Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

DENISE ROBINS

Timpul iubirii
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA DINU

ALCRIS
giannijollys

Capitolul 1

Impun`torul magazin Golling & Nash din strada Oxford \[i


\nchisese u[ile pentru ziua aceea. Luminile se stinseser`, sutele de
lucr`tori se gr`biser` spre casele lor. Rumoarea zilei se pierduse \n
noaptea luminat` de str`lucirea vitrinelor, care expuneau rochii de
var` [i p`l`rii \n culori vii, m`nu[i, gen]i [i bijuterii, \n fine, mobil`
[i tot ce este necesar pentru o cas`.
Func]ionarii care lucrau aici, vânz`torii, manechinele,
cump`r`torii, to]i se odihneau acum dup` o zi obositoare. Golling
& Nash, monstrul aurit care \i \nghi]ea de diminea]a pân` seara,
putea fi abandonat.
Christa Coombe [i Barbara Lane, prietene din copil`rie, erau
angajate aici. Christa era dactilografa de la ultimul etaj, iar Barbara
era manechin la raionul de p`l`rii. Cea din urm` era o fat` deosebit
de frumoas`, cu pielea alb` [i cald`, cu ochii negri [i str`lucitori [i
cu p`rul castaniu \nchis, pe care de obicei \l purta pe spate, dar
acum era prins \ntr-un coc. Era zvelt` [i gra]ioas` [i avea o mul]ime
de admiratori printre angaja]ii magazinului.
Christa era unul dintre admiratorii cei mai fideli [i mai sinceri.
Tat`l ei \ncercase s` devin` fermier, iar mama ei purtase \n vene
sânge scandinav. Spre deosebire de prietena ei, Christa era foarte
6 DENISE ROBINS

slab`, avea fruntea prea \nalt` [i gura prea mare. Dac` avea vreo
urm` de frumuse]e, aceasta se datora str`lucitorului ei p`r bogat,
u[or ondulat [i ochilor mari [i c`prui, cu o privire blând` [i
\nduio[at`. Adeseori, Barbara o certa pentru sentimentalismul ei.
– E[ti o vis`toare! Dac` nu e[ti atent`, \ntr-o zi vei avea mult de
suferit, o avertiza ea.
Barbara era o fat` frivol` [i avid` de distrac]ii. Ea nu avea nimic
blând \n atitudinea ei, fiind exact opusul Christei. Se aprindea u[or
[i era inconsecvent`, ceea ce \ncerca s` ascund`.
Cu toate astea erau bune prietene, \n mare parte deoarece
Christa era rezervat`, o admira [i o adora pe superba ei prieten`.
|ntr-o sear` cald` de var`, cele dou` prietene se plimbau la bra]
pe Oxford Street [i se sim]eau st`pânele universului. Peste o
s`pt`mân` aveau s` plece \ntr-o vacan]` \n str`in`tate.
– Sunt a[a de emo]ionat` c` de-abia m` pot st`pâni! zise
Barbara aruncând o privire languroas` unui b`iat care aproape se
opri din drum, [i se \ntoarse s-o priveasc`, pierdut \n visare. Mai e
mâine la mijloc, apoi duminic` [i pe urm`... Fran]a! O, abia a[tept
s`-mi v`d Parisul, divinul meu Paris!
Christa zâmbi. Barby \l numea Parisul ei, dar nu fusese niciodat`
acolo. Nici nu puseser` m`car piciorul pe continent. Pân` atunci \[i
petrecuser` vacan]ele, \mpreun` sau separat, undeva \ntr-o
sta]iune plictisitoare, la munte sau la mare, adesea \nso]ite de
mama Barbarei. Vremea urât` [i condi]iile proaste le \mpiedicaser`
s` se bucure cu adev`rat de vacan]`. Dar anul acesta, fetele
economisiser` b`nu] cu b`nu] [i acum \[i puteau permite \n sfâr[it
s` plece \n str`in`tate. |[i cump`raser` bilete, \[i f`cuser`
pa[apoarte [i urmau s` plece spre Dieppe cu cea mai ieftin` curs`.
Barbara locuia cu mama ei, care era v`duv`, iar Christa \nchiri-
ase o camer` \ntr-o cas`, pe aceea[i strad`. Dar de când murise
m`tu[a ei, singura rud` care \i mai r`m`sese \n Devon, \n urm` cu
cinci ani, Christa st`tea mai mult acas` la familia Lane, unde lua [i
masa la sfâr[it de s`pt`mân`. Doamna Lane \i era ca o a doua
TIMPUL IUBIRII 7

mam`, iar Barby ca o sor`. Dac` n-ar fi fost c`su]a aceea


s`r`c`cioas`, dar primitoare, \n care se g`sea \ntotdeauna o mas`
pentru ea, tân`ra fat` s-ar fi sim]it foarte singur` [i nefericit`.
Sim]ea c` datora tot ce avea familiei Lane. Nimic n-ar fi fost
de-ajuns ca s`-i r`spl`teasc`. O iubea pe doamna Lane, o femeie
simpl` [i afectuoas`, \n vârst` de vreo cincizeci de ani; Barby, fru-
moasa Barby, \nconjurat` de to]i „prietenii“ ei, ie[ea tot timpul
seara la petreceri. Christa o iubea atât de mult, c` se ruga din suflet
ca prietena ei s` \ntâlneasc` \ntr-o zi persoana potrivit` [i s` se
a[eze [i ea la casa ei. Firea ei pasionat` [i instabilitatea emo]ional`
o \nsp`imântau uneori. Barby era ve[nic agitat` [i nemul]umit`.
Unele fete de la raion \i spuneau r`sf`]ata. Christa [tia c` Barby era
egoist`, uneori chiar [i fa]` de mama ei [i c` uneori profita de fap-
tul c` ea, prietena ei, o adora, dar o ierta, ca [i mama ei, [i nu-i
purta niciodat` pic`.
Christa mergea foarte rar la petreceri. Era o fat` extrem de
timid`, suferind de un complex de timiditate, poate din cauza fap-
tului c` st`tea prea mult cu Barbara. Era convins` c` nu va ie[i
niciodat` cu un b`iat [i c` va r`mâne fat` b`trân`, de[i doamna
Lane \i spunea mereu c` era dr`gu]` [i \ncânt`toare [i c` va g`si
\ntr-o zi pe cineva care s-o aprecieze.
Christa \[i dorea cu disperare s` fie iubit`... [i s` iubeasc`. Se
sim]ea preg`tit` s` ofere mult` iubire. |ntr-o zi, când Barbara prezenta
o colec]ie nou` de p`l`rii, Christa o privi cu aten]ie [i exclam`:
– Ar`]i nemaipomenit Barby, \ntotdeauna! Dar [tiu c`, \ntr-o zi,
dac` se va \ndr`gosti cineva [i de mine, o va face pentru ceea ce
sunt, nu pentru frumuse]ea mea.
Barby a ridicat cinic din sprâncene [i a râs.
– Sau pentru salariul t`u, dr`gu]`. B`rba]ii vor \ntotdeauna ceva
\n schimb.
Christa oft`, zâmbind.
|n autobuzul care le purta spre Wood Green, \[i \ncruci[` strâns
bra]ele peste geant` [i rosti pe ner`suflate.
8 DENISE ROBINS

– Ochii mei sunt ca ni[te raze X. Pot s` v`d biletul de drum chiar
prin plastic.
Barbara \[i st`pâni un chicotit.
– {i eu pot s` v`d teancul de monede fran]uze[ti. O doamne,
de-a[ avea [i eu mintea ta la socotit! Nu pot s` socotesc [i pace. O
lir` \nseamn` treizeci de franci noi, nu-i a[a? Trebuie s` \ncerc s`-mi
aduc aminte! Zece [ilingi fac aproape [ase franci jumate.
– A[a este, zise Christa.
|l [tii pe b`iatul care lucreaz` la raionul de cravate [i [osete,
acela \nalt?
– Da.
– A fost \n Fran]a, \n aprilie. Spune c` toate sunt al naibi de
scumpe.
– Noi am strâns destui bani pentru cele dou` s`pt`mâni cât o s`
st`m acolo.
– {i c` hotelul pe care ni l-a \nchiriat agen]ia e destul de ieftin.
– O, abia a[tept s` v`d Notre Dame, Luvrul [i podurile peste
Sena, exclam` Christa.
– E[ti prea intelectual` pentru mine, draga mea. Eu vreau doar
s` v`d magazinele de pe Rue de la Paix [i turnul Eiffel.
– Bine\n]eles c` [i eu vreau s` le v`d.
– Trebuie s` ne cump`r`m o p`l`rie. Nu se poate s` plec`m de
la Paris \nainte de a ne cump`ra o p`l`rie, zise Barbara cu ochii
str`lucind de pl`cere.
– Sunt de acord.
Un domn bine \mbr`cat, purtând \n mân` o geant` diplomat, care
st`tuse \n fa]a lor pe scaun, cobor\ la urm`toarea sta]ie. Trecând prin
dreptul lor, le arunc` o privire. Christa, romantic` de fel, se gândi:
„Se uit` la Barby, ca de altfel toat` lumea“.
Ar fi fost surprins` dac` ar fi [tiut la ce se gândea de fapt dom-
nul cu servieta. Desigur c` o observase pe fata \nalt` cu ochi negri
[i \[i imaginase c` era manechin. Dar o z`rise [i pe cea sl`bu]`, cu
p`r ondulat [i cu chip serios [i \[i spusese \n gând:
TIMPUL IUBIRII 9

„Fata cu p`r castaniu e foarte frumoas`, dar o prefer pe cea


micu]`, cu p`r frumos. Cealalt` cred c` e dificil` [i cam \ncrezut`,
fiindc` [tie foarte bine c` e atr`g`toare. |ns` cealalt` are un zâmbet
foarte dulce“.
Dar omul plec` [i n-avea s` le mai \ntâlneasc` pe nici una dintre
ele.
Acas` la familia Lane, \n Wood Green, Christa [i Barby erau
foarte ocupate s` calce [i s` \mpacheteze. Mama Barbarei, o femeie
\nalt` [i slab`, cu p`rul albit pe la tâmple, se uita cu un ochi la ele
[i cu unul la televizor, ]inând o ]igar` \ntre buze. Era o fum`toare
\nr`it`.
– Ce \ncântate sunte]i, le tachin` ea. Adev`rul e c` a[ prefera s`
merge]i cu un grup de turi[ti. Nu-mi place deloc ideea ca dou` fete
simpatice ca voi, care nu vorbesc o boab` fran]uze[te, s` umble
singure prin Paris.
– Nu v` face]i griji m`tu[` Caty, o s` ne descurc`m, zise Christa.
– Nu fi de mod` veche mam`, exclam` Barbara ner`bd`toare.
Crezi c` or s` ne jefuiasc` [i c` or s` ne omoare pe o alee
\ntunecat`? Te asigur c` putem s` ne purt`m singure de grij`.
– Putem s` ne purt`m de grij` una celeilalte, ad`ug` Christa
c`lcând cu putere un costum din bumbac de culoare alb-albastru,
vechi de trei ani. Se [ifonase un pic de când \l purtase ultima oar`.
– O s` sun`m \n strada Maigret, dac` d`m de bucluc, mai zise
Barbara, punând mâna pe chibriturile mamei ei. |[i aprinse o ]igar`
[i se trânti pe un scaun. Termin` tu de c`lcat [i rochia mea, Chris,
ai mai mult` r`bdare ca mine.
Catherine Lane nu ie[ise niciodat` din Anglia. Oft` [i ridic` din
umeri. N-avea nici un rost s` dea sfaturi tinerilor din ziua de azi.
Copiii `[tia cred c` le [tiu pe toate. Oricum, se bucura c` „fiica ei
adoptiv`“, Christa, mergea cu Barby. Barby se entuziasma a[a de
u[or de orice! Pe Christa te puteai baza mai mult, trebuia s`
recunoasc`. Draga de ea, ar`ta a[a de bine \n seara asta, numai
de-ar fi [tiut. Se aprinsese \n obraji din cauza c`ldurii [i a efortului
10 DENISE ROBINS

fizic [i-[i arunca gra]ios p`rul ei ondulat la o parte de pe frunte. Ce


p`cat c` era a[a de sl`bu]` [i de palid` de obicei. Poate c` \n com-
para]ie cu Barby frumuse]ea ei p`lea, dar era dulce [i deloc egoist`.
– Sper s` v` distra]i bine, dragele mele, oft` femeia. Dac` a[ fi
fost cu zece ani mai tân`r`, a[ fi venit cu voi.
– Ne amenin]i, se strâmb` la ea fiica ei.
Dar Christa, temându-se, ca de obicei, ca nimeni s` nu se simt`
jignit, ad`ug` repede:
– Mi-ar fi pl`cut s` fi putut veni [i dumneata, m`tu[ic`.
Barbarei nu i-ar fi pl`cut nimic de genul `sta. O iubea pe
mama ei, dar pe sine se iubea mai mult. N-ar fi vrut s` fie urm`rit`
prin Paris de privirea matern`. De fapt, n-ar fi vrut ca nimeni
altcineva s-o \nso]easc`, \n afar` de Christa, care era gata oricând
s` o aprobe.
Sâmb`t` diminea]a, cele dou` fete se \mbarcau pe vaporul cu care
aveau s` traverseze Canalul Mânecii, spre Fran]a. Era un vas fran]uzesc,
pe care se vorbea fran]uze[te [i cele dou` fete aveau impresia c`
vacan]a lor \ncepuse deja. Traversarea se anun]a foarte pl`cut`. Marea
era calm` [i diminea]a de iunie nu ar`ta nici un nor pe cer.
Erau foarte emo]ionate. Frumuse]ea Barbarei atr`gea, ca de
obicei, multe priviri.
Aveau s` petreac` zece zile la Paris [i ultimele trei la Dieppe,
unde \nchiriaser` o camer` dubl` \ntr-un mic hotel. Amândou`
voiau s` vad` marea [i s` \noate la sfâr[itul vacan]ei.
La ora mesei coborâr` pe punte [i, auzind mereu fran]uze[te \n
jurul lor, Christa \ncepu s` se nelini[teasc`.
– Oare o s` ne descurc`m, dac` nu vorbim nici una limba?
murmur` ea.
– Bine\n]eles. Se pare c` acolo toat` lumea vorbe[te engleza.
|n sinea ei, pân` [i Barbara sim]ea c` ar fi fost bine ca m`car una
dintre ele s` fi avut mai mult` experien]` [i s` se descurce mai bine
\n situa]ii de criz`, \n caz c` ar fi ap`rut vreuna.
Pe el l-au z`rit prima oar` \n sala de mese. Tân`rul \nalt, cu
p`rul negru, mânca singur la mas`. Nu vorbea cu nimeni, se izolase
TIMPUL IUBIRII 11

de bun`voie de ceilal]i. |n timp ce mânca, scria ceva \n grab` pe un


carne]el [i citea cu aten]ie ni[te hârtii pe care le scotea dintr-o serviet`.
Aspectul lui fizic \i pl`cu Barbarei, care-i [opti prietenei ei:
– Nu-i a[a c` e superb?... Uite ce chip are... ce tr`s`turi
puternice... ce ochi frumo[i! E o vedet` de film, probabil.
– E \ntr-adev`r foarte chipe[, murmur` Christa.
– Mi-ar pl`cea s` se uite la noi.
– Of, Barby, e[ti \ngrozitoare, \ncepu Christa.
Chiar atunci, tân`rul \ntoarse capul [i se uit` \n direc]ia lor, dar
schimb` imediat privirea [i se concentr` asupra muncii lui. Fetele
se strâmbar` una la cealalt`.
– E un misogin, exclam` Barbara.
– Ba nu, cred c` e doar rezervat [i timid, ca mine. Christa \[i
mu[c` buzele [i zâmbi. Are o atitudine foarte demn`.
– M` \ntreb ce...
F`cur` multe supozi]ii. Era diplomat... sau agent secret... ori un
important om de afaceri. Era bogat [i om de succes, desigur. |]i
d`deai seama de asta numai dac` te uitai la costumul lui gri, bine
croit, la c`ma[a galben pai, cu alb, din m`tase natural`. Era un
baron, un conte, sau poate chiar un duce. Vorbea perfect
fran]uze[te cu chelnerul.
– Sunt moart` dup` el, \[i d`du Barbara ochii peste cap. |[i
aprinse o ]igar` [i \ncepu s` fumeze, vis`toare.
{i Christa fuma, dar nu era atât de \mp`timit` ca prietena ei. |[i
b`u cafeaua cu \nghi]ituri mici, privind mereu cu ochii ei catifela]i
la str`inul chipe[. Probabil c` pove[tile pe care le ]esuser` \n jurul
lui nu corespundeau deloc realit`]ii, dar \n cele câteva secunde \n
care se uitase spre ele, putuse observa cât de alba[tri \i erau ochii
[i cât de bronzat` era fa]a lui, o fa]` cu obraji \nal]i [i deosebit de
pl`cut`. |i pl`ceau mâinile lui, pe care z`rise un inel cu piatr`
pre]ioas`. Era genul de b`rbat de care o fat` se putea \ndr`gosti cât
ai bate din palme se gândi ea, [i se \ntrist` la gândul c` un b`rbat
ca el nu s-ar uita niciodat` la Christa Coombe.
Barbara râse \nfundat.
12 DENISE ROBINS

– Gata, [tiu ce e, [opti ea. E c`s`torit [i fuge de nevasta [i de


copiii lui. Am v`zut cum se uita când a ap`rut \n prag o femeie cu
copii. Am pierdut orice n`dejde, hai mai bine s` ne concentr`m
aten]ia \n alt` parte.
Ea râse de prostia ei, dar Christa continua s` se gândeasc` la
str`inul bronzat, cu ochi alba[tri [i distant. Cumva, n-ar fi vrut s`
fie c`s`torit.

***

|n sfâr[it au ajuns la Dieppe. P`[ind pe teritoriul Fran]ei, fetele


oftar` \ncântate.
– Am reu[it, am reu[it! exclam` Barbara. Pot s` miros Fran]a. Se
simte mirosul de usturoi, de cafea [i de altfel de ]ig`ri.
Christa \ncuviin]`. Se uita emo]ionat` \n jurul mul]imii care se
\ngr`m`dise s` coboare [i-[i dori din nou s` fi mers la cursurile
serale [i s` fi \nv`]at franceza. I se p`rea c` ea [i Barbara erau de
acum departe de orice specific englezesc. Dup` ce trecur` de vam`,
un b`rbat cu bluza albastr` [i cu [epcu]` cu cozoroc, ridic`
zâmbind cele dou` geamantane cu care veniser`.
– Hei, a[teapt`, strig` Christa.
– Bun`, zise Barbara, putem s` le ducem [i singure...
B`rbatul disp`ru, cu tot cu geamantanele lor. Al]i hamali
\mpingeau de zor c`tre tren c`rucioare \nc`rcate cu bagaje.
– Toat` lumea face a[a, zise ea cu o u[oar` \ndoial` \n glas. Cred
c` o s` le g`sim \n tren. Ce bine c` le-am pus etichete!
Dar când se urcar` \n tren nu z`rir` nici urm` de bagaje sau de
hamal. Christa \ncepu s` se nelini[teasc`. To]i hamalii pe care-i
\ntrebau ridicau din umeri [i \ncepeau s` turuie pe fran]uze[te. Se
f`cuse foarte cald, mai cald ca dincolo de Canal, [i p`rul Christei
\ncepuse s` i lipeasc` de frunte, pân` [i Barbara, \ntotdeauna
impecabil`, ar`ta transpirat` [i [ifonat`.
TIMPUL IUBIRII 13

– Frumos \nceput, n-am ce zice, se plânse ea. Ne-au furat


geamantanele! Tipul `la era hamal cum sunt eu pop`.
Apoi se \ntoarse brusc. |n spatele ei st`tea el, b`rbatul cu p`rul
negru [i ochi alba[tri, ambasadorul, sau ce altceva o fi fost. Barbara
se hot`r\ s` profite de ocazie.
– Ajuta]i-ne v` rog, se rug` ea.
El o privi politicos pe fata \nalt` [i frumoas` care i se
adresase.
– Desigur, r`spunse el. Ce pot face pentru dumneavoastr`?
Christei i se p`ru c` vocea lui era la fel de atr`g`toare ca [i
chipul lui. |[i f`cu din r`sputeri curaj [i zise:
– Un hamal ne-a luat geamantanele [i nu-l mai putem g`si.
– I-a]i luat num`rul de identificare?
Barbara ridic` din umeri. Christa sim]i c` se face mic` de ru[ine.
– Nu, recunoscu ea.
B`rbatul p`ru plictisit [i dispre]uitor.
– Ne crede ni[te proaste [i nu se \n[al`, se gândi Christa \n sinea ei.
Dar Barbara se hot`r\ se \nceap` obi[nuitul atac, cu frumuse]ea
[i farmecul ei. El \i asculta explica]iile, plec` [i se \ntoarse dup` un
timp, cu hamalul [i geamantanele. Acesta, se pare, le c`utase pe
cele dou` tinere. Fetele \l urmar` pe tân`r c`tre vagoanele de clasa
a doua.
– Mul]umim din suflet, \ncepu Barbara, fluturându-[i genele
spre salvatorul lor.
– N-ave]i pentru ce, zise el cu vocea lui pl`cut`, apoi se \ntoarse
[i s`ri \n vagonul al`turat, de clasa \ntâi.
– Ia te uit`, zise Barbara, a[ezându-se \n vagonul care se
umpluse aproape pe jum`tate, e \nsurat [i se teme s` stea de vorb`
cu noi. |]i vine s` crezi?
– S-a purtat foarte frumos cu noi, [opti Christa.
{i acesta fu \nceputul aventurii [i al c`l`toriei care avea s` se
termine cu o tragedie. Totul a mers bine pân` când au ajuns la
periferia Parisului. Cele dou` prietene au luat ceaiul [i o cin`
14 DENISE ROBINS

u[oar`, stropit` cu un vin ieftin, fran]uzesc, [i s-au bucurat de


priveli[tile noi. Anglia... cartierul lor... mama... totul r`m`sese
foarte departe...
Atunci se produse accidentul. Dintr-o dat`, trenul \ncepu s` se
clatine [i ro]ile scrâ[nir` cu un zgomot insuportabil. Fetele s`rir` \n
picioare, albe la fa]` [i cuprinse de tremur. Ceilal]i pasageri urlau [i
plângeau prinzându-se strâns de scaune [i de bagaje. Era o
\nv`lm`[eal` de nedescris \n expresul de Paris, care tocmai se cioc-
nise cu un tren local ce se retr`gea din circula]ie, \n plin` vitez`.
Christa avea s`-[i aminteasc` mult timp dup` aceea visul frumos
care se sfâr[ea \ntr-un co[mar. |[i auzi propria voce urlând [i pe
Barbara chemând:
– Christa!... Mam`!...
Apoi se l`s` lini[tea [i \ntunericul. Christa se lovise cu putere de
geamul vagonului...
Fu printre primii c`l`tori care \[i rec`p`tar` cuno[tin]a, pe care
[i-o pierduse doar o secund`. Dar co[marul ei nu disp`ru. Se trezi
\ntr-un \ntuneric prin care nu reu[ea s` disting` decât vaietele [i
gemetele din jurul ei. |mpinse un geamantan pr`bu[it peste
piciorul ei [i se ridic` greu \n picioare. |ngrozit`, o z`ri pe Barbara
z`când \n fa]a ei, sub o stiv` de lemne, nemi[cat` [i cu chipul plin
de sânge. Christa ]ip` disperat`:
– Barby, Barby!
Spre marea ei u[urare, pleoapele Barbarei se mi[car`. Cel pu]in
era \n via]`, se gândi ea.
Christa \ncepu s` râd` [i s` plâng` isteric. |[i d`dea seama c`
sc`pase ca printr-o minune, fiindc` r`nile ei erau mai pu]in adânci
decât ni[te zgârieturi. Dar ceilal]i? se \ntreb` ea auzind \nc` zgo-
motul acela insuportabil [i pe oamenii care alergau strigând cu dis-
perare de-a lungul [inelor. |n curând, \n noapte, r`suna sirena
sinistr` a ma[inilor de pompieri, acoperind toate celelalte sunete.
|ncepu s` se roage, a[a cum f`cea când era mic`. Dar Barbara nu
mai d`dea nici un semn de via]` [i vaietele o \nfiorau, când,
TIMPUL IUBIRII 15

deodat`, sim]i dou` mâini calde cum o ridica dintre fiare. O voce
de b`rbat o \ntreba dac` se sim]ea bine. Se uit` r`t`cit` la el. Teaf`r
[i nev`t`mat, cu p`rul u[or zburlit; prezen]a lui i se p`rea mai atrac-
tiv` [i mai binef`c`toare ca niciodat`. Dintr-o dat`, avu senza]ia c`
e un prieten vechi... singurul prieten englez \n lumea aceasta dat`
peste cap... \n ]ara aceasta str`in` \n care doar cu câteva ore \nainte
p`[iser` amândou` pline de bucurie [i de emo]ie.
Christa se ag`]` de el [i izbucni \n lacrimi. El se uit` \n jos la fata
cu p`r blond, la buclele pline de praf [i de a[chii de lemn, apoi la
fa]a ei tân`r` [i murdar`. Ochii ei c`prui [i catifela]i \l priveau foarte
speria]i. Sim]i o nea[teptat` duio[ie fa]` de ea. Voia s-o lini[teasc`
pe biata feti]`, care era evident prea [ocat` ca s` mai poat` reac]iona.
– Gata, gata, o b`tu el u[or pe umeri, a trecut. A fost o
experien]` urât`, dar acum ai sc`pat.
– Prietena mea... scânci ea, prietena mea... Barby...
{i ar`ta cu un deget tremur`tor spre fata pe jum`tate ascuns` de
lemne, din spatele lor. Sco]ând o exclama]ie de stupoare, b`rbatul
o l`s` pe Christa [i \ncepu s` dea la o parte gr`mada sub care z`cea
fata. Christei i se p`rea c` acum aveau un prieten de n`dejde care
vorbea fluent fran]uze[te [i care putea s` le poarte de grij`. Se
sim]ea mai u[urat`.
|n mai pu]in de o jum`tate de or`, el o scoase pe Barbara de sub
d`râm`turi. Era \nc` incon[tient`, dar din fericire respira. O ambu-
lan]` urma s` le duc` imediat la spital. El nu putea s` mearg` cu ele
fiindc` trebuia s` r`mân` [i s` le dea ajutor [i celorlal]i. Un prieten
de afaceri, cu care c`l`torise de la Dieppe, ajuta deja la transportul
r`ni]ilor. Christa se uita la el cu ochi speria]i.
– Nu vorbim limba... mi-e team` c` suntem ni[te nebune... Nu
ne l`sa]i singure, v` rug`m...
El zâmbi. Christa sim]i c` nu v`zuse \n via]a ei un zâmbet mai
lini[titor [i mai \n]eleg`tor ca acesta.
– Iat` adresa mea, zise el. E apartamentul surorii mele, care
locuie[te la Paris. Mâzg`li repede ceva pe o bucat` de hârtie [i i-o
16 DENISE ROBINS

\ntinse Christei. Merge]i direct la ea, de \ndat` ce ie[i]i din spital.


Cred c` pe prietena dumneavoastr` o vor mai ]ine, dar dumnea-
voastr` v` vor da drumul repede, sunt convins. A]i \n]eles? Duce]i-v`
la sora mea. Ea o s` v` ajute.
– Mul]umesc din toat` inima, zise ea [i \ntinse mâna s` ia
hârtia, de parc` ar fi fost o barc` de salvare.
Ambulan]a travers` repede periferia ora[ului, \ndreptându-se
spre spitalul St. George. Era o m`n`stire de m`icu]e, care \i \ngrijea
pe bolnavi. Tot drumul, Christa nu-[i lu` privirea de la chipul \nc`
palid al prietenei ei [i o ]inu de mân`. Un asistent \i pansase rana
de la frunte, dar Barbara nu se mi[case. {oferul ambulan]ei, care
vorbea stricat engleze[te, \ncerca s-o lini[teasc` pe fata care
plângea, asigurând-o c` pulsul era bun [i c` Barby nu era \n
primejdie de moarte.
Ce jalnic` intrare \n capitala mult dorit`! Christa de-abia dac`
b`ga de seam` str`zile str`lucitor luminate, cafenelele [i bule-
vardele pline de oameni, castanii, apa argintie a Senei cu podurile
ei \ncânt`toare, ori turnurile catedralei Notre Dame.
La spital le ie[ir` \n \ntâmpinare m`icu]e cu capul acoperit, care
o duser` imediat pe Barbara la analize, iar pe Christa o conduser`
\ntr-o alt` sal` de consulta]ii.
O or` mai târziu. Christa avea permisiunea s` plece din spital.
Se sim]ea mult mai bine. M`icu]ele \i serviser` cina [i o cafea bun`,
iar un medic \i pansase r`nile. O v`zuse pe Barbara, care fusese
adus` deja \n salonul femeilor [i o c`lug`ri]` care vorbea engleze[te
o convinsese c` n-avea de ce s` se team` pentru prietena ei [i c`
putea s` vin` s-o vad` din nou mâine. Fa]a nu-i fusese atins` [i pân`
mâine \[i va rec`p`ta cuno[tin]a.
Ce fat` frumoas`! exclamase [i m`icu]a. Christa plec`,
\nc`lzit` de gândul c` frumuse]ea prietenei ei r`m`sese ne[tirbit`
[i trimise acas` o telegram` lini[titoare, \n caz c` vestea despre
accident se va anun]a la radio [i doamna Lane s-ar putea nelini[ti
de moarte.
TIMPUL IUBIRII 17

Acum st`tea la poarta spitalului [i vedea pentru prima dat`


frumuse]ea Parisului. M`icu]ele \i d`duser` adresa unui hotel [i
ceva bani. De-abia acum realiz` c` pierduser` tot ce aveau \n trenul
acela. Mâine ar putea s` se duc` la ambasada Angliei, unde, f`r`
\ndoial`, li se vor elibera pa[apoarte noi [i li se va \mprumuta o
sum` de bani. |n]elesese de la spital c` puteau solicita desp`gubiri
de la compania de cale ferat`. Dar asta va cere mult timp. Pân`
atunci... ce mai vacan]`! |ndat` ce biata Barby va putea c`l`tori, vor
trebui s` se \ntoarc` acas`.
Christa vru s` cheme un taxi dar se temu c` nu se va \n]elege cu
[oferul. Atunci, \[i aminti de vorbele tân`rului.
– Duce]i-v` imediat la sora mea! zisese el.
Se sim]ea atât de singur` [i de n`p`stuit`... Tocmai se preg`tea
s` strige un taxi care trecea pe-acolo, când o ma[in` trase la intrare,
lâng` ea. Era el. Emo]ionat` [i \ncântat`, Christa \l strig`.
El o recunoscu pe fata blond` [i ginga[` [i-i r`spunse cu c`ldur`
la salut.
– Bun` seara! Pe dumneavoastr` v` c`utam.
– Ce bun sunte]i! exclam` ea [i lacrimi de triste]e i se
\ngr`m`dir` \n ochi.
– Echipele profesioniste de salvare au ajuns deja la fa]a locului
[i nu mai e nevoie de mine acolo. Din fericire, n-au murit prea
mul]i oameni. Cei mai mul]i dintre r`ni]i \[i vor reveni repede. {i
prietena dumneavoastr`?
– E \nc` incon[tient`, dar medicii cred c` se va face bine curând.
– Bun. {i dumneavoastr`?
– O, eu n-am p`]it nimic grav, doar câteva zgârieturi pe bra]ul
drept. {i sunt u[or [ocat`, atâta tot, zâmbi ea.
Zâmbetul ei curajos, \nf`]i[area ei de copil, scundu]` [i blond`
\n lumina lunii, \i merser` drept la inim`, la inima lui atâta timp
\mpietrit` [i insensibil` la farmecele feminine. Dar \n atitudinea ei
nu era nici o urm` de cochet`rie ori de artificialitate, se gândi el.
Era doar o feti]` trist`, a c`rei vacan]` se spulberase.
18 DENISE ROBINS

– Am ajuns la fix. Am s` v` conduc acas` la sora mea.


