
simplu, nu cuno[tea alte complica]ii \n via]`
decât cele ale "pa[ilor" [i "liniei corpului" \n
dans.
Nu se sinchisea niciodat` de pove[tile
sentimentale care puteau ap`rea [i desface
printre elevi. P`rea c` nu asculta niciodat`
bârfele [i nu se temea s` dojeneasc` tineretul
cu asprime când, \n mijlocul unei lec]ii, se
l`sa distras de un flirt prea deschis scos \n
eviden]`.
Totu[i, fu obligat s` constate r`ceala care o
\ntâmpina mereu pe domni[oara Monsabré.
Ridicând dispre]uitor din umeri, murmurase o
dat` pentru totdeauna:
– |n loc s` fie geloase, aceste tinere fete ar
face mai bine s` ia exemplu de la ea [i s`
\ncerce s-o egaleze \n farmec. Aceasta, cel
pu]in, respect` cursul Berteau!
Oare \ntr-adev`r gelozia era cea care o
]inea pe Irene la distan]`? Nu te \ndep`rtai de
bun`voie de domni[oara Monsabré; ceva greu

7
de definit se degaja din persoana sa, f`când
un fel de gol de aer \n jurul s`u.
Irene era foarte frumoas`.
|nalt`, cu forme bine subliniate f`r` s` fie
prea evidente, supl` f`r` s` fie lipsit` de
energie, gra]ioas` f`r` afectare, elegant` f`r`
s`-[i caute toaletele, \ntotdeauna simpl`,
re]inea \ndelung privirea. Chipul s`u avea
ovalul pur al madonelor italiene[ti. Tenul
avea catifelarea unui fruct copt [i prospe]imea
unui trandafir. Nasul drept, cu contur regulat
[i clasic grec, avea totu[i n`rile pu]in l`rgite,
care se mi[cau aproape f`r` \ncetare,
imperceptibil. Era, de altfel, singurul semn de
emo]ie care se putea sesiza pe masca grav` a
Irenei, deoarece ochii admirabili nu
dezv`luiau nimic din sufletul s`u. Erau de un
albastru \ntunecat. Pupilele pu]in dilatate,
aveau profunzimea m`rii la apusul soarelui.
Dar când tân`ra fat` sim]ea c` era prea
\ndelung observat`, pleca pleoapele, o dat`,
de dou` ori... Când \[i dezv`luia din nou
privirea, din polite]e, ochii \i erau fic[i, f`r`

8
str`lucire, ca dou` safire care-[i pierduser`
sclipirea de pietre pre]ioase.
P`rul de culoarea castanei coapte, Irene \l
p`strase lung. |mpletit \ntr-o coad`, cobora pe
ceaf` dându-i un aer de prin]es` antic`,
f`când-o s` par` [i mai \nalt`. Cu toate
acestea, nu era orgolioas`.
Cu o educa]ie perfect`, era amabil` \n
rela]iile sale.
|[i p`strase colegele de pension, dar nu i se
cuno[tea nici o prieten` intim`.
N-avea nimic din tinerele fete moderne,
sportive, care purtau p`rul scurt, dar nu era
nici o "gâsc`" a genera]iei sale, care ro[ea de
fiecare dat` când auzea de na[terea unui
copil. Nu. Irene era foarte cultivat`, instruit`
\ntr-o manier` intelectual` [i practic` \n
acela[i timp.
Era s`n`toas`, robust`. Fusese v`zut` suind
pe biciclet` [i vâslind vara pe unul sau altul
dintre râurile care udau provincia Touraine.
Mergea la teatru, urm`rea conferin]e. F`cuse
mai multe c`l`torii [i, \n fiecare an, \[i \nso]ea

9
mama la Paris, unde cele dou` femeie
r`mâneau aproximativ o lun`.
Doamna Monsabré, v`duv` de zece ani,
avea un atelier de croitorie \n eleganta
re[edin]` a regiunii Indre-et-Loire, unde era
n`scut`. |n felul s`u o artist`, avea drept
clientel` \nalta aritocra]ie din Touraine,
printre care [tiuse s`-[i creeze rela]ii de
prietenie.
Când Irene ie[ise din pension, cu
bacalaureatul luat, \ntre cele dou` femei avu
loc o discu]ie penibil`.
– Mam`, a[ vrea s`-mi iau licen]a [i s` devin
profesoar`... nu m` intereseaz` croitoria.
– Este imposibil, copila mea; pentru tine
am creat aceast` firm`, care reprezint` toat`
averea noastr`. Viitorul \]i este asigurat. Ceea
ce ai \nv`]at din c`r]i, nu-]i va da de mâncare.
N-ai s` m` la[i singur`, s` m` p`r`se[ti!
Doamna Monsabré avea lacrimi \n ochi.
Irene sim]ea c` datoria sa era s` cedeze
dorin]ei mamei sale.

10
– N-ai s` fi nefericit`, continu` doamna
Monsabré. Nu voi face din tine o sclav`.
Desigur, vei lucra, vei supraveghea atelierul [i
vei primi clientele. Dar nu-]i voi refuza
distrac]iile: vom merge la teatru, la concert,
chiar [i la bal!
|n durerea sa, Irene \[i \n`bu[i regretele
[i-i zâmbi mamei. Intra \n via]` printr-un
sacrificiu.
– Apoi, \]i vei g`si un so]! E[ti bine
crescut`, inteligent`. Vor ap`rea partide. Doar
s` nu ui]i c` o fat` tân`r`, cu cât este mai
rezervat`, cu atât este mai c`utat`. Fii atent`
s` nu te \ndr`goste[ti de primul venit: mai
\ntâi trebuie s` aib` o situa]ie. Dragostea vine
dup` aceea...
La asta, Irene nu r`spunse. {tia c`, \n
probleme sentimentale, era desp`r]it` de
mama sa printr-o pr`pastie; sacrificându-[i
\nclina]iile, \[i rezervase \n chip de consolare
"gr`dina secret`" a gândurilor tainice.
De atunci, via]a comun` a doamnei [i a
domni[oarei Monsabré fu organizat` dup`

11
toate aparen]ele, \n deplin` \n]elegere. Zilele
treceau \n calm [i munc`.
Irene sem`na cu Loara cea languroas` pe
care o z`rea de la ferestrele apartamentului
\nsorit. Trecea prin via]`, \n frumoasa
str`lucire a tinere]ii, \ntr-o dispozi]ie
constant`, niciodat` trist`; nici foarte vesel`
vreodat`. Emo]iile obi[nuite care tulburau
fiin]ele, micile nepl`ceri ale vie]ii de fiecare
zi, bucuriile, pl`cerile, treceau, p`reau c`
alunec` peste un suflet insensibil.
Pentru c` Irene se lovea zilnic de
principiile rigide ale doamnei Monsabré.
Când \ndr`znea s` exprime o p`rere personal`
despre un lucru de art`, despre o lectur`,
chiar despre o toalet`, sau despre o raz` de
soare care c`dea pe o colin`... despre un chip
\ntâlnit pe drum... mama sa \i oprea imediat
flac`ra care, timp de o secund`, \i ap`ruse \n
ochi!
– E[ti ridicol`! Nu te \n]eleg.
Sau mai ales: "Nu trebuie s` spui astfel tot
ce gânde[ti, nu este corect".

12
|n acea clip`, chipul frumos devenea din
nou imobil. Tr`s`turile \i \ncremeneau.
Sufletul intra din nou \n ascunz`toarea sa.
Irene \[i relua masca.
Cu aceea[i impasibilitate asculta \n acea
clip` vocea grav` a lui Jean-Jacques des
Landes.
– Ce bucurie extraordinar` pentru mine,
domni[oar`, s` v` v`d ast`zi. Duminica
trecut` n-a]i venit. Totul mi s-a p`rut trist...
Genele lungi ale Irenei \i ascunser`
privirea. R`spunse f`r` s`-[i tr`deze emo]ia:
– Duminica trecut`, am fost cu mama la
concertul dat de Societatea filarmonic`. A fost
foarte frumos.
Nervos, Jean-Jacques o strânse [i mai mult
pe tân`ra fat` lâng` el.
– De când v-am v`zut pentru prima dat`,
domni[oar`, imaginea dumneavoastr` m`
obsedeaz`... Nu m` gândesc decât la
dumneavoastr`. Nu tr`iesc decât pentru
aceste dou` ore de curs, unde [tiu c` v` voi
vorbi, c` v` voi avea foarte aproape de mine...

13
{i, cu brutalitatea stângace a timizilor,
ad`ug` f`r` s`-[i dea seama c`-[i risca
fericirea:
– V` iubesc, Irene. Spune]i, vre]i s`
deveni]i so]ia mea? Oh! Nu-mi r`spunde]i
\nc`! {tiu c` ceea ce fac acum nu este deloc
corect.... dar ce m-a \ndrept`]it, este c` le-am
vorbit deja p`rin]ilor mei despre
dumneavoastr`. Mama mi-a repetat mereu: "|]i
vei alege tu \nsu]i so]ia, deoarece numai inima
trebuie s` hot`rasc` atunci când este vorba de
fericirea \ntregii vie]i. {tiu c` e[ti incapabil s`
iube[ti o tân`ra fat` care n-ar fi demn` de
tine, de noi"... A[a c`, a[tept un cuvânt din
partea dumneavoastr` pentru a v` prezenta
p`rin]ilor, ca [i pe mama dumneavoastr`...
Spune]i-mi, Irene, c` nu v` sunt indiferent [i
c` nu m` ve]i respinge...
– Domnule, nu [tiu... sunt mirat`, confuz`
[i de asemenea flatat`... dar va trebui s-o
vede]i pe mama...
– Oh! da, imediat! M` duc s-o rog s` vin` cu
dumneavoastr` la viitoarea noastr` recep]ie la Aulnes.

14
– Dac` vre]i, domnule...
Jean-Jacques o conduse pe Irene \napoi
lâng` doamna Monsabré. Se \nclin`:
– Doamn`, spuse, \mi cunoa[te]i de mult
timp familia [i pe mine, deoarece am avut
onoarea s` dansez de mai multe ori cu
domni[oara fiica dumneavoastr`. De acord cu
p`rin]ii mei, v` rog s` binevoi]i s` veni]i s`
be]i o cea[c` de ceai la mama, duminica
viitoare.
– Dar, cu siguran]`, domnule, cu cea mai
mare pl`cere... Fiica mea [i cu mine vom fi
\ncântate...
Doamna Monsabré jubila. Se \ncurca \n
fraze. Tân`rul viconte o scoase din
\ncurc`tur`
luând-o din nou pe Irene pentru bostonul pe
care-l \ncepuse pianistul.
De data aceasta, tân`rul b`rbat vorbi pu]in,
\ntru totul entuziasmat din cauza splendorii
trupului pe care \l ]inea \n bra]e. Ah! cât de
mândru va fi de so]ia sa! Cum o va adora! Se
\nfior` doar la gândul de a fi singurul st`pân

15
al acestei creaturi atât de frumoase... Evoca
anticipat impresiile [i senza]iile care-l
a[teptau. Sim]ea c`ldura pieptului ferm,
respira parfumul proasp`t pe care \l emana
p`rul s`u... se \mb`ta de atingerea mâinii pe
care degetele sale o strângeau \mpotriva
voin]ei sale.
|n rezerva tinerei fete vedea o dovad` a
tulbur`rii sale. A[a c`, spuse iar, respirând
greu:
– Cât` dreptate ave]i s` nu strica]i prin
banalitatea cuvintelor farmecul acestui
moment. Nu, nu sem`na]i cu nici o alt`
femeie...
Un zâmbet imperceptibil ap`ru \n col]ul
gurii Irenei.
– Domnule, spuse aceasta, sunt flatat` [i
nel`murit` de alegerea dumneavoastr`.
Sunte]i nobil, iar eu nu sunt decât o fat` de
rând...
– S` nu huli]i! To]i nobilii din lume ar fi
mândri s` \ngenuncheze \n fa]a
dumneavoastr`, care de]ine]i singura noble]e

16
adev`rat`. Frumuse]ea! Irene, Irene, m` face]i
atât de fericit....
|ncheiar` dansul, t`cu]i, adânci]i \n
medita]ie. Jean-Jeacques c`ut` privirea Irenei;
tân`ra fat` avea \nc` zâmbetul \ncremenit pe
buze.
Câteva clipe dup` aceea, vicontele le
conduse pe cele dou` doamne pân` la u[a
s`lii de curs.
Afar`, era o noapte senin` de toamn`.
Stelele ar`tau pe bolta cerului ca ni[te cuie de
aur. Pa[ii r`sunau pe trotuarele uscate. Atâta
timp cât \i fu posibil, Jean-Jeacques urm`ri cu
privirea silueta aceleia care reprezenta, acum,
visul s`u pentru viitor.

17
Capitolul 2

Castelul din Aulnes era situat \ntre Tour [i


Saint-Avertin. Se p`r`sea [oseaua mare [i pe
un drum \ngust care urca pe coasta colinei, se
ajungea curând la grilajul care se deschidea
spre un parc \n spatele c`ruia se afla vechea
re[edin]`, locul de origine al familiei Fronsac
des Landes.
Ferestrele fa]adei d`deau spre o curb` larg`
spre Cher, spre p`[uni, plopi \nal]i... maluri
cât vedeai cu ochii: ce de vise, ce de dorin]e,
ce de emo]ii pl`cute, ce de suspine [i de
dureri aureolau orizontul frumos! Dac` s-ar fi

18
putut z`ri gândurile care zburaser`, p`s`ri
minunate ale min]ii omene[ti, dac` s-ar [ti s`
se recunoasc` f`râmele unor suflete care s-au
dest`inuit naturii, \n]elegerea, indulgen]a [i
blânda mil` fratern` care se n`[teau din acest
contact cu realitatea: dar numai spiritele
recuno[teau spiritele [i sl`biciunea sim]urilor
noastre tr`duc`toare, punea o barier` \ntre
materialitatea fiin]elor [i via]a lor interioar`
inaccesibil`.
Sufletul neamului Fronsac des Landes
trebuia s` se \nfioare la cursul râului impasibil
[i s` \nv`luie de asemenea castelul, ascuns
privirilor de arborii mari care-l \nconjurau. Se
p`rea c` prin aceast` natur` exuberant` se
transmiseser` importantele calit`]i ale
neamului.
Jean-Jeacques opri ma[ina \n fa]a grilajului
[i claxon` de dou` ori, \ntr-un mod pe care-l
adoptase cu scopul de a fi recunoscut de
departe de ai s`i [i de servitori. De data
aceasta, contrar obiceiului, repet` imperios
semnalul. Paznicul, uimit de aceast`

19
insisten]`, se gr`bi totu[i, remarcând
nervozitatea neobi[nuit` a "domnului
viconte".
Când ajunse \n fa]a treptelor de la intrare,
Jean-Jacques l`s` ma[ina [oferului [i p`trunse
\n cas`. P`rin]ii s`i tocmai se a[ezaser` la
mas`.
|ncurcat, se scuz`. Apoi, imediat, \n acel
spirit de sinceritate care-l lega de mama sa,
uitând c` tat`l \l intimida, povesti
\ntrevederea cu Irene [i cu doamna Monsabré.
|[i m`rturisi dragostea...
Domnul [i doamna des Landes cuno[teau
deja existen]a Irenei Monsabré [i visul fiului
lor.
Domnul des Landes \ndr`znise chiar, la
\nceput, unele obiec]ii fa]` de so]ia sa,
referitoare la mezalian]`; era mai important`
educa]ia, puritatea neamului [i obiceiurile
blazonului! Dar inteligen]a superioar` [i
ideile largi ale contesei, triumfaser`. Aceasta
nu se gândea decât la un lucru: fericirea
copilului s`u. Era convins` c` aceast` fericire

20
consta \n \n]elegerea sufletelor, \ntr-o
dragoste mare [i sincer`, sub orice form` s-ar
oferi, completând armonia caracterelor.
– Nu se c`s`toresc dou` nume, dou` averi,
dou` castele sau dou` familii, spunea ea, ci
dou` fiin]e omene[ti, avide s` fie fericite,
c`utând o bucurie intim`, dorind s` se
perpetueze \n copii frumo[i. Asta este via]a...
doar asta conteaz`.
|n acea sear`, bucuria lui Jean-Jacques se
transmise mamei \n calde efluvii.
Doamna des Landes \i zâmbea lui
Jean-Jacques, \l \ncuraja [i-l ajuta s`-l
conving` pe conte.
O or` mai târziu, singur \n camera sa,
Jean-Jacques se gândea la Irene, \ncercând
s`-[i analizeze dragostea. Cunoscuse multe
fete tinere, dar nici una dintre ele nu-i
re]inuse vreodat` mult timp aten]ia.
Atât \n Touraine cât [i la Paris, era c`utat \n
saloane. Multe mame \l doreau drept ginere.
{tiuse s` r`mân` liber, a[teptând s` poat`
realiza o c`s`torie perfect`.

21
|n afar` de mama sa, cea mai cald`
afec]iune \l lega de Claire, veri[oara lui.
Claire d'Ermonte, orfan`, fusese crescut`
de m`tu[a sa, baroana d'Ermonte a c`rei
proprietate era situat` nu departe de Aulnes,
pe teritoriul din Saint-Avertin.
Baroana \[i adora nepoata [i o l`sase s`
creasc` dup` fantezia sa. Claire r`m`sese
capricioas` [i nebunatic`. F`cea admira]ia
m`tu[ii [i bucuria v`rului s`u Jean-Jacques.
Era o tân`r` fat` impulsiv` \n frivolitatea sa,
mândrindu-se c` este sincer` pân` la
nepolite]e, pân` la cinism.
Cuvintele sale p`reau provenite din locuri
comune.
Folosea fraze \ntregi, cuvinte citite sau
auzite, dar aceste banalit`]i erau spuse cu o
voce pl`cut timbrat`, care era o muzic`, sau
pe un ton entuziasmat, care d`dea greutate
ideilor pe care le emitea.
La reuniunile mondene, la baluri, era
cochet`. |i era pu]in team` de via]`. M`tu[a sa
era \n vârst` [i suferind`. Claire se gândea cu

22
groaz` c`, dac` o pierdea, va r`mâne orfan`
pentru a doua oar`. A[a c`, singura sus]inere
pe care se baza, era Jean-Jacques. Nu se
gândea la el decât ca la un posibil so]. "Doar
cu el a[ putea s` r`mân ceea ce sunt, \[i
spunea. M` cunoa[te, \i place veselia. {i apoi,
sunt destul de frumoas` pentru a-l fermeca,
nu-i a[a, m`tu[`?" ad`ug` ea f`când aceast`
confiden]` baroanei d'Ermonte, care
r`spundea invariabil.
– Desigur, desigur, Clairette a mea...
{i Claire nu se jena s`-i spun` glumind
tân`rului b`rbat: "Viitorul meu so]!"
s`rutându-l sonor pe obraji ca o feti]`.
Jean-Jacques nu crezuse niciodat` c`
veri[oara sa vorbea serios.
Numai doamna des Landes descoperise
aceast` dorin]` de fecioar` \ndr`znea]`, mai
mult materialist` decât vis`toare, mai mult
practic` decât sentimental`.
Când Claire \[i punea bra]ele delicate \n
jurul gâtului contesei, spunând: "Voi sunte]i
singura mea familie, \mpreun` cu m`tu[a

23
Marthe [i v` iubesc, v` iubesc...." agera mam`
[tia bine c` aceste demonstra]ii i se adresau
fiului s`u.
Doamna des Landes nu luase niciodat` \n
râs aceste cuvinte de afec]iune pe care le
considera totu[i copil`re[ti [i superficiale. Se
poate [ti vreodat`? Sentimentele puteau fi
profunde. Nu voia s`-[i jigneasc` nepoata.
|n acea clip`, Jean-Jacques se gândea cu
melancolie la veri[oara sa, f`când o paralel`
\ntre ea [i Irene.
Cât de diferite erau aceste dou` tinere fete
[i cât era aceast` compara]ie \n favoarea
frumosului sfinx pe care-l iubea!
Irene!
Este anevoios de reprezentat o vaz`
splendid` care s` con]in` flori ofilite sau
plante d`un`toare. De aceea, nu se putea
imagina c` o fiin]` atât de perfect` \n exterior,
nu avea un suflet \n armonie cu formele
vizibile. Oare blânde]ea, tandre]ea unei
priviri, poate ascunde ur` sau r`utate?

24
Era oare posibil ca gra]ia [i elegan]a
gesturilor s` marcheze sentimente urâte?
Jean-Jacques o vedea pe Irene la fel de
perfect` \n suflet pe cât de frumoas` era la
exterior.
Totu[i, când voia s` analizeze mai mult
atitudinea [i cuvintele tinerei fete, \l
cuprindea o nelini[te ciudat`. Avea impresia c`
nu o cuno[tea [i se temea c` n-o va cunoa[te
niciodat`. |[i d`dea bine seama c` Irene nu-[i
dest`inuia gândurile. Nu r`spundea niciodat`
\n mod precis la \ntreb`rile pe care i le punea
despre gusturile sale, despre via]a, \nclina]iile
[i dorin]ele ei. Se eschiva printr-o remarc`
neclar` [i impersonal`, sau printr-o vorb` de
spirit. El, dimpotriv`, o considera pe Irene
confidenta sa. |n rarele lor \ntrevederi, \i
povestise copil`ria [i via]a sa de tân`r b`rbat.
|i povestise toat` existen]a sa. Voia s` fie
\n]eles. Sensibilitatea sa c`uta un ecou.
Ascultându-l, tân`ra fat` avea o seriozitate
calm`: g`sea un cuvânt de prietenie sau de
\ncurajare.

