SPORTUL PENTRU TOŢI

 
 
Aceast articol urmareşte o serie de obiective generale ca:
- promovarea practicării sportului în diverse forme, în rândul tinerilor cu dizabilităţi pentru
dezvoltarea în ansamblu a personalităţii acestora
- atentionarea comunităţii asupra existenţei, nevoilor, aspiraţiilor şi dorinţelor persoanelor cu
dizabilităţi şi asupra necesităţii integrării acestora în spiritul egalităţii, respectului şi acceptării
- îmbunătăţirea stării de sănătate şi a indicilor calităţilor motrice ale participanţilor, prin
practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului în mod organizat, cu personal specializat
- introducerea persoanelor cu dizabilităţi în lumea sportului, a competiţiilor; crearea condiţiilor
de exteriorizare a bucuriei şi de manifestare a spiritului de întrecere şi de echipă
- integrarea în societate, prin sport, a persoanelor cu dizabilităţi mentale.
 
Sportul, ca fenomen social, devine din ce în ce mai important în societăţile moderne, în
condiţiile în care tot mai mulţi oameni îl practică, se documentează despre sport sau îl privesc ca
spectatori. Practicat în instituţiile de învăţământ, dar şi în timpul liber, sportul a devenit o
profesie însemnând nu numai implicarea activă ci şi participarea la spectacolul oferit de acesta,
având aşadar o largă arie socială. Nu trebuie omis faptul că nivelul de practicare a exerciţiilor
fizice, respectiv a sportului, reprezintă un indicator principal al stării de sănătate a societăţii.
Sportul, graţie dimensiunilor sale socio-culturale, oferă practicanţilor o ocazie unică de a
cunoaşte alţi oameni, de a comunica şi coopera cu ei, de asumare a unor roluri diferite, de
dobândire a unor atitudini morale (toleranţa, respectul faţă de ceilalţi etc.), de acceptare a
atitudinilor legate de activitate (care contribuie la dezvoltarea personalităţii), de trăire a unor
emoţii mai greu de resimţit în alte sfere ale vieţii, de acceptare a unor elemente pozitive ale
stilului de viaţă (ex: în alimentaţie, repaus etc.), de adaptare la obiectivul propus (prin cooperare,
coeziune şi altele) etc.
Procesul de modelare socială a omului prin sport se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi.
Prin formele sale de practicare, sportul este accesibil întregii societăţi (sport pentru toţi, sport de
performanţă şi sport adaptat); la început contribuie la socializarea copilului prin experimentarea
diferitelor roluri în cadrul jocurilor; la vârstnici favorizează menţinerea sau restabilirea
 contactului cu societatea; prin sport persoanele cu nevoi speciale reuşesc să-şi depăşească
limitele prin recunoaştere socială şi nu în ultimul rând practicarea sportului oferă subiectului
mijloace eficiente de relaxare activă alături de prieteni.
Educaţia fizică şi sportul reprezintă unul din drepturile fundamentale recunoscute de
marile organizaţii internaţionale. În cadrul caracterului global al educaţiei, educa-ia fizică şi
sportul prezintă conţinuturi şi sarcini specifice cu influenţe de sistem asupra individului în plan
fizic, intelectual, estetic şi moral. Datorită marilor sale forme, educaţia fizică şi sportul se
practică, însoţind omul de la naştere până la moarte, asigurând individului echilibrul de care are
nevoie pentru un trai sănătos. Exerciţiul fizic practicat pe termen lung îmbunătăţeste sănaăatea
fizică şi mentalâă. Contribuind şi la dezvoltarea personalităţii, la reducerea riscurilor apariţiei
bolilor fizice şi psihice asociate stilului de viaţă modern. Educaţia fizică şi sportul îşi aduc o
contribuţie generală la promovarea frumuseţii corpului prin expresivitatea mişcărilor şi prin
calitatea relaţiilor inter-umane pe care le implică.
Prin educaţia fizică din şcoală se asigură formarea de cunoştiinţe, deprinderi practice şi
intelectuale, precum şi însuşirea de valori etice, care contribuie la dezvoltarea capacităţii de
integrare socială a individului.
Sportul, politicile guvernamentale şi diplomaţia
Statul, reprezentat de organizaţii guvernamentale, intervine în dezvoltarea sportului
dintr-o multitudine de motive: de natură internă, socială – a oferi populaţiei o bază din
ce în ce mai largă pentru divertisment şi educaţie, dar şi o cale de întărire a sănătăţii; de
natura internaţională, prin îndeplinirea unor obiective de politică externă, respectiv
îmbunătăţirea relaţiilor internaţionale ale ţării respective.
În afara organizaţiilor guvernamentale, acţionează şi o serie de organizaţii
nonguvernamentale sportive internaţionale, Uniunea Europeană, UNESCO etc., care
plasează sportul ca principal vehicul de atingere a propriilor obiective.
Se poate aprecia că relaţia între sport şi ideologie se individualizează sub trei aspecte:
1) Sportul poate fi utilizat ca vehicul de proiectare şi manipulare a unei imagini
internaţionale favorabile, a priorităţilor ideologice şi politice ale unui stat;
2) Un număr de ţări au identificat în sport mijlocul de a-şi atribui poziţie de lider în
organizaţii internaţionale;
3) Sportul a constituit prilejul unor manifestări sociale organizate sub control
 guvernamental, ca un obstacol în degenerarea în conflicte sociale.
 
Bibliografie:
Cîrneci Dragoş, “Cogniţie, Creier, Comportament”, Volmul 2, nr. 1 Cluj-Napoca, (1998 )
Firea Elena, “Calităţi motrice - Metodica Educaţiei Fizice şi Scolare” vol. II, Ed. IEFS,
Bucureşti (1984)
Zamora, E., Kory-Mercea, M. ,,Fiziologia efortului fizic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca (2003)