Christa se \nro[i.
– Nu e nevoie. M`icu]ele mi-au dat adresa unui hotel...
– N-o s` v` plac` s` sta]i singur` noaptea \ntr-un hotel necunos-
cut, \n mijlocul Parisului, o \ntrerupse el. Aceasta e cartea mea de
vizit`. Pute]i avea \ncredere \n mine. Toat` lumea m` cunoa[te aici.
Sora [i cumnatul meu, Claude Roche, sunt directorii unei mari
fabrici de parfum. Poate a]i auzit de Parfum Jojeux. Eu sunt direc-
tor [i m` ocup de partea englez` a afacerii. |mi propusesem s` vin
s` stau cu sora mea vreo dou` s`pt`mâni [i s` m` \ntâlnesc cu un
om de afaceri, la Dieppe. De aceea m` aflam \n tren, fiindc` de
obicei zbor cu avionul.
Christa recunoscu parfumul, care era una dintre cele mai renu-
mite m`rci din lume. Era parfumul preferat al Barbarei, c`reia
Christa chiar \i cump`rase anul trecut, de Cr`ciun, o sticlu]` de la
Golling & Nash.
El continu`:
– Nu vre]i s` veni]i cu mine? Doamna Roche, sora mea, Julia, o
s` aib` grij` de dumneavoastr`.
Christa se uit` la cartea de vizit`.
Domnul Stephen Harrimay.
Deci acesta era numele lui. Se pare c` avea dou` adrese, una la
Londra [i alta la Paris.
– Mi-ar pl`cea s` fiu \n compania unor englezi, recunosc, zise
cu voce tremurat` privind \n sus spre el. M` simt mai degrab`
n`p`stuit` decât r`nit`.
|nc` o dat`, el se sim]i impresionat de tinere]ea, de lipsa ei de
experien]` [i de candoarea cu care rostise acele cuvinte.
Câteva minute mai târziu, cei doi se \ndreptau spre apartamen-
tul doamnei Roche. Pe drum, el \i puse câteva \ntreb`ri: cum le
chema, de unde vin [i cu ce se ocupau. Ar fi putut s` ghiceasc`,
recunoscu el. Bine\n]eles c` auzise de Golling & Nash, toat` lumea
auzise. {i el \[i f`cuse o dat` acolo cump`r`turi, singur.
TIMPUL IUBIRII 19

Fata timid` era dactilograf`, cealalt` mai frumoas`, care \l


privise provocator pe sub genele ei lungi, era manechin la raionul
de p`l`rii. Bietele fete, ce vacan]` li se preg`tise! Bine c` sc`paser`
cu via]`, cel pu]in. To]i fuseser` noroco[i din punctul acesta de
vedere. Numai bietul [ofer murise.
Vorbind cu el, sim]i cum se lini[te[te [i se \nsenineaz`, [i nici el
nu mai era tân`rul distant [i rece de la \nceput. Dimpotriv`, se
purta prietenos [i pl`cut.
}inea foarte mult la sora lui, Julia, o femeie de vreo treizeci [i
cinci de ani, cu un an mai \n vârst` decât el. Era un pic posesiv` [i
avea \ntotdeauna o fat` frumoas` cu care voia s`-l \nsoare. Acum
]inea s`-l vad` c`s`torit cu tân`ra pianist` cu care era prieten`.
So]ul ei [i cu ea voiau s` se mute la Cannes, unde se afla fabrica lor
cea mai important`. Fusese ideea Juliei, care se gândea s` lase
birourile de la Paris numai \n grija lui Stephen. Ar fi urmat s`
locuiasc` o parte din an aici [i o parte la Londra. Dar pentru asta
avea nevoie de o so]ie, de una potrivit`, spunea ea, care trebuia
s`-l ajute \n carier`.
Dar Stephen nu se gr`bea s`-[i g`seasc` o so]ie.
Tr`ise deja o experien]` dureroas` cu o tân`r` pe care o iubise
mult [i care se r`zgândise \n ajunul nun]ii lor, c`s`torindu-se cu alt
b`rbat. Stephen o adorase pe drumoasa lui Dorella cu p`rul ca
mierea, o canadianc` pe care o cunoscuse \ntr-o c`l`torie de
afaceri. Pe atunci, avea dou`zeci [i patru de ani [i era plin de ide-
aluri [i de \ncredere \n ceilal]i. Tr`darea logodnicei cu cel mai bun
prieten al lui \l transformase peste noapte \ntr-un cinic. Crezuse c`
n-o s`-i mai pese niciodat` de Dorella, sau de oricare alt` fat` din
lume, dar apoi urmase ultima descoperire a Juliei, Felise. Jum`tate
fran]uzoaic`, jum`tate englezoaic`, Felise Markell venise la Paris s`
studieze muzica la Conservator. Era o pl`cere s-o prive[ti, [i mai era
[i bogat`, fiind mo[tenitoarea bunicului ei englez din partea tat`lui.
Era deosebit de talentat`, iar lui Stephen \i pl`cea muzica. Julia \i
20 DENISE ROBINS

spusese deschis c` ar fi fost nebun s` nu profite de faptul c` Felise


\l iubea nebune[te [i s` se c`s`toreasc`. Dar el tot nu se decisese.
– Dac` am s` m` \ndr`gostesc de ea, am s-o cer de so]ie. Vom
vedea. A[teapt`, Julia, [i-o s` mai vedem.
Când era departe de Felise, \i era dor de personalitatea ei
vibrant` [i incitant` [i-i admira \ntotdeauna talentul muzical. |n
ma[in`, al`turi de micu]a Christa Coombe, Stephen se gândea la
Felise. Telefonase acas` la sora [i la cumnatul lui, ca s` le explice
de ce \ntârzia a[a de mult. Ei [tiau c` nu venea ca de obicei cu
avionul. Felise se \ntâmplase s` fie acolo [i aproape c` smulsese
telefonul din mâna Juliei.
– Am fost \ngrozit` când am auzit [tirea la radio, exclamase ea. O,
vino acas` mai repede! Vreau s` m` uit la tine [i s` m` asigur c` e[ti bine.
Era sigur c`-i va face o primire dramatic`. |[i imagina de pe acum
chipul ei \mbujorat, cu ochii farda]i, creiona]i spre tâmple, cu genele
lungi [i negre rimelate. Lui Felise \i pl`cea machiajul exotic. Era \ntot-
deauna intens rujat` [i-[i purta p`rul negru cu un breton sub]ire pe
frunte, \n stilul lui Elizabeth Taylor. |ns` aten]ia lui continua s` se
\ndrepte \n mod ciudat spre p`rul blond [i des, prins [col`re[te \ntr-o
coad` de cal, al fetei de lâng` el. De cine \i amintea oare fata aceasta
relaxant`, timid` [i destul de prost \mbr`cat? se \ntreba el \ncruntând
din sprâncene. Era atât de diferit` de femeile elegante din cercul lui
de la Paris sau de la Londra. Cât despre ochii ei c`prui...
Pulsul i se acceler`. Sigur c` da, sem`na cu Dorella. Canadianca
necredincioas` cu care fusese gata s` se c`s`toreasc` avea p`rul la fel de
blond ca al Christei [i aceea[i ochi c`prui, blânzi [i uluitor de catifela]i.
Pe nea[teptate [i aproape sup`rat, Stephen \[i \ntoarse aten]ia
de la Christa. La naiba cu ea [i cu inocen]a din ochii ei. Toate erau
la fel, ni[te pref`cute, las` c` [tia el.
– Am ajuns, zise el.
Christa cobor\ din ma[in` [i se uit` admirativ \n jurul ei.
Stephen pl`ti taxiul [i zise, \ncercând s` uite de Dorella [i s` fie
dr`gu] din nou:
TIMPUL IUBIRII 21

– Mâine, dup` ce v` ve]i sim]i mai bine, trebuie s` vede]i Parisul


mai de aproape.
Christa \i era profund recunosc`toare. Se \ndr`gostise pentru
prima dat` \n via]a ei, de acest str`in, salvatorul ei [i cel mai
minunat om din lume.
Apartamentul familiei Roche era deosebit de impresionant
prin str`lucirea [i prin bog`]ia cu care era mobilat. Christa nu
mai v`zuse niciodat` a[a ceva, decât \n filme sau \n revistele
scumpe.
Se ascunse timid` \n spatele lui când o femeie \nalt`, \mbr`cat`
\n negru [i machiat` f`r` cusur, n`v`li \n hol. Christa [tiu dintr-o
privire c` era sora lui Stephen, fiindc` avea aceia[i ochi deosebit de
alba[tri.
– Steve, dragul meu, e[ti bine? rosti ea cu glas speriat, aruncând
o privire \ngrozit` spre chipul lui obosit [i la hainele mototolite de
pe el, f`r` s` par` \ns` c` o observ` pe fata care se ascundea \n
spatele lui.
– Sunt bine Julia, n-am nimic, nu sunt r`nit. Nu e nevoie s` intri
\n panic`, draga mea.
– Slav` Domnului oft` ea. Eu [i Felise ne-am \ngrijorat la culme.
Stephen f`cu un pas \ntr-o parte.
– }i-am adus-o pe domni[oara... Christa Coombe, zise el. E una
dintre fetele englezoaice de care ]i-am vorbit la telefon. Prietena ei
se afl` \nc` \n spital, \n stare de incon[tien]`. Aceast` biat` fat` a
r`mas f`r` bani [i f`r` bagaje [i [tiam c`-i vei oferi un pat [i c` vei
avea grij` de ea \n seara asta. Ar fi foarte dr`gu] din partea ta, Julia,
mai ales c` nu cunoa[te pe nimeni \n Fran]a. S` stea la hotel ar fi
\ngrozitor pentru ea, \n situa]ia \n care se afl`.
– Sigur, cu pl`cere, zise Julia Roche cu o polite]e des`vâr[it`,
dar total lipsit` de entuziasm [i \ntinse o mân` pe care Christa o
strânse cu recuno[tin]`. Dar Christa sim]i imediat c` doamna Roche
se retr`sese deja \n spatele unui zid de precau]ie [i chiar de
dezaprobare.
22 DENISE ROBINS

– |nc`... \nc` mai am timp s` merg la hotel, i-am spus fratelui


dumneavoastr`, \ncepu Christa s` se bâlbâie.
|ns` Julia era o femeie bine crescut` [i orice ar fi crezut \n sinea
ei, n-o l`s` s` continue.
– Oh, nici nu se pune problema, trebuie s` stai cu noi \n seara
asta. E[ti englezoaic` [i fiindc` e[ti prietena fratelui meu, nici nu
mi-ar trece prin cap s` te las s` mergi la cine [tie ce hotel. Am un
dormitor liber aici. Vino s` bei ceva, cred c` e[ti foarte nec`jit`.
T`cu [i se gândi:
– Pe cine naiba mi-a adus Stephen? E a[a de timid`, de stângace
[i de prost \mbr`cat`! O, cum \i mai place lui Stephen s` se poarte
mereu a[a. Când era mic, aducea mereu acas` tot felul de
anim`lu]e r`t`cite pe strad`. E prea idealist.
Christa se intimid` [i mai tare de intrarea brusc` a altei per-
soane, o femeie \nc` [i mai atr`g`toare, purtând o bluz` alb` f`r`
mâneci, cu un guler sever de culoarea m`rii la care se asortau o
br`]ar` [i ni[te cercei superbi.
– Stephen... oh, mon Dieu, ce \ngrijorat` am fost! exclam` ea,
cu un u[or accent fran]uzesc, izbucnind \n lacrimi [i \ntinse spre el
mâinile, pe care el le lu` [i le s`rut`. Am fost \ngrozit` la gândul c`
ai fi putut s` mori! ad`ug` ea
[i se lipi de el tremurând.
– Gata fetelor. Felise, fii lini[tit`, draga mea, n-am nimic,
murmur` el un pic stânjenit.
Christa r`mase nemi[cat`, cople[it` de singur`tate [i timiditate.
O numise „draga mea“! Strania aceasta brunet` [i frumoas` pe
nume Felise era probabil logodnica lui, de care nu pomenise nimic.
Nu fugea de nevasta lui a[a cum \[i imaginase Barbara... ci c`tre ea.
Capitolul 2

Christa r`mase t`cut`, urm`rind fascinat` cum Stephen \ncerca


s-o lini[teasc` pe Felise. Ea se sprijini de el, apoi se \ndep`rt`, tam-
ponându-[i u[or ochii cu o batist` delicat` [i \ncerca s` zâmbeasc`.
– Slav` Domnului, dragul meu, zise [i ea ca Julia, dar foarte
teatral, e[ti teaf`r [i nev`t`mat.
– Acum, rosti el desf`cându-[i cravata, s` mergem \n salon.
Julia se \ntoarse spre Christa.
– Vino \n camera mea. Probabil c` vrei s` te aranjezi pu]in, murmur` ea.
Christa \ncepu s` se bâlbâie.
– Eu... eu chiar c` trebuie s` merg la hotel. Nu vreau s` v`
deranjez, ced` ea dintr-o dat` [i ochii ei mari [i blânzi se umplur`
de lacrimi din cauza surescit`rii [i oboselii.
Pe madame Roche lacrimile o impresionar`. |ncepu s` simt` un
u[or sentiment de mil` [i chiar de dispre] fa]` de feti]a aceasta
timid`. Desigur c` Julia nu-[i mai f`cea atâtea griji pentru fratele ei,
din cauza acestei biete fiin]e pe care o culesese de pe strad` [i care
nu str`lucea de frumuse]e. N-avea de ce s`-[i fac` griji din cauza ei.
Stephen avea mai mult gust la femei.
– Stephen, dragule, condu-o pe Felise \n salon, zise ea. Eu [i
domni[oara Coombe o s` venim imediat.
24 DENISE ROBINS

Christa \l urm`ri cu privirea cum o conducea pe Felise [i sim]ea


c` o s` se pr`bu[easc` \n curând pe podea. El era pentru ea o
ancor` care acum se \ndep`rta. |ncepuse s` \noate \n ape prea
adânci pentru ea; \n casa aceasta, totul \i era str`in. {tia c` era o
proast`, c` o asemenea [ans` ar fi \ncântat-o pe sofisticata Barbara,
dar Christa ar fi dat orice s` se poat` \ntoarce [i fugi de acolo, s`
g`seasc` o locuin]` mai familiar` [i pe cineva ca m`tu[a Cath... s`
vad` o ma[in` de cusut... un fier de c`lcat... orice... Ar`ta atât de
palid` \ncât Julia se \ngrijor` pu]in.
– Draga mea, nu pari s` te sim]i bine. Cred c` ar fi mai bine s`
te \ntinzi pu]in.
– Da, mul]umesc, a[ vrea s` m` \ntind o clip`.
– |i voi cere Yvettei s` preg`teasc` una din camerele de oaspe]i.
Stai aici. Am s`-]i prepar un coniac, zise ea gândindu-se la ce plic-
tisitor era, dar recunoscând c` bietul copil avea nevoie de ajutor [i
c` oamenii trebuie s` fie genero[i.
Christa se pr`bu[i pe sofaua scump`, sim]indu-se dintr-o dat`
foarte sl`bit`. Oft` adânc [i-[i lu` fa]a \n mâini, \ns` dup` un timp
\[i ridic` privirea [i se uit` \n jurul ei. Era singur`. Doamne, ce dor-
mitor elegant. |n via]a ei nu mai v`zuse a[a ceva. |i atrase imediat
aten]ia o fotografie \mbr`cat` \ntr-o ram` alb`, de piele, care-l
reprezenta pe Stephen Harrimay, mult mai tân`r, purtând
pantaloni de c`l`rie [i ]inând o crava[` pe um`r.
Christa nu-[i mai lua de la ea ochii str`lucitori de lacrimi. Se
sim]ea fascinat` privind-o. „Ce frumuse]e de b`iat a fost...“, se
gândi ea. „Trebuie s` fie foarte mândr` cu un asemenea frate!“
Doamna Roche era foarte amabil` [i Christa o pl`cea, dar fata
aceea, Felise, avea ceva care o f`cea s` se simt` mic` de tot. Se ruga
\n sinea ei s` nu mai fie nevoit` s` dea ochii cu ea. Era foarte
con[tient` de hainele ei ieftine, de lipsa ei de maniere, de inferio-
ritatea ei social` fa]` de Felise [i de oamenii ca ea.
Se gândi c` nu trebuia s` se \mboln`veasc` tocmai acum [i s` le
dea b`taie de cap oamenilor acestora. Ar fi murit de ru[ine, iar
Barbara s-ar fi sup`rat r`u pe ea.
TIMPUL IUBIRII 25

|ncet, \ncet, Christa \[i reveni [i sim]i cum cap`t` curaj [i putere.
|[i d`du jos haina [i-[i leg` p`rul des [i r`v`[it. Aproape c` se sperie
v`zându-[i fa]a \n oglind`, dar culoarea \ncepuse s`-i revin` \n
obraji. Julia veni cu un pahar de brandy [i Christa b`u dou`, trei
\nghi]ituri, dup` care \napoie paharul cu un zâmbet u[or.
– Mul]umesc. Nu sunt obi[nuit` cu a[a ceva, dar te face s` te
sim]i mai bine, nu-i a[a?
– Yvette \]i preg`te[te patul. Cum te mai sim]i?
– Foarte bine, v` rog s` nu v` face]i griji pentru mine, se str`dui
ea s` r`spund` cât mai bine.
– Bine, r`spunse Julia. Ai trecut printr-o experien]` \ngrozi-
toare. Stephen mi-a spus c` era un adev`rat haos pe [ine. Bie]ii
oameni! Ce tragedie! Ce noroc c` ai sc`pat!
– Da, a[a este, dar biata Barbara n-a avut noroc. |nc` nu [i-a
rec`p`tat cuno[tin]a.
– Nu-]i face griji. E ca [i cum te-ai lovi la cap! {i Stephen a c`zut
o dat` de pe cal când era mic [i nu s-a mai mi[cat. To]i eram
\ngrozi]i, dar [i-a revenit \n mai pu]in de dou`zeci [i patru de ore.
Christa se uit` la fotografie [i [opti:
– Stephen a fost atât de bun cu noi!
– Stephen e amabil cu toat` lumea, replic` Julia. Mai ales cu cei
cu tot felul de probleme.
Christa t`cu. Era aproape sigur` c` madame Roche voia s`-i dea
de \n]eles c` nu se bucura \n mod deosebit de bun`voin]a lui
Stephen.
– Prietena mea, Barbara e foarte frumoas`, zise ea timid, dup`
un moment. E manechin [i m` bucur c` fa]a nu i-a fost atins`.
– {i eu m` bucur. Dar acum vorbe[te-mi despre tine, \i ceru
Julia amabil. Christa \i povesti pe scurt despre via]a ei \n Londra,
dar femeia mai \n vârst` o asculta gândindu-se c` acest r`gaz le va
da lui Stephen [i Felisei ocazia s` stea mai mult \mpreun`. Draga
de Felise. Aproape c` le[inase când auzise de accident. Era atât de
26 DENISE ROBINS

\ndr`gostit` de el! Julia spera ca el s`-[i dea seama cât mai repede
c` f`cea o nebunie s` nu vad` c` talentata [i frumoasa fat` ar fi fost
so]ia ideal` pentru el.
A[adar feti]a aceasta era dactilograf` la Golling & Nash, de pe
strada Oxford. |[i amintea c` f`cuse o dat` cump`r`turi acolo [i c`
i se p`ruse mai degrab` un magazin ieftin, \n compara]ie cu cele de
aici, care erau mult mai elegante.
Christa nu i se p`ru o fat` interesant`. Era doar una dintre miile
de fiin]e care \[i câ[tigau existen]a \n magazine sau \n birouri.
Trecea destul de neobservat`, de[i ochii c`prui, mari [i lumino[i,
erau frumo[i [i avea o voce dr`gu]`. F`r` nici o \ndoial` c` nu-i
pl`cea s` ias` \n eviden]`.
– Nu am pe nimeni. Mama Barbarei \mi e ca o m`tu[`.
– Ce trist trebuie s` fie pentru tine s` n-ai p`rin]i, murmur` Julia.
– Dar doamna Lane e foarte bun` cu mine, iar Barbara \mi e ca
o sor`!
– Ai sânge scandinav \n vene? \ntreb` Julia, nu c` ar fi fost
deosebit de interesat`, ci pentru c` voia s` câ[tige timp [i s`-i
mai lase singuri pe Stephen [i Felise. De unde vine numele t`u?
– Bunica mea era norvegianc`, dar a tr`it \n Anglia, \ns` p`rin]ii
mei erau din Devon.
– A, da, \n]eleg, zise Julia, de la bunica ta ai p`rul a[a de blond,
nu? Ai fost vreodat` \n Norvegia?
– Nu, e prima dat` când merg \n str`in`tate.
Doamna Roche \[i aranj` rochia, arunc` o privire \n oglind` la
silueta ei zvelt` [i decise c` trebuie s` mearg` mâine la croitorul ei
din Faubourg St. Honore, [i s`-i spun` c` rochia nu-i c`dea bine.
Era o ru[ine, [i mai pl`tise [i peste o sut` de mii de franci francezi
pentru ea. La Paris, toate erau extrem de scumpe, dar slav`
Domnului c` Parfum Joyeux cucerise toate pie]ele. Anul trecut au
avut o cifr` de afaceri uluitor de bun` [i de[i impozitele erau foarte
mari, le mai r`m`seser` destui bani.
Julia reveni cu gândul la oaspetele ei.
TIMPUL IUBIRII 27

– Ce p`cat c` ai avut atâta ghinion \n prima ta excursie \n


str`in`tate, zise ea. Acum, dac` te sim]i mai bine [i nu vrei s` te
\ntinzi, s` mergem la ceilal]i \n salon. Ai mâncat?
– Da. M`icu]ele mi-au dat ceva la spital.
Vederea salonului o cople[i [i mai tare pe Christa. Era o
\nc`pere extrem de spa]ioas` [i de luxoas`, de la ferestrele c`reia
se puteau vedea stelele, luminile capitalei [i apele argintii ale Senei,
unduind pe sub podurile ei noi [i vechi.
Stephen, care st`tea pe sofa lâng` Felise, se ridic` \n picioare
când sora lui [i Christa intrar` \n camer` [i zâmbi cu \n]elegere
acesteia din urm`.
– E mai bine acum?
– Da, mul]umesc, r`spunse ea. Totul e a[a de emo]ionant pen-
tru mine, zise ea \nro[indu-se brusc. E suficient ca oricine s` se
simt` mai bine. Mi-a[ dori ca [i Barbara s` poat` vedea locul acesta
minunat.
– Sunt sigur c`-l va vedea curând, r`spunse el. Voi da un tele-
fon la spital, mai târziu, [i vom afla ve[ti despre ea.
– Mul]umesc din suflet, suspin` Christa.
– Veni]i s` arunca]i o privire asupra Parisului de la balcon.
Noaptea e o priveli[te superb`, care o s` v` fac` s` uita]i ce jalnic
a]i fost \ntâmpinate de c`ile ferate franceze.
O lu` prietene[te de bra] [i o conduse spre unul dintre
balcoane, de unde \i ar`t` Arcul de Triumf, turnul Eiffel, coloanele
catedralei Notre-Dame [i fântânile arteziene din pia]a Concorde.
R`mase \n`untru. Julia [i Felise vorbeau \n [oapt`.
– Cine naiba e? De ce Dumnezeu o fi adus-o Stephen aici?
\ntreb` Felise \nver[unat`.
Doamna Roche o lini[ti, spunându-i c` n-are de ce s`-[i fac`
griji. Christa era o englezoaic`, o simpl` dactilograf` \n vacan]`, dar
fiindc` Stephen vorbise cu ea [i cu prietena ei \n tren, \i fusese mil`
de ele dup` accident [i o invitase aici.
– Mâine o s` sc`p`m de ea. Trebuie s`-i ofer doar un pat \n
seara asta, sfâr[i Julia.
Felise p`ru u[urat`.
Doamna Roche continu`:
28 DENISE ROBINS

– Fata care a fost r`nit` lucreaz` \n acela[i magazin cu ea,


prezint` p`l`rii. Se pare c` e foarte frumoas`.
– Atunci s-o ]inem departe de Stephen, r`spunse Felise cu un
râs u[or.
– Draga mea, de parc` ai avea de ce s`-]i faci griji. {tii bine c`
Stephen nu se uit` niciodat` dup` fete [i c` tu e[ti singura care \l
intereseaz`.
Privirea Felisei Markell se \nc`lzi. Era foarte emotiv` din cauza
sângelui ei francez. Nu mo[tenise nimic din firea englezeasc` a
tat`lui ei, un englez care locuise \n Leicester. |nainte s`-l cunoasc`
[i s` se \ndr`gosteasc` de Stephen, singura ei pasiune fusese
muzica. Acum, locuind la Paris, la una dintre m`tu[ile ei bogate,
devenise mai fran]uzoaic` decât francezii. |n ultimul timp se f`cuse
foarte elegant` [i gra]ioas`, iar la dou`zeci [i patru de ani era \n cul-
mea frumuse]ii. Putea s` fie foarte fermec`toare când voia, dar [i
foarte geloas`, posesiv` [i egoist`. Continua s`-i [opteasc` Juliei:
– A fost atât de dr`gu] cu mine \n seara aceasta. Jur c` o s`-l dau
gata curând, Julia. {i ar fi bine s` m` port frumos cu protejata lui,
altfel o s` m` cread` nepoliticoas`.
Julia \ncuviin]` [i Felise se preg`ti s-o uimeasc` pe Christa cu
amabilitatea ei, urm`rind \n acela[i timp efectul pe care-l producea
asupra lui Stephen. Se a[ez` lâng` ea [i se purt` plin` de tact [i de
simpatie, \n timp ce-[i b`ur` cafeaua. Felise sugera chiar c` ar putea
s` mearg` a doua zi cu Christa la spital, ca s-o viziteze pe Barbara.
– La urma urmelor sunt pe jum`tate englezoaic` [i englezii tre-
buie s` fie uni]i, zise ea zâmbind. Apoi se uit` la p`rul Christei [i
b`tu din palme fluturându-[i genele lungi [i m`t`soase \n direc]ia
lui Stephen.
– Ce blond` e, nu-i a[a? Ce minunat e s` ai un p`r a[a de blond!
|ntotdeauna am urât faptul c` sunt brunet`, exclam` ea \n stilul ei
artificial.
– Nu \n]eleg ce are p`rul t`u, o \ntrerupse Stephen, a[a cum
sperase [i ea.
TIMPUL IUBIRII 29

– |ntr-adev`r, interveni [i Julia. Parc` Felise ar trebui s`-[i fac`


griji pentru p`rul ei negru [i superb, ca al Cleopatrei din filmul cu
Elizabeth Taylor. {i stai s-o auzi cântând, Christa. Ar trebui s`-]i
spunem Christa, domni[oara Coombe e atât de formal.
– V` rog, zise Christa, c`reia Felise \ncepuse s` i se par` foarte
dr`gu]`. Sigur c` a[ dori s-o ascult pe domni[oara Markell cântând.
Stephen se l`s` pe un scaun, \[i strânse picioarele [i \[i aprinse
o ]igar`.
– Da, Felise, cânt`-ne ceva, zise el.
Ea se ridic` imediat [i se \ndrept` spre pian. O clip` mai târziu,
salonul era inundat de muzica lui Rahmaniov. Felise cânta
admirabil [i Christa \nchise ochii, ascultând cu admira]ie respec-
tuoas`. |[i sim]ea to]i nervii relaxa]i [i \ncepu s` se simt` aproape
ca acas`. Atmosfera era cam raefiat` pentru ea \n apartamentul
acesta somptuos, dar mai [tia [i ea ceva despre muzic`.
Mama ei obi[nuise s` cânte la pian \n timpul ei liber [i fusese
chiar o pianist` destul de bun`. Christa prefera s` asculte un con-
cert la radioul m`tu[ii Cath, \n loc s` se uite la televizor.
Uneori, când Barbara ie[ea \n ora[, ea mergea la concerte, la
filarmonica Albert Hall. Când Felise termin` de cântat, Christa uimi
pe toat` lumea amintind de o bucat` de Chopin, al c`rei nume \l [i
d`du. Stephen se uit` la ea surprins. A[adar, micu]a func]ionar` de
la Golling nu era chiar atât de ignorant` \n afara muncii ei.
P`rul Christei str`lucea neobi[nuit de tare, \n contrast cu satinul
stacojiu \n care era \mbr`cat sp`tarul scaunului pe care [edea.
Incredibil, se gândea el, cât de tare \mi aminte[te blestematul `sta
de p`r de Dorella, cât de dureros \mi vin \n minte toate acele
amintiri. Ce feste poate juca memoria cuiva. Era [ocat de dorin]a
aproape de nest`pânit pe care o sim]ea de a se ridica, de a se
\ndrepta spre fiin]a aceea m`runt` [i de a-[i trece mâinile prin valul
de p`r auriu. Pe nea[teptate, Christa se uit` drept la el. Ochii aceia
c`prui [i lumino[i erau, ne\ndoielnic, plini de recuno[tin]`. El \[i
imagina c`-i implorau mut aprobarea, dar nu-i \napoie zâmbetul. Se
30 DENISE ROBINS

ridic` \n picioare, se \ndrept` spre pian [i se uit` peste um`rul


Felisei la mi[carea rapid` a degetelor ei tinere [i puternice pe
clapele de filde[.
Va putea oare s-o iubeasc` vreodat` pe fata asta? Se va c`s`tori
oare cu ea, a[a cum dorea Julia? O parte din el, partea cea practic`,
voia... Ar fi fost un mariaj reu[it. {i \n seara aceasta, când se arun-
case \n bra]ele lui, uitându-[i re]inerea, nu sim]ise cât de tare voia
ea s` fac` dragoste cu el? Dar cealalt` parte din el, cinic` [i precaut`,
din cauza Dorellei, se opunea. Dac` se va c`s`tori vreodat`, trebuia
s` fie \ndr`gostit total [i sigur, de data aceasta, de femeia lui. Iubirea
ar fi putut veni mai târziu, dup` c`s`torie, presupunea el, dar pân`
acum nu fuseser` semne c` s-ar \ndr`gosti de Felise. Dup` ce ter-
min` de cântat, el \i mul]umi cu c`ldur` [i-i ceru s` cânte din nou.
Ea se uit` \n sus la el, mândr` [i \ncântat` de apropierea lui.
El evita s` se uite spre fata aceea blond`, singur` [i
nesemnificativ` pe scaunul ei ro[u, \mbr`cat \n satin.

***

Christa \[i petrecu noaptea \n camera de oaspe]i, cu baie


proprie, unde totul fusese preg`tit pentru ea. Gazda \i \mprumu-
tase o c`ma[` de noapte roz. Dormi prost toat` noaptea, retr`ind
co[marul accidentului de tren. Se trezi de mai multe ori, sc`ldat` \n
sudoare [i strigând-o mereu pe Barbara. Din fericire, nimeni nu
p`ru s-o aud`.
Se trezi devreme, f`cu o baie, [i neg`sind pe nimeni \n aparta-
ment, cobor\ \n strad`. Sim]ea nevoia s` fac` o plimbare, s` ia aer.
Nu se sim]ea \n largul ei \n apartamentul doamnei Roche [i se
sim]ea [i foarte \ngrijorat`. Asear`, când Stephen a telefonat la spi-
tal, nu primise ve[ti prea bune despre Barby, care era \nc` \n stare
de incon[tien]`.
Christa se plimba agale sub razele mângâietoare ale dimine]ii de
august [i, \ncet, \ncet se sim]i mai bine. Parisul se trezise devreme
TIMPUL IUBIRII 31

[i ei \i pl`cea s` se uite la femeile b`trâne \mbr`cate cu bluze negre


[i la b`ie]ii cu [epci pe cap, pedalând pe biciclete, cu co[uri cu
franzele proaspete. Cafenelele erau m`turate [i preg`tite pentru
primii clien]i.
Merse a[a vreo doi, trei kilometri [i când se \ntoarse \l g`si pe
Stephen \n pragul u[ii, cu un ziar sub bra], p`rând oarecum pre-
ocupat. Sprâncenele lui coborâr` când o v`zu venind.
– Bun` diminea]a! Sora mea a intrat \n camera dumneavoastr`
acum câteva minute [i a descoperit c` plecase]i. Ne-am f`cut pu]in griji.
Christa se f`cu ro[ie la fa]` [i se scuz`, spunându-i c` avusese
nevoie de o plimbare.
– Da, cred c` a]i avut o noapte grea, zise el. {i eu la fel. E normal
s` te sim]i pu]in zguduit dup` un asemenea accident. Acum, a]i vrea
s` dau din nou un telefon pentru dumneavoastr` la spital, nu-i a[a?
– Sunte]i prea bun, zise ea, dar nu mai pot s` r`mân aici, ar
\nsemna s` abuzez... Am s` plec dup` prânz.
– Ba nu, sunt sigur c` Julia va dori s` mai r`mâne]i, zise el
nep`s`tor [i aproape f`r` convingere. Cumnatul meu e plecat
acum, a[a c` e spa]iu suficient, iar Julia are dou` servitoare care nu
fac toat` ziua nimic.
Christa nu zise nimic, dar se hot`râse deja s` plece. Ve[tile de la
spital fur` mai \mbucur`toare de data asta. Barbara \[i rec`p`tase
cuno[tin]a, dar doctorii credeau c` nu era bine pentru ea s` fie
mutat`, cel pu]in o s`pt`mân`. Dup` aceea va putea s` mearg` sin-
gur`, pe picioarele ei, \i spusese doctorul lui Stephen Harrimay.
Starea ei nu era sigur` sut` la sut` [i de aceea considera c` era
esen]ial s` fie \ngrijit` cu aten]ie. Christa putea s-o vad` azi, dar
numai pentru câteva minute.
– Acum pute]i s` v` bucura]i din nou, \i zise el dup` ce-i traduse
cuvintele doctorului.
– Da, e minunat, zise ea, [i ochii ei str`lucir`.
– Eu am afaceri de rezolvat, dar Felise, adic` domni[oara
Markell, v` va conduce cu ma[ina la spital. Azi ar trebui s` fac`
32 DENISE ROBINS

ni[te exerci]ii, dar fiindc` profesorul e bolnav, va ajunge aici pu]in


dup` ora unsprezece. Sora mea spune c` pute]i \mprumuta ma[ina
[i [oferul ei.
– O, n-a[ vrea s` deranjez atât, \ncepu Christa.
– Draga mea, ne face pl`cere s` facem tot ce ne st` \n putere, o
\ntrerupse el.
Dup` prânz, Christa merse s` vorbeasc` cu doamna Roche, care
r`m`sese \n pat cu o migren`. Trebuia s` plece la hotel, zise ea, la
acela pe care i-l recomandaser` m`icu]ele. Dar Julia discutase deja
problema aceasta cu fratele ei.
– Las-o s` plece la hotel, Steve, spusese Julia. Chiar nu e nevoie
s` te mai interesezi de treaba asta.
– Nu m` intereseaz` personal, te asigur, dar nu m` las` inima
s-o izgonesc pe f`ptura asta mic`, la un hotel ca vai de capul lui. E
\ngrozitor de timid` [i nu vorbe[te deloc fran]uze[te. Vacan]a ei
s-a transformat \ntr-un co[mar. De ce, dac` ai spa]iu suficient, s`
n-o la[i s` stea \n apartament pân` se \ntoarce Claude?
– Po]i s` fii sigur c` lui n-o s`-i plac` s` stea aici, replic` ea cu r`ceal`.
Pân` la urm`, ca s`-i fac` pe plac fratelui ei adorat, consim]i s-o
p`streze pe Christa vreo câteva zile. Acum \i f`cu invita]ia.
– Nu [tiu cum s` v` mul]umesc mai bine, exclam` Christa,
cople[it`.
Stephen era ocupat, iar Julia trebuia s` mearg` la coafor. |nainte
s` plece, Stephen se adres` astfel Christei:
– Domni[oara Markell s-a oferit s` v` duc` la consulatul englez,
dup` vizita de la spital. {ti]i c` trebuie s` v` face]i rost imediat de
pa[apoarte noi [i c` pute]i solicita o sum` de bani. |ntre timp, dac`
ave]i nevoie de bani, v` ajut cu cea mai mare pl`cere.
– Se pare c` eu nu trebuie s` fac nimic, decât s` v` mul]umesc
mereu, din tot sufletul, veni r`spunsul Christei, uitându-se la
chipul lui frumos cu ochi plini de recuno[tin]`.
– Ei, nu e nevoie, zâmbi el. |mi pare bine c` pot s` fiu de folos,
[i Felise la fel.
TIMPUL IUBIRII 33

– Domni[oara Markell e foarte frumoas` [i cânta minunat la


pian, zise Christa cu un entuziasm brusc [i copil`resc, pe care
Stephen \l considera naiv.
Nu \ntâlnise prea multe femei la Londra sau la Paris, atât de
ingenue ca ea. Dar \i pl`cea, pentru c` [i el era un idealist, care
aspira adânc \n sufletul lui, la o lume mai bun`. Pe el, epoca
ma[inii, progresul [tiin]ei, via]a modern`, nu-l mul]umeau. Avea o
afacere prosper`, din care câ[tiga mai mult decât avea un om
nevoie, dar prezen]a unei fete precum Christa Coombe \l f`cea s`
realizeze c` ceea ce sora lui cheltuia pe pantofi [i pe m`nu[i \ntr-o
sear`, putea s` ajung` un an de zile unor fete ca ea.
|[i aminti deodat` c` tocmai spusese ceva despre Felise.
– O, da, Felise e o fat` foarte talentat` [i atr`g`toare.
Apoi plec` [i Christa r`mase gânditoare. Cum era oare s` fii o
fat` pe care Stephen Harrimay s-o g`seasc` foarte talentat` [i
atr`g`toare? |[i aminti felul \n care st`tuse \n spatele Felisei când
cântase la pian, seara trecut`, expresia serioas` a fe]ei lui frumoase.
|nc` o dat`, Christa \[i d`du seama cu triste]e de defectele ei.
„Nu te l`sa doborât` de ce ]i se \ntâmpl`, se \ncuraj` ea singur`,
poart`-te ca Barbara! Ea n-ar fi fost timid` \n compania acestor
oameni, nu i-ar fi fost fric` s` deschid` gura. Ea i-ar fi impresionat
pe to]i, ceea ce eu n-o s` reu[esc niciodat`.“
Christa se hot`r\ s`-[i \n`bu[e sentimentele, mai ales pentru Felise.
Era evident c` Stephen avea s` se c`s`toreasc` \n curând cu ea.
Când Felise veni s-o ia, Christa \i mul]umi cu mult` c`ldur` pentru
ajutorul pe care i-l oferea. Dar acum, c` Stephen nu mai era de fa]` ca s`
vad`, Felise nu mai voia s` joace teatru. Era evident foarte r`ut`cioas`,
chiar dac` salva aparen]ele. O conduse pe Christa la consulat, aranj` s`
li se scoat` pa[apoarte noi [i s` primeasc` o mic` sum` de bani. Dar \n
drum spre spital, \i vorbi Christei pe un ton plin de dispre].
– Ce nepl`cut pentru tine s` n-ai bagaje. M` refer la haine...
Ochii ei str`lucitori c`utau expresia fe]ei Christei, pe care \ncerca
s-o fac` dureros de con[tient` de diferen]a dintre ]inutele lor.
giannijollys
34 DENISE ROBINS

Felise purta un costum de m`tase \n dungi albe [i negre, foarte


la mod`, o p`l`rie alb`, [ic, m`nu[i lungi [i albe, [i pantofi
italiene[ti de foarte bun` calitate. Costumul Christei, de[i fusese
c`lcat de Yvette, \nc` mai p`stra urmele c`l`toriei [i al accidentului
de ieri. Nu purta m`nu[i, iar sandalele erau demodate.
Felise merse mai departe.
– Ce ghinion! Cred c` de-abia a[tep]i s` te \ntorci cu prietena ta
la Londra, de \ndat` ce e posibil.
– Da, r`spunse Christa \nro[indu-se.
– Ai cam acelea[i m`suri ca mine. Amândou` suntem slabe.
Dac` nu te deranjeaz`, a[ putea s`-]i dau un compleu pe care nu-l
mai port de mult, [i poate o geant` [i o p`l`rie.
Dar sângele Christei clocotea de revolt`. N-ar fi suportat ideea
s` primeasc` poman` de la nesuferita asta. Nu se mai sim]ea
recunosc`toare fa]` de ea [i nici nu mai putea s` i-o arate. Un val
de mândrie o f`cu s`-[i uite buna cre[tere.
– Nu vreau nimic, mul]umesc, zise ea dispre]uitoare. M`
descurc. Am ni[te bani acum [i o s` cump`r ce am nevoie.
Felise deschise o pudrier` suflat` \n aur [i se uit` \n oglinjoara
ei. Buzele ei se ]uguiar` \ntr-o jum`tate de zâmbet. Se sim]ea un pic
ru[inat` de ce f`cuse, dar, \n acela[i timp, ca \ntr-un cerc vicios, \i
f`cea [i pl`cere. N-o suferea deloc pe englezoaica asta pe care
Stephen o adusese acas`, a[a c` turn` gaz pe foc, zicând:
– Stephen e o persoan` u[or de impresionat. Prietena ta e
manechin, nu? A flirtat cu ea?
Inima Christei b`tu mai tare. Sim]ise foarte bine ghearele care se
ascundeau sub m`nu[a de catifea pe care i-o \ntindea tân`ra femeie.
– Da, Barby e superb`, dar nu cred c` domnul Harrimay a fost
impresionat \n mod deosebit de frumuse]ea ei. A fost foarte amabil
cu amândou`, pentru c` a v`zut c` avem nevoie de ajutor, dup`
acel accident.
– A, atunci trebuie s` fi fost impresionat de tine, zise Felise cu
un râs r`ut`cios.
TIMPUL IUBIRII 35

– Deloc. N-a fost vorba de a[a ceva. Nu i-am atras cu siguran]`


aten]ia \n nici un fel. Sunte]i practic logodi]i, nu?
– Da, practic, \ncuviin]` Felise cu o voce \ncântat` [i languroas`
[i se l`s` pe spate pe bancheta ma[inii ca s` admire copacii verzi
din Bois de Boulogne, prin care treceau atunci.
{i Christa se uita la copacii verzi [i la adul]ii care se plimbau
agale, \nconjura]i de copii [i de c`]ei juc`u[i. Parc` i se l`sase o
cea]` pe ochi. Femeia aceasta o f`cuse s` simt` din nou
frustrarea ei dintotdeauna, sentimentul acela binecunoscut de
inferioritate.
Apoi Felise \[i schimbase din nou comportamentul. |i fusese
Christei de un mare ajutor la spital, unde f`cuse o impresie
excelent` asupra tuturor.
Când Christa r`mase \n sfâr[it singur` lâng` patul Barbarei, se
gândi c` ar trebui s`-i fie \ntr-adev`r recunosc`toare. I-ar fi fost
foarte greu s` se descurce f`r` ea, \n toate acele situa]ii, a[a cum
f`cuse Felise. Totu[i, din motive absurde [i de ne\n]eles pentru ea,
o irita gândul c` \ntr-o zi ea [i Stephen se vor c`s`tori.
Barbara era palid`, tras` la fa]` [i avea un bandaj pe frunte. Lu`
mâna Christei [i lacrimi mari i se rostogolir` pe obraji. Acum, nu
mai era nici urm` din siguran]a ei de sine, din \ngâmfarea ei.
– O, Christa, nu-i a[a c` e teribil? Când m-am trezit [i mi-am
dat seama c` sunt \ntr-un spital francez, [i când mi-am amintit tot
ce s-a \ntâmplat, am vrut s` mor...
Acum Christa uit` de problemele ei [i deveni puternic` [i sigur`
pe ea ca s-o fac` s` se simt` bine pe adorata ei prieten`.
– Prostii, draga mea. O s` te faci bine curând. Doctorul a spus
c` o s` ie[i de aici \ntr-o s`pt`mân`. De ce vrei s` mori? Trebuie s`
fii mul]umit` c` n-ai murit. Ce noroc am avut, amândou`!
– {i el..., se arcuir` buzele Barbarei \ntr-un zâmbet palid. Ce
frumos din partea lui s` se poarte a[a de dr`gu] cu tine.
Christa \i descrise apartamentul familiei Roche... pe Julia... pe
Felise... totul. Barbara exclam`:
giannijollys
36 DENISE ROBINS

– |mi imaginez! Abia a[tept s` merg s` v`d totul cu ochii mei!