25
{i atunci? Oare de ce avea team` de viitor?
Cu siguran]`, Irene era timid`, mai
rezervat` decât sunt tinrele fete din perioada
noastr`? Din respect pentru convenien]e, din
teama de a displ`cea \[i st`pânea elanurile?
Dar acum, când erau logodi]i oficial,
dragostea sa va putea s` triumfe peste aceast`
prea mare pudoare...
Lini[tit de aceast` concluzie, Jean-Jacques
adormi \n cele din urm`, foarte târziu, dup`
ce-[i promisese s` ob]in` \ncrederea deplin` a
Irenei.
|n aceea[i sear`, Irene Monsabré se gândea
de asemenea la Jean-Jacques des Landes. Ah!
dac` acea fiin]` ale c`rei gânduri se propagau
pân` la ea ar fi putut-o vedea \n clipa aceea,
ce bucurie f`r` margini ar fi \ncercat!
Tân`ra fat`, \n sanctuarul camerei sale, la
ad`post de priviri, renun]a la mândria
semea]` care o f`cea distant`.
De-abia \nchisese u[a, c` fa]a i se
destinsese. Se pr`bu[i mai mult decât se a[ez`
pe primul scaun \ntâlnit. Ochii \i str`luceau

26
de o bucurie \nfl`c`rat`. Murmur`,
strângându-[i bra]ele la piept ca [i când ar fi
vrut s`-[i \mpiedice inima s` bat` prea
puternic.
– Jean-Jacques... Oh! dac` a[ putea s`-]i
strig dragostea mea!
Da, \l iubea. |nc` din prima zi, se gândea
numai la el. Asistase, neputincioas`, la
evolu]ia acelei afec]iuni minunate. |l iubea
tandru, ca o prieten`... dar [i ca o logodnic`,
ca o femeie.
|n via]`, Irene nu era cum trebuie s` fie. Nu
spunea cuvintele care \i veneau pe buze, nu
f`cea nimic din ce-[i dorea... ac]iona permanent
\n contradic]ie cu sentimentele sale.
Din ipocrizie? Din calcul interesat? Din
mândrie? Nu, cu siguran]`. Firea sa era
simpl`, dreapt`, sincer`. Dar nu mai [tia cum
era [i cum trebuia s` se poarte. Pentru a nu fi
obligat` s` mint`, luase instinctiv o aparen]`
de r`ceal` care, al`turat` corectitudinii
inflexibile, o f`cea enigmatic`.

27
Devenise ceea ce mama sa dorise s` fie,
ceea ce oamenii din societatea \n care tr`ia
credea c` era. Aceast` ascundere a adev`ratei
sale personalit`]i o \n[ela [i pe ea \ns`[i, nu
mai [tia s` deosebeasc` adev`rul de
pref`c`torie.
Dou` sentimente \i fr`mântau sufletul
emotiv: mai \ntâi, dragostea sa... acea fericire
de a fi iubit` de cel pe care-l adora. Retr`ind
acel moment când \i ceruse s`-i fie so]ie, era
pe punctul de a le[ina la ideea c`-i va apar]ine
pentru totdeauna... Apoi, acel gând: "Ce
trebuie s` fac oare pentru ca s` nu \nceteze
niciodat` s` m` iubeasc`? |mi iube[te
frumuse]ea, dar nu-mi cunoa[te gândurile,
nici caracterul.... Trebuie s` r`mân
impenetrabil` pentru el? Sau dimpotriv`,
trebuie s`-mi deschid inima?"
Irene suferea chiar [i \n fericirea sa.
Cu capul rezemat de mâinile \mpreunate cu
umerii \nf`[ura]i \n p`rul frumos, despletit,
plângea. F`r` s` vrea murmur`: "Mam`",
[tiind totu[i bine c` doamna Monsabré nu

28
putea face nimic pentru a-i domoli chinul. Se
sim]ea slab` [i pierdut`.
Apoi, Jean-Jacques \i ap`ru zâmbitor, cu
bra]ele deschise [i cuvinte de dragoste pe
buze. Cum \i dorea prezen]a! Dac`, prin
absurd, ar fi ap`rut \n camera sa izolat`, cum
i-ar fi strigat sl`biciunea, suferin]a sa! Cu ce
pl`cere [i-ar fi a[ezat fruntea gânditoare pe
um`rul b`rbatului iubit... Ce lini[tire pentru
ea [i ce nesfâr[it` fericire pentru amândoi!
Dar aceste dou` fiin]e tinere, sincere,
vrednice de dragostea lor, care nu aveau
pentru a se \nt`ri decât dorin]a lor zadarnic`,
erau desp`r]ite nu doar de str`zi [i de pere]ii
caselor, ci [i de implacabile obliga]ii sociale,
de datoria care condusese \ntotdeauna via]a
Irenei.
Totu[i, tân`ra fat` \i alung` teama.
Zâmbi visului s`u. |ntinzându-se pe patul
\ngust, se gândi: Jean-Jacques, pentru c` te
iubesc, totul se va aranja!

29
Capitolul 3

Recep]iile contesei de Landes erau foarte


frecventate.
Pentru ca doamna Monsabré [i fiica sa s` nu
se simt` stânjenite, Jean-Jacques se duse s` le
ia pe cele dou` doamne la \nceputul
dup`-amiezii; acestea f`cur` cuno[tin]` cu
domnul [i cu doamna de Landes \naintea
sosirii invita]ilor. Contesa veni spre ele cu
mâinile \ntinse:
– V` cunosc de mult timp, le spuse
zâmbind. Pentru c` v-a adus fiul meu, aceast`
locuin]` v` apar]ine.

30
Imediat, Irene se sim]i \n siguran]` cu
mama lui Jean-Jacques. Dar amintindu-[i de
sfaturile doamnei Monsabré \[i spori aten]ia la
]inut` [i la cuvinte.
De altfel, contesa fu obligat` curând s` se
\ndep`rteze pentru a se gr`bi \n \ntâmpinarea
primilor sosi]i.
Era o larm` de prezent`ri.
– Ia te uit`, nepoata mea! exclam` brusc
contele, care o adora pe Claire d'Ermonte
pentru veselia sa molipsitoare.
– Bun` ziua, unchiule! Bun` ziua, m`tu[`
drag`! Dar oare unde este Jean-Jacques?
– Cred c` este pe teras`. Du-te [i vezi.
Probabil admir` perspectiva...
Claire nu a[tept` sfâr[itul frazei [i se repezi
spre marea u[a-fereastr` a salonului, care se
deschidea spre Cher.
Avu imediat un presentiment nel`murit
z`rindu-[i v`rul vorbind cu o fat` tân`r`
necunoscut`. Când Jean-Jacques o v`zu pe
Clairette, o chem` bucuros:
– Vino repede, surioar`! Am s`-]i spun o veste!

31
S`rut` sonor obrajii tinerei fete, uluite.
Apoi ad`ug`:
– }i-o prezint pe Irene Monsabré, logodnica
mea... care pentru tine va fi o prieten`.
Irene \l ascult` pe Jean-Jacques vibrând
toat` de tandre]e.... o privi pe Claire, al c`rui
chip copil`resc lua rând pe rând expresii
diferite: ironie, triste]e, o lic`rire du[m`noas`
\n privire... toate având drept consecin]` un
puternic hohot de râs:
– Ei bine, vere, umbli cu ascunzi[uri. Acum
\n]eleg de ce nu te mai vedeam!
Complimentele mele, [i dumneavoastr` de
asemenea, domni[oar`.
Se l`s` o scurt` t`cere \ntre cele trei fiin]e.
Apoi, f`r` s` adauge o vorb`, intrar` \n salon
s` se amestece printre invita]ii care cereau
tineretul.
Claire reg`si câteva prietene. P`rea s` nu se
mai ocupe de domni[oara Monsabré.
Ca \ntotdeauna, recep]ia fu foarte pl`cut`.
Conversa]ia fu pe rând general` sau \mp`r]it`
dup` simpatii.

32
Irene, de care se interesau to]i, fu obligat`
de asemenea s` vorbeasc`. Contesa, care \ntre
patru ochi, nu putuse ob]ine de la ea decât
câteva cuvinte f`r` importan]`, avu iscusin]a
de a se interpela direct, cu voce tare, asupra
diferitelor subiecte de literatur` [i art` [i
chiar despre probleme mai delicate de
filozofie. Tân`ra fat` r`spunse simplu: despre
subiectele care n-o priveau deloc, vorbea f`r`
rezerv`, antrenat` de idee. Doamna des
Landes fu \ncântat` s` descopere o asemenea
simplitate \mbinat` cu o real` valoare
intelectual`.
Nu se putu st`pâni s`-[i exprime bucuria
doamnei Monsabré [i dorin]a de a le re]ine la
cin`: "|n familie", ad`ug` contesa.
Ce entuziasm pentru mama Irenei! |[i
atingea visul dintotdeauna, mai mult chiar
decât sperase [i, \n acea clip`, era cu adev`rat
mândr` de fiica sa... de opera sa!
Masca sa cu aspect de pergament era
iluminat` de triumf. Jovialitatea, buna
dispozi]ie de care nu se desp`r]ea toat` ziua,

33
o f`cur` s` cucereasc` simpatia contelui des
Landes.

***

Singur` acum, familia era reunit` \n micul


salon. Servitorii veneau [i plecau \n mod
discret pentru a face pu]in` ordine [i a servi
vinul de Porto. Se stinseser` lustrele prea
luminoase. Câteva l`mpi ascunse d`deau o
lumin` domoal`. Contele des Landes [i
doamna Monsabré discutau ca doi [colari.
Jean-Jacques, a[ezat foarte aproape de
Irene, \n fa]a unei mese vechi pe care
deschisese ni[te albume, \i ar`ta fotografii de
familie.
Doamna des Landes, brusc \ngrijorat`, veni
s` se aplece peste umerii tinerilor, pe care-i
\nconjur` cu bra]ele. |i \ntreb`, \ncercând
s`-[i ascund` nelini[tea:
– Clairette a plecat? V-a spus la revedere?

34
Nu mi-am v`zut nepoata \n clipa când \mi
luam r`mas-bun de la to]i. Voiam s-o re]in de
asemenea \n aceast` sear`. Oare nu este prima
reuniune de logodn`?
– Claire trebuie s` fie \nc` aici, mam`. N-ar
fi plecat f`r` s` te anun]e.
Irene, cu pupilele dilatate, \l privea cu
triste]e pe Jean-Jacques. Nu f`cu nici o
remarc` [i, pentru prima dat`, strânse ea
\ns`[i mâna logodnicului care o privi uimit,
f`r` s` \n]eleag`. Cât despre doamna des
Landes, dup` ce auzise remarca judicioas` a
fiului, \ngrijorarea p`ru s`-i sporeasc`. Se
gr`bi spre scara larg`, o urc` \n fug` [i intr` \n
apartamentul s`u. Aprinzând lumina, strig`:
– Clairette, e[ti aici?
Claire d'Ermante se refugiase \n baie.
|n picioare \n fa]a oglinzii mari, ]inea \ntr-o
mân` un creion negru pentru conturul ochilor
[i \n cealalt` un prosop. |[i v`zu m`tu[a \n
imaginea din oglind`. Se \ntoarse dintr-o
s`ritur`.

35
– M`tu[`, iart`-m` c` am intrat pe
domeniul t`u f`r` permisiune... nu pot s`
reu[esc s`... s`.... s`-mi refac.... machiajul
ochilor....
Vocea i se gâtui. C`zu brusc, suspinând, \n
bra]ele contesei.
Doamna des Landes avea o inim` mare.
Sufletul \i era \n]eleg`tor [i judecata miloas`.
De[i deseori \[i dojenise cu asprime nepoata
pentru ceea ce numea "nep`sarea tinere]ii", \n
acea clip` sim]ea c` o adev`rat` suferin]` o
zdruncinase pe Claire. O l`s` s` plâng` [i o
alint` pe tân`ra fat`. {tia c` aceast` fire era
incapabil` s` simt` \ndelung un sentiment
puternic, dar furtunile rapide, nu fac mai
pu]ine ravagii.
Când hohotele i se lini[tir`, Claire vorbi.
Cu o voce \ntret`iat`, uneori cu gesturi
ner`bd`toare [i mi[c`ri de revolt`, \[i
m`rturisi visul, deziluzia, gelozia, ranchiuna.
– Oare cum s-a putut \ntâmpla asta,
m`tu[`? Nu fusese stabilit c` Jean-Jacques se
c`s`tore[te cu mine? Cu mine care-l cunosc

36
atât de bine, care am fost crescut` cu el. Doar
eu l-a[ putea face fericit, sunt sigur`.... Oare
ce se va \ntâmpla cu mine acum? Când va muri
m`tu[a d'Ermonte, voi fi singur` pe lume...
Jean-Jacques a fost dintotdeauna so]ul meu! {i
cu cine se c`s`tore[te! Cu o tân`r` fat` care
apare brusc de nu [tiu unde... fata unei
croitorese! Da, am auzit mai multe persoane
spunând asta \n aceast` dup`-amiaz`. Ei bine,
nu este posibil, nu este posibil.... Oh! este
foarte frumoas`, sunt de acord.... mai
frumoas` decât mine... dar pare atât de
mândr`, atât de dur`, atât de preten]ioas`!
Rece ca marmura.
|l ia de so] pentru numele s`u [i cu
siguran]` pentru bani.... M`tu[`, m`tu[`, sunt
atât de nenorocit` [i o ur`sc pe aceast` Irene,
o detest!
– Calmeaz`-te, draga mea, te rog. {terge-]i
lacrimile. R`spunde-mi sincer: fiul meu ]i-a
f`cut vreo declara]ie de dragoste? A f`cut
planuri de viitor cu tine?
– Nu, desigur, nimic precis.... dar....

37
– |n ceea ce te prive[te, nu te-ai jenat s`-]i
r`spânde[ti amabilit`]ile pentru toat` lumea.
Ai fost \ntotdeauna pentru Jean-Jacques o sor`
[i nu o logodnic`. Inimii nu i se comand`,
biata mea iubit` [i cred c` nu [tii ce este
dragostea...
Claire nu mai plângea. Nu mai sim]ea de
acum decât mândrie r`nit`, gelozie [i poate
triste]ea de a vedea \ncheiat` intimitatea unei
camaraderii \mbinate cu tandre]e, cu v`rul
s`u. Descoperi brusc o dragoste adev`rat`
pentru tân`rul b`rbat. |l observase lâng`
Irene, prevenitor, respectuos.... \n sfâr[it,
\ndr`gostit! Surprinsese priviri \nfl`c`rate,
cuvinte, inflexiuni ale vocii: toate acestea \l
dezv`luiau pe Jean-Jacques sub un nou
aspect, \l descoperise.
Totu[i, reu[i s`-[i rearanjeze fa]a, [i acum
p`rea s`-[i asculte m`tu[a mai calm`.
– Evident, mica mea Clairette, ai luat drept
dragoste ceea ce nu era. Vei recunoa[te
curând c` te-ai \n[elat, când vei iubi cu
adev`rat...

38
Haide, vino, deoarece nu se poate prelungi
absen]a noastr`. Vei cina cu noi.
Un fulger trecu prin privirea Clairei. Acesta
nu-i sc`p` doamnei des Landes, care fu
profund mâhnit`. A[adar, deocamdat` nu era
decât o aparent` resemnare \n acel suflet \n
care sim]ea mocnind cele mai rele inten]ii.
De altfel, Claire r`spunse repede, aproape
cu mânie:
– Iart`-m`, m`tu[`, nu pot r`mâne \n seara
asta. Mai \ntâi, pentru c` m`tu[a d'Ermonte
este foarte suferind` [i s-ar nelini[ti dac` nu
m` voi \ntoarce. Apoi, nu voi fi st`pân` pe
nervii mei!
Ad`ug` pe un ton mieros:
– |]i promit c` dac` domni[oara Monsabré
\mi devine veri[oar`, \i voi face o bun` primire,
dar nu este \nc` nimic oficial, nu-i a[a?
– E[ti o feti]` ciudat`, nu se putu \mpiedica
s` spun` contesa des Landes.
– Totu[i, m` iube[ti, m`tu[`? Sunt o copil`
r`sf`]at`, am nevoie ca \ntotdeauna cineva s`
se ocupe foarte mult de mine....

39
Oh! aceast` fire cochet` care ie[ea f`r`
\ncetare la suprafa]`! Cât de mult o nelini[tise
deja pe contes`! Ast`zi, sim]ea o indispozi]ie
de ne\nvins, ca un presentiment de
primejdie...
Cu o voce trist`, dar pe care se str`dui s-o
fac` afectuoas`, r`spunse:
– Da, \ntoarce-te acas`, draga mea. Este mai
bine. Vino s` m` vezi mâine [i vom duce la
bun sfâr[it vindecarea inimii tale...
F`r` s` r`spund`, Clairette cobor\ cu
m`tu[a sa.
Luându-[i r`mas-bun, fu cu fiecare de o
exuberant` amabilitate, mai deosebit` chiar
cu Jean-Jacques, cu care vorbi ca [i când nimic
nu se schimbase \n via]a lor.
S` iube[ti [i s` suferi!
Aceste dou` sentimente exist` \n fiecare
fiin]` omeneasc` [i fac parte din via]`.
Femeia – mai ales tân`ra fat` – iube[te mai
\ntâi cu inima, cu gândul, cu tot ceea ce
\nseamn` imagina]ie, vis [i nevoie de
devotament. La ea, trupul urmeaz` ra]iunea [i

40
deseori se treze[te mult timp dup` ce sufletul
se dezv`luie.
B`rbatul, dimpotriv`, se emo]ioneaz` [i
vibreaz` mai \ntâi fizic. Apoi, \i trece... uit`...
pân` \n ziua \n care spiritul s`u \ntâlne[te un
spirit feminin apropiat de al s`u, pân` \n clipa
\n care instinctiva [i puternica sa nevoie de
protec]ie \l \ndeamn` s` formeze o familie.
Acest "decalaj" al \nceputurilor
sentimentelor este de obicei cauza jignirilor,
ciocnirilor, stâng`ciilor unuia [i ale celuilalt,
revoltelor amorului-propriu.... a suferin]ei [i
lacrimilor.
Aceasta fu [i povestea lui Jean-Jacques [i a
Irenei. Ea iubea. |[i d`ruise sufletul [i via]a.
Totul era acolo.
{i el iubea, cu toat` pasiunea tinere]ii. |n
acest caz, de ce s` lupte \mpotriva pornirilor?
De ce s` piard` pl`cerile când timpul trece
atât de repede? Dorin]a ardent` cerea
demonstra]ii exterioare. Voia cuvinte tandre,
\mbr`]i[`ri, s`rut`ri. Irene \l respingea cu
blânde]e, \n numele convenien]elor, al

41
demnit`]ii [i chiar al iubirii lor. Spunea
zâmbind, "c` aveau toat` via]a"... [i nu voise
niciodat` s`-i d`ruiasc` buzele!
Pentru a ac]iona astfel, Irene se str`duia,
iar Jean-Jacques se irita.
Cina de logodn` trebuia s` aib` loc la
petrecerea de Cr`ciun.
Mai \nainte, doamna Monsabré se hot`r\ s`
fac` o scurt` c`l`torie la Paris, cu Irene.
Spre marea uimire a mamei sale, tân`ra fat`
propuse ca de data aceasta s` mearg` singur`
\n capital`.
– Singur`! Oare de ce? Eu \ns`mi am multe
de f`cut nu numai pentru cliente, ci [i pentru
noi, \n vederea c`s`toriei tale.
– Mam`, voi face toate comisioanele; asta te
va scuti de oboseal` [i atelierul nu va fi
p`r`sit.
– Oh! cea mai bun` lucr`toare este
con[tiincioas` [i ne \nlocuie[te perfect când
trebuie. Te crezi oare complet emancipat`?
Acum, când e[ti logodit`, nu este potrivit s`
c`l`tore[ti singur`.