– {i eu la fel, draga mea, zise Christa, [i se aplec` grijulie s`-i
\ncheie c`ma[a de lân` pe care o primise de la spital. Ar`]i foarte
bine Barby, nu ai nici o urm` pe fa]`, zise ea cu c`ldur`.
– Slav` Domnului! A[ fi putut s` mor, sau [i mai r`u, s`-mi
slu]esc fa]a, recunoscu Barbara cu un frison. M`icu]ele spun c` s-ar
putea vindeca f`r` s` lase nici un semn, zise ea ducându-[i mâna la
frunte.
Christa se uit` curioas` \n jurul ei. M`icu]ele \mbr`cate \n
sutanele lor largi, cu capul acoperit, \[i vedeau de treburile lor,
cu un zâmbet u[or \ntip`rit pe fa]`. Era o \nc`pere auster`, sobr`,
cu un crucifix mare atârnat de peretele v`ruit \n alb, deasupra
unei mese pe care se aflau ni[te flori care mai ad`ugau pu]in`
culoare.
– E[ti bine \ngrijit` aici, nu-i a[a, draga mea? [opti Christa.
– Foarte bine, de[i mâncarea e oribil`, are prea mult usturoi.
Dar sunt to]i foarte dr`gu]i. E \ngrozitor s` nu [tii limba [i s`
vorbe[ti prin semne, chicoti ea cu sl`biciune. Una dintre m`icu]e
vorbe[te engleze[te [i traduce ceea ce nu \n]eleg, \mi d` lucrurile
pe care le vreau. {i mai e o femeie aici care vorbe[te engleze[te.
P`l`vr`gim mereu \mpreun`.
– Domnul Harrimay zice c` o s` \ncerce s` treac` mâine pe aici
s` te vad`.
Chipul palid al Barbarei se \nro[i de pl`cere.
– Atunci, trebuie s`-mi preg`tesc farmecul pentru el, zise ea.
Cump`r`-mi ni[te lucruri, Christa, scumpo. F` o list`. Am nevoie
de ruj, chiar dac` n-o s` g`se[ti aici ce folosesc eu, rimel, [tii tu
ce-mi place mie, pentru gene lungi [i negre [i fard albastru-
argintiu.
Barbara se \nc`lzise dictându-i Christei lista. Primiser` destui
bani de la consulat, s` le ajung` pentru moment. Când Christa \i
spuse c` Stephen s-a oferit s` le \mprumute oricâ]i bani aveau
nevoie, Barbara o sf`tui:
TIMPUL IUBIRII 37

– Foarte bine, ia-i pe cuvânt de onoare.


– Dar nu putem face asta, Barby, \ncepu Christa.
– Hai, nu mai fi a[a sfânt`, o \ntrerupse ea u[or sâcâit`. E bogat,
nu-i a[a? Gânde[te-te ce vânz`ri are \n toat` lumea [i ce popular` e
marca asta de parfum. Cred c` el [i sora lui au o avere...
– Nu-mi place s` m` \mprumut, indiferent cât de boga]i ar fi
r`spunse Christa u[or iritat`. Erau momente \n care ea [i Barbara
nu erau pe aceea[i lungime de und`.
– O s`-i d`m \napoi la Londra, hot`r\ Barbara. Dac` e[ti a[a de
delicat`, o s`-i cer eu când o s`-l v`d. Pun pariu c` o s` vrea s` m`
scalde \n franci... [i \ncepu s` râd` [i s`-[i fluture genele ispititor,
f`când-o pe Christa s` râd` f`r` voia ei. Barby putea s` n-aib` nici
un scrupul când voia ceva, dar era atât de amuzant`.
– Bine, bine, se d`du Christa b`tut`.
– Poveste[te-mi mai multe despre el, \i ceru prietena ei.
Christa \i povesti, f`r` s`-i ascund` antipatia ei pentru Felise,
pianista pe jum`tate fran]uzoaic` [i pe jum`tate englezoaic` pe
care se presupunea c` el avea s-o ia de nevast`.
– A[, stai s` vezi cum o pun la locul ei.
Christa zâmbi, dar cu o ciudat` strângere de inim`. Se uit` la
ochii ei scânteietori, la pielea ei ca magnolia, la gura senzual`, la
gâtul de leb`d`... Ce frumoas` era Barbara, mândria magazinului
Golling & Nash, mult mai frumoas` decât Felise, de[i mai pu]in
cultivat` [i talentat`. Desigur, dac` ar fi \ncercat, ar fi putut s`-l fac`
pân` [i pe Stephen Harrimay s` moar` dup` ea, se gândi Christa.
Ce noroc s` ai o astfel de putere, puterea hipnotizant` a
femeilor frumoase din istorie, care au [tiut s`-i domine pe marii
b`rba]i. Christa b`tu din palme [i râse, tocmai pentru c`-i venea de
fapt s` plâng`. Se sim]ea atât de neinteresant` \n compara]ie cu
fetele acestea \ncânt`toare ca Barby [i ca Felise. Murmur`, ca s`-[i
ascund` gândurile:
– Fii cuminte. Cred c` domnul Harrimay [i Felise se vor c`s`tori
curând.
38 DENISE ROBINS

– Stai tu s` vezi când mi-oi \nfinge unghiile l`cuite \n ochii


acestei Felise.
Acum, fetele se amuzau. Dup` un timp, o m`icu]` veni la ele [i
rosti ceva \n francez`, ar`tând c` timpul se scursese [i c` pacienta
trebuia s` se odihneasc`.
– Pe mai târziu, draga mea, Barbara \i \ntinse mâna prietenei ei.
{i nu uita s`-i spui c` de-abia a[tept s` m` viziteze.
Christa p`[i afar` [i cobor\ treptele de piatr` din curtea spitalu-
lui Saint George, sub razele poleite ale dimine]ii de var`. {oferul [i
ma[ina Juliei o a[teptau, dar Felise plecase s` ia prânzul la un
restaurant select. Christa \[i petrecu restul zilei singur`, \n somptu-
osul apartament unde i se servi un prânz ca la carte. Decorul
salonului era de un albastru \nchis, cu un tapet \ncrustat cu flori
argintii, u[or ]ip`toare, se gândi Christa, dar foarte moderne.
Perdelele grele erau din tafta alb`, cusut` cu fire albastre. Ce
apartament costisitor, se gândi ea. Oare ce-ar zice m`tu[a Cath dac`
l-ar vedea?
Dar Christei nu-i pl`cea \n mod deosebit. Pentru c` era ca un
muzeu mai mic ale c`rui exponate nu aveai voie s` le atingi. Mânc`
un sufleu de pe[te cum nu mai mâncase \n via]a ei, dar nu se atinse
de vinul alb din Germania. Apoi se hot`r\. Avea s` fie mai extrava-
gant` \n dup`-amiaza aceea, adic` avea s`-[i fac` o coafur` la mod`,
a[a cum se purta la Paris, [i poate chiar [i un machiaj. Cât despre
\mbr`c`minte, se gândea c` se gr`bise refuzând cu atâta mândrie
oferta Felisei. |n curând, costumul ei va ar`ta jalnic dac` va mai
continua s`-l poarte toat` ziua. Ce putea s` fac`? R`spunsul veni
mai repede decât s-ar fi a[teptat.
Timid`, \i ceru Yvettei s`-i spun` numele [i adresa unui coafor
cu pre]uri mai rezonabile. Christa se duse acolo cu metroul, prima
ei experien]` cu metroul parizian. Era hot`rât` ca de acum \ncolo
s` se bucure cât putea de ceea ce mai r`m`sese din vacan]a ei. Era
clar c` aspectul fizic conta foarte mult pentru oameni ca cei din
familia Roche, a[a c` trebuia s` se aranjeze [i ea.
TIMPUL IUBIRII 39

Când ie[i de la coafor, chiar [i ei i se p`ru c` era acum cu totul


alta. Un tân`r inteligent d`duse o form` p`rului ei bogat, pe care
\l t`iase [i-l piept`nase pe spate, peste urechi, cu volum [i
foarte la mod`. Stilistului care \i aplicase [i un machiaj i se p`ru
c` tân`ra p`r`sise coaforul ar`tând ca o parizianc`. |i fardaser`
delicat obrazul, \i f`cuser` genele cu rimel, ad`ugând o umbr`
de fard pe pleoape ca ochii s` par` [i mai mari, [i-i puseser`
pu]in ruj pe buzele moi [i fine. Nu mai era nici urm` din feti]a
cu aspect [col`resc. Pân` [i costumul p`rea mai elegant.
Tân`rul stilist care o g`si pe tân`ra englezoaic` foarte dr`gu]`,
\i oferi o sticlu]` de parfum, iar ea \[i cump`r` ni[te m`nu[i
albe ieftine [i o p`l`riu]` marin`reasc`. P`[ind din nou \n
metrou, \n drum spre cas`, se sim]ea chiar mândr` de sine.
|ncepuse s` \nve]e drumul. Oare Stephen avea s` observe
schimbarea? se \ntreb` ea. Era surprins` s` constate cât de tare
\[i dorea acest lucru.
El era singur, fiindc` Julia nu se \ntorsese \nc` pân` la ora aceea.
Fuma ca de obicei [i admira panorama Parisului de la o fereastr`
deschis`. Când ea intr` \n salon, se \ntoarse [i r`mase surprins o
secund`. De-abia o recunoscu pe fata aceasta cu p`rul aranjat sub
p`l`rie [i cu tenul str`lucitor. Nu [i-ar fi imaginat c` putea s` arate
atât de atr`g`toare sau c` tr`s`turile fe]ei ei putea fi atât de regu-
late. Dar oare machiajul acesta, dorin]a ei de a p`rea aranjat`, \i
pl`ceau cu adev`rat? Desigur, nu mai avea aerul acela [col`resc, dar
nu mai ar`ta nici ca Dorella, ca necredincioasa blond` cu vocea de
\nger care obi[nuia s`-[i lase p`rul liber \n b`taia razelor de soare,
pân` când str`lucea ca lanul de grâu \n jurul ei. {i ei \i pl`cea s`-[i
lase p`rul copil`re[te pe umeri, dar ea fugise din bra]ele [i din via]a
lui. Cât` viclenie sub aparen]a ei naiv`! Mai bine c` fata aceasta nu-i
mai sem`na atât de mult.
Nu f`cu nici o remarc` despre schimbarea ei, dar zise pe un ton
destul de repezit:
40 DENISE ROBINS

– V` a[teptam c` s` vorbesc despre un lucru destul de


important. Pân` una alta, spune]i-mi cum se mai simte prietena
dumneavoastr`.
– Mai bine decât m` a[teptam, aproape normal.
– Bine. Dar mai r`mâne]i \n Paris pentru câteva zile, nu?
– Da, cel pu]in \nc` vreo patru, cinci zile.
– Atunci poate m` ajuta]i \ntr-o problem`.
– S` v` ajut? Eu? repet` ea cu uimire.
– Da. Una dintre secretarele noastre, care se ocupa de
coresponden]a \n englez`, s-a \mboln`vit, de aceea am nevoie ime-
diat de ajutor aici, \n biroul de la Paris, care, dup` cum [ti]i, e situat
chiar pe strada aceasta. Sunte]i englezoaic` [i cred c` [ti]i s`
dactilografia]i foarte repede, nu?
– Da, desigur.
– Atunci, gândi]i-v` dac` vre]i s` accepta]i slujba pân` când se
\ns`n`tose[te doamna Maydew. Ve]i fi pl`tit` \n franci, ceea ce v` va
fi de folos \n situa]ia dumneavoastr`. Dar, bine\n]eles, dac` nu
dori]i s` face]i asta, nu trebuie decât s-o spune]i. La urma urmelor,
e vacan]a dumneavoastr`.
Christa fr`mânta nervoas` m`nu[ile \n mâini, sim]ind cum \i
bate inima \n piept. Uimirii \i lua locul emo]ia [i pl`cerea.
– Dar a[ vrea s` lucrez f`r` plat` pentru dumneavoastr`,
r`spunse ea dintr-o suflare. V` datorez deja atât de multe.
– Prostii. Ve]i fi pl`tit` ca oricare dintre angaja]ii mei, dac`
accepta]i slujba.
– Cu mare pl`cere! zise ea.
– Atunci, mâine diminea]` la ora nou` veni]i cu mine la birou.
– Da, da, voi fi gata la timp. Vocea ei era la fel de emo]ionat` ca
[i cea a unui copil.
El d`du din cap afirmativ [i se uit` la scrumul ]ig`rii pe care o fuma.
Se sim]ea u[urat c` rezolvase problema aceasta cu boala doamnei
Maydew, fiindc`, de când venise la Paris, coresponden]a din englez` se
adunase teancuri pe biroul lui. Auzi vocea blând` [i gr`bit` a Christei:
TIMPUL IUBIRII 41

– Ce emo]ionant c` pot fi de folos \ntreprinderii dumneavoas-


tr`. E un fel de a ar`ta cât de recunosc`toare v` suntem Barbara, [i
cu mine pentru tot ce a]i f`cut pentru noi.
– E-n ordine, Christa. Da]i-v` jos p`l`ria [i eu am s` sun s` aduc`
ceaiul. Julia trebuie s` se \ntoarc` dintr-un moment \ntr-altul.
Când se \ntoarse, doamna Roche era a[a de preocupat` de
problemele ei, fiind atât o femeie de lume, cât [i co-director la
\ntreprindere, c` nu st`tu s`-[i bat` capul cu tân`ra englezoaic`.
Era treaba lui Stephen dac` voia s` fie atât de s`ritor fa]` de fetele
astea.
Vorbise la telefon cu so]ul ei \n diminea]a aceea [i aflase c`
r`m`sese cu afaceri \n ora[ul Grasse, unde voiau s` construiasc` o
nou` fabric`. Era foarte probabil c` va trebui s` ia avionul spre el,
[i atunci fata asta nu va avea \ncotro [i va trebui s` plece. Doar nu
putea s` r`mân` singur` cu Stephen \n apartament. Julia zâmbi, o
felicit` pe Christa pentru c` era capabil` s` se ocupe de sarcinile
doamnei Maydew [i se retrase \n camera ei s` se odihneasc`. |n
seara aceea mergea la teatru cu ni[te prieteni, printre care [i Felise.
Aceasta din urm` era furioas` fiindc`, ne[tiind dac` Stephen avea s`
fie \n ora[ sau nu \n seara aceea, nu i se rezervase [i lui un loc, iar
acum era deja prea târziu.
Când Stephen auzi asta, se hot`r\ s`-[i petreac` seara \n ora[,
al`turi de Christa Coombe ca s`-i arate Parisul noaptea. De ce nu?
Oricum, n-avea nimic altceva de f`cut, iar ei \i va face pl`cere.
Când suger` s` ias` \mpreun`, Christa se f`cu ro[ie, apoi p`li.
Dumnezeule! Ce feti]` prostu]`, se gândi el. Dar va fi interesant s`
ar`t acest frumos ora[ unei persoane care nu a mai pus niciodat`
piciorul \n Fran]a.
Capitolul 3

|n ma[ina care le ducea la teatru pe cele dou` prietene, Felise


fuma cu \nver[unare.
– Dac` n-ar fi fost atât de b`t`tor la ochi, a[ fi anulat biletul [i a[
fi r`mas cu Stephen. Mor când m` gândesc la faptul c` \[i petrece
toat` seara cu dactilografa aia proast` [i plictisitoare.
– Draga mea, o apostrof` u[or Julia, nu fi rea. E adev`rat c` e
timid`, dar nu neap`rat [i proast`.
– „Sunt geloas`“ cit` Felise dintr-un [lag`r francez. Tân`ra
femeie str`lucea \n rochia ei alb` de sear`, cu o blan` de vulpe
argintie [i cu un colier magnific din safire la gât.
Julia râse:
– Draga mea Felise, nu fi absurd`! Tu, geloas`, pe fata aceea pe
care o crezi proast`! Sunt sut` la sut` convins` c` Stephen \[i joac`
rolul ob[nuit de bun samaritean [i c` i-ar fi indiferent dac` fata aia
ar fi urât` ca moartea.
Dar Christa nu era urât` ca moartea [i Felise o [tia. Iar Julia \i
spusese aproape f`r` nici o urm` de tact c` fata era destul de
atr`g`toare \n seara aceea. De fapt, sora lui Stephen avea un suflet
mai bun decât prietena ei. O f`cuse pe Christa s` accepte una din-
tre rochiile ei aproape noi, din m`tase albastr` [i turcoaz, cu
TIMPUL IUBIRII 43

decolteu la baza gâtului, cu mâneci lungi [i drepte. Nu voia s-o lase


s` plece cu costumul ei ponosit prin Paris, mai ales c` ie[ea cu
Stephen, care s-ar fi sim]it stânjenit dac` s-ar fi \ntâlnit cumva cu
vreunul dintre prietenii lui. Era cald afar`, a[a c` nu-i trebuia decât
o rochie [i o e[arf` ca s` arate foarte prezentabil`, cu ni[te pantofi
albi \n picioare.
– |]i dau un sfat cherie. Dac` e[ti geloas`, ascunde-o, mai ales
fa]` de Stephen. El seam`n` cu mine. Nu i-ar pl`cea niciodat` s` se
simt` ]inut din scurt lâng` poalele unei femei, nici m`car sub ale
tale.
Felise suspin`. R`bdarea nu era una dintre calit`]ile ei, iar
Stephen nu mai ceda odat` farmecelor ei.

***

Pentru Christa, seara petrecut` cu el la Paris era cel mai frumos


vis din via]a ei, care devenea realitate.
Crezuse despre el c` era rece [i rezervat, c` era un b`rbat care
se uita la ea ca [i cum aproape n-ar fi existat. Dar \n seara aceea era
cu totul altfel: era \ncânt`tor de copil`ros [i se purta cu ea de parc`
s-ar fi bucurat cu adev`rat de compania ei. Când a v`zut-o \n rochia
Juliei, i-a oferit ceea ce sufletul ei a[tepta cu atâta ardoare de la el.
– Ar`]i \ncânt`tor \n seara aceasta. Felicit`ri, spusese el.
Christa, c`reia \i luase de trei ori mai mult timp ca de obicei s`
fie gata, \[i sim]i inima b`tându-i nebune[te \n piept. Nu \ndr`znise
s` [tearg` sau s` adauge ceva la machiajul pe care i-l f`cuse stilistul.
– O, sora dumneavoastr` a fost a[a de bun` s`-mi dea rochia
aceasta superb`, zise ea. Dar dânsa e un pic mai \nalt` [i mi-e team`
c` fusta e cam lung` pentru mine.
– Nu, v` vine perfect, zâmbi el.
{i \ntr-adev`r, totul i se potrivea ca o m`nu[`, punându-i talia \n
eviden]`. Decolteul l`sa s` i se vad` gâtul delicat [i accentua
tr`s`turile fragile ale chipului ei tân`r. Avea aspectul cuiva care nu
44 DENISE ROBINS

se hr`ne[te sau nu se odihne[te \ndeajuns, se gândi el deodat`,


intrigat de fata aceasta. Privind-o mai \ndeaproape, cum mergeau,
i se p`rea c` era consumat` de o febr` interioar`, de ni[te aspira]ii
adânci pe care nu \ndr`znea s` le comunice celorlal]i. Se \ntreba
cum sim]ea ea via]a [i cum suporta monotonia [i lipsurile dure din
fiecare zi. Se vedea c` nu era o persoan` care se gândea mai mult
la ea, ci la ceilal]i. Dac` la \nceput o crezuse plictisitoare, \nainte ca
seara aceasta s` se sfâr[easc` \[i d`duse seama c` ceea ce p`rea lips`
de inteligen]` era de fapt timiditate [i un sentiment de inferioritate
care o f`cea s` tac`. Atunci când vorbea, nu o f`cea despre sine, ci
de cele mai multe ori despre prietena ei, Barbara, despre
frumuse]ea [i despre succesele ei.
|n timpul cinei, pe care o luar` \ntr-un restaurant \n aer liber,
mic dar elegant, din Bois de Boulogne, el \ncerc` s-o fac` s` vor-
beasc` despre ea \ns`[i. Reu[i cu greu acest lucru, pentru c` nu era
obi[nuit` s` i se dea aten]ie. Dar Stephen putea s` ob]in` orice de
la o femeie atunci când voia. |ntotdeauna avusese ceva care le
inspira \ncredere tinerilor, copiilor sau chiar animalelor. Christa
uit` curând de re]inerile ei obi[nuite [i \ncepu s` vorbeasc`
deschis despre copil`ria ei, despre [ocul mor]ii ambilor p`rin]i [i
despre perioada sumbr` \n care locuise cu m`tu[a ei, r`mas` fat`
b`trân`. Stephen se gândi cu stupoare c` fata aceasta fusese sclava
m`tu[ii ei acre [i egoiste care \i cerea s` g`teasc` [i s` aib` grij` de
cas` toat` ziua [i care numai seara \i d`dea voie s` mearg` la cursuri
s` \nve]e ceva din care s`-[i poat` câ[tiga existen]a mai târziu. Nu-i
venea s` cread` c` feti]a aceasta nu fusese niciodat` la o sear` de
dans, c` nu ie[ise aproape deloc \n ora[, [i nu fusese niciodat`
r`sf`]at` sau alintat`. Pân` s` moar` m`tu[a ei, nu cunoscuse nimic
din bucuriile vie]ii. Pe urm` se \mprietenise cu Barbara Lane [i se
apropiase de mama acesteia, m`tu[a Cath, care aproape o adop-
tase. Dar [i acum, lui Stephen i se p`rea c` doar frumoasa Barbara
se bucura cel mai mult de toate pl`cerile, iar Christa trebuia s` se
sacrifice [i s` dea ajutor \n cas`.
TIMPUL IUBIRII 45

Dar ea nu se plângea de nimic [i-[i accepta destinul. Ba chiar se


considera norocoas`; nu se \mboln`vise, de[i p`rea atât de fragil`,
avea o slujb` sigur` [i era recunosc`toare pentru asta, \i spuse ea
lui Stephen.
– |mi pare foarte r`u c` prima dumneavoastr` c`l`torie \n
str`in`tate a trebuit s` se termine atât de prost, spuse el când
ajunser` la cafea [i comand` lichior.
Dar Christa nu se mai gândea acum la trenul acela. Ochii i se
m`riser` de \ncântare, neobi[nuit` cu frumuse]ea unui asemenea
local. Câte avea de povestit Barbarei [i m`tu[ii Cath! Ce restaurant
minunat, cu sfe[nice ro[ii pe mas`, cu orchestra cântând \n surdin`
[i cu un serviciu impecabil! R`mase privindu-l [i ascultând tot ce-i
povestea despre Paris. Ce noroc c` Felise trebuise s` plece cu Julia
[i c` Stephen o invitase numai pe ea \n ora[, se gândi ea. |mbr`cat`
\n rochia Juliei, parc` \nflorise [i radia de frumuse]e sub privirea lui
uimit`.
O duse apoi la un cinema, dar v`zând c` nu \n]elegea nici un
cuvânt [i c` se putea plictisi, o lu` de acolo chiar \n mijlocul filmu-
lui. Apoi o \ntreb` dac` i-ar pl`cea s` mearg` la un club de noapte.
– Poate v-ar pl`cea s` dansa]i? o \ntreb` el.
– Dar dumneavoastr` v` place s` dansa]i? \l \ntreb` ea serios.
– Mi-e team` c` nu prea m` pricep la dans, veni r`spunsul lui.
– Ceea ce \nseamn` c` nu v` place, intui ea bine.
– Dar dac` dumneavoastr` v` place, mergem s` dans`m.
– Nu, scutur` ea din cap [i ochii ei zâmbir`, a[ prefera s` v`d
Parisul, s` facem o tur` cu ma[ina prin \mprejurimi.
Lui \i f`cu pl`cere s` aud` asta. Se plimbar` cu ma[ina surorii lui
cam o or` prin centrul Parisului, apoi se \ntoarser` de-a lungul
Senei. |i ar`t` intrarea spre gr`dina Tuilerie, \ncadrat` de statuile
lui preferate, Arcul de Triumf \n`l]ându-se maiestuos c`tre cerul
\nstelat, minunatul Champs-Elysee, cu florile [i cu fântânile lui
vesele, apoi se \ntoarser` spre Bois de Boulogne unde copacii
magnifici [i rondurile de flori str`luceau sub razele lunii. Totul era
atât de fascinant \ncât nu se mai s`tura privind. Se oprir` la Cafe de
46 DENISE ROBINS

la Paix, lâng` Oper`, [i b`ur` o cafea neagr`, privind mul]imea


care trecea. Fu surprins` s` vad` c` se f`cuse deja miezul nop]ii, dar
când o \ntreb` dac` era obosit`, ea d`du din cap c` nu.
– Nu, nu, acesta a fost cel mai frumos lucru care mi s-a
\ntâmplat [i v` mul]umesc din toat` inima.
– Mi-a f`cut mare pl`cere, r`spunse el sincer.
|n drum spre cas`, el observ` c` \n timpul plimb`rii lor prin
ora[, p`rul ei blond c`zuse \napoi pe frunte [i c` fa]a sem`na din
nou cu Dorella.
Buna lui dispozi]ie se topi cât ai bate din palme. Devenise din
nou con[tient de plictiseala care s`l`[uia doar \n sufletul lui. Nu-i
f`cea bine s` se gândeasc` la singura [i marea lui iubire, la durerea
[i la frustrarea pe care le-a sim]it când iubita [i cel mai bun prieten
al lui i-au \n[elat \ncrederea.
O conduse acas` [i-i spuse noapte bun` pe un ton destul de
repezit, care o nedumeri. Se duse la culcare la fel de deprimat` ca
[i el, \nchipuindu-[i c` o fi spus sau o fi f`cut ceva nepotrivit care
l-a deranjat. Se duse la fereastra camerei [i privi lung ora[ul care
se odihnea la picioarele ei, \mbujorat` la fa]` [i cu ochii larg
deschi[i. Inima i se zvârcolea \n piept de focul care o ardea. „O, \l
iubesc, \l iubesc!“ [opti ea stelelor cu r`suflarea t`iat`, acoperindu-[i
fa]a cu mâinile [i plângând de disperare.
A doua zi \ncepu s` lucreze pentru el. Nu avea timp s` fie
sentimental`.
G`si biroul \ntr-un haos total. De[i nu era la fel de mare ca
Golling & Nash, cl`direa era modern`, luxoas` [i bine echipat`. Cei
care lucrau aici erau \n majoritate fran]uzoaice inteligente [i
func]ionari spilcui]i [i bine hr`ni]i. Nimeni nu-i d`du aten]ie, iar ea
\[i v`zu hot`rât` de treab`, \notând \n teancuri de coresponden]`.
Lucra atât de bine, \ncât Stephen r`mase surprins. Micu]a
domni[oar` Coombe avea o metod` bun` de lucru [i o minte
deschis` pentru afaceri. Aproape c` nici nu se sim]ea absen]a
domni[oarei Maydew.
TIMPUL IUBIRII 47

La prânz, \i d`du voie s` plece la prietena ei la spital, [i mai mult


\nc`, o conduse el \nsu[i acolo cu ma[ina. Promisese s` aib` grij` [i
de prietena ei [i nu voia s`-[i calce promisiunea.
Pe drum, cump`r` un buchet uria[ de trandafiri [i de liliac pen-
tru Barbara. Era foarte scump [i se vedea c` nu era obi[nuit s` fac`
nici un fel de economie la bani.
Barbara \i a[teptase toat` ziua. Nu atât pe prietena ei cât pe „el“.
Se sim]ea mult mai bine acum, era perfect lucid`. |i salut`, privin-
du-l languros pe Stephen. De[i mai avea bandajul pe frunte, ar`ta
ca o statuie clasic`. El, care de-abia o observase pe vapor sau \n
tren, era acum uluit de frumuse]ea ei. |ntr-adev`r, \n prezen]a ei,
micu]a Christa p`rea ne\nsemnat`. Nu mai v`zuse niciodat` ni[te
ochi atât de tulbur`tori, sau un gât atât de gra]ios. |i d`du buchetul,
se a[ez` lâng` ea [i când \i \ntinse mâna, i-o s`rut` ca un francez.
– M` bucur c` v` sim]i]i mai bine, zise el. Dup` ce v` recupera]i
definitiv, o s` veni]i s` sta]i o noapte la noi, \nainte de a v` \ntoarce
\n Anglia.
– V-a]i purtat minunat cu noi, domnule Harrimay, exclam`
Barbara. O, ce flori superbe! |[i \ngrop` fa]a \n ele, apoi ad`ug` cu
o privire plin` de \n]eles c`tre prietena ei:
– N-ai vrea s` te duci s`-mi cumperi ni[te ]ig`ri, scumpete?
Vreau s` fumez o ]igar`, chiar dac` o s` le [ochez pe m`icu]e, dar
n-am nici una.
– Dar v` rog, lua]i-le pe acestea, zise el golindu-[i tabacherea pe
pat.
Christa se preg`tea s` se a[eze din nou la picioarele patului,
când Barbara \i arunc` o privire semnificativ`.
– {i totu[i, le vreau pe-ale mele, Christa, puiule.
Christa p`li [i b`t`ile inimii i se accelerar`. {tia foarte bine ce
urm`rea Barbara, doar o cuno[tea a[a de bine! Voia s` r`mân` sin-
gur` cu el [i s` cocheteze ca de obicei. Desigur, el n-o s` se mai
deranjeze s`-i dea acum aten]ie Christei. |i aprinsese o ]igar` bol-
navei [i se aplecase s` i-o dea, minunându-se de desimea genelor
care umbreau ochii ei str`lucitori.
48 DENISE ROBINS

Vechiul sentiment de inferioritate n`v`li din nou \n inima


Christei. F`r` un cuvânt, se \ntoarse [i ie[i afar` din \nc`pere. Nici
unul n-o chema \napoi, p`rând amândoi absorbi]i \n discu]ia lor.
– Christa spune c` dumneavoastr` [i sora dumneavoastr` v-a]i
purtat minunat cu ea, rosti Barbara, continuând s`-l priveasc`
intens. V`zut de aproape, i se p`rea [i mai frumos. Chipul lui era
mândru, distant [i modelat s` trezeasc` pasiune.
– Mi se pare trist c` vacan]a dumneavoastr` s-a terminat a[a.
Christa mi-a spus c` n-a]i mai fost niciodat` \ntr-o ]ar` str`in` pân`
acum.
Barbara oft`.
– Da, a[a e, a fost o experien]` devastatoare. Nu-mi amintesc
prea bine ce s-a \ntâmplat. {tiu doar c` m-am trezit \n patul `sta.
|ns` acum m` simt minunat.
– |nc` mai ave]i timp s` vede]i Parisul, zise el.
|i pl`cea nu numai s` priveasc` frumuse]ea aceasta de statuie
clasic`, dar [i s`-i aud` vocea. Barbara avea una dintre vocile acelea
pline [i catifelate, care \]i farmec` auzul. Nu mai v`zuse niciodat`
ceva care s` aib` perfec]iunea mâinii ei delicate, cu degete lungi [i
cu unghii perfect l`cuite. Trebuia s`-[i aminteasc` mereu c` era un
top model [i c` erau sute ca ea, de o asemenea perfec]iune fizic`.
Nu avea deloc timiditatea prietenei ei, dimpotriv`, era sigur` pe ea.
|n plus, p`rea a[a de \ncântat` de vizita lui, \ncât nu se putu
\mpiedica s` nu se simt` flatat.
– E minunat c` a]i venit s` m` vede]i de[i sunte]i a[a de ocupat,
zise ea cu o voce [`galnic`.
El nu f`cu nici o remarc` [i ea ad`ug`:
– A]i fi putut a[a de u[or s-o l`sa]i pe Christa s` mearg` la un
hotel [i s` nu v` mai bate]i capul cu noi! Christa spune c` [i sora [i
prietena dumneavoastr` au fost extraordinar de dr`gu]e.
– Sunte]i englezoaice, [i dup` un asemenea accident, englezii
care locuiesc la Paris trebuie s` fie ospitalieri, zâmbi el.
– Barbara aduse buchetul spre ea [i-[i \ngrop` fa]a \n flori,
[tiind prea bine ce tablou se descoperea astfel privirii lui.
TIMPUL IUBIRII 49

– O, ce parfum minunat! [opti ea.


– Nu cred c` se vor ofili a[a de repede, dar o s` aranjez s` mai
primi]i [i mâine unul.
– |mi vor da drumul s` ies \n patru zile, timp \n care se va vedea
c` totul merge bine. Vai, dar pân` atunci jum`tate din vacan]a
noastr` se va fi dus pe apa sâmbetei, zise ea trist`.
– O, draga mea, nu pute]i s` mai cere]i câteva zile \n plus, doar
patronii vo[tri [tiu ce s-a \ntâmplat, nu? Sigur v` vor mai da câteva
zile de concediu.
– Da, [tiu, deoarece Christa a scris acas` mamei [i ea le va spune
celor de la magazin. Dar nu cred c` Golling & Nash va face ceva
pentru noi, [ti]i cum sunt marile companii.
– Dar va trebui s` sta]i un timp \n convalescen]`, zise el
\ncruntând u[or din sprâncene.
– Pl`nuisem s` mergem la Dieppe la sfâr[itul s`pt`mânii
viitoare, rosti ea, [i de data asta vocea ei tremura. O, dragul meu, n-o
s` pot vedea nimic din Paris, [i nici Christa n-o s` mearg` s` \noate.
{i-i place atât de mult s` \noate...
– Dieppe e un ora[ destul de plictisitor, zise el \ncruntând din
sprâncene. Amâna]i-v` rezerv`rile, r`mâne]i aici, iar noi o s` vedem
ce putem face ca s` fi]i desp`gubite pentru tot ce a]i suferit. Eu pot
s` v` iau bilete la teatru; pute]i s` lua]i ma[ina [i [oferul nostru ca
s` merge]i s` vede]i monumentele [i priveli[tile de aici.
Ochii ei str`lucir`. R`sturnat` pe pern`, \l privi cu coada ochilui,
iar el \i \ntoarse privirea. |n mod curios, nu era atât de tulburat de
ea ca de micu]a [i de timida orfan`, Christa Coombe. Unde mai pui
c` fusese foarte zguduit de asem`narea ei cu Dorella. Dar pe
Barbara o privea cu ochii unui artist iubitor de frumos [i de art`.
Când era mic, \i pl`cuse s` sculpteze. I-ar fi pl`cut s`-i dea la o parte
bandajele, s` vad` forma capului ei clasic [i s`-l modeleze, poate
chiar s`-l sculpteze \n marmur`.
– Sun` atât de tentant ce spune]i, zise ea. Trebuie neap`rat s-o
conving pe Christa s` mai r`mânem. Ea voia s` mergem direct la
mare, dar eu a[ prefera s` r`mânem la Paris.
50 DENISE ROBINS

– Ce copil dr`g`la[ e micu]a ta prieten`, zise el. {i e o secretar`


foarte bun`. Cred c`-[i irose[te timpul la Golling & Nash.
Gheara geloziei care se ascunde nev`zut` \n mai toate femeile,
\n]ep` inima Barbarei, de[i prietena ei cea mai bun` era astfel
l`udat`.
– Christa e o scumpete. {ti]i, eu [i mama am adoptat-o \ntr-un
fel, pentru c` nu mai are pe nimeni pe lume. Dar nu cred c` va
ajunge departe. E prea retras` [i prea timid` ca s` ias` vreodat` din
cochilia ei.
Stephen se uit` gânditor la felul \n care ]inea ]igara cu degetele
ei perfecte. Nev`zând nici o scrumier` prin preajm`, \[i f`cu
pumnul cup` [i-l \ntinse spre ea zâmbind.
– Mai bine a]i scutura scrumul aici, altfel o s` cad` pe podeaua
asta lustruit` [i m`icu]ele or s` v` coste.
Barbara râse [i scutur` scrumul \n cupa mâinilor lui lungi [i fine.
– Eu [i Christa am inventat tot felul de lucruri despre dum-
neavoastr`, pe vapor. V-ar amuza dac` a]i afla ce anume? zise ea.
– Sunt deja amuzat. Ce credea]i despre mine?
– Am hot`rât c` trebuie s` fi]i un diplomat sau un VIP, ceva de
genul `sta.
– Doamne fere[te! Sunt doar un om de afaceri obi[nuit, atâta tot.
– Sunt sigur` c` nu sunte]i ca to]i ceilal]i.
– Sunte]i prea amabil`, murmur` el. Ce altceva v-a]i mai imaginat?
– Nu \ndr`znesc s` v` spun.
– Acum c` mi-a]i stârnit curiozitatea, spune]i-mi, v` rog.
Christa are un suflet de romancier, râse Barbara. Inventeaz` tot
felul de pove[ti uluitoare despre oamenii pe care \i observam când
plecam undeva \mpreun`. Zicea c` p`re]i s` fugi]i departe de vreo
so]ie.
Stephen râse.
– Dumnezeule, dar nu sunt c`s`torit.
Inima Barbarei tres`ri. Era cea mai bun` veste care o privea pe
ea. Sucombase total farmecului lui [i era acum impresionat` de
faptul c` era, probabil, un om foarte bogat.
TIMPUL IUBIRII 51

– Atunci, fata aceea despre care mi-a povestit Christa,


domni[oara Markell, nu este, nu... se fâstâci ea.
– Domni[oara Markell este o prieten` foarte bun`, dar nu
suntem nici logodi]i [i nici c`s`tori]i, i-o t`ie el.
Barbara se temu c`-l sup`rase [i f`cu o mi[care de[teapt` ca s`
se pun` din nou \ntr-o lumin` favorabil`.
– Vorbi]i-mi despre Parfum Joyeux. Mi se pare cel mai minunat
parfum din lume. Am avea oare cea mai mic` [ans` s` vizit`m
fabrica?
– Avem doar o fabric` mic` \n nordul ]`rii, nu departe de Saint-
Claude, dar fabrica noastr` de baz` e \n sud, \n ora[ul Grasse.
– |mi place parfumul la nebunie, exclam` Barbara.
– Am s` comand o sticlu]` pentru dumneavoastr`, zise el
distrat.
– O, mul]umesc, sunte]i atât de dr`gu], zise ea, [i apoi ad`ug`
trist`. Christa a zis c` bagajul nostru e \nc` sub fiare [i c` nu crede
c` o mai fi r`mas ceva de el. Probabil c` l-a distrus apa cu care a fost
stins focul.
– Am s` v`d dac` pute]i primi desp`gubiri de la compania de c`i
ferate. Pân` una alta trebuie s` accepta]i ajutorul pe care eu [i sora
mea vi-l oferim. Suma pe care v-o pl`te[te Consulatul e absurd de
mic`, de aceea trebuie s-o supliment`m. Nu se poate s` duce]i
lipsuri.
– Dar Christei [i mie nu ne place s` ne \mprumut`m..., \ncepu
Barbara cu vocea ei catifelat`.
– |n situa]ia asta trebuie, zise el sco]ând un portofel elegant din
piele de crocodil, din care scoase trei sau patru bancnote noi-
nou]e de franci francezi, fiecare de câte o sut`. Când le v`zu,
Barbara f`cu o \ncercare lene[` s` le dea la o parte, dar Stephen i
le strecur` sub pern`. Nu-l interesa dac` banii \i vor fi \napoia]i sau
nu, nu \nsemnau mare lucru pentru cineva cu veniturile lui. Dar
nu putea s` sufere ideea ca dou` fete care munceau ca s` se
\ntre]in` nu se puteau bucura de cele câteva zile care le fuseser`
l`sate la Paris.
52 DENISE ROBINS

Christa se \ntoarse chiar atunci [i Stephen se ridic` imediat [i-i


oferi scaunul. Trebuia s` plece, zise el, dar [oferul [i ma[ina o vor
a[tepta ca s-o duc` \napoi la birou. Ea nu trebuia s` se gr`beasc`,
putea s` mai stea cu prietena ei oricât voia.
Luându-[i la revedere de la Barbara, v`zu c` plângea... Erau
lacrimi adev`rate, pentru c` se sim]ea \nc` slab` [i sensibil`. El lu`
mâna adorabil` [i i-o duse la buze, zicând cu delicate]e:
– V` rog, nu v` mai face]i griji. Eu [i sora mea o s` facem tot
posibilul s` v` ajut`m.
Dup` ce plec`, Barbara \[i \ntoarse privirea str`lucind \nc` de
lacrimi spre prietena ei.
– O, nu-i a[a c` e divin? exclam` ea. Vai, Christa, e ca \ntr-un vis
perfect, [i a fost a[a de dulce cu mine! Nu poate fi adev`rat! Ce
norocoase suntem c` am dat peste el! |mi trimite o sticl` de parfum
[i flori \n fiecare zi, n-ai v`zut cum mi-a s`rutat mâna?
– Ba da, am v`zut, zise Christa l`sând s` cad` pe mas` un pachet
de ]ig`ri.
Trebuise s` mearg` destul pân` s` g`seasc` un chio[c de unde
s` poat` cump`ra ]ig`ri. |i era cald, era obosit`, [i sim]ise c` el o
privise cu total` indiferen]` când se \ntorsese \n \nc`pere.
Aten]ia lui prietenoas` din seara trecut` disp`ruse. Observase
c`ldura cu care \[i luase la revedere de la frumoasa Barbara.
Christa \ncerca din r`sputeri s` nu fie geloas`. Nu sim]ise nicio-
dat` sentimentul acesta pân` acum, nici fa]` de Barby, nici fa]` de
altcineva. Uneori o mai invidia pe Barby, dar nu pentru succesele
ei la b`rba]i. Pe de alt` parte, [tiuse dintotdeauna c` ea \ns`[i era o
prezen]` un pic nesemnificativ`, dar acum Barbara d`dea atâta
importan]` faptului c` petrecuse un sfert de or` nemaipomenit cu
Stephen [i c` era sigur` c` el o admira, \ncât biata Christa nu mai
rezist`. Pur [i simplu nu pot concura cu ni[te fete ca Barbara [i ca
Felise, \[i spuse ea dezn`d`jduit`.
– Trebuie s` scrii la Dieppe [i s` anulezi camerele de la hotel,
zise Barbara. Nu plec`m din Paris. Nu dai \n fiecare zi peste un tip
ca Stephen Harrimay.
TIMPUL IUBIRII 53

– Dar Barby, nu putem s` a[tept`m ca el s` ne dea tot timpul


aten]ie. La urma urmelor, nu suntem nimic cu el sau cu doamna
Roche.
Barbara \[i \ngust` privirea [i d`du un bobârnac pachetului de
]ig`ri de pe mas`. Apoi lu` una dintre ]ig`rile pe care Stephen le
l`sase pe patul ei.
– Hm, ]ig`ri turce[ti... \mi plac ]ig`rile turce[ti. Sunt scumpe [i
rare, ca el.
– Barby, trebuie s` fim cu bun-sim] [i s` nu profit`m de situa]ie,
\ncepu Christa cu o voce disperat`.
– Prostii, draga mea. O s` ob]inem tot ce se poate ob]ine, o
\ntrerupse prietena ei. Cel pu]in eu a[a am s` fac, dac` tu nu vrei.
Dac` ]ii neap`rat s` te duci la Dieppe, o s` te duci singur`.
– Barby!
– Vorbesc serios. O fat` nu ajunge nic`ieri dac` nu profit` de
ocaziile care i se ivesc. }i-am mai spus-o, Stephen Harrimay sus]ine
c` nu e c`s`torit ori logodit cu Felise asta a ta.
– Dar Barby, noi nu facem parte din lumea lui! Nu se va uita
niciodat` \n felul acesta la nici una dintre noi. E generos cu noi
doar pentru c` am avut un accident de tren, iar noi n-ar trebui s`
profit`m de pe urma lui.
– Dac` vrei s` [tii, la mine s-ar putea s` se uite, oricând [i
oriunde. Cred c` tocmai a f`cut-o, zise Barbara leg`nându-[i capul
ei frumos.
Christa se lupta s` nu mai spun` nimic, dar fu de-a dreptul
\ngrozit` când Barbara scoase banii de sub pern` [i-i fo[ni c`tre ea.
– Uit`-te la asta, iubito! Nu-i a[a c` micu]a Barby s-a descurcat
bine? Abia a[tept s` pot pleca de aici ca s`-mi cump`r ni[te haine
dr`gu]e. Slav` domnului, cu figura mea ar`t bine [i \n haine mai
ieftine [i dac` domnul Stephen Harrimay vrea s` ne \ntre]in`, n-am
de gând s` spun nu.
– Deci ai luat bani de la el, zise Christa stacojie la fa]`.
– Doar o mic` sum`, draga mea.
– {i cum \i vei da \napoi?
54 DENISE ROBINS

– Când voi câ[tiga un meci de fotbal, glumi ea.


– E[ti imposibil`!
– Ascult`, zise Barbara, dac` nu \ncetezi cu predica asta o s`
adorm iar. Zâmbe[te [i fii mul]umit` c` ochi[orii cei frumo[i ai lui
Barby ]i-au f`cut un pic de bine.
– Mi-au f`cut un pic de bine? repet` Christa ca prin vis. Christa,
care era \ntotdeauna calm`, se indign` la culme.
Barbara chicoti.
– Bine, bine, atunci ochii t`i cei mari [i c`prui mi-au f`cut mie
un pic de bine. Cum o fi, nu m` sup`r, atâta timp cât \i mai v`d.
Doamne, ce b`rbat! zise ea cuprinzându-se cu bra]ele. Am crezut c`
mor când mi-a s`rutat mâna adineauri.
Dintr-o dat`, Christa sim]i c` nu mai suport` conversa]ia asta. Se
hot`r\ s` ignore faptul c` prietena ei acceptase banii.
– Trebuie s` m` \ntorc \napoi la munc`. Acum va trebui s`
r`mân pân` târziu ca s` termin scrisorile.
– Ce norocoas` e[ti c` lucrezi pentru el, morm`i Barbara.
– E foarte neobi[nuit ca tu s` invidiezi ceva la mine, zise Christa
cu am`r`ciune.
– Chiar cred c` e[ti sup`rat` pe mine, \[i ]uguie Barbara buzele,
[i am [i o durere groaznic` de cap.
Imediat, Christa se aplec` [i-o s`rut` pe prietena ei, c`reia \i
datora atât de mult. Da, \i datora ei [i mamei ei ani \ntregi de
prietenie [i ospitalitate.
– Nu sunt sup`rat`. {tii c` ]in mult la tine, Barby drag`. F`-te
bine cât mai repede. La revedere. O s` vin [i mâine.
Barbara strig` \n urma ei:
– Spune-i minunatului Stephen c` sunt de-a dreptul nebun`
dup` el.
Christa se pref`cu a nu fi auzit remarca din urm`.
Capitolul 4

Christa \[i petrecu urm`toarele trei zile muncind din greu \n


birourile Parfum Joyeux. |l v`zuse pe Stephen numai o or`, \n
fiecare diminea]`, când el venise gr`bit s`-i dicteze ni[te scrisori.
Pleca imediat, p`rând extrem de ocupat [i se \ntorcea numai
uneori, dup`-amiaza, ca s` le semneze.
Atunci o trata cu o polite]e formal`, ca de altfel pe to]i
func]ionarii de acolo. Era prea ocupat ca s` stea de discu]ii
personale.
Christa nu-l mai v`zu \n urm`toarele trei zile petrecute \n
apartamentul doamnei Roche. El [i sora lui aveau multe \ndatoriri
sociale de \ndeplinit. |ntr-o sear`, o duse pe Felise la cin` \n ora[,
[i la teatru. Christa [tia asta, pentru c` Felise venise la apartament
s` ia mai \ntâi o b`utur` \mpreun`. Acum nimeni nu p`ru s`-i dea
prea mult` importan]`. Cele dou` femei o tratar` politicos, dar
indiferent. Era exclus` din conversa]ie \n cea mai mare parte a tim-
pului [i dup` ce ei plecar`, r`mase singur`. Logic, se gândi Christa.
Din punct de vedere material, avea tot ce-[i putea dori, \ns`
adev`rul era c` se sim]ea \ngrozitor de singur`. Julia \ncercase s` fie
dr`gu]` [i aranjase chiar ca un veri[or mai \ndep`rtat de-al lui
Claude s-o duc` la teatru \ntr-o sear`. Insistase s`-i mai dea [i alte
56 DENISE ROBINS

rochii [i costume, ca s` nu mai vorbim de lenjerie, pe care \i


spusese s-o \mpart` cu prietena ei. Christa ura s` primeasc` de
poman`, dar trebuia s` accepte [i s` nu se arate nerecunosc`toare,
fiindc` altfel Barbara s-ar sup`ra.
Christei nu-i mai f`cea atâta pl`cere s` mearg` la spital. Barbara
nu mai vorbea decât de Stephen, de buchetele superbe de flori pe
care le primea \n fiecare zi, al`turi de care se afla cartea lui de vizit`
[i de sticla uria[` de parfum care sosise direct de la birou [i care
st`tea pe mas` lâng` ea. Se extazie foarte tare când v`zu cutia de
haine pe care i le adusese Christa; abia a[tepta, zicea ea, s` se scoale
[i s` se \mbrace cu compleurile acelea minunate de var`.
Stephen trecuse pe la ea s-o vad`, \i spuse \ntr-o dup`-amiaz`
Christei, cu v`dit` \ncântare. |i zisese Barbarei c`-l inspira s` se
apuce din nou de vechea lui pasiune, sculptura. Voia s`-i fac` un
mulaj, când avea s` ias` din spital.
– Mi-ar pl`cea teribil de mult, \i spuse Barbara, bucuroas` de
felul \n care, aparent, \l cucerise pe Stephen.
Christa nu se sim]ea bine nici pentru sentimentele ei, nici pen-
tru ale Barbarei. Nu era bine. Nici una dintre ele nu trebuia s` se
gândeasc` \n felul acesta la el. Nu voia ca prietena ei s` fie
dezam`git`, [i nu putea s` suporte nici durerea din sufletul ei. Era
mult prea tare \ndr`gostit` de el ca s`-[i g`seasc` pacea.
– Sunt sigur` c` te place, \i r`spundea ea Barbarei.
Dar \ncerca \n acela[i timp s-o conving` s`-[i continue drumul
spre Dieppe. Aerul m`rii \i va face mai bine decât Parisul, zicea ea.
Barbara râdea. O f`cu chiar pe Christa s` stea jos [i s` scrie
scrisoarea prin care anula rezerv`rile de la hotelul din Dieppe.
Christa nu mai zicea nimic, dar era \ngrijorat` [i confuz`. Nu putea
s-o condamne pe Barbara c` se \ndr`gostise de el, doar [i ea \l iubea
atât de mult. I se p`rea incredibil c` [i ea [i adorata ei prieten` se
\ndr`gostiser` de acela[i b`rbat. |i era team` [i pentru Barby,
fiindc` era sigur` c` el avea s-o ia de so]ie pe Felise Markell, [i c`
aten]ia pe care i-o d`dea Barbarei va r`mâne aici. Se purta a[a cum
TIMPUL IUBIRII 57

ar fi f`cut orice b`rbat fa]` de o fat` frumoas`, care trezise artistul


din el. Dar Barbara lua tot ce spunea sau f`cea el foarte \n serios [i
continua s` spun` c` asta era marea ei [ans`, [ansa de care vorbiser`
[i râseser` atât de des, aceea de a g`si un so] bogat [i chipe[.
Christa r`mase \n apartament, sondând mereu adâncimea senti-
mentelor ei [i ner`bd`toare s` plece, chiar dac` aceasta \nsemna s`-l
vad` mai pu]in. Apoi veni sfâr[itul s`pt`mânii [i dou` lucruri
importante se \ntâmplar`. Doamna Roche trebuia s` plece pe
nea[teptate la Grasse cu afaceri [i s`-[i \ntâlneasc` so]ul. |nainte s`
plece, vorbi cu Christa, fiind [i Stephen de fa]`.
– {tiu c`-]i dai seama c` nu mai po]i r`mâne aici, draga mea, dar
am vorbit cu veri[oara mea [i mi-a spus c` po]i s` mergi s` stai la
ea. Dac` miss Maydow tot nu se poate \ntoarce [i fratele meu mai
are nevoie de tine la serviciu, po]i s` vii foarte u[or la Paris de la
Passy, unde locuie[te veri[oara mea.
– Dar Barbara iese azi din spital, zise Christa. Putem s` ne
c`ut`m un hotel, [i apoi, m`tu[a Cath, mama Barbarei, a scris c` e
foarte \ngrijorat` de starea fiicei ei [i simt oarecum c` ar trebui s`
ne \ntoarcem imediat la Londra.
– Dar ar fi trist pentru Barbara, care n-a apucat s` vad` nimic din
Paris, interveni Stephen. {i nu m` deranjeaz` deloc s` \mpart
apartamentul cu excelenta mea secretar`, mai zise el.
Christa fu foarte fericit` s`-l aud`, \ns` pe urm` fa]a ei se
\ntunec`.
– E extraordinar de amabil din partea dumneavoastr`. Pur [i
simplu nu [tiu ce s` fac.
Stephen nu se mai uita la ea. |i f`cu deodat` un semn Juliei s`-l
\nso]easc` afar` din salonul unde discutau. Christa auzi un murmur
de voci pe hol, apoi glasul Juliei, destul de ridicat.
– O, foarte bine, f` ce vrei, dragul meu. Chiar nu m` deranjeaz`.
Trebuie s` plec acum, altfel o s` pierd avionul. Las totul \n grija ta.
Stephen se \ntoarse la Christa zâmbindu-i. Zâmbetul lui cald \i
transfigur` tr`s`turile, de obicei austere.
58 DENISE ROBINS

– Am ajuns la o solu]ie, cel pu]in a[a sper, zise el. Barbara iese
din spital [i poate s` vin` s` stea aici, cu dumneavoastr`, \n acest
apartament care oricum va fi gol atâta timp cât Julia e plecat`. Se
pare c` nu va fi la Paris pentru vreo cel pu]in patru, cinci zile. Eu
voi avea o mul]ime de \ntâlniri de afaceri foarte importante, a[a c`
nu voi fi nici eu pe aici prea mult timp. V` ve]i sim]i bine aici [i nu
va fi nevoie s` cheltui]i banii pe hotel sau pe mâncare.
Christa r`mase f`r` nici un cuvânt. Voia s` refuze. {tia c`
doamna Roche nu apreciase de fapt acest plan, dar Stephen era atât
de generos [i de dr`gu]. |[i d`dea seama c` nu va mai putea s`-i
refuze mereu propunerile.
– Nu [tiu cum s` v` mul]umesc, zise ea, p`strând totu[i o urm`
de re]inere pe care \ncerca s-o ascund`. E un plan minunat [i sunt
convins` c` Barbara va fi foarte emo]ionat`.
– O s` aranjez eu s` vin` ma[ina s` v` ia dup` ceai [i s` v` aduc`
pe urm` aici \mpreun`, zise Stephen.
Abia acum observ` el c` ea nu se sim]ea bine.
– Draga mea, v` e cald sau a]i lucrat prea mult? se \ngrijor` el.
E destul de \n`bu[itor vara \n Paris. N-ar fi trebuit s` v` cer s` face]i
munca domni[oarei Maydew. La urma urmelor, sunte]i \n vacan]`.
– O, nu, \mi place la birou, zise Christa.
– Sunte]i o persoan` extrem de eficient`, ad`ug` el. M` gândesc
s` v` ofer un loc de munc` permanent.
Christa \l privi aproape cu gura c`scat`.
– Oh, dar ar fi un lucru minunat!
– Deci chiar v` place la Parfum Joyeux, zise el mi[cat. Niciodat`
coresponden]a lui nu fusese rezolvat` mai bine ca acum. Miss
Maydew [i celelalte secretare dinaintea ei f`ceau gre[eli. Christa
niciodat`. O dat` sau de dou` ori, când avusese mai pu]in` treab`,
\[i orientase aten]ia spre micu]a domni[oar` Coombe [i se gândise
c` talentul ei se risipea inutil \ntr-o companie uria[` ca Golling &
Nash, unde erau sute care f`ceau acela[i lucru ca ea. Nu numai c`
TIMPUL IUBIRII 59

gândea foarte limpede, dar avea [i o memorie foarte bun`. Ar fi


putut deveni un func]ionar deosebit de valoros aici, formul` el
concluzia \n gând.
Asculta]i, zise el, dac` nu ]ine]i a[a de mult s` r`mâne]i unde
sunte]i, nu v-ar pl`cea s` lucra]i \n filiera noastr` de la Londra? Pot
s` v` m`resc salariul pe care-l ave]i acum f`r` nici o problem`.
Christei nu-i venea s` cread` de bucurie. Era atât de pl`cut s`
ob]in` un asemenea succes prin ea \ns`[i...
– Mi-ar pl`cea extrem de mult, nici nu v` pot spune cât, exclam`
ea cu obrajii \n fl`c`ri.
El se sim]i din nou \nduio[at de reac]ia ei.
– Vom vedea ce se poate face, zise el. S` m` anun]a]i când vine
Jacques cu ma[ina. Vreau s` m` lase pe o strad` nu departe de Saint
George. E un magazin acolo unde se vând instrumente pe care le
folosesc \n special arti[tii. Vreau s` cump`r o dalt` [i s` sculptez
capul Barbarei cât st` aici. Are cei mai frumo[i ochi pe care i-am
v`zut vreodat` [i ni[te buze clasic arcuite. Arat` ca o zei]` greceasc`.
Christa se \ntrist` din nou.
– Da, a[a este.
– Nu [tiu de ce nu m-am f`cut sculptor de profesie, continu` el
oftând. Uneori \mi pare r`u c` n-am f`cut-o. Statuia din bronz pe
care i-am f`cut-o domni[oarei Markell e cea mai bun` lucrare a
mea. Ar trebui s-o vede]i. E \n apartamentul dumneaei.
– Da, r`spunse Christa aproape f`r` glas.
Acum privirea lui scruta cu o precizie rece [i critic` de artist
tr`s`turile fe]ei ei copil`re[ti.
– Dac` vom avea timp, a[ vrea s`-mi poza]i [i dumneavoastr`.
Ea râse nervos.
– Doamne fere[te, fa]a mea neinteresant` [i p`rul `sta, zise ea
trecându-[i mâinile prin coama ei deas`. Pân` [i stilistul a zis c` e
o claie. Nu st` niciodat` frumos piept`nat. Deja s-a r`v`[it din nou,
izbucni ea. Nervii ei \ntin[i o f`cuser` s` spun` lucruri pe care nu
voise s` le spun` [i care [tia c` nu aveau cum s`-l intereseze. Nu se
60 DENISE ROBINS

a[teptase s` citeasc` pe fa]a lui o expresie atât de ciudat`, de parc`


ar fi v`zut o fantom` când \[i trecu degetele prin p`r. Aproape c` se
zgâise la buclele ei dezordonate.
– |ncerca]i s` v` strânge]i p`rul la spate, spuse el. V` st` mai bine.
Apoi ie[i afar` din camer`. Ea r`mase nemi[cat`, cu o privire
dezn`d`jduit`. Se sim]ea r`nit` [i nedumerit`, ne[tiind cu ce-l
sup`rase dintr-o dat`.
Nu-l mai rev`zu \n ziua aceea pân` seara târziu, dar petrecu mai
bine de o jum`tate de or` \ncercând s`-[i \mblânzeasc` buclele
rebele, legându-le la spate. Ar`tau acum ca un tufi[. Niciodat` pân`
atunci p`rul ei nu st`tuse uniform [i ea o [tia. Stilistul nu f`cuse
decât s` i-l aranjeze pentru un timp. Dup` o noapte, ar`ta din nou
ca \nainte. Christa \l perie cu putere, zgâriindu-[i aproape pielea de
pe cap [i se zgâi disperat` la imaginea din oglind`. |i trecu chiar
prin cap s` se \ntoarc` la coafor [i s` cear` s` i se mai taie din claia
asta s`lbatic`, numai ca s`-i plac` lui. O, ce nebun` era, se gândi ea
cu am`r`ciune. Ce prostu]` putea s` devin` o femeie când se
\ndr`gostea de un b`rbat, mai ales de unul pe care nu-l interesa
câtu[i de pu]in altfel decât ca pe o fat` care se dovedise a fi mai
priceput` decât propria lui secretar`.
Dup` ce se str`dui atât, se alese cu o piept`n`tur` pe spate, f`r`
nici o form`, [i care nu-i venea mai bine ca de obicei, chiar
dimpotriv`. Descurajat`, plec` la spital s-o preg`teasc` pe Barbara.
Mai târziu, intrând amândou` \n apartament, Christa se sim]i
mai bine [i strânse bra]ul prietenei ei.
– E extraordinar c` e[ti cu mine aici. Mi-a fost dor de tine.
Barbara d`du din cap, privind cu l`comie \n jurul ei, devorând
din ochi frumuse]ea care o \nconjura. Ea venise \n triumf de la spi-
tal, \n luxoasa ma[in` a lui Stephen. {oferul \i urcase valiza. Yvettei
\i adres` un zâmbet superior [i o trat` de parc` toat` via]a ei
avusese la picioarele ei servitori.
– E uimitor ce sl`bit` m` simt dup` ce am stat atâta timp \n pat,
zise ea. Poate o s` m` odihnesc \nainte de cin`.
TIMPUL IUBIRII 61

Ce repede s-a adaptat \ntr-un mediu ca `sta, se gândi Christa,


u[or invidioas`. Ce norocoas` e c` Barby e atât de sigur` pe ea,
oriunde [i oricând.
– Vino \n salon. Sunt sigur` c` vrei s` bei ceva. Ceai sau cafea,
\i suger` ea.
– A[ vrea ni[te cafea, zise Barbara cu voce languroas`.
Menajera r`mase la fel de uimit` ca toat` lumea de frumuse]ea noii
venite. Firea ei de fran]uzoaic` o f`cu imediat s`-[i imagineze c` dom-
nului nu-i era deloc indiferent` frumoasa londonez` care avusese un
accident de tren. Dar Yvette \[i s`lt` un pic nasul [i se uit` \n alt` parte
când privirea regal` a Barbarei trecu mândr` peste ea. N-avea de gând
s` se lase tratat` ca o servitoare de cineva care purta haine second-
hand! Fiindc` Yvette recunoscu u[or costumul albastru de m`tase cu
e[arf` stacojie, al doamnei Roche [i valiza care con]inea, f`r` \ndoial`,
alte lucruri care apar]inuser` st`pânei ei. Yvette \n`l]` capul [i se
\ndrept` ]eap`n` spre buc`t`rie ca s` preg`teasc` ce i se ceruse.
Christa o conduse pe Barbara pe balcon, de unde se putea
vedea priveli[tea splendid` a Parisului. Barbara \l privi lene[` apoi
se \ntoarse spre salon, care era mai mult pe gustul ei. Totul \i pl`cea
aici la nebunie. Perdelele bogate, covoarele, ornamentele scumpe
[i picturile, decorul impecabil. Uitase [i de accident [i de faptul c`
fusese bolnav` privind atâta bog`]ie. Oft` adânc [i \[i opri privirea
fascinant` asupra Christei.
– Nu-i a[a c` totul e atât de minunat aici? Ai mai v`zut vreodat`
a[a ceva \n alt` parte decât \n filme sau \n reviste? Gânde[te-te
numai la locuin]a noastr` veche [i ne\nc`p`toare.
Sângele Christei se urc` \n obraji, gândindu-se cu recuno[tin]`
la c`su]a m`tu[ii Cath.
– Da, e altfel, dar e casa ta Barby, [i \ntotdeauna te-am invidiat c` o ai.
– Voi spune c` e diferit`, râse Barbara [i se trânti pe sofaua
moale de catifea. Deschise o cutie de Limoges de pe masa al`turat`
[i scoase o ]igar`. D`-mi un foc, drag`.
Christa \i aprinse ]igara.
62 DENISE ROBINS

– E foarte dr`gu]. {tiam c` o s`-]i plac`.


– Mai mult ca orice pe lume. Trebuie s` fie putred de boga]i
oamenii ace[tia.
– Desigur, doar sunt proprietarii mai multor fabrici de parfum,
ca Chanel ori Coty.
– {i Stephen, minunatul Stephen! oft` Barbara \nchizându-[i
ochii cu voluptate. E mai frumos decât orice pe lumea asta. Când
crezi c` o s` se \ntoarc`?
– Nu [tiu, zise Christa, sim]indu-se din nou cuprins` de
dezn`dejde. O asculta mereu pe Barbara extaziindu-se la nesfâr[it
despre purtarea lui minunat` fa]` de ea la ultima vizit` la spital...
despre felul \n care avea s` stea s`-i pozeze, despre pl`cerea de a-l
vedea cât mai repede, [i câte [i mai câte. Iar la sfâr[it mereu aceea[i
not` de pasiune, care aproape o \ngrozea pe Christa. La ce bun
toate astea, se gândea ea, la ce bun?
|n cele din urm`, se \ntoarse spre prietena ei [i-i spuse destul de
sup`rat`:
– O, te rog, nu mai vorbi despre domnul Harrimay.
– Domnul Harrimay, o \ngân` Barbara zeflemitoare. Ce formali
suntem!
– Ei bine, lucrez pentru ei [i nu mi-a cerut pân` acum s`-i spun
pe numele mic, exclam` Christa, ro[ie la fa]`.
– Ce amuzant` e[ti, râse Barbara. Nu cred c` ai sim]it vreodat`
vreun sentiment pentru cineva. Nu cred c` tu o s` te \ndr`goste[ti
vreodat`. E[ti a[a de ciudat`.
– Nu sunt ciudat`, zise Christa indignat`.
– Ba e[ti, altfel ai fi ca mine, pur [i simplu nebun` dup`
b`rbatul `sta. Numai gânde[te-te la tot ce ni se \ntâmpl`, Christa, la
faptul c` suntem invitate s` st`m \n superbul apartament al
patronului de la Parfum Joyeux, \n casa lui, purtând haine de firm`,
singure, de capul nostru, acum c` madame, sora lui, a \ntins-o. Nu
\n]eleg cum po]i fi atât de calm`.
TIMPUL IUBIRII 63

– Nu sunt calm` \n sufletul meu, \ncepu Christa s` se bâlbâie,


ca de obicei când era sup`rat`. Doar c` nu-mi ar`t sentimentele a[a
cum faci tu.
Barbara se ghemui mai bine pe sofa, ca o superb` pisic` lene[`.
– E ceva foarte puternic [i fascinant la Stephen, nu e[ti de
acord?
– Ba da, sunt, dar... [i se opri, dezn`d`jduit`. Cum putea s`
explice Barbarei sau oricui altcuiva ce sim]ea despre via]` [i
despre oameni, mai ales despre acest b`rbat? Bine\n]eles c`-l g`sea
fascinant. L-ar fi servit cu toat` inima pân` la cap`tul zilelor. Dar
era atât de diferit` de Barbara, care s-ar fi dat [i peste cap ca s`
ob]in` ce voia. Ea ar fi acceptat \ntotdeauna cu resemnare ceea ce
i-ar fi h`r`zit soarta. Banii n-ar fi intrat \n calculele ei, de[i era de
acord c` trebuie s` fii totu[i realist \n zilele astea. Dar s` crezi c`
cineva ca Stephen Harrimay s-ar uita la cineva de condi]ia lor era
o nebunie.
O v`zu pe Barbara privind pe sub genele ei angelice [i zâmbind
enigmatic:
– {tiu exact ce-]i trece prin cap, \ngera[, murmur` ea. Tu e[ti
\ntotdeauna foarte sensibil`, iar eu nu sunt. Ei bine, scumpete. nu
\ncerca s` m` faci s` fiu ca tine, pentru c` nu vreau [i nu voi fi a[a.
M-am \ndr`gostit de el [i o s` fac tot ce pot ca s` pun mâna pe el.
– S` pui mâna pe el? [opti Christa.
– De ce nu? Mi-a spus deja c` sunt frumoas`, \l interesez, [i \n
plus de asta e burlac. Ia vezi ce iese din combina]ia asta.
– E[ti \ntr-adev`r un pic nebun`, [opti Christa.
– Dar o nebun` \ncânt`toare, trebuie s` recuno[ti.
– O, Barbara m` \ngroze[ti. Nici m`car nu m` pot certa cu tine.
{tiu c` mie mi se \ntâmpl` \ntotdeauna ce e mai r`u, dar nu vreau
s` suferi [i presimt c` a[a o s` se \ntâmple. Nu-mi vine s` cred c`,
dac` domnul Harrimay a fost atât de generos fa]` de noi [i c` sora
lui ne-a l`sat s` st`m aici, asta \nseamn` pentru tine c`-l interesezi
[i-n alt sens. Nu crezi c` vezi lucrurile un pic prea \n roz?
64 DENISE ROBINS

– Draga mea, \ntotdeauna vezi lucrurile \n negru, râse Barbara.