42
Sunt sigur` c` nici Jean-Jacques n-ar fi de
acord...
{i doamna Monsabré \[i [terse o lacrim`
care-i ap`ruse \n col]ul ochiului:
– Dac` sunt fericit` pentru c`s`toria ta,
Irene, [tiu totu[i c`-mi voi pierde fiica, sau
aproape. A[a c`, s` nu ne desp`r]im mai
\nainte.
|nduio[at`, Irene nu insist`.
Oare de unde \i venea aceast` nevoie de
singur`tate complet`? Ah! asta pentru c` era
atât de obosit` s` se \nfrâneze f`r` \ncetare:
s` se \nfrâneze fa]` de mama sa, s` se
\nfrâneze mai ales fa]` de Jean-Jacques; avea
senza]ia unei permanente sufoc`ri. S`-[i
ascund` astfel gândurile, s`-[i potoleasc`
impresiile, s`-[i re]in` avânturile, \i provoca o
suferin]` fizic`. Nervii nu-i mai rezistau.
Jean-Jacques \[i manifest` dorin]a de a le
\nso]i pe cele dou` doamne, dar Irene se
opuse energic.
– Este o c`l`torie de afaceri, mintea \mi va
fi preocupat` de o mul]ime de lucruri

43
materiale. Ce \nseamn` câteva zile f`r` s` ne
vedem, pentru c` \n curând nu ne vom mai
desp`r]i!
Jean-Jacques insistase, protestase, apoi se
resemnase, g`sind totu[i motivele invocate de
tân`ra fat` nesemnificative. Nu \n]elegea
utilitatea acestui sacrificiu.
La Paris, Irene se sim]i mai bine. Aten]ia \i
fu distras` de via]a trepidant` care contrasta
atât de mult cu lini[tea din Touraine; \i pl`cea
s` aleag` materiale, s` fac` [i cump`r`turi.
Doamna Monsabré p`rea fericit` s-o r`sfe]e [i
c`uta prin toate mijloacele s`-i fac` pl`cere.
{i apoi, era mândr` c` fiica sa, a c`rei
frumuse]e nu trecea neobservat`, chiar pentru
atâtea femei frumoase [i elegante, fie \n
magazine, fie \n restaurante [i \n saloanele de
ceai, unde celor dou` femei le pl`cea s` ia
gustarea de dup`-amiaz`.
|ntr-o dup`-amiaz`, Irene \[i exprim`
inten]ia de a merge la Muzeul Luvru.
– Ei bine, vei merge f`r` mine, \i spuse
mama sa, pe care lucrurile de art` o l`sau

44
giannijolys

indiferent`. Am \ntâlnire cu domnul Miller,


[tii, furnizorul nostru de m`t`suri de Lyon. Se
afl` \n trecere prin Paris; m` duc s`-l v`d la
magazinul s`u de vânz`ri de pe strada
Petits-Champs.
|mi va ar`ta noile e[antioane; n-am nevoie
de tine pentru asta, [i pentru
c`-]i place, du-te la Luvru; ne vom \ntâlni la
hotel, la ora [ase.
Irene petrecu dou` ore str`b`tând marile
galerii splendide ale muzeului; \ntârzie \n fa]a
pânzelor care-i re]ineau privirile. {coala
italian` o \ncânta. |[i aminti studiile sale,
lecturile [i de asemenea discu]iile cu
vicontele [i mai ales cu doamna des Landes.
Se sim]ea foarte apropiat` de sufletul viitoarei
soacre. Se gândi de asemenea la viitorul când
\i va fi permis s` mearg` la bra]ul so]ului s`u,
al prietenului s`u, cel mai drag \nso]itor [i
confident.
|n acea clip`, nu va mai exista nimic pe
lume care s`-i impun` vreo constrângere. Va fi
liber` s` iubeasc` la lumina zilei, liber` s`-[i

45
giannijollys

exprime toate gândurile.... va putea, \n sfâr[it,


s` tr`iasc`!
Se gândi cu strângere de inim` c` nu-i
scrisese \nc` logodnicului de patru zile, de
când era la Paris; \i trimisese doar o ilustrat`
pentru a-i spune c` avusese o c`l`torie
pl`cut` [i exista acolo, \n po[et`, o scrisoare
primit` \n aceea[i diminea]`.
Se a[ez` pe o banchet` [i \ncepu s`
reciteasc` rândurile \nfl`c`rate:

"Draga mea Irene,

Am primit r`va[ul t`u [i de atunci, \n


fiecare zi pândesc po[ta[ul care s`-mi aduc` o
scrisoare lung`, \n care s` te simt foarte
aproape de mine.
S` [tii c` aceast` desp`r]ire m` chinuie
mult. Sunt un impulsiv, Irene, dar m` supun
judec`]ii tale cumin]i care \mi pare, evident, [i
logic`, dar de care m` cost` s` ascult.
A[ fi fost atât de fericit s` alerg prin
magazine cu tine [i cu mama ta, s` alegem

46
rochii frumoase [i bijuterii, niciodat` destul
de frumoase pentru tine...
|ntoarce-te repede, draga mea logodnic`,
\ntoarce-te repede.... Totul aici te cheam`;
parcul pare s` plâng` sub promoroac`, pianul
este mut, p`s`rile zgribulite, c`rora \]i pl`cea
s` le dai firimituri te cheam` cu strig`te
puternice, mama \]i roste[te numele la fiecare
cinci minute, iar eu, oh! Irene a mea, sunt ca
un trup f`r` suflet [i nimic nu m` mai
intereseaz`.
Deseori m` \ntreb dac` \n]elegi bine
puterea dragostei mele [i dac` m` iube[ti la
fel de mult cât te iubesc eu... Când \mi e[ti
al`turi, \mi pari distant` [i totu[i, acum când
e[ti departe, am impresia c` e[ti mereu aici,
cu mine, \n gândurile [i visurile mele...
scrie-mi, Irene, [i mai ales \ntoarce-te,
\ntoarce-te cât mai repede.
|]i acop`r cu s`rut`ri mâinile pe care a[
vrea s` le ]in mereu, mereu \n ale mele.
Te iubesc.

47
Al t`u, Jean-Jacques"

Recitind aceste rânduri, Irene fu cuprins`


de un fel de remu[c`ri, \n]elegând c`-l f`cuse
s` sufere pe Jean-Jacques. |n aceast` perioad`
a anului, zilele sunt scurte [i muzeele sunt
obligate s` \nchid` foarte devreme. Se gr`bi s`
se \ntoarc` pentru a ajunge \naintea mamei
sale \n camera lor de hotel [i s` aib` astfel
r`gazul de a-i r`spunde \ndelung lui
Jean-Jacques. Avea deja \n minte frazele pe
care voia s` i le scrie; \i va cere iertare, \[i va
recunoa[te afec]iunea... se va ar`ta \n sfâr[it
cum era \n realitate.
Dar, când se instal` \n fa]a unui teanc de
hârtii, cu stiloul \n mân`, \i fu imposibil s`
scrie o liter`.
Pe foaia alb`, scrisese:

"Dragul meu Jean-Jacques...."

{i atâta tot.

48
Cu cotul rezemat de mas`, se l`s` dus` de
pl`cerea de a visa, dorindu-[i cu ardoare
prezen]a lui Jean-Jacques, dar ne[tiind cum s`
i-o spun`. Doamna Monsabré deschise brusc
u[a.
– Te-ai \ntors deja, spuse aceasta. Pic`
bine. Imagineaz`-]i c` domnul Muller are \n
aceast` sear` ni[te locuri la Odeon [i ne ofer`
dou`. Este o loj`. Se joac` Arleziana. Du-te [i
schimb`-]i rochia [i... Dar ce ai de nu-]i face
pl`cere?
|ntr-adev`r, Irene \[i privea mama cu o
ciudat` expresie de triste]e.
– Dar, mam`, mi-ai spus \ntotdeauna c` o
logodnic` nu trebuie s` mearg` nici la teatru,
nici la bal f`r` logodnicul s`u.
– Da, \n acela[i ora[. Dar la Paris,
Jean-Jacques nu poate g`si nepotrivit s`
petreci o sear` la teatru cu mama ta. {i apoi,
nu-l pot refuza pe domnul Muller, care mi-a
oferit ocazia minunat` de a profita de tot ce
are mai frumos ca m`t`suri.

49
{i observând cuvintele pe care le scrisese
fiica sa:
– Ia te uit`, \i scrii lui Jean-Jacques.
Termin` scrisoarea [i gr`be[te-te s` te
\mbraci...
Dar Irene \mpinse hârtia la o parte [i, a
doua zi, vicontele des Landes nu g`si nimic
pentru el \n coresponden]a pe care o aduse
po[ta[ul la castel.
Când cele dou` femei ajunser` la teatru,
domnul Muller le a[tepta sub peristil. Irene \l
cuno[tea, deoarece venise de mai multe ori la
Tours pentru afaceri comerciale. Era un
b`rbat de circa cincizeci de ani, cu prestan]`
[i mereu zâmbitor.
Le \ntâmpin` pe doamna [i pe domni[oara
Monsabré cu aceste cuvinte:
– A[ fi preferat s` v` ofer o sear` mai
distractiv`, deoarece pentru Arleziana, va
trebui s` v` preg`ti]i batistele... Dar Arleziana
este o oper` foarte frumoas`. Ah! dar am uitat
s` vi-l prezint pe nepotul meu...

50
Irene remarcase imediat un b`rbat tân`r
care st`tea rezervat lâng` domnul Muller:
– Raymond Darbois, fiul surorii mele mai
mari, c`reia \i dator`m aceast` loj`. Raymond
este ziarist, meserie care prezint` multe
avantaje, nu-i a[a nepoate?
Tân`rul b`rbat se \nclin`, \n timp ce
domnul Muller continu`:
– }i-am vorbit deseori despre doamna
Monsabré [i despre fiica sa, domni[oara Irene.
Tân`rul b`rbat \[i \ntrerupse unchiul:
– Sunt \ncântat s` v` cunosc, doamnelor.
Dar s` urc`m, dac` permite]i, curând este
timpul.
|ntr-adev`r, mul]imea invadase culoarele [i
sc`rile. Raymond Darbois conduse grupul [i
curând fur` instala]i to]i patru \ntr-o loj` de la
al doilea balcon.
{i povestea dramatic` a Arlezienei se
desf`[ur`, f`când s` apar` \n mintea Irenei
gânduri sumbre. |n aparen]`, r`mase
impasibil` [i când la scenele cele mai
dureroase sim]i \n gât acel nod premerg`tor

51
lacrimilor, f`cu un asemenea efort de voin]`,
\ncât nici un mu[chi de pe fa]a sa nu p`ru s`
tresar`. Doamna Monsabré \[i tampon` obrajii
cu batista \mpodobit` cu dantel`.
Raymond fusese puternic impresionat de
frumuse]ea Irenei [i o privea mai des decât pe
actori.
– Este frumos, nu-i a[a? \i murmur` când
c`zu cortina.
Tân`ra fat` ridic` spre el o privire distant`.
– Da, domnule, dar este oare posibil s` se
\ntâmple asemenea nenorociri?
– Nu crede]i c` se poate muri din dragoste?
– Da, poate, se moare din dragoste, dar s`
te sinucizi este altceva... Oare nu exist` mereu
datorii care trebuie s` te lege de via]`?
– Trebuie s` fi]i foarte puternic`,
domni[oar`. Este u[or s` discu]i despre aceste
lucruri, când e[ti doar spectatorul unei
drame... [i nu unul dintre actorii ei...
Irene nu r`spunse. Accept` ajutorul lui
Raymond pentru a-[i pune mantoul.
Se gândea la Jean-Jacques.

52
– Poate [i el se \ndoie[te de mine?
Fu cuprins` din nou de nevoia care o
chinuise dup`-amiaza: s`-i scrie, s`-i
vorbeasc` din toat` inima [i cu toat`
severitatea. Acum, regreta c` fusese de acord
cu aceast` sear`; avea impresia c` era vinovat`
fa]` de logodnicul s`u.
Fusese surprins` c` domnul Muller nu
f`cuse aluzie la apropiata sa c`s`torie. Oare
doamna Muller nu-i spusese nimic? Nu, cu
siguran]`. Deoarece Raymond, curtenitor [i
f`r` \ndoial` politicos, se ar`ta totu[i
prevenitor fa]` de ea, ca pe lâng` o tân`r` fat`
pe care vrei s-o faci s` \n]eleag` interesul pe
care i-l por]i.
Insist` s-o fac` pe doamna Monsabré s`
accepte un supeu \ntr-o braserie de pe
bulevarde [i Irene, oarecum ame]it` de
[ampanie [i fum, se ar`tase mai vesel` [i vorbi
mai mult.
Raymond le conduse pe doamnele Monsabré
cu ma[ina pân` la hotel [i solicit` favoarea unei
alte \ntâlniri \nainte de plecarea lor.

53
Doamna Monsabré accept` s` se \ntâlneasc`
poimâine \ntr-un salon de ceai:
– Va fi pentru a v` spune la revedere,
deoarece la sfâr[itul s`pt`mânii ne \ntoarcem
la Tours.
Irene, foarte obosit`, nu vru s` \nceap` o
discu]ie cu mama sa; prefer` s` a[tepte a doua
zi pentru a se explica, deoarece era foarte
hot`rât` s` refuze aceast` invita]ie [i va g`si
un pretext.
Era ora dou` diminea]a; era obosit` [i
contrariat`.
Se culc` [i adormi profund.
Când se trezi, era aproape ora zece.
Doamna Monsabré f`cea pachete, consulta
liste, umbla de colo-colo prin camer`.
– Te-am l`sat s` dormi, spuse...
{i \ncepu s` vorbeasc`, dup` cum avea
obiceiul, despre nenum`rate detalii care n-o
interesau pe fiica sa, p`rând c` uitase de seara
din ajun [i de logodna Irenei.
Când se b`tu la u[`, strig` "intra]i",
imperativ: camerista aducea un buchet de

54
flori care tocmai fusese livrat pentru
domni[oara Monsabré.
Irene, care terminase s` se \mbrace, ie[i din
cabinetul de toalet` [i desf`cu florile: erau
ni[te trandafiri superbi; o carte de vizit` c`zu
jos. Tân`ra fat` o ridic` [i citi:
Raymod Durbois.
Fu pic`tura de ap` care f`cu s` se verse
paharul. Irene, calma, ponderata... Irene
t`cuta, resemnata. Irene se \nfurie cum
doamna Monsabré n-o v`zuse niciodat`.
– Iat` ce ai f`cut, mam`... Ce nebun` am
fost s` te urmez asear`. A[ fi putut s` m`
gândesc c` domnul Muller al t`u va fi flancat
de un nepot... A[ fi putut s` m` gândesc c` ai
trecut sub t`cere logodna mea cu
Jean-Jacques! Nu [tiam ieri \n ce m`sur` \mi
pierdusem deja sângele-rece. S` m` st`pânesc,
mereu s` m` st`pânesc... {i de ce? Pentru
cine? Ei bine, iat` ce fac cu aceste flori...
{i luând buchetul, \l arunc` pe jos.
– |l iubesc pe Jean-Jacques, auzi, \l iubesc
[i nu pentru c` se nume[te conte des Landes,

55
nu pentru c` este bogat, ci pentru c`-mi place
[i c`-l iubesc pur [i simplu.... {i vreau s` ne
\ntoarcem la Tours chiar ast`zi...
{i Irene se pr`bu[i, izbucnind \n plâns.
Doamna Monsabré era stupefiat`.
– Nu \n]eleg, Irene, de ce te \nfurii astfel...
Chiar nu ai de ce. Când trimi]i flori unei fete,
n-o insul]i. A[a se face \n societate. Vei primi
[i altele, [i omagii, chiar [i când vei fi
contes`...
La cuvintele "a[a se face \n societate", Irene
strig` printre suspine:
– Te rog, mam`, nu-mi mai repeta f`r`
\ncetare "a[a se face" sau "a[a nu se face".
Pentru c` ai f`cut un lucru care nu se face...
dându-mi ca \nso]itor un tân`r care...
Fu rândul doamnei Monsabré s`-[i
\ntrerup` fiica.
– Dar nu [tiam c` nepotul va fi acolo, ]i-o
jur... Domnul Muller nu mi-a spus. Da, am
gre[it c` nu l-am anun]at despre logodna ta...
Dar nici nu m-am gândit la asta, tot timpul am
vorbit numai despre afaceri; doar \n clipa

56
când s` ies, dup` ce am semnat \n]elegerea
pentru m`t`suri mi-a f`cut invita]ia...
Credeam c` vom avea tot timpul s`-i vorbim
despre Jean-Jacques, dar... prezen]a lui
Raymond Darbois a dat totul peste cap. |nc` o
dat`, nu este vina mea.
Irene \n]elese c` poate evenimentele se
\nl`n]uiser` astfel, f`r` voia mamei sale. Se
lini[ti [i-[i reveni treptat: da, se \n[elase,
exagerase... |[i s`rut` mama, apoi spuse:
– Acum, n-ai decât s`-i trimi]i un bilet
domnului Muller [i incidentul va fi \nchis.
Dac` am lua trenul ast`zi?
– Ast`zi este imposibil, dar po]i s`-i scrii lui
Jean-Jacques c` vom sosi sâmb`t`...
Era doar joi.
Irene se l`s` din nou condus` de fatalitate.
|n timpul zilei, g`sind un pretext legat de
afacerile comerciale, doamna Monsabré se
duse s`-l vad` pe domnul Muller [i-l inform`
despre logodna Irenei. Atitudinea doamnului
Muller deveni rece:

57
– V` felicit doamn`, pentru aceast`
frumoas`, foarte frumoas` c`s`torie a fiicei
dumneavoastr`; \ntr-adev`r, este demn` s`
devin` contes`. Totu[i, ar fi trebuit s` m`
anun]a]i ieri [i nu v-a[ fi prezentat pe nepotul
meu. {ti]i oare c` s-a \ndr`gostit la prima
vedere? S`rmanul b`rbat, nu are noroc...
Doamna Monsabré era tulburat`: avea
impresia c` fusese prins` \n gre[eal` ca o
feti]`.
Se scuz` cum putu [i-[i lu` rapid
r`mas-bun.
Domnul Muller se duse imediat s`-[i vad`
nepotul la biroul ziarului la care lucra. La ce
bun s` a[tepte pentru a-l anun]a? Nu era mai
bine s` risipeasc` brusc visul?
Raymond ascult` explica]iile unchiului, f`r`
s`-l \ntrerup`, f`r` s` fac` vreo remarc`, nici
vreun repro[.
Desigur, din ajun, o purta pe tân`ra fat` \n
gând; \i pl`cuse enorm [i dragostea, marea
dragoste i se instalase \n inim`.

58
– Bine, unchiule, spuse simplu, s` nu mai
vorbim despre asta... Voi r`mâne fl`c`u
b`trân, ca tine.
– Nici vorb`! nu vor lipsi alte fete tinere
pentru c`... la urma urmei, pentru a te putea
ata[a de o femeie, nu este de-ajuns doar o sear`...
Dar lui Raymond i se p`rea c` i se \n[elase
\ncrederea prezentându-i-se o tân`r` atât de
frumoas`, atât de seduc`toare, \ntr-un cuvânt
atât de periculoas`, f`r` s` i se spun` c` nu
era liber`. Sim]ea nevoia s` se r`zbune.
Vru s` se arate totu[i un b`rbat de lume.
|i trimise domni[oarei Monsabré o carte de
vizit` cu aceste cuvinte:
"Cu respectuoasele mele scuze [i ur`ri
sincere de fericire".

***

A doua zi, Jean-Jacques des Landes primi de


la logodnica sa urm`toarea scrisoare:

59
"Dragul meu Jean-Jacques,

Nu mai fi trist, sosesc. Ne \ntoarcem la


Tours sâmb`t` seara [i duminic` voi fi lâng`
tine.
Voi [ti s` m` fac iertat` c` nu ]i-am scris
\ndelung, dup` cum ]i-ai exprimat dorin]a,
dar mama [i cu mine am fost foarte ocupate.
|]i voi aduce ultimele ve[ti [i ultimele nout`]i
de la Paris.
M` gr`besc s` v`d din nou Aulnes [i s` m`
plimb cu tine pe aleile din parcul atât de
frumos \n ciuda hainei de iarn`! M` simt
bucuroas` ca o feti]` care vine \n vacan]` [i \]i
\ncredin]ez mâna mea cu toat` sinceritatea [i
tandre]ea.

Irene"

|n ciuda dorin]ei [i eforturilor sale, Irene


nu putu s`-i scrie altceva. La fel ca
\ntotdeauna, femeia \ndr`gostit` se \nchidea,

60
se ascundea sub fa]ada cuvintelor [i a
atitudinilor comandate.
Jean-Jacques era singur \n fumoar. Citi de
mai multe ori aceste rânduri, c`utând s` le
g`seasc` un alt sens. Chipul \i exprima o
imens` dezam`gire.
Pierdut \ntr-o trist` visare, cu foaia \n
mân`, retr`ia ultimele trei luni \n timpul
c`rora dragostea sa p`rea c` sporise. Ah! cât
de lung` i se p`rea aceast` logodn`! |i repro[a
Irenei lipsa de \ncredere [i-i era team` de
viitor. |i revenir` \n minte mai multe fraze
surprinse pe buzele str`inilor, \n cursul
conversa]iilor de salon. Ascultase reflec]iile
lipsite de amabilitate ale tat`lui s`u. V`zuse
zâmbetele ironice de pe buzele Clairei
d'Ermonte. {tia bine c` Irene nu era
simpatizat`, din cauza acelei aparente
mândrii. |n acea clip`, \i era team` c` nu era
iubit.
Suferin]a \i era mare! F`cea eforturi pentru
a o alunga. Alinarea \i venea când \[i amintea
cuvintele mamei sale. Doamna des Landes era

61
singura care-l aproba [i-l \ncuraja \n alegerea
sa. |[i amintea ultima lor \ntrevedere \n
care-[i exprimase temerile: "Dar, dragul meu
copil, Irene este rezervat` din pudoare, de
asemenea din modestie, deoarece se crede
inferioar`, socialmente vorbind. Nu-[i poate
ar`ta fericirea. Când ve]i fi c`s`tori]i, \]i va
dest`inui toate gândurile. Te iube[te, copilul
meu, am aceast` certitudine".
– Oare de ce nu mi-a spus-o niciodat`?
– Poate n-ai g`sit mijlocul de a-i ob]ine
m`rturisirile? E[ti \nfl`c`rat, exaltat.... \i este
team` de tine!
– Oh! mam`, [tie c` sunt un b`rbat de
onoare [i c` nu voi abuza niciodat` de
\ncrederea sa. Sufletul [i mintea ei le
doresc.... mai mult decât frunmuse]ea...
Jean-Jacques fu smuls brusc din visare. O
voce cristalin` striga:
– Oare nu este nimeni aici? Acum \n castel
se intr` ca \ntr-o moar`! Ah! e[ti acolo,
Jean-Jacques? Bun` ziua, vere! Bun` ziua,
logodnic fericit!

62
Tân`rul b`rbat nu avu timp s` adopte o
atitudine. Clairette era \n fa]a sa, \mbujorat`
sub toca de blan`. Avea ochii str`lucitori,
pu]in \nfierbânta]i. Era fermec`toare. Ce
contrast cu imaginea trufa[` pe care
Jean-Jacques o purta \n suflet! |n mod
incon[tient, fu fericit de aceast` distragere de
la gândurile sale sumbre.
Fusese \n[tiin]at de mama sa despre criza
sentimental` a veri[oarei. Nu-i d`duse
importan]`. "Naivitate [i teatru", r`spunsese.
Totu[i, fusese rezervat, suprimând
s`rut`rile fr`]e[ti, glumele prietene[ti, \n
sfâr[it, tot ceea ce crease intimitate \ntre cele
dou` fiin]e.
De data aceasta, avu un elan afectuos:
– E[ti dr`gu]`, micu]a mea Clairette, s` vii
s`-mi ]ii pu]in companie.
– Cu atât mai mult cu cât nu pari foarte
vesel, \l \ntrerupse Claire. Hot`rât lucru,
marea dragoste nu \]i prie[te... Uite, \]i pierzi
scrisorile dulci...

63
Ridic` repede scrisoarea Irenei, pe care
Jean-Jacques o l`sase s` cad` ridicându-se
pentru a-[i \ntâmpina veri[oara.
Aceasta spuse, ironic:
– Se poate citi? M-ar interesa atât de mult
s` [tiu ce-]i scrie "ea". Mi se pare c` a[ [ti s`
redactez atât de bine scrisori de dragoste!
Haide, vrei s` mi-o ar`]i.... spune?
Sup`rat, Jean-Jacques prinse degetele care
strângeau scrisoarea.
– Nu, Claire. D`-mi-o \napoi...
Tân`ra fat` oft`.
– Este adev`rat, nu mai sunt confidenta
ta... acum nu mai sunt nimic pentru tine...
}ine, p`streaz`-]i secretele. Le am [i eu pe ale
mele, dragul meu!
Ochii negri se umplur` de lacrimi. F`r` s`
vrea, Jean-Jacques era emo]ionat. |ntre cei doi
tineri se l`s` t`cerea, una dintre acele t`ceri
tulbur`toare \n care judecata este
descump`nit`, \n care biata ma[in` uman` nu
mai [tie bine ce vrea, ce trebuie s` fac`.

64
Dragostea unei fiin]e distante [i
misterioase, aproape o umbr`, umplea inima
lui Jean-Jacques, \nfierbântându-i sângele...
dar via]a radioas`, exuberant`, era \n fa]a lui,
real`, vibrant`...
Totu[i \[i reveni.
– Mama m-a rugat s` m` duc s`-i tai ramuri
de brad din care vrea s` fac` pomi de Cr`ciun
pentru [coli. Vino cu mine, Clairette. Nu m`
voi duce s-o iau pe Irene decât la ora patru.
Avem timp s` facem o plimbare prin parc.
– S` [tii c` este foarte frig.
– Sensibil` la frig, acum? Oare nu mai ai
"\ndr`zneal`"? Ai patinat anul acesta?
– Nu, nu \nc`. M-am s`turat de aceste
alunec`ri pe ghea]`! Aveam mai mult`
rezisten]` decât tine, domnule v`r! Eu, sensibil`
la frig... Am o rochie de lân`, [i-mi scot
mantoul. S` mergem s` alerg`m... Prinde-m`!
|nainte ca tân`rul b`rbat s` aib` timp s`
r`spund`, se repezi prin saloane, \n vestibul,
cobor\ cu toat` viteza treptele de la intrare [i
alerg` spre prima alee care-i ap`ru \n fa]`.

65
Jean-Jacques o urm`. Surprins, mai \ntâi o
pierdu din vedere. Dar era iarn`. Nu erau
frunze \n copaci, nici flori \n tufi[uri. |n plus,
poleiul din noaptea precedent` nu se topise [i
terenul era alunecos.
La o cotitur` a aleii, Jean-Jacques z`ri
rochia Clairettei.
Strig`:
– Fii atent`, nebun` mic`, nu alerga atât de
repede. {tii bine c` a \nghe]at \n jurul
bazinului. Ai s` cazi!
De departe, Claire \l sfid`. Dar fu obligat` s`
\ncetineasc`, respirând greu. Jean-Jacques i se
al`tur` \n clipa \n care ajunse la picioarele
unei statui din marmur`. Dintr-o s`ritur`, vru
s`-i scape. F`cu un pas gre[it, alunec`...
Tân`rul b`rbat o prinse \n bra]e [i sus]inând-o,
se rezem` cu spatele de soclul tare.
Nu spuser` nici o vorb`. Se privir` drept \n
ochi, cu o senza]ie tulbur`toare... [i buzele lui
Jean-Jacques atinser` fa]a Clairei, f`r` ca
aceasta s` se gândeasc` s` se eschiveze.

66
Capitolul 4

|n aceea[i sear`, fu celebrat` cu fast


logodna oficial` a lui Jean-Jacques des Landes
cu Irene Mousabré, la castelul din Aulnes.
Irene era frumoas`, chiar mai frumoas`! |n
ciuda st`pânirii sale, radia. Lic`riri
fosforescente sclipeau \n ochii s`i de safir care
eclipsau str`lucirea ochilor de culoare \nchis`
ai Clairettei, cum unele stele foarte
scânteietoare \mpiedic` s` se vad` a[trii mai
\ndep`rta]i.
Rezonabila [i ra]ionala Irene se hot`râse
s`-i dea lui Jean-Jacques s`rutul de logodn`.

67
Credea c` acum avea dreptul [i c` era
datoria sa: datorie foarte pl`cut` pentru inima
ei iubitoare.
Deveni tandr`, aproape provocatoare,
slab`.
Str`lucea cu toat` ardoarea [i inteligen]a
sa.
Contesa des Landes o observ`: "Nu m`
\n[el, se gândi aceasta, fiul meu va fi fericit cu
o asemenea so]ie".
Dar \n acea clip`, psihologia sa era pe
picior gre[it: nu observase nervozitatea
Clairei... nu v`zuse c` Jean-Jacques suferea!
Oh! mister al sufletelor! Cine va explica
vreodat` de ce brusc, devin oarbe?
{i doamna Monsabré era foarte fericit`.
Contele era bucuros. Invita]ii de o veselie
plin` de antren. Drama se juca doar \ntre cei
trei tineri, crud` \n umanitatea ei!
Jean-Jacques \[i ascundea gândurile [i
amintirea care-l ardea \nc`, sub o mare
agita]ie. P`rea c` nu se vede schimbarea de
atitudine a Irenei.

68
Vorbea, se exterioriza mult [i, f`r` ca
nimeni s` observe, n-o sc`pa din ochi pe
veri[oara sa Claire.
Serata se desf`[ur` [i se \ncheie dup`
rânduielile conven]ionale \n societatea \nalt`.
De mai multe ori, Irene vru s` se izoleze cu
logodnicul s`u. C`ut` s`-l antreneze \n vreun
col] lini[tit când dansau \mpreun`, sau s`
\nceap` una dintre discu]iile pe care le
aprecia atât de mult de obicei. Dar, de fiecare
dat`, Jean-Jacques [tiu s` evite s` r`mân`
singuri.
"Oare ce are? se gândi tân`ra fat`, cuprins`
de team`. Pare s` m` evite. Ce-am f`cut s`-i
displac?"
Lupta \mpotriva presentimentelor care o
cople[eau, vrând s` se conving` c` doar
emo]ia \i producea celui pe care-l iubea acea
stare ciudat` [i neobi[nuit`.
Ca pentru a c`uta protec]ie, se duse s` se
a[eze lâng` contesa des Landes.
– Pari obosit`, copila mea, spuse cu
blânde]e mama lui Jean-Jacques.

69
|n ochii Irenei ap`rur` lacrimi.
– Nu, doamn`... dar [ti]i, fericirea mea este
melancolic`. Marile bucurii m` doboar`, ca [i
durerile.
Era pentru prima dat` când Irene ceda s`-[i
exprime pu]in din via]a sa interioar` – fiin]ele
cele mai puternice au uneori nevoia s`
g`seasc` un punct de sprijin – fusese obligat`
s` mint`. Doamna des Landes sim]i
modificarea adev`rului. Din delicate]e, de
team` s` nu gre[easc`, nu \ndr`zni s` pun`
\ntreb`ri mai precise. Lu` mâinile Irenei.
Acestea tremurau; erau reci, \n ciuda
atmosferei supra\nc`lzite din saloane.
– Te \n]eleg, draga mea, spuse. O femeie
nu uit` niciodat` emo]iile dragostei. Am
trecut [i eu prin asta. Bucurie, durere,
voluptate, tandre]e [i team`, toate aceste st`ri
suflete[ti se confund` deseori \n inima
noastr` prea slab`, pentru a ne face s` sim]im
o emo]ie ne\nchipuit`. Dar e[ti puternic`,
Irene [i iube[ti... totul devine u[or când \]i
oferi via]a unei fiin]e... care de asemenea te

70
ador`, ad`ug`, c`utându-[i din ochi fiul care
\n acea clip` dansa cu Claire d'Ermonte.
Irene g`si pu]in` lini[te \n cuvintele
contesei. Se abandon`, \ncrez`toare,
afec]iunii materne cu care principiile aspre
ale doamnei Monsabré n-o obi[nuise.
Contesa p`trundea treptat misterul acestui
suflet ciudat. |n acea clip`, \[i reg`si
clarviziunea de psiholog [i se mir` de
atitudinea fiului s`u. O \ngrijorare o fr`mânt`
brusc. De ce oare Jean-Jacques p`rea c`-[i
abandonase logodnica? N-avea de ce s` se
ocupe astfel de Clairette, mai ales dup` ce
aflase de decep]ia veri[oarei sale. Totu[i,
pasiunea sa pentru Irene era oare real`? De
câte ori \[i exprimase \n fa]a mamei sale
sentimentele profunde! De ce se plângea de
r`ceala aceleia care era toat` via]a [i toat`
dorin]a sa? Iat` de ce se afla acolo, foarte
\ndr`gostit`, [i el, Jean-Jacques cel pasionat [i
tandru, p`rea s` fi uitat c` era logodnica sa, c`
aceast` tân`r` fat` \i apar]inea din tot sufletul.
Se \ntâmplase oare ceva?

71
|n timp ce doamna des Landes gândea
astfel, ]inând \nc` \n mâini degetele Irenei
care se \nc`lziser`, tân`ra fat` t`cuse.
Orchestra continua s` cânte \n surdin`. Un
chelner trecu, purtând o tav` cu b`uturi reci.
Contesa \l opri.
– }ine, Irene, bea o cup` de [ampanie.
A[a... Iat`-te din nou cu culoare \n obraji.
Acum, du-te [i-]i g`se[te logodnicul, care
probabil te caut`.
Irene se ridic`. Era \nfloritoare \n
frumuse]ea sa str`lucitoare [i mai hot`rât` s`
nu-[i ascund` dragostea...
|l v`zu pe Jean-Jacques \ndreptându-se spre
fumoar. Se repezi spre el, aproape alergând.
Doamna Monsabré care-i observase mi[carea,
o opri \n trecere.
– Unde te duci, Irene? \i spuse prinzând-o
de bra]. Te observ... G`sesc c` dai dovad` de
lips` de corectitudine. Fii atent`! Aici, suntem
\n "lumea bun`". Am v`zut c` vicontele a
dansat cu alte femei: asta din polite]e. A[a
trebuie s` fac`. Las`-l pu]in lini[tit. Este \n

72
fumoar, cu prietenii... Nu trebuie niciodat` s`
pari a c`uta un b`rbat: \l plictise[ti... {tii bine
ce ]i-am repetat de atâtea ori: f`-te dorit`. A[a
c`, fii corect`....
F`r` s`-[i ascund` ner`bdarea, Irene
r`spunse simplu:
– Las`-m` mam`, apoi intr` cu hot`râre \n
\nc`perea \n care se refugiaser` amatorii de
tutun [i de pocher.
– A[adar, ne-am pierdut, domnule
logodnic, spuse ea glumind, luându-l pe
tân`rul b`rbat de bra].
– Te c`utam Irene.
Tân`ra fat` voia s`-l reg`seasc` pe acel
Jean-Jacques pe care-l cunoscuse
dintotdeauna: \ndr`gostitul atât de tandru,
cerând, implorând s`rut`rile pe care ea i le
refuzase mereu. Ah! cum regreta c` nu-[i
ascultase inima! Dar aceast` comedie se
terminase; \n scurt timp, va fi so]ia sa...
Orchestra cânta un boston.
Dansar`...
Irene \[i aminti lec]iile domnului Berteau...

73
Oare de ce n-o mai strângea lâng` el, ca
atunci? De ce nu-i sim]ea r`suflarea pe ceafa
care se \nfiora? De ce nu-i vorbea? Vru s` fie
mai puternic`. Comand` evolu]ia pa[ilor:
Jean-Jacques o urm` automat, cu ochii fic[i [i
mintea absent`. Curând, tân`ra fat` \l f`cu s`
treac`, dansând, \n vestibul, f`r` s` se
sinchiseasc` de servitorii care-i observau.
Oare nu erau logodi]i? N-aveau dreptul la
aceast` izolare?
Continuând s` danseze, intrar` \n
sufragerie.
|nc`perea era goal`. Sunetele muzicii
ajungeau slab pân` la ei.
Jean-Jacques n-o ]inuse niciodat` astfel
frem`tând \n bra]e. Dar r`mase insensibil la
acest abandon. |ntre Irene [i Jean-Jacques
exista un dezechilibru: nu aveau acela[i punct
de vedere!
Tân`rul b`rbat se obi[nuise atât de mult
s-o vad` pe Irene orgolioas`, glacial`... mereu
insensibil`, f`r` sl`biciuni... \n mintea sa
fusese asemenea unui vis inaccesibil, care

74
brusc i se p`ru diminuat, \ndep`rtat prin
apropierea sa...

***

O or` mai târziu, castelul era complet


t`cut. Jean-Jacques, \n`bu[indu-[i suspinele \n
pern`, plângea ca un copil... s`rutul Clairettei
\[i f`cuse treaba.

75
Capitolul 5

Irene se trezi greu, buimac`, dup` un somn


bântuit de co[maruri. Avea impresia c` se
\ntâmplase ceva foarte important. Avea o
puternic` durere de cap. Nu [tia s` spun`
cauza pentru care se afla \n aceast` stare
inexplicabil`. Era oare bolnav`, sau mintea \i
era tulburat`? Sau era un nou avânt al fizicului
asupra moralului [i al min]ii asupra trupului?
Vru s` reac]ioneze, s` \ncerce s`-[i
aminteasc`, s` precizeze faptele: era logodit`,
promis` \n mod public vicontelui des Landes.
O via]` de dragoste, de bog`]ie, de

76
nenum`rate bucurii i se deschidea \n fa]`. |n
acest caz, de unde venea triste]ea? |n acea
clip`, ca o boal` chinuitoare, \[i aminti balul!
Nu \n]elegea ce produsese acea schimbare de
atitudine a lui Jean-Jacques fa]` de ea. Voia s`
se r`zbune? Era din sup`rare, din tachinare?
Nu, nu. Nu era un b`rbat care s` glumeasc` \n
problemele de dragoste.
Sim]i un imens regret pe care i-l produsese
un act s`vâr[it, pe care voia s`-l poat` [terge
din trecut, ca atunci când [tergi cu o linie a
peni]ei un cuvânt nepotrivit dintr-o fraz`. Da,
acum era sigur`, mama sa avusese dreptate:
fusese lipsit` de demnitate. Oferise ceea ce nu
i se ceruse... ceea ce, f`r` \ndoial`, logodnicul
s`u era bucuros s-o roage. Coborâse de pe
piedestalul s`u [i, prin acest gest stângaci,
poate \[i pierduse fericirea pentru totdeauna.
Oare ce s` fac` pentru a-l recuceri pe cel pe
care credea c`-l ofensase? Cât suferea \n
dragostea sa [i \n orgoliu, c` nu putea s` fie
pur [i simplu ea \ns`[i! Dar astfel era, [i nu
putea face nimic. Avea dreptul s` fie doar

77
femeia reprezentat` prin aparen]e: frumoas`,
calm`, rece ca marmura \n puritatea
contururilor sale.
Irene \[i relu` chipul impasibil. Mama sa o
g`si zâmbind imperceptibil, ca \ntotdeauna,
cu tenul pu]in palid [i ochii frumo[i
umbri]i.... sufletul se \nchisese \n cutiu]a sa.
Era l`sata secului. Un soare alb lumina
ora[ul, \nc` de diminea]`. |n aer se sim]ea
veselia.
Irene trebuia s` prânzeasc` la castel. |n
graba de a-l revedea pe Jean-Jacques, plecase
mai devreme de ora fixat`.
Ghemuit` \n spatele ma[inii pe care o
re]inuse, renun]ând \n acea zi la tramvaiul
prea zgomotos, se gândea la triste]ea logodnei
sale: Jean-Jacques devenise t`cut, distrat,
preocupat. F`cea vizite, asista la dineuri, o
cople[ea pe Irene cu cadouri... dar \n tot ce
f`cea, mintea lui p`rea absent`.
Pe zi ce trecea, Irene sim]ea pr`pastia
adâncindu-se tot mai mult. De mai multe ori,
surprinsese \ntre cei doi veri[ori priviri care o

78
\ngrijorar`. Oare Jean-Jacques n-o mai iubea?
|n acest caz, de ce nu-i m`rturisea asta? Orice
era de preferat minciunii [i incertitudinii.
Totu[i, Irene se ag`]a cu \ncredere de
dragostea sa: "Când \i voi fi so]ie, totul se va
explica, totul se va aranja".
Acum se gr`bea ca data c`s`toriei s` fie
stabilit`... dat` pe care sub diferite pretexte
Jean-Jacques o amâna.
Irene suferea singur`, \n t`cere,
nem`rturisindu-[i nim`nui temerile,
str`duindu-se cu toate acestea s` fie amabil`,
zâmbitoare.
Când la indica]iile sale, [oferul f`cu un
viraj pe drumul \ngust care ducea la Aulnes,
avu impresia c` se treze[te dintr-un vis [i f`cu
apel la energia sa. Fu cuprins` de team`.
Pl`ti cursa. Apoi intr` pe poarta mic`.
Portarul o v`zu [i o salut`.
– Bun` ziua, Firmin, spuse Irene. {tii oare
dac` doamna des Landes este acas`?
– Doamna contes` a ie[it, domni[oar`.

79
giannijollys

Tocmai este un sfert de or` de când am


deschis poarta ma[inii sale.
– Mul]umesc, Firmin. M` duc s` v`d dac`
domnul Jean-Jacques este acolo.
Era \nc` iarn`. |n natur`, nimic nu se
trezise iar la via]`. Totu[i, la acea or` din
mijlocul zilei, soarele trimitea raze de o
c`ldur` pl`cut`. Irene \[i descheie gulerul
mantoului. Sângele \i reveni \n obraji. Acum,
nu mai era gr`bit`. Mergea \ncet, pl`cându-i
s` admire peluza frumos \ntre]inut`. O lu` pe
aleile mici [i se \ndrept` spre bazin.
Era locul ei preferat din parc. De câte ori
avusese cu Jean-Jacques acolo discu]ii
interminabile, a[eza]i amândoi pe banc`, nu
departe de Statuia Frumuse]ii.
Se gândi c` aceast` gr`din` va deveni
curând proprietatea sa, c` va fi regin` acolo [i
o bucurie nespus` o cople[i, alungându-i
tulbur`rile [i nelini[tile. Aceast` dorin]` de
posesiune o avea nu din mândrie, ci
gândindu-se la libertatea sa de ac]iune, la
orele de dragoste din care-i va fi format` via]a

80
\n aceast` locuin]` pe care o va \mp`r]i cu
Jean-Jacques.

***

Brusc, \i ajunser` la urechi zgomote de


voci, mai \ntâi vagi, apoi mai distincte... Un
hohot de râs lung [i argintiu trecu prin aerul
lini[tit, ca un pocnet de bici. Acesta \i biciui
dureros inima. Sl`bit`, se rezem` cu spatele
de un copac, pu]in mai retras de alee. |n fa]a
ei, la câ]iva pa[i, Jean-Jacques [i Claire st`teau
\n picioare \n fa]a statuii, cu bra]ele \nl`n]uite
\n jurul taliei.
Putea s`-i vad` [i s`-i aud`, f`r` s` fie z`rit`,
cu condi]ia s` nu-[i piard` curajul.
Jean-Jacques spunea:
– Aceast` statuie este \ntr-adev`r foarte
frumoas`. Mi se pare, Clairette, c` n-am
privit-o niciodat` atât de bine. V`d cum o
pune \n valoare aceast` lumin`.

81
– Da... dar eu o consider lipsit` de
expresie. Privirea pare fix`, stins`... iar trupul
f`r` via]`. Ia te uit`, seam`n` cu Irene.
Fa]a contelui se crisp`.
– Da, \i seam`n`: cel pu]in a[a presupun,
ad`ug` cu o voce trist`. Aceea[i puritate a
liniilor, acela[i mod admirabil de a ]ine
capul.... aceea[i r`ceal` de piatr`.
– Jean-Jacques, Jean-Jacques, nu este
posibil, spune, n-ai s-o iei de so]ie? |nc` o mai
iube[ti? R`spunde-mi, te conjur...
Clairette se ag`]ase de umerii v`rului s`u.
Ochii plini de lacrimi implorau.
|n acea clip`, tân`rul b`rbat o strânse la
piept [i, de foarte aproape, \i spuse cu t`rie:
– Nu [tiu decât un lucru, Clairette, c` nu
m` mai pot lipsi de tine... de parfumul t`u...
de s`rut`rile tale. {tiu de asemenea c` sunt
foarte vinovat fa]` de domni[oara Monsabré.
Trebuie s`-i vorbesc [i s`-i cer s`-mi \napoieze
cuvântul dat. Ah! De ce, de ce seam`n` astfel
cu aceast` statuie?