– Ba nu! \[i scutur` ea capul cu mândrie. Sunt doar cu
picioarele pe p`mânt, atâta tot.
– Nu crezi c` se simte atras de mine?
– Sunt sigur` c` da. E[ti extrem de frumoas` [i to]i b`rba]ii
\ntorc capul dup` tine. Dar Stephen Harrimay e un sculptor care te
prive[te cu ochi de artist, ceea ce nu \nseamn` c` e \ndr`gostit de tine.
Barbara se l`s` pe spate pe sofa, puf`ind din ]igara pe care o
]inea \ntre degetele ei delicate.
– Ei bine, zise ea reflectând, a[a ceva nu e posibil.
– Chiar a[a? protest` Christa.
– A[teapt` [i ai s` vezi.
Christa fu bucuroas` c` Yvette ap`ru chiar atunci cu cafeaua [i
cu câteva cornule]e, \ntr-un serviciu impecabil.
– Toarn`-mi ni[te cafea neagr`, zise Barbara cu vocea ei gale[`.
Christa se gr`bi s-o fac` atent`.
– Sunt sigur` c` Yvette e ocupat`. Las` c`-]i torn eu.
Yvette se \ndep`rt` cu buzele strânse. Mademoiselle Christa era
charmante, \ncânt`toare, dar cealalt` nu, departe de a[a ceva. Auzi,
s`-i toarne ea cafeaua!
Christa \ncerc` s`-i distrag` Barbarei aten]ia de la Stephen [i
\ncepu s` vorbeasc` despre s`n`tatea ei.
– Cum te sim]i cu adev`rat? Te mai doare capul?
– M` simt normal, zise Barbara dând la o parte bucla de p`r des
de pe frunte [i-i ar`t` Christei o dâr` sub]ire [i ro[ie, care era o cica-
trice. Doctorul a zis c` o s` se fac` destul de alb` [i c` dac` o s`-mi
pot permite \ntr-o zi, o s` dispar` cu totul printr-o opera]ie estetic`.
– |mi fac griji pentru tine, draga mea. Nu trebuie s` faci nici un
fel de efort acum, pân` nu te \nzdr`vene[ti din nou.
Pentru prima dat` Barbara se gândi cu adev`rat la prietena ei.
– Ai fost foarte dulce cu mine. Mul]umesc, Chris.
– N-am f`cut nimic. {i apoi, gânde[te-te la tot ce ai f`cut tu [i
m`tu[a Cath ca s`-mi face]i via]a mai bun`.
TIMPUL IUBIRII 65

– Trebuie s`-]i spun c` mai degrab` te invidiez c` lucrezi pentru


el, zise Barbara, gândindu-se din nou la Stephen. Cât de des \l vezi?
Ce crezi de fapt despre el?
Christa oft`. Nu avea prea multe s`-i spun`, \n afar` de faptul c`
era foarte bucuroas` s` fie secretara lui, c` el o aprecia [i c`-i f`cuse
nemaipomenita ofert` de a lucra pentru el la Londra.
– Cred c` e o idee grozav` s` continui s` r`mâi \n preajma lui.
Asta \nseamn` c` po]i s` creezi un fel de leg`tur` \ntre noi doi.
Oricât de tare ar fi ]inut Christa la prietena ei, asta era prea de
tot.
– N-am de gând s` creez nici un fel de leg`tur` \ntre voi. Dac`
Stephen Harrimay vrea s` te vad`, n-are decât, dar nu prin
intermediul meu.
Barbara \[i b`u cafeaua.
– Dar ce te-a apucat? Pari destul de sup`rat`. Aproape c`-mi vine
s` cred c` e[ti un pic geloas`.
– O, Barbara, hai s-o l`s`m balt` [i s` ne facem planuri pentru
weekend! exclam` ea la cap`tul r`bd`rii.
Dar Barbara nu avea planuri care s` nu-l includ` [i pe Stephen.
Christa t`cu. Chiar nu voia s` se gândeasc` \n felul acesta la el.
Barbara o f`cuse s` se \ntrebe dac` nu cumva era geloas`, da, dac`
nu era oare geloas` pentru prima dat` \n via]a ei pe frumoasa
Barbara.
Aproape c` se bucur` când Barbara se plânse de o durere de cap
adev`rat` [i se retrase \n camera ei ca s` ia o aspirin` [i s` se
\ntind`. Dac` lucrurile vor continua s` mearg` la fel de r`u ca pân`
acum, o s`-i par` r`u c` au profitat de generozitatea lui. |ncerc` s`
se lini[teasc` scriindu-i o scrisoare lung` m`tu[ii Cath, \n care \i
spunea cât de bine \i merge Barbarei [i c` aveau de gând s` mai
r`mân` la Paris, acum c` au amânat rezerv`rile de la Dieppe.
O or` mai târziu, Stephen se \ntoarse acas`.
Nu avusese inten]ia s`-[i petreac` seara cu ele. De fapt, se gân-
dea c` mersese cam prea departe cu generozitatea [i c` fetele ar fi
66 DENISE ROBINS

putut s` se descurce de acum singure. Julia, care nu fusese de


acord s` le invite, era probabil destul de sup`rat` pe el.
Ce-l f`cuse oare s` exagereze? Cu siguran]`, nu faptul c` micu]a
Christa \i era indispensabil` la birou. Nu, era \n mod deosebit fru-
muse]ea exotic` a Barbarei ceea ce-l atr`gea, nu atât ca b`rbat, ci ca
sculptor. Mult timp fusese prea ocupat c` s` se mai ocupe de sculp-
tur`, dar când o v`zuse la spital cu bandajul acela alb pe cap, care
o f`cea s` arate ca o m`icu]`, sim]ea c`-l mâncau degetele s`
modeleze \n lut perfec]iunea acelui cap.
Cump`rase materialele care \i trebuiau [i acum era gata s` se
apuce de treab`. Un prieten, foarte bun pictor, pe nume George
Delacroix, avea un atelier \ntr-o cl`dire \nalt` de pe Montmartre.
Ultimul bust pe care-l f`cuse acolo fusese cel al tinerei pianiste.
Prietenii s`i se entuziasmaser` de o asemenea oper` de art` [i
nu \n]elegeau de ce Stephen abandonase o carier` de succes ca
artist ca s` se apuce de afaceri. Trebuise s` renun]e la pasiunea
aceasta pentru care [tia c` avea talent ca s` se ocupe de afacerile
familiei [i s`-i creasc` averea. „Sunt un materialist, afirmase el,
ceea ce \nseamn` c` nu sunt un artist \n adev`ratul sens al
cuvântului, c`ruia pu]in \i pas` de bani, pentru c` arta e pe
primul loc.“
|ns` dorin]a de a-i sculpta chipul crescuse de fiecare dat` când
o v`zuse pe Barbara. Se gândise s`-i cear` s`-i pozeze a doua zi
dup`-amiaz`, dup` ce va fi petrecut diminea]a la birou, cu Christa.
Stephen trebuia s` se \ntâlneasc` \n seara asta cu George, dar acesta
\l sunase la birou \n ultimul moment s`-i spun` c` nu putea veni
din cauza ulcerului de care suferea de un timp, a[a c` se hot`r\ s`
le invite pe cele dou` fete la o cin` \n ora[.
Yvette adusese b`uturile [i cei trei st`teau de vorb` \n salon,
când Stephen le f`cu invita]ia. Christa prinse imediat privirea de
avertizare pe care Barbara o aruncase \n direc]ia ei. {tiu pe loc c`,
Barby voia s` inventeze o scuz` s` r`mân` acas`. |n mintea
TIMPUL IUBIRII 67

Barbarei, doi in[i erau destui la o \ntâlnire, iar trei erau deja prea
mul]i. Mai ales \n seara aceasta când avea ocazia s` mearg` singur`
\n ora[ cu fascinantul Stephen.
Christa \ntoarse capul, ca ei s` nu vad` dezam`girea din ochii ei.
Inima ei tres`rise la ideea de a petrece o nou` sear` \n ora[ cu el,
dar nu era incon[tient`, [tia ce sim]ea Barbara. La urma urmei, ea
avusese seara ei \n ora[ cu el, \n timp ce Barbara z`cuse \n spital...
Era rândul lui Barby acum.
Christa auzi vocea lui pl`cut`:
– Ce v-ar pl`cea \n seara asta? S` lu`m cina \n Bois de Boulogne
sau s` mergem cu ma[ina \n afara ora[ului, la o ferm` \ncânt`toare
pe care o [tiu, unde se face un gr`tar delicios? Sau am putea merge
la un dance show unde putem s` dans`m [i s` lu`m [i masa. De[i
n-am fost \ntotdeauna de p`rere c` mâncarea e la fel de bun` \n
toate restaurantele astea.
– Totul sun` atr`g`tor, zise Barbara cu o voce plin` de
ner`bdare.
– V` rog s` m` scuza]i, zise Christa cu o voce calm`, dar eu nu pot
veni... Am o durere groaznic` de cap. Cred c` e din cauza c`ldurii.
– Nu se poate, \ncepu Stephen.
– O, [tiu cum se simte Christa când are o „migren`“, \l \ntre-
rupse Barbara repede. Nu trebuie s` ias` \n ora[. Numai dac` nu te
deranjeaz` s` ie[i doar cu mine, Stephen.
El le ceruse s` nu-i mai spun` „domnule Harrimay“. Nu-i pl`cea
formalitatea, de[i Christa continua s` i se adreseze a[a cu stricte]e
la birou, lucru pentru care \i era recunosc`tor.
Se uit` gânditor la cele dou` fete. Ca de obicei, fizicul Barbarei
\i d`dea fiori, dar \nc` o dat`, nu ca b`rbat, ci ca artist. |n Grecia
antic` ar fi putut fi o zei]`. Era scânteietor de frumoas` \n seara
aceasta, \mbr`cat` \ntr-o rochie nou`, albastru-argintie, \n stil
chinezesc, cu jup` scurt`, dreapt`. Ce mai, era visul oric`rui pictor
sau poet. Aproape c` trebuia s` fac` un efort ca s`-[i ia privirea de
la ea ca s` se uite la Christa.
68 DENISE ROBINS

Barbara o f`cea pe biata Christa s` arate [tears`. Dar omul


profund din Stephen, cel pasionat de natura uman`, de filozofie [i
chiar de metafizic`, pe care o studiase cu interes când fusese la
Oxford, era mental mult mai interesat de Christa decât de prietena
ei. Pre]uia foarte mult paloarea tenului ei, sub]irimea ei, ochii atât
de c`prui [i ciudat de tri[ti, adânci ca un lac de munte. Ce se ascun-
dea \n spatele ochilor `stora? se \ntreba el. Ce sentimente, ce pasi-
uni? De când lucra pentru el,,, \[i d`duse seama c` era o fat`
puternic` [i foarte hot`rât`. Reprezenta tipul feminin al fragilit`]ii
[i al blânde]ii. Dar nu era nimic fragil \n ea. Era sigur c` \ntr-un
moment de pericol fizic sau mental, Christa putea s` fie tare ca
o]elul. Asta \l fascina. Era atât de diferit` de prietena ei, a c`rei fru-
muse]e tulbur`toare se afla acolo, \n fa]a lui, palpitând de via]`. Dar
nimeni nu [tia ce voia Christa, sau dac` voia \ntr-adev`r ceva. Oare
iubise vreodat`? P`rea c` se temea de dragoste, de pasiune.
Stephen \[i imagina c` un b`rbat lipsit de inim` [i de scrupule
ar putea \ncerca s` fac` dragoste cu ea, doar ca s`-i testeze reac]iile.
S-ar fi putut foarte bine ca \n adânc, s` descopere un foc ascuns,
care o dat` aprins, ar arde cu mai mult` pasiune decât ar fi dovedit
vreodat` Barbara.
Gândurile astea \i treceau vag prin cap, cuprins de satisfac]ia
artistic` de a-i face Barbarei o sculptur` bun`. |n acela[i timp, nu
]inea \n mod deosebit s` petreac` o sear` singur cu ea. Nu era dor-
nic s` flirteze cu ea, de[i era foarte con[tient c` ea asta urm`rea. Era
prea de[tept ca s` cread` c` migrena Christei era adev`rat`. Se
hot`r\ s` vorbeasc` deschis.
– Sunt sigur c` vrei s` dai dovad` doar de foarte mult tact,
crezând c` nu vreau s` ie[im \n trei, Christa, zise el cu un zâmbet
luminos, dar nu e cazul, pentru c` m-a[ sim]i mai mândru s` ies \n
ora[ cu dou` fete atât de atr`g`toare, de fiecare bra].
Christa \ncepu s` spere din nou. Oare ar fi putut, ar fi \ndr`znit
s` accepte, f`r` s-o supere pe Barbara?
TIMPUL IUBIRII 69

Tenul ei se \mbujor` [i el v`zu asta. Ce diferit ar`ta, se gândi el,


când reac]ioneaz` a[a. Dar oare ce se \ntâmplase cu ea \n seara
aceasta? Nu mai ar`ta a[a de dr`gu]` ca de obicei. P`rul ei nu avea
nici o form`, piept`nat a[a pe spate. Apoi se strâmb` amintindu-[i
c` o certase pe biata fat` pentru p`rul ei nest`pânit, ca al Dorellei.
Se chinuise s`-l pieptene cum vrusese el, chiar dac` nu-i st`tea
bine. Se sim]i dintr-o dat` plin de remu[c`ri pentru comportamen-
tul lui prostesc [i o privi cu foarte mult` simpatie.
– Nu-i a[a? insist` el. Nu vrei s` ui]i de durerea de cap [i s` vii
cu noi?
|ns` \ntre timp Barbara \i aruncase Christei o privire [i mai
insistent` [i ea trebuia s` se sacrifice, refuzând cu hot`râre invita]ia
lui Stephen.
Cei doi plecar` \mpreun`, Barbara privind \n jurul ei
triumf`toare [i emo]ionat`.
Christa \i privi urcând \n ma[ina lui [i se preg`ti s` \nfrunte o
sear` de singur`tate. Nu c` s-ar fi sup`rat s` stea singur`, sau c`
i-ar fi purtat pic` Barbarei pentru seara \ncânt`toare pe care avea
s-o petreac` al`turi de el. Dar nu ar fi fost om dac` n-ar fi jinduit s`
mearg` [i ea cu ei. Ce norocoas` era Barbara c` putea s` cineze cu
el, s` se bucure de bucatele [i de vinul pe care le alegea el, s` se
bucure de Paris, al`turi de el. Toate fetele de la birou erau nebune
dup` el. Christa parc` le auzea vorbind extaziate despre el [i le d`dea
dreptate. Dar pentru ea, era la fel de sus ca o stea, la care nu va putea
niciodat` s` ajung`. Purtarea Barbarei o \ngrozea. Era o nebunie a[a
de mare s`-[i \nchipuie c` pentru el va fi mai mult decât o fat`
\ncânt`toare, r`nit` \ntr-un accident [i pe care o ajutase ca prieten.
Christa nu [tia ce s` fac` \n seara aceasta. Pân` la urm` se hot`r\
s` mearg` la culcare, dar nu putu s` adoarm` cu nici un chip. |n
cele din urm` se ridic` din pat, lu` din bibliotec` un roman
fran]uzesc [i \ncerc` s` citeasc` ajutându-se de un dic]ionar. Credea
c` n-ar fi r`u s` \nve]e pu]in` francez`, de[i s-ar putea s` n-aib`
nevoie de ea \n biroul de la Londra.
70 DENISE ROBINS

Din când \n când r`mânea cu privirea pierdut` \n gol, gândindu-se


la el [i la pl`cerea de a lucra pentru el sau m`car pentru \ntre-
prinderea lui, atunci când se va \ntoarce la Londra. Va fi minunat,
\n loc de rutina aceea ap`s`toare de sclav de la Golling & Nash. Dar
ce va face Barbara, fiindc` va trebui s` mearg` singur` s` lucreze
acolo de aici \nainte. Numai dac` Stephen n-ar putea s`-i g`seasc`
[i ei o slujb` la el.
Christa de-abia a]ipise când Barbara d`du buzna \n dormitor.
Aprinse lumina [i f`r` nici un fel de delicate]e fa]` de prietena ei,
se trânti pe pat.
– Bun`, te-ai \ntors, \ncepu Christa somnoroas`, apoi se opri
v`zând chipul Barbarei. Nu mai radia de fericire. Ochii el scoteau
fulgere, iar buzele i se strânseser` de sup`rare. |[i scoase m`nu[ile
[i le arunc` sup`rat` pe patul al`turat, lâng` Christa.
– Deci a[a! zise ea cu o voce \ntunecat`.
Christa se frec` la ochi.
– Nu te-ai distrat bine? \ncepu ea din nou. De data asta, Barbara
o \ntrerupse furioas`.
– Nu, nu m-am distrat.
– Dar de ce?
Barbara se a[ez` pe marginea patului [i \ncepu s`-[i desfac`
nasturii de la hain`.
– Pur [i simplu nu m-am sim]it bine, atâta tot.
– Dar nu \n]eleg cum, singur` cu el, \n Paris, zise Christa
ne\ncrez`toare.
– Nu e uman, bufni Barbara. E doar o ma[in` rece!
– Barbara! protest` Christa cu un hohot de râs. Vorbe[ti serios?
Barbara roti \mprejur ochii ei superbi.
– O, nu m` a[tept s` \n]elegi. {i tu e[ti un sloi de ghea]`. Christa
se trezise de-a binelea [i se \ntristase. Era obi[nuit` cu scenele pri-
etenei ei. Chiar [i m`tu[a Cath recunocuse c` draga ei fiic` era
uneori cam rasf`]at` [i necontrolat`.
TIMPUL IUBIRII 71

– Barbara drag`, zise Christa \ncet, de ce spui una ca asta? {tii


bine c` nu sunt a[a.
– |]i ascunzi sentimentele atât de bine c` s-ar zice c` nici nu ai
a[a ceva. Eu nu cred c` le ascund pe ale mele. I-am ar`tat ce simt
când am ie[it cu el \n seara asta [i n-a mers, pur [i simplu n-a mers.
A ie[it mai degrab` contrariul.
Christa se \nro[i. Acum \n]elegea.
|nainte ca ea s` spun` ceva, Barbara \ncepu o poveste lung` pe
care o ascult` cu \ngrijorare sporit`. Barbara recuno[tea c` el
f`cuse tot ce-i st`tuse \n putin]` ca s`-i ofere o sear` minunat`. O,
da..., cinaser` \n acela[i restaurant mic [i splendid \n care o dusese
pe Christa. Masa fusese delicioas`, iar el fermec`tor. Dup` aceea el,
sugerase c` ar putea merge \n cel mai nou [i mai popular club. Ea
acceptase entuziasmat`. {ampania cursese \n valuri [i au dansat
pân` târziu.
Dar el a fost atât de politicos, atât de corect. N-a renun]at nici
m`car o dat` la atitudinea lui distant`, se plânse ea cu am`r`ciune.
Pân` [i când dansau, o ]inea de parc` \i era team` s` nu se sparg`.
Vorbise tot timpul, iar ea trebuise s` asculte, dar pe ea n-o interesa
deloc conversa]ia asta serioas` despre Paris [i oamenii de aici. Se
plictisise. Se plictisise [i r`m`sese dezam`git`.
– Mi-a f`cut câteva complimente despre felul \n care ar`t [i
\n care dansez, dar ai fi crezut c` nu e f`cut [i el din sânge [i
carne ca ceilal]i. Barbara continua cu obrajii \n fl`c`ri, cu privirea
plin` de resentimente. {i când am sugerat s` vin` aici s` bem
ceva [i s` ne spunem noapte bun`, a refuzat. Nici m`car nu mi-a
s`rutat mâna. Singurul lucru pe care l-a f`cut a fost s` m` roage
s` pozez pentru el la atelier mâine, la ora trei. Dar o s`-i spun c`
nu e om!
Sentimentele Christei erau confuze. Era o p`c`leal`, se gândea
ea. {tia foarte bine ce z`cea \n mintea Barbarei. Voise s`-l fac` pe
Stephen nebun dup` ea [i s` \ncheie seara cu o \mbr`]i[are pasio-
nat` [i cu promisiunea c` va urma mai mult de atât. Probabil c` nu
72 DENISE ROBINS

se mai purtase \n stilul ei obi[nuit, artificial [i languros, ci mult mai


c`lduros, ca o fat` foarte atras` de b`rbatul cu care \[i petrecea
seara.
Christa nu-l cuno[tea pe Stephen bine, dar \l \n]elegea mai bine
decât va putea vreodat` Barbara. |[i aminti de seara pe care o petre-
cuse cu el. {i pe ea o \ntrebase dac` vrea s` danseze, dar fusese
bucuros când ea refuzase. Lui nu-i pl`cea s` danseze. Preferase
s`-i arate Parisul noaptea, iar ei \i pl`cuse s`-l vad` \n compania lui.
|i f`cuse pl`cere fiecare cuvânt pe care \l rostise [i ultimul lucru la
care s-ar fi a[teptat atunci ar fi fost ca el s-o s`rute sau s-o ating`
m`car.
Se uita trist` la prietena ei.
– O, Barbara drag`, de ce n-ai putut s` te bucuri de ce ai? }i-am
spus doar s` nu te a[tep]i s` se \ndr`gosteasc` de tine.
Barbara s`ri \n picioare.
– Te \n[eli. O s` se \ndr`gosteasc` de mine. O s`-l fac eu!
– Barby, e[ti nebun`, nu po]i s` faci un asemenea om s` se
\ndr`gosteasc` de tine.
– Ba pot. Am f`cut atâ]ia s` moar` dup` mine, [tii doar.
Aminte[te-]i numai de doctorul care m-a tratat anul trecut. A refuzat
s` continue tratamentul pentru c` spunea c` dac` ar face-o s-ar
\ndr`gosti de mine.
– {tiu, [tiu c`-i atragi pe b`rba]i. {i Stephen crede c` e[ti
frumoas`. }i-a cerut s` pozezi pentru el, nu? Dar tu te a[tep]i la
prea mult.
Spre marea surpriz` a Christei, Barbara izbucni \n lacrimi.
Rareori o v`zuse plângând pân` atunci. De obicei era atât de rece
[i de st`pân` pe sine...
– Sunt moart` dup` el. Nu pot s` suport ideea... Pur [i simplu
sunt nebun` dup` el, plânse ea.
Christa se sperie, se a[ez` lâng` ea [i-i puse un bra] \n jurul
umerilor.
TIMPUL IUBIRII 73

– O, draga mea, te rog, nu mai fi sup`rat`. Nu suport s` te v`d


a[a. E o prostie. |l cuno[ti de atât de pu]in timp. El tr`ie[te \ntr-o
alt` lume, diferit` de a noastr`. Trebuie s` fii realist`.
– Nu-mi pas` de timp. |l cunosc. El e tot ce vreau pe lumea asta.
Pentru mine a fost dragoste la prima vedere.
– Trebuie s`-i dai timp, \ncepu Christa, de[i \n sufletul ei nu era
convins` c` asta trebuia s` spun`, [i nici c` dorea cu adev`rat ca el
s` r`spund` la dragostea ei. Barbara nu era genul de fat` care s`-l
fac` fericit [i nici el pe ea, de[i avea banii [i pozi]ia pe care ea le
dorea.
Barbara o \mpinse la o parte.
– Tu nu \n]elegi. Tu n-o s` te \ndr`goste[ti niciodat` de cineva
la prima vedere. E[ti la fel de rece ca el.
Christa se ridic`. Dorin]a ei sincer` de a o consola disp`ru ca
prin farmec.
– Nu sunt rece [i nu cred c` ai dreptul s` spui c` Stephen e. Mi
se pare o prostie. Barbara era surprins`. Niciodat` Christa nu-i mai
vorbise atât de prietenos.
– Ai dreptate. Ai ob]inut o slujb` \n biroul lui de la Londra [i o
s` continui s`-l vezi. E normal s` fii a[a de mul]umit` de via]`. Poate
\]i \nchipui c` e[ti genul lui. }i-a pl`cut \ntotdeauna s` stai cu nasul
\n c`r]i [i s` discu]i despre lucruri care pe mine m` plictisesc.
– Acum e[ti de-a dreptul ridicol`. {tii prea bine c` nu cred c`
sunt genul lui. Cred c` nici una dintre noi nu e. Dar nu te por]i a[a
cum eu n-o s` m` port niciodat`, pentru c` e o pl`cere s` te
priveasc` cineva [i nici el nu face excep]ie.
Barbara \[i schimb` atitudinea, lu` mâinile Christei \ntr-ale ei [i
ridic` spre ea ni[te ochi \nl`crima]i, atât de frumo[i [i plini de
suferin]`, c` ar fi muiat [i o stânc`.
– |mi pare r`u, Chris, m` port ca o proast`. Tu e[ti \ntotdeauna
a[a de bun` cu mine. Pur [i simplu am fost foarte dezam`git` \n
seara asta. Cred c` ai dreptate. Vreau prea mult. Mâine, la atelier,
m` voi purta altfel, voi fi mai distant` [i o s`-i trezesc interesul. O
74 DENISE ROBINS

s`-l fac s` moar` dup` mine, ai s` vezi Chrissie drag`. D`-mi


binecuvântarea ta [i spune-mi c` m` \n]elegi, chiar dac` nu po]i s`
sim]i ceea ce simt eu.
Christa \ncerc`, dar cuvintele i se opreau \n gât. Nu voia ca
Barbara s-o acuze mereu c` nu avea sentimente, doar pentru c` era
mai reticent` din fire. Dumnezeule, ce ar zice Barby dac` ar afla c`
[i ea tindea la el la fel de mult ca ea. Doar c` ea nu avea orgoliul [i
siguran]a de sine a Barbarei. Niciodat` nu i-ar fi trecut prin minte
c` Stephen ar putea fi atras de ea.
Pân` la urm`, Christa trebuia desigur s-o consoleze pe Barbara.
O ascult` mai mult de o jum`tate de or` punând la cale planul ei
de b`taie ca s`-l cucereasc` pe Stephen.
|n cele din urm`, se sim]i foarte deprimat`. Deprimarea ei nu
avu darul s` dispar` a doua zi, la birou, când afl` c` rolul ei aici
luase sfâr[it. Miss Maydew se \ntorsese. Stephen \nsu[i i-o spusese,
când se duse cu scrisorile s` le semneze, la patru jum`tate \n dup`-
amiaza aceea.
|i \ntinse o foaie de hârtie care era, spre surpriza [i stânjeneala
ei, un cec frumos.
– O, nu, \ncepu ea, ro[ie \n obraji.
Dar el o \ntrerupse.
– Ba sigur c` da. A]i venit cu generozitate \n ajutorul meu. V` rog
s` accepta]i. Mâine diminea]` miss Maydew se va \ntoarce la serviciu,
iar dumneavoastr` o s` pute]i s` petrece]i vacan]a pentru care a]i
venit aici. Dar s` [ti]i c` o s`-mi lipseasc` eficien]a dumneavoastr`.
Miss Maydew e o fat` de treab`, dar face mult zgomot pentru nimic.
~sta e principalul ei defect. Dar dumneavoastr` niciodat`. Ave]i un
temperament lini[tit [i are un efect lini[titor asupra mea, s` [ti]i.
Christa râse \n aparen]`, dar \[i mu[c` buzele. Dar nu putea s`-i
spun` cât de mult avea s`-i lipseasc` slujba ei de aici. Rosti timid`:
– Dar a]i vorbit serios atunci despre... despre posibilitatea de a
lucra pentru dumneavoastr` la Londra?
– Nu pentru mine personal, ci pentru managerul meu, Tom
Davis. De fapt chiar adineauri am vorbit cu el la telefon despre
TIMPUL IUBIRII 75

acest lucru. Zicea c` are o gr`mad` de candidate la slujba asta, dar


c` nu foarte multe sunt eficiente sau de \ncredere [i c` ar fi foarte
\ncântat s` v` ia la el. Secretara lui personal` se c`s`tore[te. Toate
fac asta cu timpul, ad`ug` el râzând.
– Eu nu, zise ea f`r` s` se poat` ab]ine.
Stephen, care st`tea la fereastra biroului lui foarte modern,
recent construit, \i arunc` o privire amuzat`.
– O, m` a[tept s` face]i [i dumneavoastr` la fel, \n timp, zise el.
– M` \ndoiesc, zise ea. Oricum, promit s` fac tot posibilul
pentru domnul Davis.
– O s` v` plac` firea lui. E un om \ncânt`tor, un sco]ian. Ai lui
au venit la Londra din Edinburgh când era mic, a[a c` nu are
accent. Are vreo treizeci de ani [i nu e c`s`torit. E foarte popular cu
sexul opus [i un pianist amator. Nu cânt` \n genul Felisei Markell,
ci jazz sau ceva mai antrenant. Tocmai a compus o melodie care a
avut un succes r`sun`tor. E exact opusul meu; iese cu fetele \n ora[
[i danseaz` nebune[te pân` diminea]a. Uneori, râse Stephen, m`
\ntreb de ce nu se c`s`tore[te, zise el.
Christa ascult` doar pe jum`tate elogiul acesta despre per-
soana pentru care avea s` lucreze. Se gândea la Barbara [i la
\ntâlnirea de asear`, care fusese un fiasco total \n opinia
Barbarei.
Christa [tia c` Stephen tocmai se \ntorsese de la atelier s` sem-
neze scrisorile. Nu era \mbr`cat elegant ca de obicei, ci cu
pantaloni sport, tricou [i jachet`, ca un artist.
– Cum a fost la atelier? \ntreb` ea cu timiditate.
El se a[ez` la birou.
– O, foarte bine. Barbara e un model excelent. Nu se mi[c`
deloc. Nu ca Felise, adic` domni[oara Markell, care nu putea sta
nemi[cat` nici dou` minute când mi-a pozat.
– Cât timp v` trebuie s` sculpta]i capul Barbarei?
– Nu cred c` voi avea timp s`-l termin \nainte ca voi s` p`r`si]i
Parisul, dar cred c` o s`-l iau cu mine la Londra [i o s`-l termin
acolo.
76 DENISE ROBINS

Ea ardea de curiozitate s` afle cum merseser` lucrurile de data


asta [i dac` Barby se purtase altfel, dar se ab]inu s` \ntrebe ceva. |i
mul]umi din nou pentru cec [i se \ndrept` spre u[`. |nainte s`
ajung` acolo Stephen \i ur`:
– Distrac]ie pl`cut` disear` pentru amândou`. Ma[ina v` st` la
dispozi]ie. Eu n-o s` vin disear` la cin`, pentru c` miss Markell d`
o petrecere pentru o tân`r` violonist` iugoslav`, care a reu[it s`
scape de Cortina de Fier, dar o s` ne vedem mâine. Câte zile de
vacan]` v-au mai r`mas?
– Aproape o s`pt`mân`, dar o s` plec`m desigur mult mai
\nainte s` se \ntoarc` doamna Roche. Nu cred c` trebuie s` mai
profit`m de ospitalitatea dânsei sau de a dumneavoastr`.
El se uit` la ea cu un zâmbet de mul]umire.
– Nu e nici o grab`. Sora mea n-o s` se \ntoarc` pân` miercuri.
– O s` plec`m pân` atunci, insist` ea.
– Nu trebuie s` ne lu`m la revedere de pe acum, zise el
zâmbind din nou.
Christa se gândi cu p`rere de r`u c` n-o s` mai lucreze pentru
el, dar \ncerca s` se consoleze cu ideea c` era dreptul domni[oarei
Maydew s` se \ntoarc` la slujb`. Avea un sentiment ciudat c` ceva
se terminase, c` r`m`sese pe dinafar`, de parc` ea [i Barbara nu ar
mai fi avut deodat` nici o importan]` pentru el.
F`r` ca ea s`-[i dea seama, el observ` cu mult` aten]ie schimbarea
de expresie de pe chipul ei palid. Ca de obicei, triste]ea neobi[nuit`
din ochii ei mari f`cu s`-i bat` inima. El sim]ea sentimentele celorlal]i
[i era convins c` era o fat` singur`, oarecum neadaptat` \n com-
peti]ia aceasta acerb`, care era via]a, \nchis` \n sine, uneori prea
misterioas`, prea ciudat`. Personalitatea ei \l intriga [i-i stârnea
interesul, de[i timiditatea ei putea s` aib` asupra lui efecte iritante.
Câteodat` \i venise s-o prind` de umeri [i s-o zgâl]âie, spunându-i:
„Nu mai face fa]a asta. Nu mai fi atât de sensibil`, de generoas` [i de
altruist`. Astea sunt ni[te calit`]i minunate, dar via]a e dur` [i trebuie
s` lup]i dac` vrei s` reu[e[ti, dac` nu vrei s` dai gre[...“
TIMPUL IUBIRII 77

Da, i-ar fi pl`cut s`-i spun` ceva de genul `sta. Ce enervant c`


rezistase f`r` s`-[i dea seama dorin]ei de a o proteja, de a avea grij`
de ea, de a-i ]ine lec]ii! Cât despre frumosul ei p`r auriu [i str`luci-
tor, acum neted, bine piept`nat pe spate [i ]inut cu o banderol`
lat`, nu-i pl`cea deloc.
– De ce purta]i banderola asta lat`? Nu v` vine bine.
Ea se f`cu stacojie la fa]`.
– Dar mi-a]i spus c` prefera]i s`-l prind la spate. Mi-a]i
spus...
El \[i aminti \nc` o dat` ce-i spusese [i de ce. Era sup`rat pe sine
\nsu[i c` permitea ca felul \n care ar`ta s`-l afecteze atât [i aproape
c` se r`sti la ea.
– Da, dar nu trebuie s` da]i atâta importan]` la tot ce spun
eu. Am prostul obicei s` fac observa]ii nelalocul lor despre p`rul
dumneavoastr` [i s` merg prea departe cu sinceritatea. Face]i-l
s` v` stea la fel ca atunci când v-am invitat \n ora[. Ar`ta
fermec`tor.
– Atunci tocmai venisem de la coafor. Era aranjat, \ncepu ea [i
inima \i b`tu tare \n piept, iar genele \i tremurar`. Ar`ta ca o nimf`
\n pericol. Nimeni nu putea s`-i spun` nimic fetei `steia.
– Lua]i totul [i pe toat` lumea prea \n serios.
Atunci, Christa se f`cu alb` ca varul.
– |mi pare extraordinar de r`u.
Dac` el avusese un r`spuns gata [i pentru asta, ea nu-l mai auzi
pentru c` fugi din birou [i \nchise u[a \n urma ei.
Stephen mototoli scrisoarea pe care tocmai o semnase, apoi
scoase un pachet de ]ig`ri din buzunar [i \[i aprinse \ncruntat
bricheta. Dar ce naiba \l interesa pe el cum \[i prindea Christa
Coombe p`rul? De ce naiba trebuise s` se implice cu ea [i cu
emo]iile ei? Nimeni nu putea s`-i spun` ceva unei fete atât de sen-
sibile. Ar fi vrut s` nu fi avut deloc de-a face cu ea dup` accident. Pe
nesim]ite, Christa i se strecurase \ngrijor`tor de mult \n suflet. Nu-i
de mirare c` Julia [i Felise \l credeau pu]in dus cu pluta. Cum
78 DENISE ROBINS

dracului de-l tulbura a[a de tare o fiin]` atât de m`runt`, de


nesemnificativ`? Iar prietena ei Barbara, era o amenin]are. Nu avea
de gând s`-i spun` Christei, dar regreta amarnic faptul c-o invitase
\n ora[ sau c` \ncepuse s` fac` bustul acela. Era frumoas` ca un
\nger, dar n-avea nimic \ngeresc \n ea. I se p`rea plictisitoare, vor-
bea prea mult [i despre nimic important. Era lacom` [i egoist` [i
n-ar fi fost b`rbat dac` nu [i-ar fi dat seama c` ]intea s` pun` mâna
pe el. Nu voia s` aib` nimic de-a face cu o fat` ca Barbara. Desigur,
nu contesta frumuse]ea ei cald` [i senzual`. Era diavolesc de
atr`g`toare pentru un b`rbat, fie [i numai din punct de vedere
fizic.
Se bucurase numai par]ial de cele dou` ore pe care le petrecuse
cu ea la atelier. Fusese mai pu]in dominatoare ca \n seara trecut`.
Sim]ise c`-l inspira pe artistul din el, dar odat` plecat de lâng` ea,
nu se mai gândise la frumoasa fat`. De prietena ei mai pu]in fru-
moas` ca ea \[i amintea când nu erau \mpreun`. Christa \l interesa
\ntr-un alt mod, mai profund, mai tulbur`tor.
|n cele din urm`, se hot`r\ s` nu se mai gândeasc` la fetele
astea, s` se bucure de concertul pe care \l organiza Felise \n seara
aceea [i s` fie mai dr`gu] cu ea ca de obicei. Felise era o prieten`
veche, aproape la fel de frumoas` ca Barbara, mult mai talentat` [i
mai pl`cut` decât ea. Acum Felise era fata cu care ar fi putut s` se
c`s`toreasc`.
Dar, ca de obicei, numai gândul de a se c`s`tori \i d`dea fiori.
Nu, c`s`toria nu era de el. Niciodat` nu va mai fi o alt` Dorella \n
via]a lui.
|nainte s` plece de la birou primi mai multe telefoane impor-
tante, printre care [i unul de la Julia care \i spunea c` totul mergea
bine la fabric` [i c` era hot`rât` s` mai r`mân` acolo pân` vineri.
– Ce-]i mai fac protejatele? \ntreb` ea cu un zâmbet.
– O, foarte bine, r`spunse el repezit. Or s` plece \nainte s` te
\ntorci tu.
TIMPUL IUBIRII 79

– |mi pare bine s` aud asta, replic` ea sincer`, cu un hohot de râs.


Râsul acesta \l deranja. {i de[i era ocupat pân` peste cap, nu
putea s`-[i scoat` din cap expresia chipului Christei, când fusese
urâcios \n leg`tur` cu p`rul ei. Se gândea c` trebuia s`-i spun` un
cuvânt amabil bietului copil \nainte s` plece.
Dar când intr` \n biroul ocupat de obicei de miss Maydew [i de
alt` secretar`, i se spuse c` domni[oara Coombe plecase mai
\nainte.
Continua s` se gândeasc` la ea cu remu[care. Sun` la aparta-
ment \n drum spre atelier, unde urma s` doarm` o noapte, dou`.
Avea destul timp \nainte s` se duc` la Felise. Voia s` bea ceva cu
fetele, dar Yvette \i spuse c` erau plecate \n ora[, unde luau masa.
{i, mai ad`ugase Yvette cu o urm` de satisfac]ie, cele dou` demoi-
selles anun]aser` c` urmau s` plece a doua zi, definitiv. Era prea
cald pentru ele [i aveau de gând, pân` la urm`, s` petreac` restul
vacan]ei la Dieppe, ziseser` ele.
Stephen r`mase nedumerit. Ce le f`cuse s`-[i schimbe p`rerea?
Ultima oar` când o v`zuse pe Barbara, p`ruse atât de cople[it` de
Paris [i de entuziasmat` s` r`mân` aici... Sigur c` micu]a Christa
organizase plecarea aceasta brusc`. El spera ca plecarea lor s` nu se
fi datorat faptului c` o jignise pentru stupidul acela de p`r.
Se sim]i ridicol de \ngrijorat toat` seara.
Capitolul 5

Trei luni mai târziu, \ntr-una din acele dimine]i calde de


septembrie, când Londra ar`ta mai bine ca niciodat`, Christa b`tu
la u[a pe care st`tea scris D.T.W. DAVIS.
– Intr`, se auzi o voce cald` care \i devenise familiar`. N-o auzise
niciodat` sau nu intrase niciodat` \n acest birou, f`r` ca s` se simt`
norocoas` c` primise slujba asta. Era o diferen]` de la cer la p`mânt
fa]` de munca ei de la Golling & Nash, dup` cum le spunea ea ade-
sea m`tu[ii Cath [i Barbarei. Acolo parc` era o roti]` angrenat` \ntr-un
mecanism care func]iona indiferent, la nesfâr[it.
Aici, la Parfum Joyeux, miss Coombe era o persoan`, demn` de
considera]ie. To]i se purtau dr`gu] cu ea, de la [ef pân` la ultimul
angajat. Christa era secretara domnului Davis, cea mai important`.
Niciodat` pân` atunci nu tr`ise un astfel de sentiment, cât de mic
o fi fost el. |ntotdeauna se a[ezase pe scaunul din spate, probabil [i
din cauza prieteniei foarte strânse cu Barbara, care atr`gea toat`
aten]ia, a[a c` se obi[nuise s` treac` neobservat`.
Acum, lucrurile se schimbaser`. F`cea treab` bun` \n biroul
acesta pl`cut, \n care atmosfera p`rea impregnat` de aroma
lini[titoare a parfumului pe care o producea compania. Se ocupa
de hârtii, stabilea \ntâlnirile de afaceri ale [efului ei, \ndeplinea
TIMPUL IUBIRII 81

toate cererile acestuia [i-l ajuta s`-i lini[teasc` pe clien]ii


sup`ra]i, când stocurile de vânzare erau prea mici fa]` de cerere.
Cl`direa birourilor, situat` \ntr-o zon` central`, avea acela[i
aspect nou [i elegant ca cel din Paris, ceea ce \i trezea mereu nos-
talgii. Pe rafturi moderne de sticl` erau a[ezate sticle mari de par-
fum, mii de cutii de toate m`rimile de culoare gri-argintiu, cu o
floare roz, contrastant`, care reprezenta simbolul produsului.
Biroul personal al lui Tom Davis era la fel de \mbietor [i de
scump decorat. Deasupra biroului de lemn sco]ian, bine lustruit, se
afla o fotografie color, uria[`, care reprezenta o expozi]ie a firmei
la Paris, de pe vremea când parfumul lor \ncepuse s` devin` foarte
popular. De cealalt` parte a \nc`perii se afla un tablou \n care
Stephen Harrimay st`tea lâng` o duces` care deschisese un
magazin nou pentru el, la Cannes.
Ori de câte ori intra \n \nc`perea aceea, ochii ei se opreau pe
tabloul acesta. Nu putea s`-[i scoat` din minte tr`s`turile acelea
puternice, destinse, bine cunoscutul lui zâmbet. Era \ndr`gostit`
f`r` sc`pare de b`rbatul acesta c`ruia \i datora noua ei condi]ie
social` [i material`. Dragostea ei era atât de pasionat`, \ncât sim]ea
uneori c` e de nesuportat, ceea ce o \ngrozea.
|l v`zuse foarte pu]in de când se \ntorsese la Londra. O dat` \n
iulie, deloc \n august [i a doua oar` luna asta. El locuia acum \n
apartamentul lui londonez [i lucra \mpreun` cu Tom la
deschiderea unei filiere noi, la Edinburgh. Ultima oar` când
Stephen venise la Londra, Christa trebuise s`-i fac` rezervare la un
vagon de dormit.
|l vedea des acum, \ns` numai \n probleme de afaceri, niciodat` \n
ora[. Dar ieri g`sise timp s` vorbeasc` amândoi, pe un ton mai pu]in
formal. Ea terminase de scris ce-i dictase el, iar Tom nu se afla \n birou.
– Cum v` mai merge? o \ntreb` el.
Iar când ea \i r`spunse c` era extrem de fericit` acolo [i c`-i era
ve[nic recunosc`toare pentru [ansa pe care i-o oferise, spusese \n
felul lui pl`cut:
82 DENISE ROBINS

– M` bucur foarte mult, draga mea. Ar`ta]i bine, mai \mplinit`


decât acum câteva luni.
„Draga mea, \i zisese draga mea“!
Cuvintele astea erau obi[nuite \n astfel de ocazii, nu \nsemnau
prea mult, dar Christei i se urca ro[ea]a \n obraji. Stephen \[i
\mpinse scaunul \napoi [i rosti cu un zâmbet amuzat:
– Apropo, p`rul v` st` foarte bine. Un stil diferit fa]` de cel de
la Paris, nu-i a[a?
Ea se \nro[i [i mai tare [i râse nervos, zicând c` se bucur` c`-i
pl`cea, c` era frumos din partea lui c`-i d`dea o astfel de aten]ie [i
altele asemenea. Christa se sim]ea recompensat` acum pentru
toate acele momente de triste]e pe care i le provocase la Paris, pe
aceea[i tem`. Niciodat` nu \n]elesese ce-l f`cuse s` spun` cuvintele
acelea atunci, dar \[i d`duse seama c` lui nu-i pl`cea nici p`rul
s`lbatic piept`nat, nici buclele riguros \ntinse [i netezite, a[a c`
zilele astea se hot`râse s` g`seasc` o cale de mijloc. Salariul de
acum \i permitea s` mearg` la un coafor bun. Se tunsese fran-
tuze[te, cu volum la spate [i cu un breton bine t`iat.
|ncepuse s` poarte haine de bun` calitate, \ncercând s` egaleze
elegan]a [i simplitatea doamnei Roche. La birou purta \ntotdeauna
costume sever croite, de culori \nchise [i nici un fel de bijuterie, \n
afar` de cerceii de aur. Pân` [i Barbara o felicitase pentru felul \n
care ar`ta acum, iar m`tu[a Cath \i spusese lucruri frumoase, cum
ar fi: „|ntotdeauna am [tiut c` micu]a mea Christa era f`cut` s`
devin` o fat` bine“.
Christa râdea, bine\n]eles, dar sim]ea c` gra]ie ultimelor
evenimente din via]a ei, se ridicase deasupra condi]iei de fiin]`
nesemnificativ` [i mai degrab` neajutorat`.
Christa intr` \n biroul domnului Davis. Acesta vorbea la telefon,
apoi comunic` ceva prin interfon doamnei Brand, care se ocupa cu
managementul reclamei.
Christa a[tepta, cu un carne]el [i cu pixul \n mân`, \ncercând ca
de obicei s`-[i distrag` privirea de la fotografia lui Stephen. Când \[i
TIMPUL IUBIRII 83

\ndrept` privirea spre [eful ei, acesta era tot numai zâmbet. Tom
Davis f`cea pe toat` lumea s` se simt` bine. Era un om jovial, \nalt
[i destul de predispus la \ngr`[are, ceea ce-l f`cea s` arate mai \n
vârst` decât cei treizeci de ani pe care-i avea. Avea o fa]` de copil,
cu gropi]e \n obraji, ca mai to]i oamenii gra[i [i nu prea mult p`r
pe cap, ceea ce accentua [i mai mult tr`s`turile lui copil`re[ti. Dar
avea o gur` foarte frumoas`, ochi care zâmbeau mereu [i o voce
extrem de pl`cut`. Era un b`rbat pe care toat` lumea \l pl`cea
instinctiv. Copiii [i animalele \l adorau, pur [i simplu. Dar \n
spatele figurii lui bonome se ascundea un om de afaceri foarte pri-
ceput [i neobosit. Stephen \i spusese o dat` c` Tam crescuse
profiturile companiei cu cincizeci la sut` \n scurtul timp de când
era directorul companiei.
Christa mai [tia câte ceva [i despre via]a lui personal`.
– Christa, obi[nuia el s` spun` când se apropia ora prânzului,
du-te la bar [i toarn`-mi o cola, te rog, cu mult` ghea]`. Nu, nu gin,
f`r` t`rie la birou, [tii c` asta e deviza mea. A[a scumpete. Bea [i tu
o cola cu mine [i poveste[te-mi totul despre tine.
Ea bea cu el, dar nu-i spunea nimic. Mai degrab` \ncepea el
s`-i fac` unele confiden]e. {tia totul despre suferin]ele lui din
dragoste. Era aproape la fel de amuzant ca el \nsu[i. Fetele fru-
moase \l fascinau [i de multe ori Christa trebuia s` dea r`spunsuri
pline de tact despre absen]a domnului Davis.
– Pur [i simplu nu m` \n]eleg, ofta el uneori. Nici o rela]ie nu
pare s` dureze. La \nceput [ampanie [i flori, apoi dup` câteva luni,
la revedere. M` plictisesc a[a de u[or, Christa. Tu ce ai face \n locul
meu?
– A[ fi doar un pic mai precaut`, domnule Davis. Uneori v`
gr`bi]i prea tare. Gândi]i-v` numai la toate florile pe care le-a]i
trimis fetei aceleia sâmb`ta trecut`. Apoi luni, ciocolat`. Pân`
miercuri va crede c` v-a dat deja gata.
Tom râse \ncet.
84 DENISE ROBINS

– Mi-e ru[ine, dar `sta sunt eu. N-ar trebui s` m` ia \n serios. Tu


nu m` iei nu-i a[a?
– P`i, n-a[ lua-o deloc \n serios dac` mi-a]i trimite flori [i
ciocolat`, râse ea.
El se uit` gânditor la ea.
– Te cred, simpatic` mic` ce e[ti. Nimic nu pare s` te mi[te pe
tine. De-asta e[ti o secretar` a[a de bun`. E[ti la fel de puternic` [i
de nep`truns ca un sfinx.
|i spunea des c` sem`na cu un sfinx.
Era amuzant s` lucreze cu domnul Davis, de-asta era sigur`. Dar
Christa intrase ast`zi \ntr-o nou` faz` a rela]iei cu genialul ei [ef. La
ora obi[nuit` de cola, cum \i spunea el, o \ntreb` ce f`cea la prânz.
– Nimic, m` gândeam s` r`mân la birou s` mai lucrez, \n caz c`
apare ceva.
Tom Davis \[i mângâie pu]inul p`r care \i mai r`m`sese pe cap
[i o privi printre genele lui bogate.
– Tu nu te gânde[ti niciodat` la altceva decât la munc`?
Ea se \nro[i. Obiceiul ei de a se \mbujora \i trezea \ntotdeauna
o simpatie p`rinteasc` fa]` de ea, dar el [tia foarte bine c` \nce-
puse s` se transforme repede \ntr-un alt fel de simpatie. De trei
luni de când lucrau atât de aproape, \ncepuse s` se gândeasc` tot
mai des la ea [i dup` ce pleca de la birou. Nu [tia de ce \l intriga
atât personalitatea ei. Era o fat` dr`gu]`, f`r` a fi str`lucitoare, ca
prietena ei care venise de câteva ori s-o ia. Barbara era superb`.
Dar fuseser` atâtea fete superbe \n via]a lui, c` \ncepuse s`
oboseasc`. Erau \ngâmfate, superficiale [i plictisitoare. Era
con[tient c` cele mai multe dintre ele voiau doar s` trag` foloase
de pe urma lui. Sticle mari de parfum, bilete la teatru, cadouri de
s`rb`tori, Tom era foarte generos cu femeile. Dar secretara lui era
altfel. Pân` acum rela]ia lor fusese strict profesional`, dar acum
\ncepea s-o priveasc` mai \ndeaproape. Pur [i simplu \i intrase \n
suflet. Era tot timpul atât de rezervat`, de reticent`, de dedicat`
serviciului.
TIMPUL IUBIRII 85

O dat` o \ntrebase dac` are prieten, iar ea se \nro[ise [i cl`tinase


din cap c` nu. El r`m`sese surprins. Era con[tient c` nu mai avea
pe nimeni pe lume \n afar` de m`tu[a [i de prietena ei [i c` locuia
\ntr-o garsonier` de \nchiriat.
Era p`cat ca o fat` a[a de dulce [i de inteligent` ca ea nu are o
cas` a ei [i c` nu se distreaz` deloc, dar n-o auzise niciodat`
plângându-se. P`rea mul]umit` s`-[i petreac` timpul liber al`turi de
familia Lane. Tom era curios s` afle povestea \ntâlnirii lui Stephen
cu cele dou` fete, la Paris. Probabil c` Barbara fusese atrac]ia.
Stephen \i spusese c` fusese \nnebunit s`-i sculpteze bustul superb,
dar, dup` câte spunea Christa, opera nu fusese niciodat` terminat`.
Stephen n-avea timp de sculptur` când era la Londra.
Tom nu credea c` patronul lui era cu adev`rat interesat de
vreuna dintre cele dou` fete.
Ca to]i ceilal]i care-l cuno[teau pe Stephen [i pe sora lui, Tom
\[i imagina c` tân`rul avea s` se c`s`toreasc`, probabil, cu Felise
Markell. {i de ce nu? Era o fat` frumoas`, talentat` [i v`dit
\ndr`gostit` de el.
– Ce-ar fi s` iei prânzul cu mine ast`zi, a[a ca o schimbare? o
\ntreb` Tom pe nea[teptate.
– O, domnule Davis, \ncepu ea.
– Accep]i, nu-i a[a? continu` el zâmbind [i \mpinse actele \ntr-un
sertar, pe care-l \ncuie [i puse cheia \n buzunar. S` zicem, \ntr-o
jum`tate de or`, la Empress, [tii tu, localul meu preferat.
Nu-i d`du nici cea mai mic` posibilitate s` refuze. Dar ea \[i
f`cea mai multe griji pentru haine.
Acum trei, patru luni nu s-ar fi sim]it \n stare s` fac` fa]` unei
asemenea invita]ii, dar acum era mult mai sigur` pe sine. Domnul
Davis era un gentleman adev`rat [i se [optea \n birou c` se \nrudea
cu un nobil pe care avea s`-l mo[teneasc`.
Toate fetele de la birou \l adorau. Retras` \n col]ul ei, Christa
vedea cât de flatate erau când le adresa câte o privire sau un cuvânt
de apreciere sau flirta un pic cu ele.
86 DENISE ROBINS

Când Christa p`[i \n restaurant se sim]ea flatat` c` lua masa cu


[eful ei, dar nu se sim]ea totu[i \n largul ei. Nu-[i f`cea iluzii [i nu
avea nici cea mai mic` inten]ie de a se num`ra printre cuceririle lui.
{i apoi, nu voia s` fie nevoit` s` p`r`seasc` Parfum Joyeux. Nu, de
o mie de ori nu, fiindc` doar a[a era aproape de el, de ceea ce-i
apar]inea lui, doar a[a putea s`-l mai vad` din când \n când.
Tom \ntârzie câteva minute, pentru care se scuz`. Comand` un
sherry pentru ea [i un gin pentru el. Christa se relax` repede. El \i
povesti cauza \ntârzierii lui, o fat`, desigur.
– }i-o aminte[ti pe ro[cata aceea mic`, a c`rei mam` \mi tot
scria c` sunt un nemernic? M-am \ntâlnit cu ea când \mi parcam
ma[ina. Doamne, ce greu e s` g`se[ti un loc de parcare \n Londra!
Traficul de aici e infernal.
Christa \i zâmbi peste buza paharului. Tom se [tergea cu o
batist` pe fa]a lui buc`lat` [i roz, de copil. Mereu se plângea din
cauza c`ldurii.
Un chelner le aduse dou` meniuri uria[e.
– Comand`m acum? o \ntreb` el.
Christa lua de obicei o mas` simpl` \n bistroul pe care-l frecven-
tau cei mai mul]i dintre angaja]i. De data asta, totul era diferit.
Restaurantul era plin de lume, iar meniul foarte bogat [i scump.
Tom se purta cum nu se poate mai minunat. Spre sfâr[itul mesei, o
ajut` s`-[i dea jos haina [i mâinile lui se odihnir` câteva secunde pe
gâtul ei. Ea sim]i cum o trage u[or mai aproape de el [i vocea lui se
face mai cald`.
– E minunat, Christa, zise el. Ar fi trebuit s` facem asta mai
demult. Timpul petrecut cu tine e mai pl`cut decât orice pe lumea
asta. E[ti o persoan` adorabil`, micu]a mea secretar`, chiar e[ti.
Ea se trase \ncet de lâng` el.
– Domnule Davis, \ncepu ea.
– Nu s-ar putea s` fiu „Tom“ când suntem \mpreun` \n ora[?
Culoarea de briliant care \l fascina atât \i acoperise chipul. Avea
cel mai frumos p`r blond pe care-l v`zuse vreodat` la o fat`, iar
TIMPUL IUBIRII 87

bretonul ei de catifea \l subjuga. Nu p`rea s`-[i dea seama cât de


atr`g`toare este, nu era genul de fat` care s` atrag` \n mod
con[tient b`rba]ii.
El continu` pe un ton mai serios.
– Deci, nu putem s` renun]`m la formalit`]i \ntre noi?
– Nu cred c-ar fi \n]elept.
– Dar cine vrea s` fie \n]elept?
– Dumneavoastr`, [i \nc` foarte des. Mai ales diminea]a, dup`
ce v-a]i purtat ne\n]elept cu o sear` \nainte.
El \[i d`du capul pe spate [i râse sco]ându-[i o ]igar` din tabacher`.
– Ce sensibil` e[ti!
– Nu \n ultimul rând. Dar...
– F`r` \ndoial` c` inima are motivele ei o \ntrerupse el u[or.
Spune-mi motivele pentru care vrei s` ne adres`m unul altuia a[a
formal [i când suntem singuri.
– Nu cred c` are vreo importan]`, pentru c` nu-mi \nchipui c` vom
ie[i a[a de des \n ora[ doar noi doi, zise ea cu o gropi]` \n obraji.
El \[i scutur` ]igara, trase o dat` \n piept, apoi se uit` la ea prin
fumul gros.
– Deci nu ]i-a f`cut pl`cere s` ie[i cu mine?
– Sigur c` mi-a f`cut pl`cere. A fost minunat. Cred c` e cel mai
frumos restaurant \n care am fost vreodat`, zise ea privind cu
interes \n jurul ei la mul]imea de oameni din \nc`perea elegant`.
– Locul ]i se pare atr`g`tor, dar eu nu.
– Domnule Davis, glumi]i nu-i a[a?
– Repet ce am spus. }i-a pl`cut masa, dar nu [i compania mea.
Christa se \ntoarse spre el [i-l privi cu ochii ei mari care l`sau s`
se vad` atât de pu]in din sufletul ei, fascinant de pu]in.
– Dac` \ntr-adev`r vre]i s` [ti]i, chiar mi-a f`cut pl`cere s` fiu aici
cu dumneavoastr`, zise ea. Sunte]i o gazd` minunat`. Absolut
fermec`toare.
– Minunat`, fermec`toare. Cuvintele astea, le-ai spus doar a[a,
sau chiar crezi \n ele, micul meu Sfinx?
88 DENISE ROBINS

– Sigur c` nu le-am spus doar a[a, râse ea.


– Pot s`-]i spun ceva Christa?
– Da, ce anume?
– Vreau s` te aud c`-mi spui Tom, nu domnule Davis.
– Bine. Tom, repet` ea cu supunere, râzând.
Mâna lui se \ntinse peste mas` [i o prinse u[or pe a ei. Ea se
mir` s`-l vad` a[a serios, f`r` sclipirea aceea de umor care-i f`cea
chipul copil`resc, ca un heruvin pus pe [otii.
– Draga mea Christa, zise el cu o voce solemn`. S-a \ntâmplat
ceva \ngrozitor [i neobi[nuit. Degetele ei tremurar` \ntr-ale lui.
– Poftim?
T`cere. Inima Christei b`tu mai tare, mai mult agitat` decât
emo]ionat`. Nu se a[teptase la una ca asta.
– Vreau s` m` iei \n serios, Christa. Nu vreau doar s` flirtez cu
tine, sau s` m` uit la tine ca la una din tipele acelea cu care ie[eam
de obicei. Tu nu e[ti ca ele. Tu e[ti misterioas`, demn` [i fer-
mec`toare. Niciodat` nu [tiu sigur ce gânde[ti, mai ales ce sim]i.
Uneori m-am \ntrebat dac` ai sentimente. Pari tot timpul o secre-
tar` a naibii de eficient`, ca un robot. Dar când m` uit la chipul t`u
\ncânt`tor, brusc \mbujorat [i la expresia lui de iedu] speriat, \mi
dau seama c` inima ta e plin` de sentimente. De fapt, e[ti extrem
de sensibil`. Christa, [tii c` ai cei mai frumo[i ochi c`prui din lume?
– Domnule Davis! se bâlbâi ea.
– Tom, o corect` el.
– Tom, atunci. Nu po]i, nu trebuie s` spui asta.
– De ce nu?
– Pentru c` nu trebuie.
Degetele ei se zb`teau \n mâna lui ca o pas`re \n colivie.
– Devine penibil, continu` ea.
– Ce?
– O, [tii foarte bine la ce m` refer, replic` ea aproape sup`rat`.
N-o s` ne fie de nici un folos, iar eu o s` fiu nevoit` s` plec de la
birou.
TIMPUL IUBIRII 89

El nu-i d`du drumul la mân` [i continua s-o chestioneze ne\ndur`tor.


– Despre ce vorbe[ti?
– O, e[ti imposibil! {tii ce vreau s` spun. Tu flirtezi cu toate, iar
eu nu vreau s` fiu una dintre ele.
– {tiu c` sunt un Don Juan [i c` nu vrei s` fii ca celelalte, zise
el cu o voce ciudat de calm`, dar se \ntâmpl` c` de data asta s`
vreau s` am o rela]ie serioas` cu tine, Christa. Când tocmai ]i-am
spus c` m-am \ndr`gostit de tine, am vorbit serios.
– Nu, nu te cred.
P`lise, iar el observ`. Cât` dreptate avusese s` cread` c` fata asta
avea sentimente adânci, nesondate de nici un b`rbat pân` atunci.
Dintr-o dat`, se \nduio[` [i sim]i nevoia s` fie dr`gu] [i grijuliu fa]`
de ea. |l tulbura [i apropierea corpului ei tân`r [i firav [i tremurul
mâinii ei mici, dar nea[teptat de puternice. Asta \l atr`gea la ea,
fascinantul amestec de for]` [i delicate]e, de natur` fizic` sau
moral`.
– Christa, nu sunt nebun. {tiu c` lista de fete cu care am fost e
kilometric` [i c` e[ti con[tient` de asta. M-ai ajutat \n ni[te situa]ii
dificile de genul `sta [i am apreciat acest lucru. Probabil ]i-ai f`cut
o impresie proast` despre mine, dar \n sufletul meu draga mea sunt
un om serios. |ntotdeauna m-am gândit s` m` lini[tesc [i eu [i s`
m` a[ez la casa mea, numai c` pân` acum am fost prea ocupat. Dar
m-am gândit bine, am luat o hot`râre [i sper s` m` iei \n serios. Te
iubesc [i vreau s` te c`s`tore[ti cu mine.
Christa r`mase mut` de uimire. |ntotdeauna se gândise c` [eful
ei era „de groaz` cu fetele“, dar nu-l crezuse niciodat` un nemer-
nic. Fetele acelea cu care ie[ea nu erau nici ele ni[te sfinte. Dar s`
se \ndr`gosteasc` de ea [i s-o cear` de nevast`... Doamne
Dumnezeule! |n ciuda protestelor ei, el continua s-o spun`. O ]inu
acolo mult timp, \ncercând s-o fac` s`-l accepte. Trecuse de mult
timpul când ar fi trebuit s` se \ntoarc` la munc`.
Christa \l credea c` voia s` se a[eze la casa lui [i c` putea s` fie
un so] bun. |n loc s` lucreze din greu la birou, f`r` s` aib` o cas` a
90 DENISE ROBINS

ei, ar putea s` locuiasc` \ntr-un apartament uria[, \n centrul


ora[ului [i s` se bucure de toate privilegiile vie]ii. Printre altele, el
mai zise:
– Am putea s` ne c`s`torim imediat, oriunde vrei tu [i s`
zbur`m apoi spre Paris s` ne petrecem luna de miere, apoi s`
mergem la Mallorca. Mi-ar pl`cea s` te duc la hotelul meu favorit de
acolo. E superb, \n perioada asta a anului.
Ea r`mase t`cut`. Tom \i oferea atâtea avantaje materiale, iar ea
\l pl`cea [i-l respecta. El \i repeta mereu c-o iube[te [i c` era singura
fat` pe care o ceruse vreodat` \n c`s`torie, iar când ea \l \ntreb` de
ce [i cum putea s`-[i doreasc` s` ia de so]ie pe cineva atât de lipsit
de importan]` ca ea, el \ncerca s`-i spun` c` nu era deloc atât de
neimportant` cum \[i imagina [i c` totul la ea \l atr`gea. Apoi,
bine\n]eles, rosti numele lui Stephen.
– S. H., cum \i spunea el patronului, mi-a spus când mi-a
vorbit prima dat` despre tine c` e[ti o fat` neobi[nuit`. Avea al
naibii de mult` dreptate. Nu pot s` \n]eleg de ce nu te-a oprit
acolo, pentru el.
Acesta fu momentul \n care lumea, care se \nvârtise \n jurul ei
pe toat` durata bombardamentului lui emo]ional, \ncepu s`
redevin` nemi[cat`. La auzul acelui nume, totul se limpezi \n
mintea ei [i triste]ea o cople[i. R`mase nemi[cat`, ascultându-l pe
Tom oferindu-i soarele [i luna [i implorând-o s` s` gândeasc` bine.
– Cred c` te-am speriat. Ar`]i speriat` ca naiba, adorabil` mic`
ce e[ti, zise el cu tandre]e. |mi pare r`u, ar fi trebuit s` folosesc mai
mult tact. N-am fost prea inteligent. E prima oar` când mi se \ntâm-
pl` a[a ceva, poate pentru c` sunt atât de \ndr`gostit de tine [i mi-e
team` s` nu te pierd. Te rog iubito, nu m` respinge pe loc.
Gânde[te-te \n lini[te [i spune-mi mâine. Sau dac` vrei, vino disear`
cu mine \n ora[, la cin`. O s` mai st`m de vorb` [i o s` ajungem s`
ne cunoa[tem mai bine.
Ea se uit` f`r` s`-i vad` la oamenii din jur, amintindu-[i de el [i
de Paris. Revedea \n minte fiecare moment \n care \l mai \ntâlnise
TIMPUL IUBIRII 91

de atunci. {tia c` nu era pentru el decât o fat` pe care o ajutase la


nevoie [i un nou angajat al filialei de la Londra. Durerea aceasta
sporise tot mai mult, aruncând-o aproape \ntr-o pr`pastie de
\ntuneric [i de disperare.
– Christa, nu vrei s`-mi spui nimic?
Ea se uit` \n ochii lui Tom str`lucitor de alba[tri, cu gene ridicol
de lungi [i \n]elese de ce se \ndr`gosteau fetele de el. Era o per-
soan` extrem de simpatic`. Dar ea nu putea s` accepte propunerea
lui de c`s`torie. Ca prieten era minunat, dar ca so] nu se sim]ea
atras` de el.
|ncerc` s`-i explice acest lucru, bâlbâindu-se un pic.
– M` simt e...extrem de o... de onorat` propunerea ta. D... dar
eu... eu nu pot s-o accept, Tom, de[i te respect [i te plac foarte mult
ca prieten. E[ti \ntr-adev`r o persoan` minunat`.
El o v`zu mu[cându-[i buzele care-i tremurau, gata s` plâng`. |[i
d`du seama c` i se \ntâmpla cel mai extraordinar lucru din via]a lui.
El, Tom Davis, cel mai cuceritor businessman, fusese refuzat de sin-
gura fat` pe care o ceruse vreodat` \n c`s`torie, de fata aceasta care
i se strecurase \ncet, \ncet \n inim`, f`r` s` vrea. Degetele lui le
ap`sar` pe ale ei, \ncercând s-o lini[teasc`.
– Scumpa mea mic`, nu mai fi a[a trist` [i te rog, nu-]i face griji
pentru mine. Pot s` rezist, de[i e o lovitur` puternic`. Sperasem
cumva s` ]ii pu]in la mine. Vino m`car disear` cu mine la cin` s`
mai vorbim despre asta.
– Nu, nu disear`. Tom, te rog, hai s` fim mai departe prieteni
buni, zise ea cu seriozitate. O, Tom, nu vreau s` fiu nevoit` s` plec
de la Parfum Joyeux!
El \i d`du drumul la mân`, se l`s` pe spate [i trase adânc din ]igar`.
– Dragul meu Sfinxi[or, n-am nici cea mai mic` inten]ie s` te las
s` pleci de la Parfum Joyeux. S.H. a avut perfect` dreptate când a
spus c` e[ti o secretar` excelent`. Poate nu vrei s` te m`ri]i cu
mine, dar te rog, nu-mi lua [i cea mai nepre]uit` secretar` a mea.
Chipul ei era r`v`[it de emo]ie.
92 DENISE ROBINS

– Nu trebuie s` plec?
– Nu. O s` ui]i c` te-am cerut vreodat` \n c`s`torie [i o s`
r`mânem buni prieteni. De acord?
Ochii lui \i zâmbeau atât de prietenos, \ncât \i era greu s`
\n]eleag` dac` era foarte sup`rat sau pur [i simplu era reac]ia lui
aparent`. Nimeni nu are cum s` [tie ce se afla \n sufletul celuilalt.
Acum trecuse totul [i Tom vorbea aparent nep`s`tor despre
viitoarele schimb`ri de la firm`.
S`pt`mâna viitoare trebuia s` plece la Edinburgh, \mpreun` cu
S.H. Era sigur c` avea s` se descurce cu coresponden]a, iar el va fi
mereu la cel`lalt cap`t al telefonului \n caz c` va avea nevoie.
Fusese vreodat` la Edinburgh? Lui \i pl`cea tare mult ora[ul.
Vorbind a[a, o f`cu s` se relaxeze din nou, s` vorbeasc`, s` râd`.
Mai târziu, \n biroul ei, se gândi din nou la propunerea lui [i realiz`
tot ce pierduse. Nu c` i-ar fi p`rut r`u, ci fiindc` se gândea la viitorul
ei mohorât. S-ar putea s` nu se c`s`toreasc` niciodat`. N-ar fi prea
distractiv s` r`mân` toat` via]a fat` b`trân`, acrit` de via]`, singur` \n
cine [tie ce camer`, cu o pisic` sau cu un câine care s`-i ]in` de urât.
Ar fi fost mult mai amuzant s` aib` un so] pl`cut, o mul]ime de copii
[i o cas` a ei. Ar fi putut s` aib` toate astea cu Tom. Dar ea [tia c` nu
va putea vreodat` s` accepte un so] pe care nu-l iubea.
Interfonul ]ârâi, chemând-o \n biroul domnului Davis. Când
intr`, v`zu c` \nsu[i patronul era acolo. La vederea lui sim]i cum se
\mbujoreaz` la fa]` [i cum \i tremur` genunchii.
Stephen \i adres` un zâmbet fermec`tor.
– Bun`. Ce mai face]i?
– Foarte bine, mul]umesc, domnule Harrimay... Vocea ei era
rezervat` [i formal`. Se uit` la Tom [i se sim]i u[urat` s` citeasc` \n
ochii lui simpatia pe care i-o ar`tase \ntotdeauna.
– Eu [i domnul Davis am vorbit despre afaceri. Pe 11 octombrie
va avea loc o conferin]` despre fabricile de parfum, la Cannes [i
s-ar putea ca Adunarea General` a firmei s` aib` loc la Paris, la
sfâr[itul lunii, de fapt pe 30.
TIMPUL IUBIRII 93

Christa \l asculta atent`, privindu-l nemi[cat`. El continu`:


– Vor avea loc [i ni[te schimb`ri de personal, Christa. De[i o s`
ne lipseasc` aici, Tom Davis va pleca \n Sco]ia [i va r`mâne acolo
pân` când fabrica de la Edinburgh va merge bine. Asta \nseamn` c`
e posibil s` r`mân` acolo vreo [ase luni.
Fa]a de copil a lui Tom se strâmb` cu un tragism comic.
– Hm, m` dau afar` din biroul meu c`ldu] [i m` trimit tocmai
\n ghe]`ria aia de acolo.
Christa \[i \nfipse unghiile \n carne.
„O, doamne, \mi vor cere s` merg cu Tom la Edinburgh [i n-o
s`-l mai v`d niciodat`. E \ngrozitor“!
Era sigur` c` era cea mai proast` zi din via]a ei. Nu putea s`
refuze atâta timp cât era o angajat` devotat` [i el i-o cerea.
El continu`.
Se vor face schimb`ri la toate nivelurile. Domnul [i doamna
Roche vor conduce ramura de activitate de la Paris, iar eu \mi voi
stabili aici, la Londra, cartierul general. Po]i s` r`mâi secretara mea
aici sau po]i s` pleci la Edinburgh cu domnul Davis, tu decizi.
T`cere total`. Christa se uita cople[it` la cei doi, ne[tiind ce s`
r`spund`. Se gândi c` Tom f`cuse cel mai frumos gest din via]a lui.
Ea [tia c` lui i-ar fi pl`cut s`-l \nso]easc` la Edinburgh, dar [i c` era
con[tient c` ei i-ar fi fost greu \n condi]iile date. Era un ora[ \n care
ea nu avea nici un alt prieten [i ar fi fost total dependent` de el.
– Cred c` ar fi mai bine pentru Christa s` r`mân` aici cu dum-
neata S.H., zise Tom, acum c` a \nv`]at a[a de bine cum stau tre-
burile. O s`-mi g`sesc eu o sco]ianc` pistruiat` care s`-mi \ncânte
ochii [i care s` aib` grij` de mine. Nu c` ar exista cineva ca
domni[oara noastr` Coombe, Dumnezeu s-o aib` \n paz`, mititica!
Christa \i fu profund recunosc`toare. |i venea s` se duc` la el, s`-l ia
de gât [i s`-l pupe chiar acolo, de fa]` cu Stephen. |i venea s` cânte [i s`
zburde de fericire. Nu, nu, era prea frumos ca s` fie adev`rat! Stephen
se stabilea definitiv la Londra, iar ea era secretara lui personal`!
|ncerca s`-[i reg`seasc` sângele rece, dar reu[i cu greu.
94 DENISE ROBINS

– Sigur c` a[ prefera s` r`mân aici, lâng` m`tu[a mea adoptiv`


[i lâng` Barbara, zise ea cu ochii larg deschi[i. Era adev`rat numai
pe jum`tate, fiindc` oricât de tare ar fi ]inut la ele, voia de fapt s`
r`mân` al`turi de el.
Stephen \i arunc` o privire u[or ne\ncrez`toare, se gândi ea [i
\ntreb`:
– Ce mai face frumoasa Barbara?
– E mai frumoas` ca niciodat`, zise ea ca o adev`rat` prieten`.
Chiar \mi spunea asear` c` sper` s` ave]i timp \ntr-o zi s` termina]i
bustul acela.
– Ei bine, acum c` voi r`mâne permanent la Londra, o s`-mi fac
timp. Ave]i telefon la Green Wood? Da]i-mi num`rul. O s`-i dau
Barbarei, un telefon \ntr-o zi.
Christa \l not` pe o foaie de hârtie [i i-l \ntinse, bucuroas` c`
]inuse minte cum se numea locul \n care locuia ea [i familia Lane.
F`r` s` b`nuiasc` starea ei de spirit, Stephen f`cu o remarc` despre
aerul ei s`n`tos.
– Se pare c` v` prie[te slujba la firma noastr`, zise el zâmbind
u[or.
Tom Davis râse \n stilul lui obi[nuit, \ncercând s`-[i \nghit`
am`r`ciunea.
– Nici nu-]i imaginezi cât de tare o exploatez pe biata fat`.
Lucreaz` pân` târziu.
– O s` se plâng` de noi la sindicat, glumi Stephen. Apoi ad`ug`:
acum s` ne \ntoarcem la treab`, Tom. Asta e tot, Christa. Am notat
pozi]ia ta. O s` continu`m \n formula actual` vreo dou` s`pt`mâni
pân` când pleac` domnul Davis. |n orice caz, munca ta nu va avea
nimic de suferit. Ba nu, o s` facem o modificare. Ai \nceput cu un
salariu de dou`sprezece guinee pe s`pt`mân` [i [tiu c` ai muncit
din greu [i c` ai r`spuns voluntar la multe situa]ii de urgen]`. Când
vei \ncepe s` lucrezi cu mine, salariul t`u va mai cre[te cu trei
guinee. Bine?
TIMPUL IUBIRII 95

– O, da, mul]umesc foarte mult domnule Harrimay! exclam` ea.


Ie[i din birou de parc` ar fi plutit. Dup` ce u[a se \nchise \n
spatele trupului ei zvelt, Stephen zise:
– Ce fat` extraordinar`. Se irosea inutil ca dactilograf` la
Golling & Nash. Pune inteligen]` \n munca ei [i are o memorie
extraordinar`. La Paris, când a \nlocuit-o pe domni[oara Maydew,
se spunea c` nu [i-a ie[it niciodat` din fire.
– Da, a[a e, mi-ai mai spus-o. Dintr-o dat`, bietul Tom nu se mai
putu ab]ine.
– Am s`-]i spun ceva sincer, S.H. M-am \ndr`gostit de ea
nebune[te.
Stephen se uit` la el perplex.
– Haide, haide Tom, ce spui acolo?
– E adev`rat, dar s` nu m` \ntrebi de ce. Nu e o fat` str`lucitor
de frumoas`, dar are ceva al ei, ceva de care nu-mi dau seama. {i
are ni[te ochi care m` \mboln`vesc, nu alta.
– Bietul de tine. |mi pare r`u c` n-a mers.
– {i mie \mi pare r`u. Dar cel pu]in a fost corect` [i mi-a spus
de la \nceput c` nu se poate c`s`tori cu mine.
– Trebuie s` recunosc, sunt surprins. M-a[ fi a[teptat s` profite
de o ofert` a[a de str`lucit`.
– M` simt flatat c` spui asta. Dar cred c` pentru mititica asta sunt
doar un b`trân nebun [i gras.Uneori m` surprinde cât de matur
gânde[te \n meseria ei, iar alteori mi se pare c` se poart` ca un copil.
Stephen trebui s` recunoasc` \n sinea lui c` [i el se gândise zi [i
noapte la ea, chiar dac` nu la fel ca Tom. |n mod ciudat, amintirea
Dorellei se [tersese cu totul din mintea lui [i peste imaginea ei se
suprapusese aceea a Christei. Ce soart` ciudat` \l \mpinsese oare s`
se urce \n trenul acela?
Stephen \ntreb` cu o urm` de curiozitate \n glas:
– Crezi c` ar putea fi altcineva la orizont \n via]a ei?
– Uneori m-am gândit [i eu la asta, dar nu mi-a spus niciodat`
nimic. E foarte misterioas`. Eu \i zic Sfinxul.
96 DENISE ROBINS

– Hm,hm f`cu Stephen.