82
Prad` unei puternice emo]ii, Jean-Jacques,
cu fa]a crispat`, cu mâinile \ntinse spre
marmura frumoas` pe care o privea, tulburat
de o lupt` interioar`, \[i rosti discursul ca pe
o blasfemie:
– Frumuse]ea asta! Pe soclu este scris
"FRUMUSE}EA". Mama a cump`rat odinioar`
aceast` oper` de art` a unui artist al c`rui
talent \i pl`cea. Se inspirase dintr-o poezie a
lui Baudelaire. Cuno[ti acele versuri, micu]`
Claire? Exist` o strof` gravat` la picioare,
al`turi de semn`tura sculptorului. Ah! poet,
artist, vis`tor nes`buit, te-a entuziasmat oare
aceast` rigiditate? Da, este frumos, este
frumos. Ascult`.
{i Jean-Jeacques recit`:

"Sunt frumoas`, o muritori! ca un vis din


piatr`,
{i sânul meu de care s-au lovit to]i pe rând,
Este f`cut pentru a-i inspira poetului o
dragoste
Ve[nic` [i t`cut`, asemenea materiei.

83
Tronez peste cer ca un sfinx ne\n]eles:
Iubim o inim` de ghea]` cu albe]a lebedelor
Ur`sc mi[carea care deformeaz` liniile
{i nu plâng niciodat` [i nu râd niciodat`.

Poe]ii \n fa]a \nf`]i[`rii mele importante


Pe care am \mprumutat-o de la cele mai
mândre monumente,
|[i petrec zilele \n studii austere.

C`ci am, pentru a-i fascina pe ace[ti aman]i


docili
Oglinzi pure care fac toate lucrurile mai
frumoase:
Ochii mei, ochii mei mari cu lumini eterne!"

Cuprins de exaltare, continu`:


– Dar ce este oare aceast` frumuse]e
insensibil` [i crud`, \n care nu palpit` o inim`
nici cât \ntr-o statuie? Irene, m-ai min]it, m-ai
\n[elat cu frumuse]ea ta care este doar \n
aparen]` vie. Cel pu]in statuia aceasta nu

84
promite nimic. {tiu c` nu tr`ie[te, c` nu se va
anima niciodat`. Dar tu, am crezut \n tine! {i
nu e[ti nimic... nimic decât marmur`, o piatr`
de mormânt!
Claire deveni palid`:
– Jean-Jacques, dac` vorbe[ti astfel, o
iube[ti \nc`. Suferi [i o regre]i.
– Nu, iubito, este ultima tres`rire a
orgoliului masculin. Dar adev`rata frumuse]e
este cea care palpit`, care vibreaz` [i tresare.
Adev`rata frumuse]e e[ti tu, Clairette a mea,
surioara mea dintotdeauna... mai mult decât
logodnic`.... so]ia mea.

***

Aproape nebun`, Irene alerg` pân` la


castel.
|n clipa \n care ajunse la treptele de la
intrare, contesa des Landes cobora din
ma[in`:

85
– Am fost s` te iau, Irene, dar plecasei deja.
Dar ce ai? E[ti foarte palid`.
Uimit`, contesa o privi cu aten]ie pe Irene
Monsabré care, ]eap`n` \n demnitatea sa, se
str`duia s`-[i ascund` tulburarea. Jignirea de
a nu fi fost \n]eleas` se ad`uga r`nirii din
dragoste. Dar, cu inima b`tându-i \ngrozitor,
r`mase totu[i statuia Frumuse]ii, impasibil` [i
rigid` \n atitudinea ei glacial`.
Doamna des Landes \n]elese. Se duse s`-i
vorbeasc`, \ntinzând bra]ele. Dar Irene \i
preveni gestul:
– V`d c` a]i ghicit. De altfel, Jean-Jacques
v` va explica el \nsu[i. Ne-am \n[elat
amândoi... Nu mai doresc decât un lucru, s`
fie fericit!
– Dar tu, draga mea copil`? {tiu c` \nc` \l
iube[ti. {tiu de asemenea c` va regreta mai
târziu ceea ce a f`cut ast`zi. Oare ce putere
invizibil` se poate opune astfel fericirii
oamenilor?
Irene r`spunse grav:

86
– Doamn`, doar eu sunt vinovat` de tot:
n-am [tiut... sau n-am putut s` p`strez inima
care mi s-a oferit. Nu v` pot spune altceva.
– Te \n]eleg, Irene, [i te plâng. E[ti \nc`
tân`r`... de asemenea [i el, din p`cate, e
foarte tân`r! {i cine [tie ce v` rezerv` viitorul!
Irene zâmbi \ncet [i trist, ceea ce d`du un
farmec deosebit fe]ei sale frumoase:
– Viitorul meu, doamn`? Este de a
\mb`trâni lâng` mama. Nu m` voi c`s`tori
niciodat`.
"Nu m` voi c`s`tori niciodat`"... "Nu voi
mai iubi niciodat`" Sunt fraze care se rostesc
\ntotdeauna \ntr-o decep]ie din dragoste.
Banale, desigur, dar care dovedeau c` se
pusese toat` \ncrederea [i toat` via]a \n
mâinile unei fiin]e. |n acele minute, cuvintele
consolatoare nu serveau la nimic. Doar timpul
putea ac]iona: el este marele remediu pentru
inimile dezam`gite.
Totu[i, rostindu-le, Irene avu imaginea
tân`rului b`rbat care, timp de o sear`, \i
d`duse iluzia c` nu era logodit` cu un altul.

87
I se p`rea c` evenimentele din via]a sa se
desf`[urau pe dos.
Poate l-ar fi putut iubi pe Raymond
Darbois, dac` i-ar fi ie[it \n drum \nainte de
Jean-Jacques.
Dar fu o amintire scurt`, ca un u[or regret.
Jean-Jacques fusese cel pe care-l iubise
\ntotdeauna, singurul pe care-l putea iubi...
Doamna des Landes respect` câteva clipe
t`cerea tinerei fete, apoi continu`:
– Mica mea Irene, ]i-am repetat deseori c`
voiam s` fiu pentru tine o adev`rat`
prieten`... |]i place s` tr`ie[ti \n singur`tate;
din acela[i motiv \mi place [i mie la Aulnes.
Vino uneori s` te odihne[ti lâng` mine când
vei fi obosit`, când vei fi foarte trist`. Fiul
meu va pleca [i voi fi [i eu p`r`sit`. Voi avea
nevoie de tine...
– Oh, nu! doamn`, nu la Aulnes! Am nevoie
de lini[te deplin`... {i apoi, nu voi putea s-o
las prea mult pe biata mea mam`, care nu se
va consola!

88
– Ei bine, voi veni eu s` te v`d, mica mea
prieten`, [i \]i promit s` nu-]i vorbesc despre
Jean-Jacques... dac` asta \]i face r`u... dar te
\ntreb doar dac` nu-i repro[ezi asta?
– Oh! doamn`, nu-i repro[ez. Nici unul
dintre noi nu este vinovat. Asta este soarta!
Irene \l iubea prea mult pe viconte pentru a
avea o cât de mic` ranchiun` \mpotriva lui.
Suferea profund \n sinea sa [i nu f`cea pe
nimeni r`spunz`tor de durerea sa. Pe nimeni?
Ba da, \n adâncul fiin]ei sale avea totu[i o
u[oar` ranchiun` \mpotriva naivei doamne
Monsabré. Se gândea cu triste]e c` educa]ia
primit` f`cuse din ea o fiin]` anormal`, care
nu avea nici m`car puterea s` se revolte [i s`
ac]ioneze urmându-[i impulsurile.
Doamna des Landes t`cuse. Dar, \n ochii
s`i, Irene avu impresia c` cite[te imaginea
propriilor gânduri. |ncheie brusc
\ntrevederea:
– Ierta]i-m`, doamn`, nu m` simt bine. La
revedere, doamn`. Adio.

89
Sim]ind c` suspinele o sufoc`, o lu` la
fug`... [i disp`ru rapid ocolind un boschet.
|n acea clip`, vocea contelui r`sun` din
vestibul:
– Ei bine, spuse acesta vesel, ast`zi nu se
m`nânc` de prânz? {eful personalului este
nelini[tit. Irene n-a sosit? Unde sunt copiii?
Sunt dispus s` petrecem carnavalul cum se
cuvine. Doamn` so]ie, accepta]i-mi bra]ul.
Jean-Jacques [i Claire ap`rur` la rândul lor.
– Bun` ziua, nepoat`! Nu cân]i? Este
uimitor, mic` privighetoare! Oare nu-]i face
pl`cere s` fii domni[oar` de onoare la cea mai
frumoas` nunt` pe care au v`zut-o vreodat`
pere]ii din Saint-Avertin? {i sper c` ast`zi ve]i
hot`r\ data nun]ii. M-am s`turat s` tr`iesc \n
aceast` a[teptare [i s`-mi amân c`l`toria \n
sud, pentru a-]i face pl`cere, fiule.
Cu o voce ferm`, Jean-Jacques r`spunse
privind-o pe Clairette, ai c`rei ochi str`luceau
de pl`cere.
– Da, tat`. Vom fixa ziua nun]ii pentru cât
mai curând posibil.

90
***

O lun` mai târziu, \n mica biseric` din


Saint-Avertin se celebra c`s`toria lui
Jean-Jacques des Landes cu Claire d'Ermonte
"\n cea mai strict` intimitate".

91
Capitolul 6

Trecuser` aproape doi ani din prima zi \n


care contesa des Landes le primise la Aulnes
pe domni[oara [i pe doamna Monsabré.
Era o sear` trist` de noiembrie.
Doamna des Landes, a[ezat` \ntr-un fotoliu
larg [i adânc, \n salon, ]inea \n mân` o
scrisoare deschis` [i privirea a]intit` cu
\ngrijorare asupra so]ului s`u.
Dup` o clip` de t`cere, contele des Landes,
care de un timp ridica din umeri \n fiecare
secund`, cu un gest agitat [i nervos, l`s` s`-i
izbucneasc` mânia:

92
– Chiar nu te \n]eleg, drag` prieten`, de ce
po]i fi mâhnit`. Anul trecut, fiul t`u s-a
c`s`torit cu veri[oara lui, dup` o gre[eal`
stupid` de sentimentalism [i o logodn`
ridicol`... o gre[eal` nu este o nenorocire, de
vreme ce este recunoscut` [i reparat` la timp.
|n ceea ce m` prive[te, am fost \ncântat de
deznod`mânt. Oare n-ai primit ve[ti excelente
din timpul c`l`toriei copiilor? {i dup` ce s-au
instalat la Paris, Claire nu ]i-a descris fericirea
ei de a se afla \n capital`? Cel pu]in asta mi-ai
spus la fiecare scrisoare primit`... Iat` c` afli
de na[terea unei nepo]ele [i pari
dezn`d`jduit`! Acum, chiar nu te \n]eleg!
– Nu, nu \n]elegi, drag` prietene, c`
Jean-Jacques nu este [i n-a fost fericit
niciodat` de la c`s`toria sa. De ce? Ah! doar
b`nuiesc! Clairette nu era so]ia care-i trebuia.
C`s`toria aceasta a fost consecin]a unei
ne\n]elegeri, una dintre acele ne\n]elegeri
care aduc nefericirea mai multor fiin]e... Dac`
fiul nostru nu s-a \ntors la Aulnes de zece
luni, este pentru c` nu voia s`-mi arate

93
durerea sa, pentru c` voia s`-mi ascund`
lucruri pe care, din p`cate, doar le b`nuiesc!
Dar am citit printre rânduri \n fiecare dintre
scrisorile sale! Am citit de asemenea \n acea
drag` [i b`trân` inim` a s`rmanei m`tu[i
d'Ermonte, abandonat` \ntr-o trist`
singur`tate... {i \n aceast` scrisoare, chiar [i
\n aceast` scrisoare care ar trebui s` exprime
doar bucurie \n jurul acestei na[teri.
– Drag` prieten`, \ntotdeauna exagerezi!
– Dar nu vreau ca fiul meu s` sufere! |i simt
strig`tele de dezn`dejde \n fiecare cuvânt.
Ascult` a[adar ceea ce ne m`rturise[te ast`zi
[i s` nu-mi spui, ca alt` dat`, c` trebuie s` te
ocupi de câinii t`i!
Contesa citi \ncet:

"Drag` mam`,

Aceast` scrisoare te va surprinde [i,


\ntr-adev`r, nu [tiu cum s`-]i anun] un
eveniment pe care nu te-am l`sat s`-l
b`nuie[ti: ni s-a n`scut o feti]`, o mic` [i

94
frumoas` Christine, s`n`toas` \n ciuda... \n
sfâr[it, nu vreau s` vorbesc despre ceea ce
]i-am ascuns pân` acum. De câtva timp,
Clairette m-a nelini[tit foarte mult. Caracterul
s`u indiferent nu se putea obi[nui cu gândul
maternit`]ii [i nu avea grij` deloc de s`n`tatea
sa. Dar pân` la urm`, totul s-a terminat cu
bine. Este \ns` atât de sl`bit`, \ncât \i va fi
imposibil s` se ocupe de copilul s`u. A[a c`,
mam`, m-am gândit c` micu]ei mele Christine
\i va fi bine lâng` tine, \n aerul curat al
frumoasei noastre regiuni, mult mai bine
decât oriunde \n alt` parte. Doctorul mi-a
g`sit o doic` s`n`toas` [i \]i cer s` le prime[ti
pe ea [i pe micu]a noastr`... nepoata care v`d
c` \]i va sem`na.
Le voi aduce s`pt`mâna viitoare, când
starea Clairei nu va mai fi \ngrijor`toare.
Spune, nu m` vei refuza mam` drag` [i nici
tata? V` implor pe amândoi!
...{i, ca atunci când eram b`ie]el [i \]i
m`rturiseam necazurile mele de licean, \]i voi
spune prin viu grai, \n am`nunt, via]a mea de

95
când te-am p`r`sit. Mam`, privind bebelu[ul
care scânce[te \n leag`nul s`u, simt o emo]ie
ciudat` care m` cople[e[te [i \n acela[i timp
mi-e team` de viitor. Oh! cât \mi va fi de
pl`cut s` m` odihnesc câteva zile \n locuin]a
noastr` drag`! s` reg`sesc lâng` tine for]`,
curaj... poate resemnare!
Mam`, iart`-l pe s`rmanul t`u copil care
[i-a distrus via]a...
Acum, c` r`suflarea mea a trecut \ntr-o mic`
fiin]` care m` va duce mai departe, \n]eleg cu
atât mai bine propria mea inim` [i firea
omeneasc`!
Mam`, am ochii plini de lacrimi. Mi-e dor
de bra]ele tale care s` m` legene...
V` s`rut pe tata [i pe tine cu toat`
dragostea mea profund` de fiu.

Jean-Jacques."

Doamna des Landes suspin`:


– Acum \n]elegi c` este nefericit?

96
– La drept vorbind, f`r` s` te jignesc, este
un sentimental ca [i tine, drag` prieten`. Este
emo]ionat de na[terea copilului [i
dramatizeaz` ce simte: chiar [i \n existen]a
celor mai bune c`snicii nu exist` ve[nic doar
cuvinte dulci. Ei bine, Jean-Jacques este
b`rbat! [i va ra]iona cum trebuie! Are o
so]ioar` fermec`toare, cu o fire vesel`, mereu
bine dispus`. Sunt boga]i. Trebuie s` fie
ferici]i. Nu face fa]a asta trist`: du-te [i scrie-i
fiului t`u c` Aulnes o va primi cu bra]ele
deschise pe domni[oara Christine! Iat`-m`
bunic! Ce bucurie s-o fac pe aceast` micu]` s`
sar` pe genunchii mei! Sunt \n stare s` renun]
la vân`toare, pentru a r`mâne cu ea.
Contesa ie[i din \nc`pere f`r` s` r`spund`.
S`-i scrie lui Jean-Jacques tot ce inima sa,
singurul lui refugiu, \i dicta pentru a-l
\ncuraja.
Iat` c` \n]elegea trecutul, descoperea
suferin]ele [i revedea evenimentele.
Gândul o duse la acea zi de l`sata secului,
\n care Irene Monsabré rupsese logodna [i

97
când lucrurile se precipitaser`; fiul s`u \i
m`rturisise fr`mânt`rile [i, \n ciuda atrac]iei
pe care o sim]ea pentru Clairette, durerea
profund` din sinea sa c` renun]a la un ideal
pentru a accepta inevitabila realitate. Pentru
c` nu putuse totu[i face altfel. Mai mult decât
atrac]ia, datoria \l lega acum de veri[oara sa.
Jean-Jacques [i Claire f`cur` tradi]ionala
c`l`torie de nunt` sub cerul Italiei. Apoi se
duseser` [i se stabiliser` la Paris.
Erau amândoi epuiza]i de via]a agitat` pe
care o duseser` timp de dou` luni. Se temeau,
f`r` s-o spun`, de un repaus pe care-l doreau
totu[i.
Erau lipsi]i de sinceritate unul fa]` de
cel`lalt. Uni]i de pasiune, \nc` se \n[elau [i nu
voiau s` admit` c` aceasta sc`zuse.
Vicontele [i doamna des Landes \[i
organizar` via]a \n re[edin]a lor din cartierul
Muette. Pentru a-[i g`si o ocupa]ie,
Jean-Jacques se preocupa de studiul complicat
al specula]iilor bursiere.

98
Claire nu se gândea decât s` str`luceasc` \n
lumea parizian`, nou` pentru ea.
Curând, nu mai avur` nimic s`-[i spun`.
Amintirile din copil`rie, prietenia de
odinioar`, disp`ruser` sub atrac]ia fizic`.
Acum erau doi str`ini.
Când Claire sim]i primele semne ale
maternit`]ii, \i f`cu o scen` violent` lui
Jean-Jacques. Nu voia s` aib` copilul! Nu, nu,
era prea ridicol... atât de tân`r`! [i deja
necazuri, griji, suferin]`... Nu va putea profita
de succesele sale de femeie tân`r`! Va trebui
s` r`mân` acas`, s` nu vad` pe nimeni... s` fie
bolnav`! s` renun]e s` mearg` la bal!
Plânse mult.
– Haide, Clairette, asta va fi fericirea
noastr`... leg`tura mai puternic` decât orice
dintre noi. Tinere]ea [i s`n`tatea ta bun` vor
suporta bine \ncercarea [i dup` aceea vei fi [i
mai fermec`toare. Iar eu te voi iubi [i mai
mult... Accept` cu bucurie, te implor.
Ad`ug`, zâmbind:

99
– {i, ei bine, maternitatea nu opre[te via]a
unei femei, o completeaz`. Totu[i, vom
primi.... vom merge la teatru....!
Printre lacrimi, Claire r`spunse:
– Nu vreau, voi fi urât`...
|n revolta sa, \i arunc` aceste cuvinte:
– Dragul meu, dac` voiai copii, trebuia s`
te c`s`tore[ti cu Irene Monsabré.
Jean-Jacques \i prinse \ncheietura mâinii,
pe care o strânse \ntre degetele puternice
pân` o duru:
– |]i interzic s` vorbe[ti despre ea, auzi...
S` nu mai roste[ti niciodat` acest nume!
Claire ridic` din umeri [i nu r`spunse.
Dar din acea zi, certurile dintre ei ap`reau
deseori.
Claire afi[a o asemenea independen]` \n
comportament, \ncât vicontele fu ofensat.
S`n`tatea sa se resim]i \n urma impruden]elor
de tot felul pe care le comitea, din sfidare.
|[i f`cu toalete extravagante cu scopul de
a-[i ascunde starea ridicol`, spunea ea. Cum
era foarte bogat`, avea un nume ilustru [i, \n

100
societate era amabil` [i vesel`, lumea fu
indulgent`. {i merse chiar pân` la a o declara
"foarte curajoas`". B`rba]ii o \nconjurau cu
aten]ii. Era s`rb`torit` [i adulat`.
Jean-Jacques suferea \n t`cere supliciul.
Pasiunea i se stinsese treptat, pentru a face
loc unei mile nesfâr[ite. |n fiecare zi,
surprindea pe fa]a Clairettei tot mai multe
semne ale \nr`ut`]irii s`n`t`]ii sale. Avea
certitudinea c` nu va rezista mult timp unei
asemenea vie]i.
|n timp ce visase s-o r`sfe]e mai mult \n
"c`minul" confortabil, o vedea ducând acea
via]` agitat` [i nes`n`toas`, \n exterior.
Tremura mai mult pentru copil decât pentru
mam`!
Dar, sfaturi sau mustr`ri, totul era inutil.
Claire se sup`ra [i \[i sporea repro[urile când
\ncerca s-o fac` s` asculte de ra]iune.
Jean-Jacques dorea lini[te. Era datoria lui,
\[i spunea, s` evite ceea ce-i putea provoca
nervozitate Clairei. Nu se duse la Aulnes, \n
ciuda dorin]ei mari de a-[i s`ruta mama. Cum

101
ar fi interpretat contele [i contesa des Landes
[i buna domni[oar` b`trân` d'Ermonte o
desp`r]ire a tân`rului cuplu? Nu, nu, va salva
aparen]ele. Va suferi singur.
|n aceast` agita]ie interioar` o v`zu
Jean-Jacques pe Christine venind pe lume.
Tinere]ea [i for]a neamului d'Ermonte
\nvinseser`...
"Când apare copilul...", este ca zeorii care
se ridic` \n suflete. Dureri, lupte, ur` [i
mânie, suferin]e de orice fel, totul dispare \n
fa]a fl`c`rii unei noi vie]i care se aprinde!
Lâng` un leag`n, mâinile se unesc, au loc
\mp`c`ri.
Jean-Jacques plânse, \n genunchi \n fa]a
Clairei. Lacrimile sale udar` mâinile diafane
ale tinerei mame care p`rea s` doarm` [i s` nu
vad` nimic din ce se \ntâmpla \n jurul patului
s`u.
R`mase astfel timp de mai multe zile,
inert`, indiferent` \n aparen]`, ner`spunzând
când voiau s`-i pun` copilul \n bra]e.