Christa lu` ca de obicei autobuzul spre cas`, cu inima s`ltând de
bucurie. Ea, care crezuse c` era lipsit` de cea mai mic` importan]`
pe lumea asta, fusese cerut` \n c`s`torie de [eful ei, salariul \i
fusese m`rit, lucru la care nu s-ar fi a[teptat, [i, cel mai important,
Stephen Harrimay voia s` fie secretara lui! Doamne, s` fie secretara
lui Stephen! Pur [i simplu nu-i venea s` cread`.
Abia a[tepta s` le povesteasc` m`tu[ii Cath [i Barbarei ce i se
\ntâmplase \n ziua aceea.
Nu cred c` e[ti \n toate min]ile, exclam` Barbara
Christa se uit` cu triste]e la prietena ei, care era \ntr-unul din
momentele ei proaste. St`tuse toat` ziua \n picioare [i obosise
prezentând p`l`rii. Era geloas` pe Christa, fiindc` urm`rea s`
devin` secretara lui atunci când el va lua definitiv \n primire biroul
de la Londra. Barbarei i se p`rea o nebunie din partea Christei s`
refuze cerea \n c`s`torie a lui Tom Davis.
Barbara se plimba \ncoace [i \ncolo prin camer`, cu pasul ei de
panter`. |ntotdeauna ar`ta minunat, se gândi Christa, chiar [i când
era \mbr`cat` \ntr-un tricou de purtare [i cu papuci vechi \n
picioare. |[i prinse p`rul cu un elastic [i-[i d`duse cu crem` pe fa]`.
Christa nu o privi cu invidie, dar nu se putu ab]ine s` nu se simt`
complexat` când \[i v`zu propria imagine \n oglind`. Pe lâng`
Barbara, chipul ei p`rea [ters.
Doamna Lane st`tea \n fotoliul ei [i cosea un nasture la o hain`
de-a Barbarei. Preg`tise deja cina din seara aceea; avea s` fie gata
\ntr-o jum`tate de or`.
Catherine Lane era \nalt` [i zvelt`, ca [i fiica ei, dar nu avea fru-
muse]ea acesteia. Avea p`rul rar, alb [i ochi c`prui. Barbara sem`na
cu tat`l ei, unul dintre cei mai chipe[i b`rba]i pe care Catherine \l
v`zuse vreodat`. Fiica ei mo[tenise [i temperamentul r`posatului
Oliver. {i el fusese mereu nemul]umit [i ros de ambi]ia de a da lovi-
tura \n via]`, \ns` tr`ise [i murise ca un simplu subordonat \n
TIMPUL IUBIRII 97

serviciul civil din cadrul armatei. O iubise [i el \n felul lui, dar


Catherine fusese aceea care f`cuse totul pentru c`snicia lor.
Pentru el, ar fi mers [i pân` la cap`tul p`mântului, dac` i-ar fi
cerut-o. Ea era pentru el femeia cu care se \nsurase [i de care se
s`turase repede, dar care-l slujea ca un câine devotat, economisind
[i ultimul b`nu] pentru el. Dar pe dr`g`la[a lui feti]` o adorase [i-o
r`sf`]ase.
Acum, nici Barbarei nu p`rea s`-i pese prea mult de mama ei.
De la Christa primea doamna Lane c`ldura sufleteasc` de care nu
se bucurase din partea alor ei. Draga ei feti]` adoptiv`! Era
mândr` de ea [i se bucura c` \n ultimul timp devenise mai sigur`
pe ea [i mai fericit` decât de obicei, dar era trist` \n acela[i timp
c` biata Barby trebuise s` se \ndr`gosteasc` atât de tare de netreb-
nicul acela de domn Harrimay, care nu p`rea s` r`spund` la
dragostea ei.
|ncercase [i ea al`turi de Christa s` sting` pasiunea aceasta f`r`
nici o speran]` [i s-o fac` pe Barbara s` con[tientizeze c` nu avea
cum s`-l intereseze pe cineva ca Stephen Harrimay. Dar fata parc`
era posedat` [i continua s` spere orbe[te. Repeta mereu c` \ntr-o zi
va veni [i timpul ei [i c` va trimite dup` ea ca s` termine sculptura
\nceput` [i c` atunci va c`dea victima frumuse]ii ei.
Frumuse]ea aceasta \i va aduce multe necazuri, se gândea mama
ei cu triste]e. Atr`gea mereu aten]ia cui nu trebuia. Tot timpul o
suna cineva ca s-o invite \n ora[, dar numai persoane nepotrivite.
Pe b`ie]ii care se \ndr`gostiser` cu adev`rat de ea \i tratase
\ntotdeauna cu dispre].
La \nceput Barbara se \mbufnase când a aflat c` prietena ei lucra
pentru Parfum Joyeux, apoi trecuse peste asta, gândindu-se c` a[a
va putea s` p`streze mereu leg`tura cu el. O \ntreba mereu pe
Christa dac`-l v`zuse, dac` \ntrebase de ea... [i tot a[a.
Dar \n seara aceasta era \ntr-o pas` extrem de proast`.
Cum naiba de fusese Christa atât de proast` \ncât s` refuze o
asemenea propunere?
98 DENISE ROBINS

– Pân` acum nu te-a mai cerut nimeni \n c`s`torie. Ai fi avut o


pozi]ie \n societate, bani [i tot ce ]i-ai fi putut dori. Ai fi putut
c`l`tori dup` pofta inimii. Dar nu, tu ai dat cu piciorul la tot. O,
Chris, ce prostu]` ai putut s` fii [i ce egoist`!
Christa se uit` uluit` la ea.
– Egoist`, repet` ea ca un ecou. Dar de ce?
– P`i gânde[te-te [i tu la ceea ce ar fi \nsemnat asta pentru
m`mica [i pentru mine, exclam` Barbara aprinzându-[i o ]igar`. Ai
fi devenit doamna Davis [i ai fi putut face multe pentru noi. M-ai fi
luat la tine [i, cel mai important, prin so]ul t`u mi-ai fi putut face
rost de o slujb` mai bun`. {i a[a a[ fi avut infinit mai multe [anse
s` m` v`d cu el.
Catherine Lane cl`tin` din cap spre fata ei. |[i p`strase din tinere]e
un sim] al umorului care n-o p`r`sise niciodat` [i acum râdea.
– Stai pu]in, Barby, drag`. Nu ]i se pare c` mergi cam prea
departe? Nu v`d de ce biata Christa ar trebui s` se m`rite cu cineva
doar ca s` ne asigure nou` confortul [i s`-]i deschid` ]ie calea.
– Nu m` \n]elegi. Niciodat` nu m-ai \n]eles! ]ip` Barbara
\ntorcându-se spre mama ei.
|n situa]ii ca acestea, Christa f`cea tot posibilul ca cele dou` s`
se \mpace.
– O, dar eu te \n]eleg, Barby! zise ea, [i [tiu c` [i m`tu[a Cath te
\n]elege, numai c` \ncearc` s` fie dr`gu]` cu mine. Crede-m`, [tiu
c` ar fi fost foarte bine pentru toat` lumea dac` m-a[ fi m`ritat cu
domnul Davis, dar c` eu nu pot s` fiu a[a. A[ face orice pe lumea
asta pentru tine [i pentru m`tu[a Cath, dar n-a[ putea s` iau de
b`rbat pe cineva pe care nu-l iubesc.
– Iar eu, ad`ug` doamna Lane, cred c` oricât de sup`rat` ai fi,
e foarte urât din partea ta s` spui c` ar trebui s` se sacrifice pentru
noi. E foarte, foarte urât ce spui. }i-ar pl`cea s`-]i ofere o via]`
luxoas` [i posibilitatea de a-l vedea oricând pe domnul Harrimay,
dar s-o vezi mereu nefericit` pe biata fat`?
Barbara se lini[ti imediat. Pornirile acestea, oricât de furtunoase
erau, n-o ]ineau prea mult.
TIMPUL IUBIRII 99

Recuno[tea c` aveau dreptate [i-i p`rea r`u c` se purtase atât


urât cu singurele fiin]e care o iubeau pe lumea asta [i care erau atât
de bune cu ea.
– O, zise ea cu voce tremurat`, cred c` nu sunt \n toate min]ile.
Se pare c` via]a \mi joac` ni[te feste acum. |mi pare r`u. Desigur,
nu m` a[tept ca prietena mea s` se m`rite cu un b`rbat pe care nu-l
iube[te doar de dragul meu. M-am purtat proste[te, recunosc.
Christa \i puse un bra] pe um`r.
– Oricine \[i iese din min]i dup` o zi de munc` la Golling &
Nash, Barbara, parc` eu nu [tiu! |mi dau seama de asta \n fiecare zi
acum c` lucrez la Parfum Joyeux. |mi pare r`u [i pentru Tom, pen-
tru c`-mi este \ntr-adev`r simpatic, dar...
|n secunda urm`toare t`cu, cu obrajii \n fl`c`ri. Era cât pe ce s`
spun` „dar se \ntâmpl` s` fiu \ndr`gostit` de Stephen...“ Acesta era
ultimul lucru pe care ar fi putut s` i-l spun` Barbarei \n acele
momente.
– Haide]i la mas`, zise doamna Lane bucuroas`. Am preg`tit o
pr`jitur` delicioas` pentru voi, fetelor.
Barbara oft` adânc privind-o pe maic`-sa \ndep`rtându-se spre
buc`t`rie.
– Biata mama! Pentru ea, cea mai mare mul]umire a zilei este s`
ai la mas` o bucat` de pr`jitur`. Of, asta m` omoar` pe mine, ideea
de a avea aceea[i soart` ca ea.
– Dar tu nu vei fi la fel, o mângâie Christa. |ntr-o zi va ap`rea
cineva minunat care te va duce de aici.
– Ce p`cat c` Tom Davis nu m-a cerut pe mine \n c`s`torie, râse
scurt Barbara.
Christa se uit` drept \n ochii ei.
– Dar ai fi acceptat, \n ciuda faptului c` iube[ti pe altcineva?
– Nu, n-a[ fi acceptat, recunoscu Barbara. Eu nu-l vreau decât
pe Stephen. Numai pe el.
Christa se duse la fereastr` [i privi \n \ntunericul de afar`. Era o
noapte friguroas` de septembrie [i sim]i cum o p`trunde frigul. Se
100 DENISE ROBINS

\ntoarse \n camera bine \nc`lzit`, familar`, cu mobila veche, dar de


bun gust. Televizorul era \nchiriat [i Christa ajuta [i ea s`pt`mânal
la plata chiriei [i la alte chetuieli din cas`.
|n fiecare sear` venea direct aici, f`cea o baie, se schimba [i lua
masa cu familia Lane. Seara târziu se ducea acas` la ea s` doarm`,
trei case mai \ncolo. Se sim]ea acolo ca la ea acas` [i era trist` când
Barbara era nefericit`. „O, doamne, ce p`cat c` ne-am \ndr`gostit
amândou` de acela[i b`rbat“! Din fericire, Barbara p`rea c` nu
b`nuie[te nimic.
– Spune-mi te-a mai \ntrebat ceva despre mine?
– „Ce mai face frumoasa Barbara?“ se str`dui Christa s`-l citeze
pe Stephen, cu o oarecare strângere de inim`.
Ochii Barbarei devenir` str`lucitori de curiozitate.
– Chiar a zis asta?
– Da.
– Atunci, \nseamn` c` nu m-a uitat [i c` m` place \ntr-adev`r!
– Sigur c` da, zise Christa u[or indispus`.
– {i tu ce i-ai spus?
– C` e[ti mai frumoas` ca niciodat`.
– Pe cuvântul t`u c` i-ai spus a[a?
Christa \ncepu s` se supere.
– Da! Haide, Barby, hai s` mai vorbim [i de altceva!
– Dar ce ai? Te-am \ntrebat numai ce a zis despre mine!
Temându-se ca Barbara s` nu afle adev`rul, Christa se control`.
– Nimic, sunt foarte obosit`, atâta tot. M-a epuizat psihic toat`
tevatura aceasta cu cererea lui Tom \n c`s`torie.
– A zis ceva de genul c` ar vrea s` m` vad` din nou? insist`
Barbara.
– Cine, Stephen?
– Da, da, se impacient` Barbara.
– Hm, d`du Christa afirmativ din cap. A zis c` de acum \ncolo va
fi mereu la Londra [i c` ar putea s`-]i dea un telefon [i s` te \ntrebe
dac` vei avea timp s`-i pozezi, ca s` termine ce a \nceput la Paris.
TIMPUL IUBIRII 101

– |ntr-adev`r? O, e minunat! {tiam eu c` nu m` \n[el [i c` e


interesat de mine. O, Chrissie, \]i mul]umesc c` mi-ai spus.
Christa nu [tia ce s` mai spun`; era cu nervii \ntin[i la
maximum. Dar cel pu]in Barbara era din nou fericit`.
Barbara \[i ceru scuze pentru ie[irea ei de adineauri, o s`rut`
prietene[te [i \ncepu s` p`l`vr`geasc` despre mult a[teptatul tele-
fon; unde va poza, ce frumos era din partea dragii de Christa c` i-a
spus c` e mai frumoas` ca niciodat`, [i a[a mai departe, pân` când
Christa sim]i c` nu mai suport` [i fugi \n dormitorul Barbarei.
Aprinse lumina [i \ncepu s` se pieptene \ncet. Din oglind` parc`
o privea o stafie cu ochii larg deschi[i [i extrem de palizi. Doamne,
era \ngrozitor. De ce trebuiser` oare s` se \ndr`gosteasc` amân-
dou` de el? Ar fi vrut s` nu se fi dus niciodat` la Paris. Era un co[mar
pentru ea s` asculte mereu lingu[eala Barbarei \n speran]a c` \i va
netezi calea spre el. |i stricase toat` buna dispozi]ie pe care o sim]ise
\n dup`-amiaza aceea când el \i spusese c` va fi secretara lui.
Dar seara nu se termina aici.
Christa era \n buc`t`rie cu m`tu[a Cath [i sp`la vasele. Barbara
c`lca \n sufragerie. Era atât de bine dispus`, c` se oferise s`-i calce
Christei o bluz` pe care m`tu[a Cath o scosese din ma[ina de sp`lat
de diminea]`.
Când telefonul \ncepu s` sune, Christa avu o presim]ire.
– Bun`, Stephen, ce pl`cere s` te aud din nou, se auzi vocea
plin` de entuziasm a Barbarei.
Christa se opri din lucru. Trebuia neap`rat s` asculte. Nu auzea
ce spunea Stephen, dar b`nuia c`-i d`dea o \ntâlnire Barbarei.
– Da, cu cea mai mare pl`cere, desigur. Abia a[tept s` v`d capul
terminat... Cum? S` ne \ntâlnim duminic`? Da, cred c` pot. Da, sunt
sigur` c` nu va fi nici o problem`. Numai o secund` s` iau un pix
[i o foaie de hârtie. A, da sigur, Christa [tie adresa... Desigur, am
s-o \ntreb pe ea.
Christa \nchise [i deschise ochii. O \ngrozea pasiunea care
r`zb`tea din vocea Barbarei. Nu voia ca Barbara s` simt` a[a ceva.
102 DENISE ROBINS

Ar fi vrut s` n-o mai fi sunat deloc, dar el nu se gândise decât la el,


ca to]i b`rba]ii, ca arti[tii \n general. El nu se gândea la senti-
mentele Barbarei, voia doar s`-[i termine opera. {i apoi, nici nu
avea cum s` [tie c` Barbara se \ndr`gostise atât de nebune[te de el.
Christa aproape c` trânti u[a de la buc`t`rie ca s` nu mai aud`
nimic. Dar la scurt timp dup` aceea Barbara n`v`li \n`untru cu o
privire triumf`toare.
Speram c-o s` fiu singur` cu el, dar a zis c-o s` treac` pe acolo,
la o cafea, [i un prieten de-al lui, un scandinavi pe nume Jorgensen
sau cam a[a ceva. Vrea s` vad` ultima lui lucrare [i Stephen crede
c` poate va dori [i el s`-mi fac` bustul. Sculpteaz` \n marmur` [i e
foarte renumit \n Danemarca.
– Vezi, oamenii ace[tia vor doar s` le serve[ti de model.
Barbara râse, sigur` pe ea.
– O s` fie distractiv, dar sper c` voi petrece un timp numai cu
Stephen.
Doamna Lane se uita la fiica ei [i trase un fum de ]igar`.
Toat` tevatura asta doar ca s` r`mâi singur` cu domnul
Harrimay. La ce-]i folose[te draga mea? Ce a[tep]i de fapt de la el?
Barbara ridic` din umeri.
– Orice se poate \ntâmpla draga mea. E[ti a[a de naiv`.
– Chiar nu \n]eleg, scumpa mea, de ce tinerele din ziua de azi
\[i \nchipuie c` [tiu mai multe decât cei b`trâni. Oi avea eu cincizeci
de ani, dar am v`zut multe la via]a mea. N-am fost o frumuse]e, dar
eram simpatic` [i nu f`ceam atâta pe mironosi]a.
Barbara izbucni \n râs.
– Hai, mam`. Poveste[te-ne experien]ele dumitale [i când o s`
m` \ntorc duminic` o s` v` povestesc [i eu experien]a mea.
Christa ie[i din buc`t`rie.
Capitolul 6

|n urm`toarele s`pt`mâni, Christa ajunse la concluzia c` era


adev`rat` zicala potrivit c`reia ]i se d` cu o mân`, ]i se ia cu
cealalt`.
Nu se putea bucura din toat` inima de noua ei pozi]ie de
secretar` personal` a domnului Harrimay, pentru c` mereu ap`rea
ceva care-i \ntuneca buna dispozi]ie. Nici chiar plecarea lui Tom nu
era a[a u[or de suportat pentru ea. |nainte de a p`r`si Londra, Tom
insistase s-o invite la cin` cu o sear` \nainte. El era la fel de spiritual
[i de pl`cut ca \ntotdeauna, dar pentru ea seara aceea nu era nici o
pl`cere. O duse la un club foarte select unde se lua masa [i se
dansa. Tom era un dansator bun, dar ar fi preferat s` nu fi accep-
tat s` ias` cu el acum, pentru c` p`rea mai \ndr`gostit ca niciodat`.
Uneori se \ntrista de lipsa ei de r`spuns [i \[i imagina c` un vânt
rece spulbera \ncet toat` prietenia [i c`ldura dintre ei. |[i d`du
seama atunci c` nu exist` cu adev`rat nici o [ans` ca un b`rbat [i o
femeie s` r`mân` amici dup` ce unul a recunoscut c` e \ndr`gostit
de cel`lalt. La sfâr[it Tom \i spuse c` o va adora \ntotdeauna [i c`
dac` se va r`zgândi vreodat` nu avea decât s`-i dea un semn. Dar
ea avea sentimentul c` o dat` ce va pleca, nu se vor mai \ntâlni
niciodat` cu atâta c`ldur` ca pân` atunci.
104 DENISE ROBINS

{i ca s` pun` capac la toate, chiar \nainte de miezul nop]ii \n


sal` [i-au f`cut apari]ia Stephen [i Felise Markell. Nu era deloc
genul de local pe care Stephen l-ar fi ales de obicei pentru cin`, dar
Felisei \i pl`cea s` danseze [i fusese alegerea ei.
Era prima dat` când Christa o vedea dup` ce plecase de la Paris.
Trecuse mult timp de atunci. Felise nu se schimbase deloc, dar nu
se putea spune acela[i lucru [i despre Christa. Cele dou` se salu-
tar` atent, cu pref`cut` pl`cere de a se revedea.
– Ia te uit` pe cine avem aici, exclam` Stephen. B`trâne Tom,
nu m` a[teptam s` te g`sesc aici dansând de zor cu secretara mea!
Cred c` n-ai ratat nici un dans pân` acum, dup` cum te cunosc.
Mâine diminea]` o s` adoarm` cu pixul \n mân` la birou. Christa,
ar`]i \ncânt`tor.
Felise f`cu o strâmb`tur`, bucuroas` s` se lase condu[i la masa
lor de chelnerul care venea spre ei. Felise ajunsese \n diminea]a
aceea la Londra [i c`utase s` ias` din nou cu Stephen. Bine\n]eles
c` aflase de la Julia de hot`rârea lui de a r`mâne la Londra [i nu-i
prea convenea. Ce coinciden]` c` tocmai atunci i se d`duse [ansa
s` concerteze de câteva ori \n cadrul unor emisiuni B.B.C. tele-
vizate. Asta \nsemna c` va r`mâne [i ea ceva timp la Londra [i avea
de gând s` profite de timpul acesta.
Nu era geloas` cu adev`rat pe o feti[can` precum Christa, o dac-
tilograf`, cum \i zicea ea, care nu avea nici o valoare \n ochii ei. Dar
o indispusese vestea c` r`m`sese definitiv la Parfum Joyeux, ca
secretara lui Stephen.
Pe vremea când cele dou` fete st`tuser` la Julia, Felise crezuse
c` Stephen era atras de Barbara, dar mai târziu se \ntrebase dac` nu
cumva Christa, a[a [tears` cum era din toate punctele de vedere, nu
era aceea care-i stârnea interesul lui Stephen.
Christa era atr`g`toare \n seara aceea. Era \mbr`cat` cu o rochie
neagr`, f`r` mâneci, care-i scotea talia fin` \n eviden]` [i-i f`cea
p`rul prins la spate \nc` [i mai blond. Nu purta nici o bijuterie \n
afar` de o cruciuli]` de aur la gât care-i d`dea un aer dramatic [i
virginal, de care e sigur c` nu era con[tient`.
De unde naiba \[i cump`rase rochia aceea atât de bine croit`? se
\ntreba Felise. Târziu, dup` ce ajunse acas`, \[i aminti [i izbucni
TIMPUL IUBIRII 105

\ntr-un hohot de râs. Sigur c` da. V`zuse rochia aceea de atâtea ori
la doamna Roche. Femeia asta nu se zgârcise deloc cu hainele pe
care nu le mai purta, oricum. Pe Felise, asta mai curând o amuz`.
Dar trebuia s` recunoasc`, \n seara aceea micu]a dactilograf` ar`ta
de parc` ar fi ie[it direct dintr-o cas` de mod`.
Stephen era \ntr-o foarte bun` dispozi]ie. Afacerile mergeau
cum nu se poate mai bine [i se bucurase de talentul tinerei pianiste
\n cadrul unui concert reu[it. Era con[tient c` era o fat` atr`g`toare
[i talentat`, dar nu se sim]ea tulburat pân` \n adâncul sufletului de
ea. Ce p`cat, se gândi el.
Ce atrage oare un b`rbat la o femeie? Cu siguran]`, nu doar
aspectul fizic. E ceva, ceva care nu se poate defini, un farmec, o
vraj` care leag` inexplicabil [i f`r` cale de \ntoarcere b`rba]ii [i
femeile unii de ceilal]i.
O astfel de vraj` \l legase cândva de Dorella. Acum, inima lui
tres`rise la vederea p`rului blond al Christei, la simplitatea rochiei
care o punea a[a de bine \n eviden]`. Era clar c` se sim]ea atras de
ea. Dar el era cu Felise, iar ea cu Tom. {i apoi, Christa era secretara
lui [i n-ar fi fost \n]elept s` \nceap` s` se gândeasc` \n felul acesta
la ea. Niciodat` n-ar fi f`cut a[a ceva, nu \nc`pea \ndoial`. Era mult
prea ocupat ca s`-[i permit` s` dea aten]ie unei femei pentru mai
mult de cinci minute.
Le ur` o sear` pl`cut` lui Tom [i Christei, apoi se \ndrept` cu
Felise spre masa lor. Pu]in dup` aceea, Christa [i Tom p`r`sir`
localul.
Tom o conduse acas` p`l`vr`gind ca de obicei \n stilul lui
extrem de pl`cut. Al`turi de el, Christa se pierduse \n visare. Cât de
tare o invidia pe Felise pentru c` st`tea al`turi de el sau dansa
probabil acum, \n bra]ele lui. Era o fat` \ncânt`toare [i o prieten`
veche, nu o angajat` de-a lui, ca ea. Ce chinuitor era gândul acesta!
A doua zi, Tom pleca la Edinburgh.
Via]a \[i urm` cursul normal. Christa se obi[nui s` aud` mereu
]ârâitul care o chema \n biroul [efului [i s`-l g`seasc` pe Stephen
acolo, nu pe Tom. Dar inima ei continua s` bat` când \i r`spundea
la telefon, când intra \n camer`, [tiind c` o prive[te c`lcând pe
106 DENISE ROBINS

covor, sau când \i zâmbea uneori dictându-i câte o scrisoare. Se


obi[nuise s` schimbe cu el obi[nuitele formalit`]i, s` discute despre
afaceri, s` programeze sau s` anuleze \ntâlniri pentru el.
{tia c` pentru el era ca o ma[in` de scris [i lucrurile trebuia s`
r`mân` a[a. Era recunosc`toare c` putea s` fie acolo pentru el, s`
se bucure din umbr` de prezen]a lui. Nu cerea nimic, nu a[tepta
nimic, a[a c` era o surpriz` pl`cut` când el se oprea o clip` din rit-
mul lui infernal [i cobora de pe piedestalul lui de [ef, ca s-o \ntrebe
ce mai face [i la ce se gânde[te.
– Uneori m` \ntreb ce se ascunde \nd`r`tul acestor sprâncene
senine [i \n spatele ochilor dumitale solemni, zise el o dat`.
– {i când ea r`spunse c` nimic, el \ncepu s` râd` [i o privi cu-n
amestec de curiozitate [i de amuzament \n ochii lui frumo[i.
– Fugi de-aici! Calmul [i aspectul acesta tineresc ascund de fapt
mult` inteligen]` [i perspicacitate, draga mea. E[ti o secretar`
excep]ional` [i dumneata [tii asta. Altfel n-ai fi ajuns aici.
Christa sim]i c` le[in` de fericire s` aud` o astfel de laud` din
partea lui.
– Mul]umesc foarte mult. M` bucur c` m` aprecia]i.
– Dar oare nu-]i cer prea mult? Uneori te \ntorci acas` cu o or`
mai târziu.
– V` asigur c` nu e nici o problem`, se gr`bi ea s`-l asigure.
– Asta e foarte dr`gu] din partea dumitale. Pari o angajat` cu
adev`rat devotat` firmei [i nu motivat` doar de salariu.
– Asta e foarte adev`rat, zise ea.
Ochii ei str`luceau, vorbind cu atâta entuziasm. Dar când el
aduse vorba de Green Wood, Christa \]i aminti mai degrab` cu
nepl`cere de furtuna de acolo.
Din cauza lui Barby, desigur. Barbara se posomorâse la loc,
st`tea \mbufnat` tot timpul [i se \nver[unase chiar \mpotriva
Christei, ceea ce era foarte nedrept.
Totul \ncepuse din ziua aceea \n care Barbara se \ntorsese de la
[edin]a de pozat.
Christa se preg`tea s` g`teasc` cina, conform obiceiului de
duminic`, pentru ca m`tu[a Cath s` mearg` la biseric` lini[tit`,
când, furioas`, Barbara intr` pe u[`, \[i arunc` geanta pe mas` [i se
r`sti la Christa.
TIMPUL IUBIRII 107

– Tu te-ai dat tot timpul pe lâng` el [i de mine nici nu-i pas`!


Nu ajung nic`ieri cu el. E la fel de rece ca un sloi de ghea]`. Mi-a
zis s` m` a[ez [i [i-a v`zut de treab`, iar când m` privea, o f`cea f`r`
nici un sentiment. Parc` nu era de– ajuns c` prietenul lui,
Jorgensen `la, st`tea tot timpul acolo. Au vorbit tot timpul numai
despre sculpturile lor idioate [i m-au tratat de parc` eram doar un
model [i \nc` unul nepl`tit. Mi-au oferit un pahar de sherry la
sfâr[it [i mi-au chemat un taxi.
Barbara izbucni \ntr-un hohot de plâns. Christa l`s` la o parte
aluatul pe care-l fr`mânta [i se [terse pe mâini cu un prosop, cu
inima cople[it` de durere.
– Nu \n]eleg de ce trebuie s` dai vina pe mine, zise ea cu o
r`ceal` neobi[nuit` \n rela]iile dintre ele. Nu mai putea s` suporte
comportamentul prietenei sale, oricât de mult ar fi \ndr`git-o. Un
singur lucru nu putea s` suporte Christa: nedreptatea. |mi pare r`u
c` nu te-ai bucurat de \ntâlnirea asta, dar nu v`d de ce trebuie s`
m` acuzi pe mine. {eful nu te-a invitat \n nici un caz la o \ntâlnire
de dragoste [i cred c` dac` ]i-ar fi oferit bani, te-ar fi insultat. Chiar
nu te \n]eleg.
– Ba \n]elegea, aproape c` strigase Barbara. Era o ipocrit`. Se
pref`cea c` e numai miere, dar de când se angajase acolo se vâra
mereu pe sub pielea lui Stephen. Ori \[i imagina c` avea s` treac`
de armura aceea a lui, de r`ceala pe care o afi[a mereu? Credea c`
dac` \l refuzase pe Tom Davis [i era secretara lui personal` putea
s` ob]in` orice b`rbat? Ei bine se \n[ela [i \nsemna c` nu f`cuse
nimic s-o ajute pe ea, pe Barbara. Nu f`cuse nimic, absolut nimic
pentru ea. Când o condusese spre ie[ire, cu liftul, \i spusese c` pri-
etena ei e o secretar` eficient`, c`-l ajut` mult [i c` uneori e \ngrijo-
rat de aspectul ei palid [i fragil, c` i se pare c` o solicita prea mult [i
c` avea de gând s-o ia cu el \n sudul Fran]ei luna viitoare, pentru c`
voia ca secretara lui s` mearg` cu el la o conferin]` acolo.Tu, s` mergi
cu el la Cannes! ]ip` Barbara isteric. Despre mine nici m`car un gând.
Christa r`mase \ncremenit`, incapabil` s` scoat` un sunet. De[i
o durea nedreptatea Barbarei, \i p`rea r`u pentru ea, pentru c`
\n]elegea ce sim]ea.
giannijollys
108 DENISE ROBINS

Pe de alt` parte, nu putea s` nu se bucure de vestea aceasta


nea[teptat`. Ce mai veste, \ntr-adev`r. Dar bucuria ei fu de scurt`
durat` pentru c` nu putea s` simt` a[a ceva când ceilal]i erau
neferici]i, iar pentru Barby \i p`rea extrem de r`u. Ce p`cat c` fata
aceasta atât de frumoas` se purta atât de ira]ional. Era numai vina
tat`lui ei, acum mort, care o r`sf`]ase prea tare când era mic`. |i
oferise tot ce dorise, \i hr`nise orgoliul f`r` s` se gândeasc` la con-
secin]ele de mai târziu. La cinci ani o dusese la un concurs de fru-
muse]e pe care-l câ[tigase lejer. Apoi fusese fotografiat`, tratat` ca
o mic` vedet` \n public [i \nv`]ase c` nimic nu conta \n afar` de fru-
muse]ea ei, iar feti]a crescuse cu convingerea c` nimeni nu-i putea rezista.
Dar nu a[a st`teau lucrurile. B`rba]ilor le era team` s` se
apropie de ea, chiar [i aceia c`rora le c`dea cu tronc de la prima
\ntâlnire. Barbara era prea dornic`, nu de iubire adev`rat`, ci de
admira]ie. Devenise un adev`rat viciu pentru ea. Probabil de aceea
se \mprietenise a[a de repede cu Christa, pentru c` aceasta
obi[nuise de la \nceput s`-i spun` cât e de frumoas` [i s-o lase pe
ea s` atrag` toat` aten]ia.
Dar acum când Christa, \ncepea s` ias` \n fa]`, Barby se sup`ra,
mai ales c` \n mintea ei tulburat` \[i \nchipuia c` putea, dac` era
ajutat`, s` pun` mâna pe Stephen.
– Of, Barby, se apropie de ea Christa, \ncercând s-o consoleze
[i s-o mângâie ca de atâtea ori. Dar Barbara se feri [i cu obrajii ro[ii
ca para focului, declar` pe un ton dramatic, aruncând scântei din
ochi, c` de acum gata, s-a sfâr[it [i c` dac` n-o ajut` s`-l ob]in` pe
pe Stephen, se sinucide.
Christa se d`du \napoi, \ngrozit`.
– Barby, cum po]i s` spui o asemenea groz`vie? E o nebunie [i
tu [tii foarte bine! Ai spus-o doar a[a, nu?
– Ba nu, [i am de gând s` m` ]in de cuvânt, s` [tii. Tu nu ai de
ce s` te plângi, tu ai totul. E[ti mereu cu el [i vei fi din ce \n ce mai
mult. E \ngrozitor, iar eu nu pot s` suf`r gândul `sta.
– Dar Barby, te por]i de parc` ]i-ar fi dat vreodat` speran]e.
Te-am avertizat la Paris c` nu e a[a.
Barbara o fix` cu privirea.
TIMPUL IUBIRII 109

– Poate crezi c` s-a \ndr`gostit de tine!