102
Doctorul se nelini[ti [i reflect` \ndelung
examinând bolnava:
– Este ciudat` aceast` apatie, \i spuse el
vicontelui. Totu[i, nu are febr`... pulsul este
foarte regulat. Cere de mâncare prin semne,
este adev`rat... S` fi avut un [oc cerebral?
|n zadar o cople[ea Jean-Jacques pe Claire
cu tandre]e [i aten]ii, \n zadar \i vorbea \ncet,
murmurându-i cuvintele dezmierd`toare pe
care o femeie \i place s` le aud`...
ar`tându-i-o pe Christine, p`pu[a mi[c`toare,
a c`rei vedere, de obicei, f`cea s` se topeasc`
sufletul unei mame... Nu putu vedea nici
m`car o dat` privirea Clairei a]intindu-se
asupra lui sau a fiicei sale.
|n sfâr[it, \ntr-o sear`, a dou`sprezecea
dup` cea dureroas`, se afla singur cu so]ia.
Infirmiera ie[ise. Christine dormea. Totul
p`rea lini[tit. Era clipa confiden]elor, a
deschiderii inimii.
Jean-Jacques se a[ez` pe marginea patului.
Lu` \n mâinile sale fierbin]i mâna rece a
Clairei. El era cel care avea febr`!

103
giannijollys

– Clairette iubito, \i murmur`. Prive[te-m`,


te conjur. Vorbe[te-mi... S` uit`m tot ce ne-a
f`cut r`u. S` o lu`m de la cap`t, vrei?
Aminte[te-]i de Aulnes. Gânde[te-te la ce ne
leag` de acum...
Clairette deschise ochii [i, de data aceasta,
privirea i se a]inti asupra lui Jean-Jacques. |n
acea privire nu era decât indiferen]`. {i, \ncet,
c`utându-[i cuvintele ca [i când, \n ciuda a
tot, voia s` evite s` produc` prea mare durere,
spuse cu o voce f`r` inflexiuni.
– Jean-Jacques, nu-mi cere nimic... M` simt
atât de obosit`... totul m` plictise[te [i m`
obose[te... a[ vrea s` plec foarte departe...
– Nu este posibil, Claire, nu po]i fi atât de
insensibil`. N-ai pentru mine nici o urm` de
afec]iune. {i Christine?
– N-am vrut s` fiu mam`... Ia o doic`. Du
copilul la p`rin]iii t`i... F` ce vrei... Eu nu mai
am curaj.
|n ochii Clairei str`luci o lic`rire metalic`,
ce-i f`cu team` so]ului s`u.
– Claire, \]i vei rec`p`ta puterile.

104
Las`-m` s` te \ngrijesc. Ai \ncredere \n mine.
Tân`ra femeie \ntoarse capul. Jean-Jacques
avu o trist` b`nuial` care-i strânse inima.
Prinse cu brutalitate mâinile so]iei sale [i o
oblig` s`-l priveasc`:
– Clairette, \mi ascunzi ceva? Iube[ti pe
altcineva...
– Poate... Da, nu [tiu... las`-m`!
Mai \ntâi, vicontele fu cuprins de mânie [i
mândria i se trezi. Apoi, \n fa]a fiin]ei slabe
care era Claire pentru el, nu mai avu decât
mil`... Era doar o bolnav` care trebuia s` se
vindece...
|n acea clip`, Christine se trezi \n p`tu] [i
\ncepu s` plâng`.
– M` obose[te, spuse Claire, cu voce slab`.
De ce v` \nc`p`]âna]i s-o l`sa]i \n camera mea?
Ia-o, te rog...
Jean-Jacques era disperat, descurajat,
\nvins. Nu avu for]a s` lupte, s` protesteze din
nou.
Destinul s`u era s` fie nefericit... o trist`
resemnare \l cuprinse, ca un narcotic.

105
***

Raymond Darbois nu era doar ziarist, ci [i


un pictor de talent.
Ultima sa pânz` fusese acceptat` la Salonul
de toamn` [i fusese premiat`; era portretul
directorului ziarului s`u [i renumele unuia,
ajutase cu siguran]` reu[ita celuilalt.
Succesul fu consacrarea lui Raymond ca
portretist "la mod`". Fu curând primit \n
saloanele mondene, fiindu-i comandate
portretele celor mai cunoscute personalit`]i.
{i astfel \l cunoscu tân`ra pereche des
Landes.
Raymond fu imediat interesat de chipul
nobil [i amuzant al tinerei contese.
Jean-Jacques fu obligat s` consimt` s` aib` loc
ni[te [edin]e de pozat pentru o pânz` care
trebuia s` fie, dup` spusele Clairei, o reu[it`
perfect`.

106
Totul se [tia \n culisele saloanelor [i
artistul nu putu s` nu aud` povestea
c`s`toriei vicontelui des Landes cu veri[oara
sa, dup` ce rupsese discret logodna cu
frumoasa Irene Monsabré.
Prima mi[care a lui Raymond fu s` se
gândeasc`, pl`cut emo]ionat:
– Irene liber`! Oare n-a[ putea s` sper din
nou?
Dar mai [tia c` tân`ra fat` se \nchisese \n
triste]ea sa. Se murmura c` era \ndr`gostit` de
viconte [i c` nu se va consola niciodat`.
Raymond d`du \napoi \n fa]a \ncerc`rii de a
o cuceri. Nu se sim]ea dispus s` panseze o
ran`; orgoliul s`u se revolta \mpotriva acestui
rol. {i apoi, nu era admirat de to]i, nu va
putea s` aleag`, evident, ca so]ie o fat` tân`r`
din clasa de mijloc, ce-i va aduce [i avere pe
lâng` iubire?
Era ame]it de succes.
|n plus, iat` c` vicontesa des Landes \l
remarcase [i-i f`cea mutri]e cochete care-l
\ncântau.

107
Se l`s` \n voia \ntâmpl`rii [i p`rea c` nu
observ` primirea mai degrab` rece pe care i-o
f`cea Jean-Jacques... Oare nu din cauza
vicontelui des Landes fusese obligat, doar
acum câteva luni, s` renun]e la o tân`r`
care-i pl`cuse atât de mult?

***

Când Jean-Jacques se \ntoarse la Paris,


dup` ce-[i dusese feti]a la Aulnes, servitorii \l
a[teptau speria]i:
– Doamna a plecat de dou` zile, f`r` s`
spun` unde se duce!
Cu toate c` se a[tepta la orice, dup` ultima
m`rturisire a Clairettei, lovitura fu dur` pentru
viconte. Totu[i, voia preciz`ri. C`ut`... r`scoli
prin hârtiile pe care so]ia sa neglijase s` le ia
sau s` le distrug` [i curând, adev`rul \i ap`ru
limpede: plecase cu Raymond Darbois! Pentru
acel b`rbat \[i p`r`sise c`minul [i copilul!

108
Durerea lui Jean-Jacques fu cu atât mai
profund` cu cât \[i spuse: "S`rmana micu]`,
curând va suferi... Se va plictisi repede de ea,
acest b`rbat al cuceririlor u[oare... Se va
\ntoarce. Da, desigur, se va \ntoarce..."
Dar nici el \nsu[i nu [tia dac` \i dorea
\ntoarcerea.
|[i \ncredin]` casa \n grija servitorilor,
spunând c` se va duce un timp s` locuiasc`
\mpreun` cu so]ia [i fiica sa, la p`rin]ii lui, [i
c` le va trimite ordine. Apoi, se hot`r\ s`
c`l`toreasc`. Via]a prea lini[tit` din Aulnes ar
fi fost nefast` nervilor [i inimii sale. Atâta
timp cât era bebelu[, mica sa Christine nu
avea nevoie de prezen]a lui. Era obiectul
\ngrijirilor atente, acolo! {i apoi, nu voia s` se
apropie de Irene. {tia bine c` nu va rezista
dorin]ei dureroase de a o vedea. Se sim]ea
vinovat fa]` de ea [i cu toate acestea \i
repro[a... Avea mintea plin` de repro[uri pe
care nu s-ar fi putut \mpiedica s` i le adreseze.
|i scrise mamei pentru a-i \mp`rt`[i aceast`
hot`râre [i a i-o \ncredin]a pe Christine.

109
"Nu vreau s` v` \ntristez tuturor via]a. M`
voi \ntoarce printre voi cu so]ia mea, sau
vindecat de r`ul ce m` mistuie".
{i plec` prin Europa.
Irene era, acum, singur` pe lume.
Doamna Monsabré murise, epuizat` de o
boal` ce o f`cuse apatic`, neurastenia ce o
cuprinsese la ruptura logodnei fiicei sale.
|n ciuda energiei Irenei care, f`r` s` se gân-
deasc` la ea \ns`[i, f`cu tot ce putu pentru a-i
reda mamei sale dragostea de via]`.... \n ciuda
c`l`toriilor, a distrac]iilor, a tratamentelor de
tot felul care epuizar` resursele b`ne[ti ale
celor dou` femei, doamna Monsabré nu-[i
revenise din lovitura care o r`nise atât de
puternic.
Drept orice avere, Irene poseda acum
câteva bibelouri, mobile vechi, b`trâne [i
pre]ioase, amintiri de familie, pe care le
depozitase \ntr-o modest` camer` \nchiriat` la
periferia ora[ului, dup` lichidarea atelierului
de croitorie.
Oare ce va face?

110
Pentru ea, nu exista decât o singur`
resurs`: s`-[i foloseasc` facult`]ile
intelectuale.
Dup` dou` luni de c`ut`ri, g`si un loc de
domni[oar` de companie [i guvernant` a
copiilor la doamna Durtel de Bongard.
De când mama sa nu mai era pe aceast`
lume, Irene se schimbase mult! Nu mai avea
acea expresie nedeslu[it`, acea privire mereu
sfioas`, parc` absent`, \ndep`rtat`. Gesturile
aveau mai mult` \ncredere. Singur` pe lume,
devenise con[tient` de responsabilit`]ile sale.
Masca de statuie, \ntotdeauna perfect` [i
superb`, se ridicase u[or sub \ndemnul
sentimentelor pe care tân`ra nu le mai c`uta
s` le \n`bu[e.
A[a se afirm` deseori personalitatea
copilului când dispare autoritatea. A[a se
formeaz` ascensiunea genera]iilor: tat`l
pleac`, fiul merge \nainte. Devine capul, când
nu fusese decât mâna. Trebuie s` tr`iasc`, s`
lupte singur, \n deplin` mul]umire.

111
Irene nu ezit` s` accepte postul care i se
oferi, f`r` s` ]in` seama de amorul propriu;
v`zuse de mai multe ori la Aulnes familia
Bongard, care era legat` de familia des Landes.
S` intre din nou \n cercul celui pe care-l
iubea \nc`, aprindea \n ea o lic`rire de
speran]`. |n adâncul gândurilor sale, de[i o
nega, cultiva o mic` floare \n \ntuneric... s` se
apropie iar de Aulnes... s`-l revad` pe
Jean-Jacques!
Pentru c` destinul \i oferi acel loc, nu-l
refuz`.
Afl` \n acela[i timp despre na[terea
Christinei, prezen]a feti]ei la castel [i
separarea cuplului.
Triste]ea \i fu imens`.
Va avea oare curajul s` locuiasc` atât de
aproape?
Dragostea nefericit` tr`ia \n ea cu atâta
intensitate!
|[i exprim` cu sinceritate temerile doamnei
de Bongard, care o primise mai curând ca pe
o prieten`, decât ca pe o angajat`.

112
– R`mâi lâng` mine, Irene. |ntr-o zi, te vei
vindeca. Aici te afli la prieteni adev`ra]i, care
te \n]eleg [i te vor ajuta. Doamna des Landes
m-a informat despre ne\n]elegerea care a
existat \ntre tine [i Jean-Jacques. |n ne[tiin]a
ta, ai creat cu stâng`cie o situa]ie penibil`.
Crede-m`, nu trebuie s` mergi \mpotriva firii.
E[ti tandr`, delicat`, rafinat`, dar se pare c`
aceste calit`]i naturale te fac s` ro[e[ti [i
ascunzi totul sub o masc` de r`ceal` [i
indiferen]`. Cum s` nu se fi \n[elat
Jean-Jacques!
Irene nu-[i st`pâni lacrimile.
– Sunt pedepsit` din plin, doamn`. Ce va fi
via]a mea pe viitor? |l iubesc \nc` pe
Jean-Jacques [i suf`r atât de mult s`-l [tiu
nefericit, când eu voiam s`-mi consacru via]a
fericirii sale.
– Recap`t`-]i curajul. E[ti tân`r`. Vei mai
iubi, iar de data aceasta cu simplitate.
Demonstra]iile de prietenie [i de dragoste nu
sunt vinovate decât dac` nu sunt sincere. Este
o gre[eal` s` min]i, chiar ascunzând,

113
diminuând sentimentele, ca [i dimpotriv`,
dac` asemenea foarte multor fiin]e, se
exagereaz` din interes for]a dragostei lor.
Irene sim]i o trist` pl`cere auzind
vorbindu-se despre durerea sa. Se l`s`
convins`.
Dup` câteva s`pt`mâni, cei doi copii, René,
\n vârst` de unsprezece ani [i Annette de [ase
ani, \[i adorau \nv`]`toarea care [tia s`-i
instruiasc` atât de bine f`r` s`-i plictiseasc`...
[i \ntr-o zi, Irene se \ntoarse la Aulnes.
Cum oare s` se sustrag` unei obliga]ii,
pentru c` era vorba s`-[i conduc` elevii la o
petrecere pentru copiii, dat` \n onoarea
Christinei?
Când Irene ]inu feti]a \n bra]e, nu-[i putu
re]ine lacrimile. C`ut` pe tr`s`turile de copil
expresiile tat`lui.
Doamnei des Landes \i fu mil` de aceast`
durere mut`.|ntotdeauna p`trunsese foarte
bine gândurile tinerei! |i vorbi \ncet despre
greaua \ncercare prin care trecea: fiul disperat
\i era departe.

114
{i Irene \[i uit` durerea pentru a o consola
pe cea a mamei. |n dragostea sa devenit`
mistic`, atât era de f`r` speran]`, se gândi c`
era de datoria sa s` fac` tot ce putea pentru a
o aduce pe mam` \napoi acas`.
|ncerc` s` afle dac` aceasta d`duse vreo
veste. Dar, la castel, nu se [tia nimic despre
tân`ra femeie. Se f`cuser` cercet`ri pentru a i
se anun]a moartea m`tu[ii d'Ermonte a c`rei
singur` mo[tenitoare era, dar \n zadar, fie c`
nu putuser` \ntr-adev`r s-o g`seasc`, fie c`
p`strase inten]ionat t`cerea.
{i Irene se gândi cu [i mai mult` triste]e c`
[i Jean-Jacques \[i abandonase copilul.
Treptat, via]a domni[oarei Monsabré se
schimbase. Irene s-ar fi sacrificat cu bucurie
pentru oricare dintre acele fiin]e care tr`iau
\n jurul ei, \n acea lume care se limita la
c`minul familiei Bongard [i la castelul din
Aulnes. Doar acolo se sim]ea p`truns` de
farmecul naturii care-i p`rea diferit`,
str`b`tut` [i sc`ldat` de efluvii necunoscute.

115
Nu se mai sim]ea constrâns`. Mergea spre
fiecare oferindu-[i devotamentul, tandre]ea,
zâmbetul... vocea frumoas` [i cald`, care era
un balsam pentru inimi.
Tr`ia astfel, f`r` s` doreasc` altceva.
|ntr-o sear`, Irene preda o lec]ie de istorie
celor doi copii. Sunetul claxonului unei
ma[ini pe care o cuno[tea bine, o \ntrerupse.
Era limuzina doamnei des Landes. Uimit`,
deoarece contesa nu trebuia s` vin` \n acea zi,
iar domnul [i doamna Bongard ie[iser`, se
repezi pe palierul de la intrare. Doamna des
Landes urc` \ncet treptele [i respira]ia sa
neobi[nuit de sacadat` tr`da \ngrijorarea.
Vorbi imediat, f`r` preambul:
– Jean-Jacques se \ntoarce. Va fi aici mâine.
O telegram` din Paris \mi anun]` sosirea sa.
Irene deveni palid` [i trebui s` se rezeme
cu spatele de perete, atât de sl`bit` se sim]i.
– Se \ntoarce! Singur, doamn`, sau cu
Claire?
– Singur. {tii c` n-am avut ve[ti de la el de
dou` s`pt`mâni. Dar o scrisoare primit` \n

116
aceast` diminea]` m` anun]` c` a p`r`sit
brusc Corsica, unde se stabilise, dup` ce
aflase de la servitori c` so]ia sa se \ntorsese
acas` pentru câteva ore. La Paris n-a putut afla
nimic despre Claire [i vine la Aulnes pentru a
ne consulta asupra a ceea ce trebuie s` fac`...
[i mai ales pentru a o vedea pe Christine! Are
un presentiment sumbru. Noaptea, \n
co[maruri i se pare c`-l strig` Claire.
Scrisoarea este foarte trist`. Acum o or`,
aceast` telegram` mi-a confirmat sosirea sa cu
trenul de mâine diminea]`.
Irene \ntreb`, \n timp ce tr`ia nenum`rate
emo]ii:
– {tie c` sunt aici, c` v` v`d deseori? {tie c`
vin la castel?
– Draga mea copil`, [tie doar c` e[ti
\nv`]`toare la doamna de Bongard. |n
coresponden]a noastr`, nu i-am vorbit despre
tine. N-ar fi folosit decât la a-i face r`u.
– Ave]i dreptate, doamn`.
– De aceea, am venit s`-]i spun c`, f`r`
\ndoial`, este de preferat s` renun]i s` vii s`

117
m` vezi, pân` la noi ordine... [i cum trebuie
s`-i conduci mâine pe copii la mine, n-aveam
timp de pierdut pentru a te anun]a.
– Sunte]i bun`, doamn`... \ntotdeauna
bun` cu mine.
– Draga mea Irene, nu vreau s` suferi mai
mult, nici el, de altfel. Se [tie vreodat` dac` o
iubire este moart`?
Irenei i se p`rea c` totul se n`ruia \n jurul
s`u. Ah! se credea foarte tare când
Jean-Jacques era departe! Dar acum,
gândindu-se c` va fi la Aulnes [i c` ar putea
s`-l \ntâlneasc`, asta o tulbura! |l va evita? Va
avea t`ria s` par` indiferent`? Sau dimpotriv`,
va vrea s` revin` asupra trecutului?
Nu, nu, nu avea dreptul! Chiar dac`
Jean-Jacques n-o mai iubea deloc, p`strase
probabil vreo amintire adormit`, nu trebuia
s-o re\nvie. Tân`rul b`rbat se va consacra
\ntru totul so]iei sale, acelei s`rmane Claire
care... cine [tie, poate era mai nefericit` decât
ea \ns`[i.

118
A[a c`, Irene se resemn`, \nc` o dat`, s` se
sacrifice. Ce o costa cel mai mult, fu c` n-o
mai vedea pe Christine. |ntreg cortegiul de
gânduri triste ap`ru din nou. |n lini[tea
nop]ii, când insomnia o f`cea \n mod
irezistibil s` deschid` ochii, [i-l imagina pe
Jean-Jacques la c`p`tâiul fiicei sale. Vedea
chipul b`rb`tesc aplecându-se asupra
copilei... gura atingând fruntea fermec`toare,
obrajii m`t`so[i, ca [i când ar fi mângâiat-o ea
\ns`[i cu buzele. Era descump`nit` [i plângea
mult.

119
Capitolul 7

Se f`cuser` dou` s`pt`mâni de când


vicontele des Landes era la Aulnes, când
\ntr-o zi, Irene primi o scrisoare a c`rei adres`
[i al c`rui scris \i erau necunoscute. Ezit`
\nainte s-o deschid`. Plicurile vorbesc \nainte
de a-[i dezv`lui con]inutul: parc` gândurile
trec prin hârtie [i ajung deja s` ating`
creierul. Bucurie? Triste]e? Oare ce vor aduce
\n suflet acele rânduri misterioase? Un scris
drag este un zâmbet prietenesc... caracterele
str`ine sunt \ntotdeauna o team`, o
nelini[te...

120
Iat` de ce Irene pip`i câteva clipe aceast`
scrisoare \nainte de a se hot`r\ s-o deschid`.
|n sfâr[it, st`pânindu-[i b`t`ile inimii, citi:

"Domni[oar`, v` scriu aceste cuvinte


pentru a satisface dorin]a unei muribunde.
Sunt infirmier` la clinica F... din Paris. De o
s`pt`mân`, o \ngrijesc pe doamna Claire des
Landes, lovit` de o dubl` pneumonie. M-a
f`cut s` jur c` v` anun], doar pe
dumneavoastr`, \nainte ca so]ul s`u s` afle
ceva. |n plus, nu [tie unde este. A fost plecat`
s`-l \ntâlneasc` \n Corsica. A fost obligat` s`-[i
\ntrerup` c`l`toria, deoarece a fost doborât`
de febr`. Cu mare greutate a ajuns la Paris [i a
fost primit` aici. {ti]i, domni[oar`, c`
bolnavilor le place s`-[i deschid` sufletul...
asta le u[ureaz` pu]in suferin]a fizic`: doamna
des Landes mi-a f`cut unele confiden]e... N-a
\ndr`znit s` se \ntoarc` acas`, ne[tiind
dispozi]iile so]ului s`u \n ceea ce o privea. De
fapt, dore[te cu ardoare s`-l revad` [i s`-i
ob]in` iertarea, deoarece simte c` va muri... {i

121
mi se rupe inima auzind-o strigându-[i fiica \n
delir...
Mi-a vorbit foarte mult despre
dumneavoastr`. "|mi pun toat` speran]` \n
domni[oara Monsabré, mi-a spus. Te implor,
cheam-o [i s` vin` mai \ntâi singur`..." {tiam
doar c` locuia]i la Tours, domni[oar`. Mi-au
trebuit mai multe zile de demersuri pentru a
v` afla adresa [i de aceea v` spun acum s` v`
gr`bi]i: nu trebuie s` ajunge]i prea târziu...!
Trebuie s`-i da]i bolnavei care sufer` atât
de mult bucuria suprem` de a-[i s`ruta copilul
[i de a muri \n bra]ele so]ului s`u. Nu m`
\ndoiesc de noble]ea sufletului
dumneavoastr`, domni[oar`, [i v` a[tept cât
mai curând.
Considera]i-m` a dumneavoastr` devotat`,
Jenny Marquet"

Irene nu avu nici o secund` de ezitare.


Era singur`, doamna de Bongard fiind
plecat` \n acea zi, \nc` de diminea]`, s`-i duc`
pe René [i pe Annette la o prieten` pe o

122
proprietate din Amboise, unde avea loc o
petrecere pentru copii.
O anun]` pe camerist` c` era obligat` s`
lipseasc` [i-i l`s` o scrisoare explicativ`
baroanei.
|[i preg`ti \n grab` o mic` valiz`; \n acea
clip`, singura sa inten]ie era s` ia primul tren
spre Paris, unde murea so]ia lui Jean-Jacques,
unde o chema Claire.
Dar, când fu afar`, cu micul bagaj \n mân`,
\i d`du [oferului adresa castelului din Aulnes.
Era miezul zilei.
Familia des Landes era la mas` când Irene
ajunse la castel. A[a c` fu cuprins` de team`.
Oare pe cine trebuia s` cheme?
Cu Jean-Jacques voia s` vorbeasc`; i se
p`rea c` ar fi [tiut s` g`seasc` vorbele pentru
a-i anun]a vestea, a-i explica lucrurile,
domolindu-i durerea.
Dar trebuia s` i se adreseze mai \ntâi
doamnei des Landes.
Totu[i, nu avu r`gazul s` se gândeasc` mult
timp; l`tratul unui câine \i semnal` prezen]a,

123
\n timp ce pasul s`u f`cu s` scâr]âie pietri[ul
de pe alee, când se apropie de scara de la
intrare.
– Ei bine! ce este, Negro? Vrei s` taci? spuse
o voce binecunoscut`, \n timp ce \nsu[i
Jean-Jacques ap`ru la fereastra sufrageriei.
Irene se opri pe loc, \ncremenit`. A[tept`
câteva secunde la u[`. Dar un servitor \naint`
[i o introduse \n`untru.
Doamna des Landes, stupefiat`, \ntreb`
\ncet:
– Domni[oar` Irene... la ora aceasta... I s-a
\ntâmplat ceva doamnei de Bongard?
Irene f`cu semn din cap c` nu asta era, [i
privirea i se a]inti asupra lui Jean-Jacques.
|n acea clip`, tân`rul b`rbat se apropie de
domni[oara Monsabré [i cu o voce f`r`
inflexiuni, murmur`:
– Oricare ar fi vestea pe care o aduci,
vorbe[te, te implor, domni[oar`.
Irene \ncerc` s` zâmbeasc`.
– Este o scrisoare... \n leg`tur` cu Claire...
cu doamna... \n sfâr[it, cu mama Christinei...

124
este pu]in suferind`.... \n sfâr[it, ar trebui s`
mergem s-o vedem...
Se bâlbâia. Nu putu spune mai mult. Acum,
pe fa]` \i curgeau lacrimi. La cap`tul
puterilor, lu` din po[et` scrisoarea pe care
tocmai o primise [i i-o \ntinse lui
Jean-Jacques.
O t`cere \ngrijor`toare domni \n timp ce
vicontele parcurgea rândurile. Irenei \i era
ciud` pe ea, \[i repro[a brutalitatea gestului!
Ea care venise s` atenueze lovitura pe care
venise s-o dea \n inima b`rbatului, nu putuse,
nu [tiuse s` fie decât un mesager crud.
Dar, aparent, Jean-Jacques \[i reg`si calmul.
Când termin` de citit, trecu foile p`rin]ilor
s`i. Apoi se adres` Irenei:
– Pe tine te cere "EA"... vei refuza s` m`
\nso]e[ti?
|n loc de r`spuns, Irene ar`t` mica valiz`
pe care o a[ezase la picioare.
Contele des Landes nu g`si nimic de spus.
Doamna des Landes nu g`si nici ea nimic
de spus.

125
Doamna des Landes o oblig` pe Irene s`
m`nânce ceva \n timp ce fiul s`u se duse s`
aduc` ma[ina [i Christine era \mbr`cat`.
Se schimbar` pu]ine cuvinte. La ce bun s`
vorbe[ti, când trebuia doar s` ac]ionezi?
Dou` ore mai târziu, pe drumul spre Paris,
trec`torii, nelini[ti]i [i furio[i, se d`deau
\ntr-o parte repede la trecerea unei ma[ini
care p`rea c` \nghite spa]iul. |n limuzina
mare, la volan, Jean-Jacques mergea
nebune[te.
Pe bancheta din spate, Irene, t`cut`, o ]inea
pe genunchi pe micu]a Christine, care
adormise.
Claire \i zâmbi infirmierei [i \[i a[ez`
cuminte capul pe pern`.
Febr`? Nu, [tia bine c` nu mai avea. Inima
\i b`tea atât de slab, \ncât se \ntreba cum mai
putea tr`i \nc`. Mâinile sl`bite r`m`seser`
reci. Se sim]ea atât de obosit`, \ncât ar fi vrut
s` doarm` pentru totdeauna.
Totu[i, \[i re]inea sufletul: trebuia s` mai
r`mân` acolo câtva timp, prizonier al trupului.

126
giannijollys

Privea cu \nc`p`]ânare u[a. A[tepta...


a[tepta... ner`bd`toare, dar sigur` c` dorin]a i
se va \mplini. Brusc, ochii i se luminar`, apoi
se umplur` de lacrimi. Vru s` se ridice \n
capul oaselor, dar infirmiera o oblig` s`
r`mân` \ntins`.
Dar u[a aceea, materie inert` pe care voin]a
sa p`rea c` o animase, se \nvârti \ncet \n
balamale [i ap`ru Irene.
Claire \ntinse bra]ele spre ea.
|n acea clip`, cele dou` femei care
suferiser` atât de mult [i una [i cealalt`, cele
dou` fiin]e sensibile care iubiser` acela[i
b`rbat, una cu sim]urile, cealalt` cu inima [i
ra]iunea, schimbar` un s`rut care le contopi
gândurile \n acela[i avânt de generozitate, de
cedare [i de iertare.
Irene era for]a milostiv`, aplecat` asupra
sl`biciunii. Debordând de energie fizic`,
p`trunse cu privirea ochii mari, str`lucitori,
pierdu]i \n adâncul orbitelor [i care o priveau
cu intensitate.

127
Mai \ntâi schimbar` cuvinte banale, dar ce
pu]in` importan]` aveau vorbele când
sentimentele erau la unison!
– Mica mea Clairette, ce fericit` sunt s` te
g`sesc!
– Ce bun` e[ti c` ai venit!
Un fel de pudoare le f`cu s` evite \nc`
subiectul la care se gândeau amândou`.
Irene ]inea \n mâinile sale calde bietele
degete transparente.
Avu imaginea Clairei d'Ermonte vesel` [i \n
deplin` s`n`tate, a aceleia care o ironizase \n
parcul din Aulnes... Dar alung` acea amintire,
ru[inat` de evocarea acelei clipe...
Claire \i explic` greu actele sale din trecut.
Vocea \i era r`gu[it`. Era obligat` s` se
opreasc` des, pentru a-[i rec`p`ta respira]ia.
– Irene, trebuie s` m` ier]i pentru tot r`ul
pe care ]i l-am f`cut... Oh! da, iart`-m`. Am
ac]ionat din nep`sare, din cochet`rie... [i de
asemenea din orgoliu... Nu [tiam! Dar am fost
atât de crunt pedepsit`! Dac` ai [ti via]a pe
care am dus-o de doi ani...! Irene, voi muri.

128
Asta este sigur... Este foarte bine a[a, pentru
c` ]i-am luat locul lâng` Jean-Jacques. |]i
\napoiez acest loc de so]ie [i mam`. Sunte]i
demni unul de altul. Vreau s` fi]i ferici]i. Nu...
nu protesta. Este dorin]a mea de muribund`,
este testamentul meu!
Cu greutate \n respira]ie, se opri câteva
clipe. Dar v`zând \ngrijorarea Irenei, f`cu
apel la puterea care-i mai r`m`sese, pentru a
continua:
– N-am spus totul \nc`... Irene, ]i-o
\ncredin]ez pe fiica mea... Spune, oh! spune
c` o ve]i pune laolalt` cu copii pe care \i ve]i
avea... o ve]i iubi la fel!
– Clairette, nu spune prostii! Haide, te vei
vindeca. Te vom \nconjura cu atât de mult`
afec]iune, \ncât boala va trece.
Te vei \ntoarce pur [i simplu acas` cu so]ul
[i cu copilul t`u.
Claire o \ntrerupse cu un adorabil zâmbet
supraomenesc.
Doar copiii mici [i muribunzii zâmbesc \n
acest mod. F`r` \ndoial` observ` la fel partea

129
de dincoace [i aceea de dincolo; de unde
venim... [i unde ne ducem...
Aceast` percep]ie a invizibilului d` buzelor,
str`lucirii ochilor, \ntregii fizionomii, o
expresie inexprimabil`.
– S` m` vindec? spuse Claire. Nu, Irene.
Pentru mine, s-a terminat. |]i repet c` \]i
\napoiez locul pe care ]i l-am luat... A[adar,
\mi promi]i? |mi juri... pentru Christine?
– |]i promit tot ce vrei, draga mea.
Apoi, \ncet, aplecându-se mai aproape de
chipul palid, cu o voce st`pânit`, ca [i când se
temea s` nu produc` o emo]ie prea violent`,
spuse:
– Clairette, surioar`... Christine este aici...
cu Jean-Jacques...
– A[adar, m-a iertat! bâigui Claire.
Lacrimile \i alunecau de-a lungul fe]ii
str`vezii. Fu curpins` de hohote convulsive.
– Dumnezeule, gândi Irene cu team`, dac`
va muri deja?
|i tampona tâmplele pe care ap`ruser`
pic`turi de transpira]ie. Lini[tit` câteva

130
secunde, tân`ra femeie zâmbi iar. Foarte
\ncet, dintr-o suflare, spuse ca [i când
r`spundea gândului Irenei:
– Nu, Irene... nu mai suf`r... dimpotriv`,
acum \n mine totul este calm, senin`tate,
chiar bucurie... M` simt sc`ldat` \ntr-o lumin`
imens`... este suprema fericire... Du-te [i
adu-i!

***

{i Claire \[i strânse copila la pieptul


scofâlcit pe care respira]ia aproape nu-l mai
ridica.
Uimit`, feti]a o privea cu team` pe acea
doamn` foarte palid`, pe care n-o v`zuse
niciodat` [i care o acoperea cu mângâieri.
O luar` foarte repede, pentru a nu se
speria, apoi Jean-Jacques r`mase singur cu
so]ia sa.

131
|n acea clip`, cei doi so]i fur` uni]i cum nu
fuseser` niciodat`, cu gândul contopit \n
aceea[i sublim` \n]elegere a vie]ii omene[ti.
Fiin]a care moare, are probabil darul de a
p`trunde \n suflete, deoarece este deja pe
jum`tate eliberat` de materie.
Un mister al acestui minut, hotar \ntre
moarte [i via]`! Trecerea inexplicabil` de la
existen]a material` la existen]a
suprap`mântean`! |ncoronare a eforturilor [i
luptelor! De ce trebuie s` ne \nconjur`m cu
spaime, pentru c` este probabil satisfac]ia
liber` a Gândirii pure!
Claire \[i \ndeplinise destinul: trecerea prin
aceast` lume a s`rmanei fiin]e nici nu fusese
inutil`, pentru c` f`cuse s` se descopere unul
\n fa]a celuilalt, dou` suflete care se
ascundeau!
Muri a doua zi, cu zâmbetul pe buze, ca [i
când ar fi tr`it... numai \n lumin`, asemenea
numelui s`u!

132
Capitolul 8

Via]a continu` f`r` vreo schimbare


aparent`, cum un pârâu \[i continu` cursul
natural dup` ce mâna unui copil i-a \ncre]it
suprafa]a aruncând o piatr`.
Jean-Jacques acceptase administrarea
p`mânturilor [i a averii p`rin]ilor s`i,
deoarece contele \mb`trânea, se \ncovoia tot
mai mult pe m`sur` ce micu]a Christine
cre[tea: când arbu[tii tineri trag seva
p`mântului, trunchiurile b`trâne de al`turi
crap` [i sec`tuiesc.
Vicontele \[i rec`p`t` treptat energia, cu
acea u[oar` melacolie, urm` a \ncerc`rii.

133
Se gândea la Clairette cu o pl`cut` emo]ie
[i nu p`strase despre ea decât amintiri
pl`cute. Uneori vedea \n ochii fiicei sale
flac`ra foarte ardent` care str`lucise \n cei ai
mamei sale. Dar \n copila sa exista de
asemenea atavismul for]ei neamului
Dartingue de Fronsac, \mbinat cu onestitatea
neamului des Landes [i tat`l nu se \ngrijora,
sigur c` educa]ia va dezvolta acea mo[tenire
favorabil`.
Jean-Jacques o rev`zu pe Irene de mai
multe ori.
Rela]iile dintre conte, contes` [i familia
Bongard erau foarte strânse. Copiii se
\ntâlneau \n fiecare s`pt`mân`. Annette se
amuza cu Christine [i f`cea pe sora mai mare.
A[a c` tinerii trebuia s` se g`seasc` deseori
unul \n prezen]a celuilalt.
Când erau singuri, \ntre ei se l`sa t`cerea.
Privirile se \ntorceau [i se desp`r]eau jenate.
{tiau foarte bine c` gândurile lor se
\ntâlneau asupra imaginii Clairei, dar o for]`
ciudat` \i \mpiedica s` vorbeasc`. Mica

134
moart`, a c`rei ultim` dorin]` fusese s`
uneasc` cele dou` fiin]e, era \ntre ei ca un
obstacol. {i tocmai acea dorin]` a disp`rutei
era cea care-i \ndep`rta unul de altul.
Jean-Jacques [i Irene \[i spuneau fiecare:
"Nu vreau ca dragostea s` fie o datorie,
\ndeplinirea unui jur`mânt... |i dator`m
\ntr-adev`r aceleia care ne-a desp`r]it
odinioar` s` realiz`m o c`snicie \n care n-am
aduce decât o rezerv` reciproc`..."
{i lunile trecur`, iar temerile, \ncrederea,
speran]a [i nelini[tea \[i disputaser` rând pe
rând inimile celor dou` fiin]e sincere.
|ntre Dieppe [i Saint-Valery-en-Caux, coasta
Normandiei era t`iat` \ntr-un mod atât de
armonios, \ncât ochiul \ncântat, nu obosea s`
priveasc`. Drumul \ngust se desf`[ura [i
[erpuia, ascunzând [i descoperind brusc marea,
traversând mici regiuni, locuri de prospe]ime [i
de \ncântare: Pourville, Varengeville,
Saint-Marguerite, Saint-Aubin-sur-Mer,
Veules-les-Roses, tot atâtea oaze \n care ai
vrea s` te stabile[ti pentru un timp!

135
|ntr-o dup`-amiaz` cald` de iulie, dou`
automobile care p`reau s` se urm`reasc`,
alergau de-a lungul acestui drum pitoresc.
Prima dintre aceste ma[ini, o limuzin`
elegant`, era ocupat` de contele [i contesa
des Landes [i doamna de Bongard. A doua, un
automobil mare, sport, decapotabil, era
condus` de Jean-Jacques. |n spatele lui, Irene
[i cei trei copii se a[ezaser` ca \ntr-un cuib.
Cele dou` familii se duceau s`-[i petreac`
lunile de var` la "Vila Valurilor". Familia des
Landes ocupa primul etaj, \n timp ce doamna
Bongard se instal` la al doilea.
Irene se propuse ca "paznic al dormitorului
comun" [i trei p`tu]uri fuseser` urcate \n
camera sa.
Vacan]a se organiza plin` de fermec`toare
neprev`zuturi.
Toate for]ele reveneau \n ambian]a pl`cut`
a acestei vie]i \n armisti]iu cu existen]a
obi[nuit`, al c`rui timp p`rea s` lase de-o
parte orice necaz, orice munc`, orice grij`...
perioad` \n care fiin]a obosit` de luptele din

136
timpul anului, aduna noi provizii de energie
fizic` [i moral`.
Fiecare \[i aranja zilele dup` gustul s`u,
dup` vârsta [i cerin]ele temperamentului s`u.
Orele de odihn` grupau cele dou` familii.
Excursiile le f`ceau cu to]ii [i deseori se aflau
pe plaj`, \ntr-un col] mai pu]in frecventat, la
ora pl`cut` a apusului.
Se tr`ia dup` bunul plac, izolându-te sau
\mpreun` cu ceilal]i, dup` dorin]`.
Irene [i Jean-Jacques \[i reluar` discu]iile
de odinioar`. Tân`ra nu mai lupta \mpotriva
iubirii, care acum i se citea pe fa]`. Se temea
doar c` nu mai era iubit`, deoarece
Jean-Jacques nu-[i re\nnoise m`rturisirile din
trecut. Comportamentul s`u era deseori
capricios fa]` de Irene. Se str`duia s-o
studieze pe tân`ra fat` "cu sânge-rece",
pentru c`, f`r` s` vrea, \n ciuda afirma]iilor
mamei sale, \n minte \i persista o \ndoial`;
Irene era s`rac`. Dac` urm`rise un scop
interesat apropiindu-se de familia des Landes?
Exist` fiin]e destul de perverse pentru a se

137
str`dui s` cucereasc`, timp de mai mul]i ani,
doar pentru o situa]ie material`.
Aceast` ipotez` \i revenea \n minte cu
\ntreruperi, asemenea unui acces de febr`.
Totu[i, totul i se p`rea mai simplu la Irene.
|i vedea via]a la lumina zilei... via]a serioas`,
activ`, curajoas` [i devotat` tuturor.
|nfrumuse]a tot ce atingea [i aducea bun`
dispozi]ie \n inimi când trecea. O vedea lâng`
copii, indulgent` la sl`biciunile lor, [tiind
s`-i intereseze [i s`-i amuze mereu. Iar când
se ocupa de Christine, \i ghicea emo]ia din
mi[carea mai precipitat` a pieptului. Când se
credea singur` cu feti]a, o alinta \ndelung, o
s`ruta cu \nfl`c`rare, avea pentru ea cuvinte
de mam` \ntru totul fericit`.
|ntr-o zi, Jean-Jacques care tocmai venea pe
plaj`, o v`zu astfel, ]inând-o pe Christine pe
genunchi.
Annette [i René se jucau la câ]iva pa[i de
ea.
Christine, mai mic`, obosit`, veni s` se
refugieze lâng` Irene, care citea. |[i pusese

138
bra]ele roz [i durdulii \n jurul gâtului
\nv`]`toarei. |i spunea \n limbajul copil`resc:
– M` s`ru]i ca mama Annettei... Poate c` tu
e[ti mama mea? |n acest caz, de ce nu mi-o
spui? Pot s`-i chem pe "tata", "bunicul", de
asemenea "bunica", dar n-am spus niciodat`
"mam`"...
– Draga mea, \ngera[ule, mama ta adev`rat` a
plecat \ntr-o lung` c`l`torie... ]i se va explica
atunci când vei fi mai mare. Iar eu sunt a doua ta
mam`... [i te iubesc, te iubesc... ca pe fiica mea.
– |n acest caz, mai alint`-m`, vrei?
{i Christine, care o tutuise instinctiv, se
cuib`ri lâng` um`rul Irenei [i adormi.
Jean-Jacques auzise acest scurt dialog, f`r`
ca Irene s`-l observe. Se apropie, foarte
emo]ionat.
Irene ridic` ochii spre el, dar nu f`cu nici o
mi[care, pentru a nu deranja copila. Continua
s-o legene cu afec]iune matern`.
– Mul]umesc, mul]umesc Irene, c` e[ti atât
de bun` cu micu]a mea... spuse Jean-Jacques
simplu.

139
Ca [i când nu auzise, tân`ra f`cu un u[or
"sst" care \nsemna: "S-o l`s`m s` doarm`... iar
noi ce nevoie avem s` vorbim?"
Jean-Jacques se \ntinse la picioarele sale.
Contemplar` amândoi \ndelung marea, calm`
\n acea zi, ca inimile lor lini[tite.
Aceste scene se repetar` deseori. |n natur`
comunicau, gândeau la fel. |ntrevederile lor
devenir` mai familiare, mai intime.
Frumuse]ea Irenei devenise mai
str`lucitoare, deoarece vibra \n centrul
dragostei sale. Un strig`t de recuno[tin]` i se
ridic` din inim` spre Clairette care o legase s`
\ndeplineasc` o datorie atât de pl`cut`:
datoria de a iubi.
|ntr-o zi, constatau \mpreun` pe tr`s`turile
copilei o expresie familiar` odinioar` la mam`
[i, \n acea clip`, \ndr`zneau s` evoce tot
trecutul. Exist` anumite cuvinte, fraze de care
nu trebuie s` te temi c`, exprimate, distrug
vraja, care continu` magia creat` de
imagina]ia ce deformeaz` adev`rul omenesc.

140
Acum, tocmai amintirea Clairei, explicarea
actelor fiec`ruia, tot acest adev`r gol-golu], \i
apropia, le unea sufletele \n aceea[i
respira]ie.
Vara trecea.
Jean-Jacques nu se putea hot`r\ s`
rosteasc` m`rturisirea categoric`. Examina,
examina \nc` sublima statuie care prindea
via]`. |i pl`cea s` descopere \n Irene fiin]a
superioar`, cu sentimente puternice, adânci
ca infinitul, pe care o c`utase. Masca \i c`zuse
pentru a descoperi o surs` inepuizabil` de
sensibilitate [i \[i dorea s` se a[eze \n
genunchi pentru a cere iertare.
Da, era sigur c`, dac` ar cere un s`rut,
Irene i l-ar fi acordat.

141
Capitolul 9

Evenimentele iau asupra lor luminarea


inimilor. Pân` la urm` totul se descoper`, se
dezv`luie. Iat` de ce singurul mijloc de a fi
fericit, este s` ai con[tiin]a curat`.
Jean-Jacques \[i continuase specula]iile la
Burs`, \n care se l`sase antrenat la Paris. De
când tat`l s`u \i cedase puterea, se angajase
mai mult ca \nainte, plasând \n valori
beneficiile veniturilor de pe p`mânturi. Asta \i
d`dea o preocupare permanent`. Chiar [i \n
acea perioad`, \n care gândurile \i p`reau
complet absorbite de Irene, corespondase \n

142
fiecare zi cu agentul s`u de schimb. Consulta
\n fiecare clip` cotele... [i deseori o cut` de
\ngrijorare \i ap`rea pe frunte.
|ntr-o diminea]`, dup` ce-[i citi
coresponden]a [i ziarele, se gr`bi spre mama
sa:
– Mam`, spuse, trebuie s` plec la Paris.
Afaceri complicate necesit` prezen]a mea.
Trebui s` r`spund` \ntreb`rilor contesei, s`
m`rturiseasc`... crahul unui mare bancher
parizian, \i punea averea \n pericol!
Mai \ntâi, doamna des Landes, care nu
b`nuise nimic, nu se nelini[ti prea mult.
– Exagerezi copilul meu. Pierderea câtorva
mii de franci nu ne va ruina.
– Mam`, am fost foarte imprudent... am dat
drept garan]ie propriet`]ile [i chiar castelul...
mi-e team`.
De data aceasta, doamna des Landes fu
cuprins` de nelini[te. Obi[nuit` cu luxul, \[i
imaginma cu greu mediocritatea.
Totu[i, vru s`-[i lini[teasc` fiul.
– S` nu disper`m \nc`, fiule. Du-te.

143
Pleac` imediat. Vei aranja lucrurile pe loc.
Jean-Jacques era \ngrijorat mai ales pentru
ai s`i. Evident, riscase \n mod incon[tient,
f`r` s`-[i dea seama de rezultatul
plasamentelor. {i iat` c` evocarea ruinei, \l
umplea de veselie.
Trebuia s` alunge sentimentul de egosim,
pentru a nu se bucura.
Da, s`rac, nu mai avea s`-i dea celei care \i
va fi so]ie decât curajul s`u [i cum \[i va striga
\n acea clip` dragostea atât de puternic`!
– Iat` inima mea! Iat` bra]ele care sunt
destul de puternice pentru a câ[tiga o nou`
avere, dac` am \ncrederea [i dragostea ta!
Da, ar da toate bog`]iile din lume pentru
certitudinea de a fi iubit pentru el \nsu[i, f`r`
calcul.
Dar nu era singur \n joc. Trebuia s`
ac]ioneze pentru p`rin]ii s`i. |[i dest`inui
gândul ascuns doar doamnei de Bongard,
care-l trata ca pe un "copil mare" [i-i promise
totu[i s`-l ajute s-o cunoasc` mai bine pe
Irene, de care nu voia s` se \ndoiasc`.

144
Irene fu foarte mirat` s`-l vad` pe Jean-Jacques
plecând "\ntr-o c`l`torie de afaceri" chiar \n clipa
\n care p`rea c` se apropiase iar de ea.
Oare unde se ducea astfel?
A[adar, se plictisea \n acel col] fermec`tor,
\n care ea ar fi fost de acord s` tr`iasc` mereu,
cu condi]ia s`-i fie al`turi. Totu[i, \i zâmbi
mamei sale care-l \ncuraj` [i-i spuse cuvinte
de speran]`.
A[adar, era un mister?
Irene sim]i c` era ]inut` \n afara unui secret
de familie. Nu era decât o str`in`,
\nv`]`toarea! Izolarea sa moral` i se p`ru
nem`rginit`.
Iar singur`, foarte singur`!
Totul va fi din nou pentru ea dezam`gire,
umilin]`, mâhnire?
Cu toate acestea, Christine se prinse de ea
\n timp ce cu mâna micu]`, \i trimitea s`rut`ri
tat`lui s`u care urca \n ma[in`... iar Irenei i se
p`ru c` Jean-Jacques o \nv`lui \ntr-o privire
plin` de dragoste, c` vocea \i tremura pu]in
când \i spuse:

145
– }i-o \ncredin]ez pe fiica mea... Pe curând,
pe foarte curând!
Tân`ra nu [tia ce s` mai cread`.
|ndat` ce Jean-Jacques fu plecat, se izol` \n
camera sa [i l`s` lacrimile s` curg`.
A doua zi trecu \n \ngrijorare.
Doamna des Landes era atât de preocupat`
\ncât Irene nu \ndr`zni s`-i vorbeasc`.
Pentru a se distrage de la fr`mânt`rile sale,
Irene se refugie lâng` copii. To]i p`reau c` o
evit`.
Nu se putu apropia \n acea sear` nici de
doamna de Bongard, pân` la cin`, care se
derul` trist. Conversa]ia lâncezea.
Contele crezu c` fiul s`u plecase la Aulnes
pentru vreun motiv oarecare [i nu ceru nici o
explica]ie. Calit`]ile sale intelectuale
sl`biser`.
Mai trecu o noapte. Irene nu putu s`
doarm`.
Se ridic` tot timpul [i se duse s` vad` dac`
micu]ii se odihneau bine. Se opri lâng`
p`tu]ul Christinei: s-ar fi spus c` se roag` \n

146
fa]a unui \nger, implorându-l s` vegheze
asupra lui Jean-Jacques [i asupra dragostei
sale.
Apoi se rezem` cu coatele de fereastr`.
Marea se afla acolo, la câ]iva metri, calm`,
leg`nat` de ritmul universal, reglat \n mod
misterios de dirijorul des`vâr[it care
conducea elementele.
Zgomotul progresiv [i caden]a resacului \i
p`reau suspine ale unor fiin]e diferite,
le[inate. Palpita toat`. Sim]i o misterioas`
presiune. |[i revedea logodnicul, care o ruga
s`-i d`ruiasc` buzele, pentru a pecetlui
jur`mântul de afec]iune.
Ah! cum \n]elegea acum ce suferise tân`rul
b`rbat! Cum \[i repro[a acea lupt` cu ea
\ns`[i! Cum \l scuza pe Jean-Jacques!
Ochii privir` cerul plin de stele. Totul
str`lucea, totul scânteia.
Natura \ntreag` p`rea s` respire [i s`
proclame dragostea.
Irene se sim]i foarte mic`, atât de slab`, atât de
neputincioas` \n aceast` splendoare nocturn`.

147
Totu[i, frumuse]ea era ap`s`toare.
|nf`[urat` \ntr-un halat alb, istovit` de
suferin]`, fa]a sa mângâiat` de lumina slab` a
a[trilor reflecta toate dorin]ele, toat` \nfl`c`rarea
[i acea nevoie de a se d`rui [i acel vis de a iubi cu
pasiune, care-i f`cea inima s` plâng`.
– Dac` era aici! Dac` era aici! murmur`. De
ce oare se abandonase de bun`voie \ntr-o
adev`rat` stare de catalepsie, \ntre]inut` \n
mod stupid pentru o datorie iluzorie?
Evident \[i \nfrânase sufletul [i trupul. Se
compar` cu acel fachir pe care-l v`zuse \ntr-o
zi la cercul unde \i condusese pe copii.
B`rbatul acela, prin voin]`, prin for]` fizic`,
reu[ise s`-[i domine trupul, pentru a-l face s`
suporte lucruri contrare naturii umane:
sp`rgea pahare cu spatele, urca trepte din
s`bii t`ioase [i toate aceste exerci]ii
incredibile, de-abia l`sau pe piele câteva urme
ro[ii.
F`cea [i mai mult: reu[ea s`-[i produc` o
stare de catalepsie, adic` s` comande
reflexelor de respira]ie, celor care fac inima s`

148
palpite [i corpul s` sufere. |n aceast` stare,
putea fi \ngropat mai multe ore, timp de zile
\ntregi [i s` nu revin` la via]` decât \n clipa
hot`rât`.
Da, a[a se antrenase [i ea s` nu mai fie
decât o statuie rigid`, insensibil` [i moart`.
Dar se terminase! |ncet, se trezise. Revenise
treptat la via]a real` [i, asemenea fachirului
care probabil deschidea cu bucurie ochii la
lumina soarelui, se \nc`lzea la c`ldura
dragostei sale.
A doua zi diminea]a devreme, o pândi pe
doamna des Landes, pentru a-i cere ve[ti
despre Jean-Jacques. |ndat` ce se afl` \n
prezen]a contesei, fu frapat` de modificarea
tr`s`turilor sale.
– Ce ave]i, doamn`? o \ntreb` cu
\ngrijorare.
– Sunt pu]in obosit`. Nu-i nimic, spuse
doamna des Landes.
Irene nu insist` [i \[i v`zu de ocupa]iile
obi[nuite.

149
giannijollys

Dar, la ora prânzului, când intr` urmat` de


copii \n sufragerie, o g`si doar pe doamna de
Bongard, care o \ntâmpin` cu cuvinte
prietene[ti, dar triste:
– Bucuria vacan]ei este tulburat`, Irene.
Contesa des Landes, deja atât de \ncercat` de
s`n`tatea so]ului s`u, mai este tulburat` [i
de...
– Ce este, doamn`? I s-a \ntâmplat vreo
nenorocire lui Jean-Jacques?
– Nu! Lini[te[te-te, Irene. Jean-Jacques este
cu siguran]` s`n`tos, dar f`r` \ndoial`, aici va
fi necesar` o schimbare \n via]a tuturor.
Tonul baroanei era atât de \ngrijorat, \ncât
tân`ra fat` se \n[el`.
Imagina]ia sa o lu` razna.
Oare ce i se dezv`luia? Dumnezeule, dac`
\[i pierdea locul?
{i sim]ul s`u de con[tiinciozitate, c`uta o
gre[eal` pe care o f`cuse. Dar \[i \ndeplinise
\ntotdeauna datoria! Oare ce i se putea
repro[a? Poate, dragostea sa pentru
Jean-Jacques? Da, asta trebuia s` fie...

150
Dup` ce o acceptase, o \ncurajase, doamna
des Landes considera cu siguran]` aceast`
alian]` imposibil`.
Jean-Jacques n-o mai iubea [i fugise pentru
a nu \ndeplini promisiunea pe care probabil
Clairette i-o smulsese murind.
Ei bine! Oare ce a[teptaser` pentru a i-o
spune? Ar fi [tiut s` plece, s` dispar` a doua
oar` [i Jean-Jacques ar fi putut r`mâne \n
c`minul s`u.
Aceste gânduri trecur` ca un fulger prin
mintea tinerei femei... [i nu le putu exprima.
Doamna de Bongard \i \ntinse o telegram`.
Irene lu` hârtia [i citi:

"Toat` averea compromis` \ntr-o specula]ie


gre[it`. |n aceast` sear` voi avea rezultatul
definitiv: ultimul demers. Orice ar fi, curaj [i
\ncredere. Cu afec]iune, vicontele des
Landes."

Irene bâigui:

151
– Este un rezultat foarte trist pentru familia
des Landes, dar nu \n]eleg de ce ezita]i s`-mi
\mp`rt`[i]i aceast` veste nepl`cut`.
– Pentru c`, din aceea[i lovitur` este
compromis [i viitorul t`u, Irene... nu va mai fi
posibil s` te c`s`tore[ti cu Jean-Jacques.
– Nu v`d leg`tura pe care o poate avea
aceast` rutin` cu sentimentele mele pentru
Jean-Jacques, spuse Irene.
– Leg`tura Irene, este c` Jean-Jacques nu-i
va mai putea oferi so]iei sale decât o via]`
mediocr` de munc` aspr`, c` va trebui s` se
gândeasc` mai \ntâi la p`rin]ii s`i, la fiic`, [i
nu \ndr`zne[te s`-]i impun` asta.
Irene \n`l]` mândr` capul. |n ochi \i
str`lucea o bucurie supraomeneasc`.
– Ah! exclam`, a[a de pu]in m` cunoa[te]i!
Dac` ceva m` desp`r]ea de Jean-Jacques [i pe
mine, poate tocmai aceast` avere era, acest
lux care nu este f`cut pentru mine. Este foarte
dureros s` sim]i c` \ntr-un gând ascuns, cel pe
care \l adori poate s` te cread` dornic` de
câ[tig. Dumneavoastr`, care [ti]i tot ce am

152
suferit, ar trebui s` v` da]i seama de ce a[ fi
capabil` s` fac pentru fericirea sa [i pentru ca
p`rin]ii s`-i fie la ad`post de necazuri. Da, \l
iubesc pe Jean-Jacques... |l iubesc din toate
puterile, din toat` fiin]a mea. Dac` este s`rac,
cu atât mai bine! Voi merge eu prima spre el.
Voi [ti s` g`sesc drumul spre inima sa! Dac`
trebuie s` munceasc`, voi munci cu el! Dac`
va fi s`rac, voi \mp`r]i s`r`cia cu el. |i voi fi
so]ie, prieten`, mam` pentru Christine.
Dragostea este un lucru care n-are nimic de-a
face cu banii. Numai s` se \ntoarc` mai
repede! s`-l v`d, s`-i citesc \n ochi \ncrederea!
Era la cap`tul puterilor. Izbucni \n plâns.
Când \n`l]` capul, cu obrajii [iroind de
lacrimi, doamna des Landes era \n fa]a ei.
Contesa auzise totul.
– De ce oare nu mi-a vorbit \nsu[i
Jean-Jacques? \ntreb` Irene.
– Din delicate]e, copila mea. Fiul meu mi-a
spus \nainte de a pleca: "Ce va crede oare
despre mine, c` am a[teptat tocmai aceast`
clip` pentru a ne stabili soarta?"

153
Brusc, strig`te de copii \i amintir` tinerei
fete de datoria sa. De-abia \[i reveni când
micul René n`v`li \n sufragerie, fluturând o
telegram` pe care i-o \ntinse doamnei des
Landes.
Irene tremura. Cu siguran]`, era de la
Jean-Jacques: oare ce con]inea?
Doamna des Landes \i zâmbi Irenei [i citi cu
voce tare:

"Afacerea aproape aranjat`. Totul merge cât


se poate de bine. Voi sosi disear`. Cu
afec]iune pentru to]i, Jean-Jacques."

Irene le explica ni[te fraze celor trei copii


care o \nconjuraser`, dar era evident distrat`.
Ridica f`r` \ncetare capul, ciulind urechile,
p`lea [i ro[ea rând pe rând.
Contesa veni lâng` ea [i o lu` dup` umeri:
– Las` astea, Irene. Copiii se pot juca f`r`
tine. Vino cu mine \naintea lui Jean-Jacques.
Cele dou` femei ie[ir`, traversar` gr`dina [i
pornir` la drum.

154
– Ah! spuse Irene, cât este de reconfortant
s` nu-]i mai ascunzi dragostea!
– Da, nu-i a[a? Dar te cuno[team bine,
draga mea copil`. {tiam c`-]i fereai privirea
[i-]i ascundeai gândurile.
Irene nu-[i putu re]ine un râs fermec`tor.
– Totu[i, nu m` puteam arunca prima de
gâtul s`u!
– {i de ce nu? Dar acum sunt lini[tit`,
bra]ele voastre se vor deschide \n acela[i
timp... când va sosi imediat cu doamna de
Bongard.
Pe fruntea tinerei ap`ru o cut` de
mul]umire:
– Ah! Doamna de Bongard s-a dus s`-l ia de
la gar`? M`car de nu i-ar povesti scena atât de
dureroas` pentru mine... \n care v-am ar`tat
toat` puterea dragostei mele!
– De ce s` nu-i povesteasc`, Irene?
De-acum, Jean-Jacques trebuie s` citeasc`
toate paginile sufletului t`u. {i aceasta este
cea mai frumoas`. De ce vrei s` \nchizi iar, de
bun`voie, aceast` carte splendid`?

155
Cele dou` femei merser` câteva clipe \n
t`cere, unite \n a[teptarea c`l`torului, Brusc,
se oprir` [i se retraser` pe marginea
drumului: \n dep`rtare, un nor de praf anun]a
o ma[in`.
Recunoscur` foarte repede ma[ina sport
decapotabil`.
La semnele pe care le f`cur`, automobilul
opri.
{i Jean-Jacques o ]inea deja pe Irene \n
bra]e, strângând-o lâng` el. Ochii de safir \i
p`trunser` privirea.
Murmur`:
– Nu te voi mai face s` suferi, iubita mea,
logodnica mea dintotdeauna... so]ia mea!
O \mbr`]i[` \ntr-un elan irezistibil: fu
primul lor s`rut de dragoste.

156
EPILOG

Statuia Frumuse]ii p`rea s` se \nfioare sub


vântul toamnei. Frunzele uscate c`deau,
mângâind-o \n trecere [i se \ngr`m`deau \n
jurul ei, formând un covor de aur.
Irene [i Jean-Jacques se apropiar` cu pa[i
len]i.
Perechea \ndr`gostit` venea s` aduc` un
omagiu adev`rului.
Acum, erau acolo, \n picioare, \n fa]a
operei de art` pe care o contemplar` cu
\nfl`c`rare.
– |]i seam`n`, este adev`rat! spuse
Jean-Jacques. |i v`d expresia privirii: pare s`
urm`reasc` un gând interior. Buzele se

157
\ntredeschid ca [i când, realmente, va vorbi. {i
aceast` atitudine, cu bra]ele pe lâng` corp, cu
mâinile deschise \ntinse pentru a chema, a
primi... [i a oferi, \n acela[i timp! Dar tr`ie[te,
tr`ie[te cu adev`rat. Ah! cum oare se poate
\nfiora astfel materia?
|n fa]a acelui entuziasm, Irene avu o vag`
amintire din trecut. Alte cuvinte ale
logodnicului s`u de odinioar` \i r`sunar`
limpede \n urechi. Oare era acela[i b`rbat
care-[i exprima acum ideile, diferite de cele
de alt`dat`? Se schimbase ea? |ns`[i lucrurile
deveniser` altfel?
|n memorie \i ap`rur` cuvinte care se
\ntip`riser` mai fidel decât ar fi crezut. Treab`
de subcon[tient. {i cum, de-acum, \ncredin]a
inimii so]ului s`u toate senza]iile fiin]ei sale,
repet` cu voce tare, ca \ntr-un vis, dar f`r`
ezitare, cuvintele pe care Jean-Jacques le
rostise \n acela[i loc, \mbr`]i[ând-o pe Claire.
"Dar ce este oare aceast` frumuse]e
insensibil` [i crud`, \n care nu palpit` o inim`
nici cât \ntr-o statuie? Adev`rata frumuse]e
este cea care tr`ie[te, care vibreaz` [i tresare".

158
Dup` aceast` citare, ad`ug`:
– Jean-Jacques, iubitul meu, statuia aceasta
este aceea[i. Frumuse]ea nu s-a schimbat [i
dragostea mea nu este mai puternic` decât
acum trei ani!
– Este adev`rat, Irene a mea, dar acum [tiu
s` v`d, s` \n]eleg dincolo de materie. Nu,
materia nu este t`cut`: reflect` sufletul, este o
manifestare a spiritului. Iar tu, iubito, e[ti
frumoasa mea statuie vie...
|n acea clip`, Irene se strânse lâng`
Jean-Jacques. Ar`tând cu degetul strofa
gravat` pe soclul statuii, complet` gândul
so]ului s`u:
– Pentru a te vedea [i a te \n]elege, dragul
meu, \n c`l`toria vie]ii pe care o vom face
\mpreun`, voi avea \ntotdeauna:

"Oglinzi care fac toate lucrurile frumoase


Ochii mei, ochii mei mari, cu lumini
eterne!"

Sfâr[it

159

giannijollys