Christa \nghe]` pe loc. L`s` prosopul la o parte [i ie[i din
buc`t`rie tremurând.
– Cred c` nu e[ti \n toate min]ile.
|n acel moment doamna Lane se \ntorcea de la biseric`, \ntr-o
stare de pace sufleteasc`. |ntristat` de scena dintre cele dou`,
\ncerc` s` stea de vorb` cu frumoasa [i capricioasa ei fiic`, dar se
convinse imediat c` nu avea nici un fel de control asupra ei, dac`
o fi avut vreodat`.
Barbara st`tea la masa de la buc`t`rie [i plângea cu lacrimi
amare. |nc` o dat`, Christa trecu peste sentimentele ei r`nite [i-i
[opti doamnei Lane s` le lase singure [i va \ncerca ea s-o fac` pe
Barbara s` gândeasc` ra]ional.
– Draga mea, te por]i ca o prostu]`. |ncearc` s` vezi lucrurile a[a
cum sunt [i s` te aduni din starea asta. Cum de ]i-a trecut prin cap
c` Stephen Harrimay ar putea s` se uite la mine? }i-am tot spus
mereu c` pe el nu-l intereseaz` deloc fetele, c` e prea preocupat de
munca lui, iar eu nu sunt decât una dintre angajatele lui.
Barbara se cufundase prea adânc \n necazul ei ca s` remarce
triste]ea din ochii Christei.
– Drag` Barby, nu mai fi a[a de nefericit` [i nu mai vorbi
niciodat` de sinucidere. Ai spus-o doar a[a, nu? Nu pot s` cred c`
ai vorbit serios.
Ajuns` \n punctul `sta, Barbara \[i reveni din c`derea ei
emo]ional`, alerg` \n camer`, se sp`l` pe fa]`, se machie [i se
\ntoarse la buc`t`rie la fel de frumoas` ca \ntotdeauna, doar cu
ochii pu]in umfla]i. Era a[a cum [i-o amintea \ntotdeauna Christa
dup` o scen`. Plin` de remu[c`ri [i destul de rezonabil`.
– N-am vrut s` fiu rea cu tine, scumpo. Tu e[ti a[a de bun` cu
mine, iar eu nu o merit. {tiu c` m` port nebune[te din cauza lui
Stephen [i c` tu nu ai nici un interes fa]` de el. Cred c` am fost
nebun` s`-mi imaginez c` a[ putea s`-l atrag. Numai c` indiferen]a
asta a lui m` scoate din min]i.
Christa se sim]i enorm de u[urat`. F`cu un ceai [i se a[ez` lâng`
prietena ei, care era palid` [i trist`.
110 DENISE ROBINS

– Tot ceea ce-]i cer e ca atunci când zbori cu el spre Nisa, s` pui
o vorb` bun` pentru mine.
– Dar cum s` fac asta? \ntreb` Christa evitând privirea
\ntunecat` [i febril` a Barbarei.
Barbara f`cu tot felul de sugestii. Christa ar fi putut s`-i ridice \n
sl`vi calit`]ile, s`-i spun` câ]i b`rba]i se \ndr`gostiser` de ea [i o
ceruser` \n c`s`torie, s`-i dea de \n]eles c` ar fi o so]ie minunat`
pentru un om cu posibilit`]i, pentru care s-ar \ntre]ine [i ar ar`ta
superb tot timpul, [i tot a[a.
Christa asculta \n t`cere. Nu-i pl`cea deloc [i nu credea c`
Barbara se pune \ntr-o lumin` bun`. Sim]ea c`-i vine r`u, dar
Barbara redevenise cald` [i lingu[itoare, implorând-o s-o ajute s` se
\ntâlneasc` din nou cu Stephen, s` \ncerce s`-l conving` indirect c`
ea \l g`sea foarte atr`g`tor. Câteva aluzii pline de tact erau
suficiente, zicea Barbara.
Christa \i promise \n ciuda voin]ei ei s` fac` tot ce-i st` \n putere.
Doamna Lane se \ntoarse pentru cin` [i toat` scena lu` sfâr[it.
Barbara se purta de parc` uitase complet de ie[irile ei de adineauri,
dar mama ei [i Christa erau obosite. La mas` fu vesel` [i f`cu tot
felul de glume pe seama prietenului lui Stephen, un b`rbat destul
de ar`tos, [i de care cele dou` râser`. |l chema Henrik [i era foarte
\nalt [i blond.
– {i el vrea s` m` sculpteze. Mi-a cerut s`-i pozez [i s` lu`m
masa \ntr-o zi. A studiat arta la Paris, unde a fost coleg cu Stephen.
Acum c` discu]ia se orientase \n jurul chipe[ului danez, Christa
zise \n treac`t c` Barbara ar putea s` ias` cu el, dar ea \[i ]uguie
buzele [i-i arunc` o privire plin` de \n]elesuri.
– Poate c-o s` ies, sau poate c` nu. Dar tu o s` faci ce te-am
rugat, \n]elegi Chris?
Christa ofta.
– Da, \n]eleg.
giannijollys

Capitolul 7

|n s`pt`mâna care urm`, Christa nu avu timp s` se gândeasc` la


toanele Barbarei, pentru c` avea [i ea destule griji la serviciu. De[i
Tom Davis f`cuse o treab` excelent` acolo, Stephen considerase
necesar s` fac` unele schimb`ri.
Lucrând atât de aproape cu el, Christa avu ocazia s` observe [i
s` admire alte laturi ale personalit`]ii lui.
Stephen trebuia s` fie \n permanent` leg`tur` cu Parisul, din
cauza unei greve care amenin]a produc]ia fabricii de la Grasse. Pe
lâng` aceasta, trebuia s` se ocupe [i de o nou` campanie de
publicitate, al c`rei manager era Adela Brand, o femeie preg`tit`,
dar care era cam autoritar`, ceea ce lui Stephen nu-i pl`cea.
Doar Christa p`rea c` \n]elege ce vrea [eful, mai ales când
era foarte ocupat. Avea o minte sclipitoare [i a[tepta ca [i ceilal]i
s` gândeasc` la fel de repede ca el. Christa nu-[i pierduse nicio-
dat` cump`tul, nici chiar atunci când avea de lucru pân` peste
cap.
Tinerele dactilografe o priveau cu mult respect. Dar doamna
Brand era uneori la fel de tumultuoas` [i de dificil` ca Barbara. La
un moment dat se f`cu o gre[eal` \n care [i Christa fu implicat`. Era
vorba de o dispozi]ie referitoare la stocul de imagini publicitare.
112 DENISE ROBINS

Doamna Brand schi]ase ea \ns`[i planul de distribu]ie al noilor


reclame \n sectorul de vânzare angros din Londra, iar Stephen \l
v`zuse [i aprobase lista de pre]uri. Christa preg`tise scrisorile [i
mai târziu printase schi]a de contract. Când era prea târziu ca s` se
mai repare ceva, se descoperi c` se pierduser` cinci sute de lire
pentru c` o anumit` dispozi]ie fusese copiat` de dou` ori. Pân` la
urm` se dovedise c` fusese gre[eala Adelei, dar ea se enervase la
\nceput [i d`duse vina pe Christa [i pe fetele care se ocupau de
copierea ordinelor. Christa se v`zu obligat`, oricât de tare i-ar fi
displ`cut acest lucru, s` mearg` la Stephen [i s` se justifice.
Stephen \i d`du dreptate [i doamna Brand \[i d`du demisia.
Christei nu-i pl`cuse niciodat` femeia asta, a[a c` se sim]i u[urat`
de plecarea ei. Femeia care o \nlocuia era o brunet` atr`g`toare, de
origine evreiasc`, foarte performant` \n munca ei, care venea de la
o alt` companie din domeniu, unde lucra acum doamna Brand.
Aceasta se pare c` o prevenise, cu oarecare r`utate, de prezen]a
secretarei personale a lui Stephen.
Christa se trezi privit` cu o urm` de dezaprobare rece pentru
demisia Adelei. |ntr-o diminea]`, când venea la birou, se \ntâlni \n
holul central cu Olga Jacobs. Aceasta se uita la ceasul de la mân`:
– E ora zece, domni[oar` Coombe. Nu v-a]i putut trezi de
diminea]`?
Christa se f`cu ro[ie ca para focului..
– Nicidecum, doamn` Jacobs. Am f`cut un comision domnului
Harrimay pe drum \ncoace.
– Serios? f`cu ea t`r`g`nat, cu un zâmbet rece.
Nu era decât o \n]ep`tur`, din partea altei femei geloase.
Pentru prima dat` \n via]a ei, Christa se sim]ea invidiat` de o
femeie pentru pozi]ia ei, care avea avantaje [i dezavantaje. Chiar [i
una dintre dactilografe, o fat` dr`gu]`, de vreo optsprezece ani, Pat
Westerhan, cu care Christa fusese de câteva ori la o cafea, o f`cuse
s` deschid` ochii [i s` vad` cum era privit` de ceilal]i angaja]i de la
birou. Pat \ncepuse s`-i spun` c` iubitul ei urma s` plece \n armat`
TIMPUL IUBIRII 113

[i c` trebuia s` inventeze o programare la dentist, ca s` poat` pleca


s`-l \ntâlneasc`, dar la un moment dat se opri [i nu mai zise nimic.
– {i? Christa zâmbi. Spune mai departe.
– A, nu! O s`-i spui [efului [i o s`-mi pierd postul. Uitasem cu
cine stau de vorb`.
– Dar n-a[ putea s` m` duc s`-i vorbesc [efului despre micile
tale secrete, Pat.
– A[a o fi, dar mai bine nu risc. Uit` ce am spus.
Dup` aceea, când Christa intr` cu ni[te acte \n biroul dactilo-
grafelor, ele se oprir` brusc din sporov`it, f`când-o s` se simt` ca
un spion. Nu \ndr`zneau s` fie prea prietenoase cu secretara per-
sonal` a [efului.
Genul acesta de \ntâmpl`ri n-o descuraj` pe Christa, dar \i
d`dea dureri de cap. |n curând \n]elese c` nu puteai fi persoana de
\ncredere a unui om important, f`r` s` fii privit cu coada ochiului.
Cic`leala permanent` a Barbarei \n leg`tur` cu Stephen o indis-
punea de fiecare dat`.
Dar via]a avea [i p`r]ile ei bune. |ntr-o dup`-amiaz`, când
Stephen se odihnea la sfâr[itul unei zile de munc` obositoare, st`tu
de vorb` cu ea, nu ca de la patron la angajat, ci ca de la prieten la
prieten.
Voia s` [tie ce f`cea \n timpul ei liber, ce alte preocup`ri avea \n
afara serviciului. Devenise dintr-o dat` con[tient c` ar`ta cam
palid`.
– Chiar ar trebui s`-]i iei o vacan]`. N-ai avut una adev`rat`
atunci, la Paris.
– Ba da, a fost o vacan]` minunat` [i nu vreau s`-mi iau alta.
Stephen \[i turn` un pahar de whisky [i-i oferi [i Christei unul.
Ea refuz`. |n timp ce-[i bea b`utura [i fuma una dintre ]ig`rile lui
preferate, o privi gânditor pe secretara care st`tea \n fa]a lui. Era o
feti]` uimitoare, se gândi el pentru a nu [tiu câta oar` [i p`rea c`
are o energie nesecat`, de[i avea o siluet` atât de fragil` [i un chip
atât de delicat. Nu v`zuse niciodat` ni[te obraji mai fin desena]i. Ce
mai, descoperise o comoar` atunci, la Paris \[i repeta el.
114 DENISE ROBINS

– Sora mea, doamna Roche, m-a \ntrebat de dumneata ieri, când


am vorbit la telefon.
– Ce frumos din partea dânsei, zise ea \nro[indu-se brusc.
– Dar ia loc, nu sta acolo, o invit` el. Vreau s` vorbim despre
cele câteva zile \n care vom merge la Cannes. Vom pleca \n zece
zile, s` [tii.
Aflase pân` atunci oficial de c`l`toria aceasta, dar confirmarea
de azi f`cuse s`-i salte inima de bucurie, pentru c` se temuse c` ar
putea interveni ceva pe parcurs.
– Abia a[tept, zise ea, pentru c` sunt convins` c` va ie[i foarte
bine.
El o privi [i zâmbi dintr-o dat`, \n felul lui fermec`tor, iar ea \i
\ntoarse zâmbetul \nfl`c`rat` \n sinea ei. |l adora [i nu suporta
ideea de a-l vedea extenuat de munc`, a[a ca \n seara aceasta. El nu
era atât de rezistent ca Tom Davis, care putea s` munceasc` ziua [i
apoi s` danseze toat` noaptea. Stephen era un om cu o sensibilitate
deosebit`, atât ca artist cât [i ca om de afaceri. Cine ar fi putut s`
[tie mai bine decât Christa, care trecuse al`turi de el prin atâtea
crize? |n zilele astea intervenea \ntotdeauna câte o problem` \n
lumea marilor afaceri. Uneori se \ntreba de ce se \nc`p`]âna s`
lucreze din greu, când [tia c` nu banii erau scopul lui \n via]`. Dar
Christa b`nuia c` f`cea asta mai ales pentru sora lui, care era trupul
[i sufletul afacerii, al`turi de so]ul ei.
– Cred c` n-ai fost niciodat` pe Coasta de Azur, nu-i a[a? o
\ntreb` el.
– A[a este, n-am fost.
El oft`.
– Ce extraordinar s` fii atât de tân`r [i s` nu fi v`zut niciodat`
Coasta de Azur. Numai gândul acesta m` face s` m` simt u[or
blazat. Voi fi bucuros s-o v`d prin ochii dumitale neini]ia]i, dragua
mea copil`.
Ea izbucni \n râs.
– Sun` de parc` ai fi atât de b`trân \ncât ai putea s`-mi fii tat`.
Râse [i el.
TIMPUL IUBIRII 115

– Nu, nu, dar e[ti uimitor de tân`r` pentru cineva de vârsta


dumitale, dar nu \n ceea ce prive[te munca de aici, ad`ug` el
repede. {i sora mea \[i aminte[te cât de eficient` ai fost la Paris.
Zice c` n-a mai avut o stenograf` mai bun` ca dumneata de când ai
plecat.
– Nu pot s` cred.
– Ai fi surprins`. Nu e vorba c` n-ar [ti s` bat` la ma[in` sau
s`-[i ia noti]e foarte repede, ci e ceva anume care le lipse[te celor
mai multe. Dar dumitale nu-]i lipse[te nimic, [i nu-]i pierzi capul
niciodat`. E[ti o comoar` nepre]uit`.
Christa plutea de fericire, dar se st`pâni [i zise calm`.
– Mul]umesc. Nu cred c` merit atâta laud`.
„E o dulcea]`, \ntr-adev`r“, se gândi el [i urm` cu voce tare:
– Pe 10 octombrie trebuie s` fim la Paris, ca apoi s` plec`m a
doua zi diminea]` spre Nisa. Va fi mult` hâr]og`rie de f`cut, de
aceea voi avea nevoie tot timpul de o secretar` \n preajma mea. E[ti
sigur` c` vrei s` vii?
– Desigur. Va fi o experien]` deosebit de interesant` pentru
mine.
El se ridic` [i se \ndrept` spre cuier.
– Noteaz` repede telefonul prietenului meu, colonelul Nye,
care se ocup` de Travel Company [i roag`-l s` ne rezerve dou`
locuri \n avionul spre Paris, de la ora 10 diminea]a. Sora mea vrea
s` r`mân acolo la sfâr[itul s`pt`mânii, ceea ce va fi [i pentru tine un
prilej s` te odihne[ti [i s` te mai bucuri de soare.
– Ce faci acum, te duci direct acas`? zise el \mbr`cându-se.
– Da, a[a fac de obicei.
– Nu ie[i niciodat` nic`ieri, nu te distrezi decât \n familie [i \n
fa]a televizorului?
– Nu \ntotdeauna. Uneori merg cu Barby la film, sau, dac` e
frumos afar`, facem o plimbare prin parc.
El scutur` din cap, nefiind \n stare s` \n]eleag` o astfel de via]`.
Sora lui ie[ea tot timpul \n societate, iar Felise era acum foarte
ancorat` \n lumea televiziunii, cunoscând mereu muzicieni [i
116 DENISE ROBINS

produc`tori noi [i discutând cu vechi prieteni. |n ultima vreme


fusese prea prins la birou ca s` se mai \ntâlneasc` a[a des cu ea.
Dar acum \[i dorea pe nea[teptate s` se odihneasc`, departe de
to]i cunoscu]ii lui, al`turi de fata asta care-i inspira atâta
afec]iune, care avea un efect lini[titor asupra lui [i care era mereu
acolo unde avea nevoie de ea, f`când lucrul potrivit la momentul
potrivit.
Arunc` o privire u[or amuzat` spre p`rul acela incredibil de
blond, ca al Dorellei. |ns` fantoma trecutului nu-l mai bântuia
acum, alungat` de prezen]a Christei. Acum p`rul acesta, nu-i mai
trezea nici o alt` amintire [i nu-l mai asocia decât cu fata minunat`
din fa]a lui.
– |]i mai aminte[ti, zise el deodat`, de seara aceea de iunie când
st`team pe Pont Royal [i ne uitam cum cad stelele \n ap`? Ce
frumos era totul!
– |mi amintesc, [opti ea.
Dar, parc` stânjenit de un astfel de moment, Stephen \i ur` un
„noapte bun`“ rapid [i ie[i din \nc`pere.
Un moment, r`mase nemi[cat`, cu carne]elul \n mân`. Nu
vedea nimic din ce scrisese, gândurile ei erau prea haotice. Sim]ea
c` plute[te, cufundat` \ntr-o stare de beatitudine, fiindc` el \[i
rememorase astfel momentele de vis de la Paris.
|n seara aceea de octombrie se \ntoarse acas` ca de obicei \n
tramvaiul aglomerat, pe o ploaie rece [i enervant`, dar care nu
reu[ise s`-i abat` gândurile de la amintirea tulbur`toare a lui
Stephen [i de la minunata c`l`torie pe care avea s-o fac`.
Zece zile doar, dar nu mai putea s` doarm` [i s` m`nânce cum
trebuie, atât era de agitat`.
Doamna Lane observ` [i o \ntreb`:
– Ce se \ntâmpl` cu tine Christa? Nu pari \n apele tale.
Christa râse [i zise c` nu are nimic.
Credea c` e normal s` a[tep]i cu atâta \nfrigurare ca ceva frumos
s` se \ntâmple [i s`-]i fie team` c` nu cumva s` intervin` ceva \n
ultimul moment [i s` se anuleze totul.
TIMPUL IUBIRII 117

Dar nu interveni nimic [i ziua plec`rii veni. Draga m`tu[` Cath


sp`lase [i c`lcase tot ce i-ar fi putut fi necesar \n c`l`torie [i pân` [i
Barbara fusese foarte dr`gu]` [i-i cump`rase o e[arf` nou` s-o
poarte \n avion. „E mai [ic, zicea ea, s` por]i o e[arf` \n loc de o
p`l`rie, când c`l`tore[ti cu avionul“. Când Christa fu gata de ple-
care, m`tu[a Cath f`cu f`r` s`-[i dea seama o remarc` lipsit` de tact
de genul „parc` pleci \n luna de miere“. Christa se f`cu ro[ie, iar
Barbara morm`i rece c` „nu e amuzant deloc“.
Apoi, tân`ra secretar` le s`rut` \n semn de r`mas bun [i se
\ndrept` spre birou cu inima sfâ[iat` de un sentiment contradicto-
riu de triste]e [i de fericire.
– Luna de miere, se gândi ea cu un zâmbet strâmb. Ce speran]`!
Biata m`tu[` Cath. Barby ar`ta de parc` ar fi vrut s` m` omoare.
S`r`cu]a, ce \ngrozitor s` te macine atâta gelozia!
Cât de radical se schimbase via]a ei de ast` var`, medita ea \n
luxoasa ma[in` care-i ducea la aeroport. Ce deosebire de ultima ei
c`l`torie, cu aceea[i destina]ie, \n care luase cel mai ieftin mijloc de
transport posibil.
Stephen abia dac`-i adresa câteva cuvinte, preocupat s` citeasc`
titlurile ziarului de diminea]` pe care nu avusese timp s` se uite
pân` atunci. |i aruncase doar o privire rapid` când se \ntâlniser`,
amintindu-i s`-[i ia cu ea carne]elul, [i ad`ug` zâmbind:
– Dar nu e nevoie s`-]i amintesc a[a ceva!
Tot drumul spre aeroport, Christa arunc` priviri spre profilul
b`rbatului care \nsemna atât de mult \n via]a ei. Doamne, ce vis fru-
mos ar fi fost dac` vorbele m`tu[ii Cath ar fi fost \ntemeiate [i ar fi
fost so]ia unui astfel de b`rbat! Desigur, el n-ar mai fi citit ziarul
acum, ci ar fi ]inut-o \n bra]e [i i-ar fi spus cât de mult o iube[te.
Stephen ridic` privirea, d`du ziarul la o parte [i se uita la trafic.
– Ce bine e s` po]i zbura cu avionul. Economise[ti o groaz` de
timp.
Ea aproape c` râse. Ce trezire la realitate! |n avion, o stewaedes`
\i zâmbi [i-i ar`t` locul lâng` el. „Ce e a[a de r`u s` tr`iesc \ntr-o lume
imaginar`?“ se \ntreb` ea. „Oricum, el nu va [ti niciodat` nimic“.
118 DENISE ROBINS

Sorbi numai câteva \nghi]ituri din [ampania pe care el i-o


oferise [i se uita pe geam. Decolau.
Stephen se uita la chipul ei pe care se citea emo]ia pl`cut` a
acestei noi experien]e.
– Destul de uimitor, nu-i a[a? Ori de câte ori c`l`toresc astfel m`
gândesc la binefacerile progresului tehnic. Lumea ar fi mult mai
bun` dac` n-ar mai exista factorii negativi.
– N-am mai mers cu avionul pân` acum, se aventur` ea s`
spun`.
– Uluitoare fat`, zise el cl`tinând din cap. Ai f`cut atât de pu]ine,
dar prinzi atât de repede cele mai importante reguli \n lumea
afacerilor.
|ncepu s-o \ntrebe despre via]a ei \n general [i, inevitabil
discu]ia alunec` spre Barbara.
– Prietena dumitale arat` fantastic de bine. Cred, [i prietenul
meu Jorgensen are aceea[i p`rere, c` bustul ei este cea mai bun`
oper` a mea.
De dragul Barbarei, Christa \ncerc` s` lege de aceast` laud`
neobi[nuit` din partea lui, câteva remarci despre calit`]ile prietenei
ei, de[i instinctul ei se revolta la a[a ceva.
– Da, [i e o persoan` extraordinar`.
– {tiu c` dumneata crezi asta. E[ti o prieten` cu adev`rat
devotat` [i sper c` ea apreciaz`.
– O, sigur c` da, r`spunse ea cu ardoare.
– Nu [tiu dac` a[ numi-o o persoan` care comunic` pe aceea[i
lungime de und`, din punct de vedere emo]ional cu apropia]ii ei,
dac` \n]elegi ce vreau s` spun.
– Da, cred c` \n]eleg.
– Se str`duie[te prea mult, dac` [tii ce \nseamn` asta, ad`ug` el
f`r` ocoli[uri.
Christa se f`cu stacojie. {tia exact la ce se referea. |[i dorea din
toat` inima s` se termine discu]ia asta, dar Barby o implorase \nc`
o dat` \n diminea]a aceea s` \ncerce s`-l influen]eze \n direc]ia ei.
„F`-l s` realizeze ce fat` extraordinar` sunt“.
TIMPUL IUBIRII 119

Christa o dezvinov`]i, spunând c` era posibil s` fie un pic


r`sf`]at` din cauz` c` to]i b`rba]ii se \ndr`gosteau de ea.
Nu chiar to]i, zâmbi el tolerant.
Christa \[i mu[c` vârful limbii. O, doamne, nu reu[ea deloc s-o
ajute pe Barby!
– Te admir` extraordinar de mult, s` [tii, mai \ncerc` ea din
r`sputeri.
– Nu mai spune! zise el [i se \ntoarse s` se uite prin hublou.
Era cam iritat de laudele acestea servile. Barbara nu-l interesa
decât ca model [i nu \n]elesese niciodat` de ce o persoan` atât de
dr`gu]` precum Christa s-a ata[at a[a de tare de o asemenea fat`
egoist` [i obsedat` de a fi admirat`. De fapt, \n diminea]a aceea
Stephen n-avea chef s` aud` de nici o femeie. Era s`tul de ele pân`
peste cap, fiindc` doar cu o sear` \nainte Felise \i f`cuse o scen`
nepl`cut`.
|l s`rutase, nu pentru prima dat`, destul de pasional \n chip de
noapte bun` [i a[teptase s` i se r`spund` la fel.
– O, Stephen, nu te v`d deloc atât cât a[ vrea, zisese ea luându-l
cu bra]ele de dup` gât.
Se aflau \n pragul apartamentului ei, dup` ce luaser` cina la un
restaurant luxos.
– |mi pare r`u, draga mea, dar sunt foarte ocupat zilele astea,
r`spunsese el. Apoi o s`rutase u[or pe obraz, \[i pusese p`l`ria [i se
\ndreptase c`tre lift.
Ea \l strigase, Stephen se \ntorsese [i o v`zuse privindu-l fix, cu
ochii plini de lacrimi.
– Uneori cred c` m` evi]i dinadins, zisese ea cu mânie.
|ntristat [i stânjenit, pentru c` o admira cu adev`rat, \ncer-
case s` se apere, f`r` s` afirme ceva care s`-l oblige. Dar Felise \[i
pierduse cump`tul [i-l \mpro[case cu acuza]ii. O ]inuse destul \n
loc, zisese ea. To]i cunoscu]ii lor de la Paris, printre care [i Julia
se a[teptau s` se fi c`s`torit cu mult timp \n urm`. Când \i spu-
sese politicos c` nu pomenise niciodat` nimic despre c`s`torie [i
c` se bucura de rela]ia lor de prietenie, care spera el, va
120 DENISE ROBINS

continua, ea spusese c` se schimbase cu totul de când „nenorocitele


acelea de englezoaice intraser` \n via]a lui dup` accidentul de tren“.
– Nu [tiu pe care dintre ele o preferi, pe pre]ioasa ta secretar`,
sau pe cealalt`, de o frumuse]e mai degrab` necoapt`, dar mi se pare
c` te por]i proste[te. Amândou` sunt nebune dup` tine [i e ceva care
nu-mi inspir` \ncredere \n atitudinea secretarei tale cu ochii ei mari
[i tot timpul „Da, domnule. Nu, domnule“. Ori de câte ori am fost la
tine \n birou am observat ce priviri lungi [i \nfometate \]i arunc`. Voi
b`rba]ii nu [ti]i niciodat` ce v` pa[te pân` când nu e deja prea târziu.
O s` te treze[ti \ntr-o situa]ie penibil`, iar Julia e de aceea[i p`rere cu
mine. {i ea crede c` ai mers prea departe cu fetele astea.
Astea erau numai câteva din vorbele pe care i le azvârlise.
Se desp`r]iser` destul de rece, dar când ajunsese acas` Stephen
primise un telefon de la ea, prin care \[i cerea scuze.
– Nu pot decât s`-mi cer scuze pentru seara asta. Pur [i simplu
sunt cu nervii la p`mânt pentru c` muncesc prea mult. Exersez zi
[i noapte pentru primul meu concert televizat, dup` cum [tii [i tu.
Promite-mi c` m` ier]i.
El promisese, dar pe urm` decisese \n sinea lui c` era mai bine
s` se vad` mai rar, pentru c`, dac` era \ntr-adev`r \ndr`gostit` de
el, nu era corect fa]` de ea s`-i mai dea speran]e. El nu putea s` ]in`
la ea altfel decât acum [i se \ntreba dac` va \ntâlni vreodat` vreo fat`
c`reia s`-i poat` oferi ceva.
Mai târziu, \n noaptea aceea, \[i amintise ce spusese Felise
despre Christa [i se sim]i foarte nelalocul lui.
„Ce prostie! Ea nu era deloc a[a. Barbara da, \ns` nu [i fata
aceasta timid`, cu ochii ei misterio[i“.
Cum st`tea al`turi de ea, \ntoarse capul s-o priveasc` [i sim]i un
sentiment nea[teptat de pericol, ca [i cum ceva ar fi urmat se
explodeze lâng` el. Desigur, ar fi fost periculos ca afirma]iile
Felisei, pe care le considerase stupide [i imposibile la \nceput, s`
se adevereasc`. {i adev`rul i se dezv`lui \n privirea ei lung`,
\nfometat` [i infinit de trist`. Avea un efect paralizant asupra lui
care-l punea \n gard` [i-l f`cea s` se gândeasc` la aspecte pe care
TIMPUL IUBIRII 121

nu le luase \n seam` pân` atunci. Nu, pur [i simplu nu putea fi


adev`rat c` fata aceasta, atent` [i eficient` s`-[i fac` gânduri despre
el. Nu [tia ce s` spun` sau ce s` fac` [i era derutat de toate astea.
De ce voia s`-i fac` leg`tura cu Barbara, de exemplu. Ce urm`rea?
– }i-ar pl`cea Barbara dac` ai cunoa[te-o mai bine... \ncepu ea.
Atunci, Stephen \[i ie[i din fire.
– Of, pentru numele lui Dumnezeu, nu mi-o mai tot vâr\ atâta pe
gât. N-o vreau. Deschide-mi te rog servieta [i g`se[te-mi scrisoarea
de la importatorii olandezi care se plângeau c` ultimul transport cu
lo]iune de mâini con]inea ambalajul deteriorat. O s` m` \ntâlnesc la
conferin]` cu Van Doncken [i vreau s` fiu bine informat.
Ea se f`cu mic` [i se gr`bi s` ridice servieta care se afla la
picioarele lui.
Trebuia s` se aplece, iar el \i z`ri dintr-o dat` gâtul uluitor de
fraged [i de \mbietor, un gât zvelt, cu puf blond, ca de copil. |ns`
\n ochii ei de adineauri citise un sentiment adânc [i tulbur`tor, care
nu avea nimic copil`resc \n el.
Stephen se trezi c` reac]ioneaz` emo]ional contrar tuturor
a[tept`rilor. Nu-l deranja gândul c` fata aceasta \l iubea. |n schimb \i
repugna, când [i-o imagina pe Barbara \n locul ei [i se sim]ea trist când
se gândea la Felise. Dar descoperirea aceasta \l bulvers` [i-i \ntinse
nervii ca un arc, f`cându-l s` se retrag` \ncordat \n carapacea lui.
– Gr`be[te-te, Christa, se r`sti el.
Ea se a[ez` respirând agitat [i scoase ce i se cerea. El observ` c`
era alb` la fa]` [i c`-i tremurau degetele. Nu, nu se poate, ar fi prea
absurd, se gândi el. Probabil c`-i e fric` de el, de-asta tremura a[a.
Strânse din maxilare [i morm`i \n sinea lui.
„Of, la naiba cu femeile astea... Cu cât am mai pu]in de-a face cu
ele, cu atât e mai bine. N-ar fi trebuit s`-mi iau niciodat` secretara
cu mine. Dar \i ceruse oare s` vin` cu el numai pentru acte sau se
gândise c` va fi o companie pl`cut` [i lini[titoare pentru el [i c`-i
va prinde [i ei bine s` se bucure pu]in de soare?
Continu` tot drumul s` men]in` conversa]ia numai \n sfera
afacerilor [i s`-i vorbeasc` repezit.
122 DENISE ROBINS

Când ajunser` la Paris, Christa era disperat`. Nu b`nuia c` se


tr`dase [i credea c`-l enervase vorbind tot drumul despre Barbara.
Nu [tia ce s` fac`, sfâ[iat` \ntre sentimentele ei [i mila pentru pri-
etena ei pe de o parte [i sim]ul realit`]ii pe care-l avea. |[i d`duse
seama c` putea s` par` lipsit` de tact fa]` de Barbara s` vorbeasc`
despre ea atât de f`]i[.
Stephen disp`ru \n biroul lor de la Paris, al`turi de Julia, de
so]ul ei [i de ceilal]i manageri.
Christa \[i spuse am`rât` c` toat` c`l`toria ei de vis se dusese pe
apa sâmbetei [i c` de acum \ncolo nu va mai avea ocazia s` mai
discute cu el altceva decât afaceri.
Julia o salutase destul de amabil` [i o felicitase pentru felul \n
care ar`ta acum. Apoi \i mai zise ceva despre filiala de la Londra [i
de munca remarcabil` a Christei [i disp`ru \n biroul directorilor.
Christa merse \n biroul domni[oarei Maydew [i mai st`tu de vorb`
cu prietenele ei de ast` var`, purtând \n suflet am`r`ciunea de a-l
fi sup`rat pe Stephen. Tot cerul c`zuse pe ea.
– Ar`]i bine, dragul meu, \i spuse Julia când fu singur` cu fratele ei.
– Sunt bine, mul]umesc, scump` Julia.
– Cum merge treaba la Londra?
– Foarte bine, \n condi]iile astea de criz` pe pia]a de comer].
Tom Davis se descurc` bine la Edinburgh, iar eu m` bazez pe con-
ferin]a asta. S` sper`m c` vom reu[i s` reducem costurile fabric`rii
parfumului nostru.
Julia \i spuse cum func]iona fabrica de la Grasse, apoi \l \ntreb`
despre Felise.
– Tot mai vrei s` r`mâi burlac \n timp ce biata Felise nu mai
poate de dorul t`u? \l tachin` ea.
– Pentru Dumnezeu, draga mea, n-o mai \mpinge atâta \n
bra]ele mele, se r`sti el.
Julia ridic` din sprâncenele ei frumos arcuite, mirat` s`-l vad`
atât de enervat.
– |mi pare r`u, scumpule, n-am vrut s` te sup`r. Apropo, micu]a
domni[oar` Coombe s-a f`cut peste noapte o copil` foarte
TIMPUL IUBIRII 123

atr`g`toare. P`rul ei e superb. Cred c` ]i-a devenit indispensabil`,


dac` ai luat-o cu tine pân` aici. A[ fi putut s-o iau pe Maydew cu noi
la Cannes.
– Maydew m` streseaz`. Vorbe[te ca o moar` neferecat` cu
vocea aia ascu]it` a ei.
La Adunarea General`, Christa st`tu lâng` el [i lu` noti]e, \n timp
ce Maydew lucra pentru Julia [i so]ul ei. Mai târziu, trebui s`-i
aduc` ni[te scrisori la semnat [i se preg`tea s` ias`, când se auzi
strigat` de vocea lui Stephen.
– Christa! Asta e tot pentru azi. Nu e nevoie s` mai stai.
Ea se \ntoarse, dar nu se uit` direct la el. El observ` cu inima
strâns` c` era palid` [i trist`. De[i \l enerva c` nu se putea opri s`
analizeze mereu fiecare gest de-al lor, Stephen ad`ug` pe un ton
mai blând.
– Totul e bine Christa?
– Da, mul]umesc, zise ea \ncet.
– Vei r`mâne \n seara asta cu Maydew, nu-i a[a?
– Da.
– Am rugat-o s` te scoat` undeva la un restaurant [i pe urm` s`
trimit` aici nota de plat`. |mi pare r`u c` nu pot s` fac mai mult,
dar \n seara asta iau cina cu sora mea.
Christa se \mpurpur` la fa]` [i-[i d`du capul pe spate cu
mândrie.
– Nu e nevoie s` mai face]i atâtea pentru mine... pentru noi. M`
voi sim]i foarte bine cu domni[oara Maydew [i nu m` \ndoiesc de
faptul c` putem s` ne achit`m singure nota de plat`.
El se enerv`, dar mai tare \l deranj` faptul c` [tia c` din cauza
lui se sup`rase.
– Foarte bine, noapte bun`, aproape c` mârâi el. Ne vedem
mâine, la avion.
El se \ntoarse [i ie[i din camer`.
„La naiba cu femeile“! morm`i el pentru a doua oar` \n ziua
aceea.
Dar toat` seara aceea nu se putu gândi decât la ea.
124 DENISE ROBINS

Pentru Christa, seara era una complet distrus`. El tot mai era
sup`rat pe ea, [i faptul c` o strigase pe numele mic atunci când se
aflau \nc` la birou, sau c` se gândise la felul \n care \[i va petrece
ea seara, nu o consola. Pân` acum suferise \n t`cere pentru o
dragoste imposibil`, fiind \nc` \n stare s`-[i p`streze sim]ul umoru-
lui [i s` râd` singur` de ea, dar acum nu se mai putea, lucrurile se
\nr`ut`]iser` prea tare [i pur [i simplu nu mai putea suporta
durerea. De-acum \ncolo, n-avea s` mai pronun]e niciodat` numele
Barbarei \n fa]a lui. |ncepu chiar s`-i poarte un sentiment vag de
pic` Barbarei. Pentru c` totul fusese minunat pân` când \i ceruse s`
\ncerce s`-i apropie.
Domni[oara Maydew propuse s` mearg` la un restaurant scump
pe cheltuiala lui Stephen, ceea ce ea refuz`, apoi s` mearg` la un
film american. Christa mânc` foarte pu]in [i nu v`zu nimic din film,
din cauza lacrimilor grele care-i [iroiau pe obraz \n \ntunericul s`lii.
Parisul str`lucea \n toat` splendoarea lui \n noaptea friguroas`
de octombrie, dar pentru Christa \[i pierduse tot farmecul.
A doua zi, \n luxosul avion, Stephen p`rea mai bine dispus. |i
zâmbi [i sporov`i cu ea când se \ntâlnir`, dar apoi se a[ez` pe scaun
al`turi de sora lui. Christa \mp`r]i scaunul dublu cu domnul Roche,
iar \n spatele lor se a[ez` secretara. Claude Roche era un om agre-
abil, foarte \ndr`gostit de eleganta [i inteligenta lui so]ie. Desigur,
nu era interesat de farmecele Christei, dar ca to]i b`rba]ii, g`si [i el
fascinan]i ochii aceia mari [i c`prui. Ceva din triste]ea chipului ei [i
t`ietura fin` a buzelor \l trimitea cu gândul la Gioconda. I-o spusese
[i ei [i fu r`spl`tit cu ro[ea]a din obrajii ei.
„Are gust b`trânul Stephen. Micu]a e foarte gra]ioas`“.
Dar pentru Christa nimic nu mai avea farmec acum, nici m`car
\ntinderea albastr` a Mediteranei sau ora[ul cochet de pe malul ei.
Capitolul 8

Ziua se apropiase de sfâr[it [i Christei i se spuse c` era liber` s`-[i


petreac` seara a[a cum dorea. |i fuseser` prezentate câteva
secretare fran]uzoaice, foarte prietenoase, care o invitaser` s` stea
cu ele, \ns` Christa refuzase, hot`rât` s` r`mân` singur`. Pe bal-
conul camerei ei din hotelul Majestic, tân`ra nu se putea ab]ine s`
nu admire frumuse]ea exotic` a ]inutului, \n ciuda st`rii ei de spirit
deplorabile. Dup` conferin]a general` a directorilor, din diminea]a
aceea, urmase o excursie pe un drum de munte, prin Alpii
Maritimi, ale c`ror \n`l]imi \i t`iaser` pur [i simplu r`suflarea. Toat`
ziua se str`duise s` fie cât de cât folositoare lui Stephen, dar sim]ea
c` nu era decât o roti]` \n tot imensul mecanism de la Parfum
Joyeux. Pentru el, fusese doar „domni[oara Coombe“ c`reia abia
dac`-i adresase un zâmbet sau un cuvânt mai personal.
Niciodat` nu se sim]ise mai singur` ca atunci, mai con[tient` de
z`d`rnicia sentimentelor ei. {i-l iubea atât de mult \ncât ar fi vrut s`
moar`! „B`rbatul `sta e prea departe de tine ca s` po]i ajunge la
el“ \[i repeta ea. „Nu e[ti nici tu mai bun` ca Barbara, atâta doar c`
e[ti mai pu]in isteric`. {i ar trebui s` [tii mai multe“.
Luase prânzul la fabric`, \n aer liber, al`turi de ceilal]i angaja]i.
Masa fusese o \ncântare pentru toat` lumea, dar nu [i pentru Christa.
126 DENISE ROBINS

Cu o jum`tate de or` mai \nainte, la \ntoarcea la hotel, Stephen


g`sise timp s`-i spun` câteva cuvinte dr`gu]e.
– Sper c` te vei sim]i bine seara asta. D` o fug` pân` la Casinou
s`-i vezi pe oamenii nes`bui]i cum \[i pierd banii [i pe al]ii mai
noroco[i cum \i câ[tig`, zise el zâmbind. Fac eu cinste.
– Mul]umesc foarte mult.
– Ies cu sora mea la o petrecere, altfel a[ fi mers cu dumneata,
aproape c` se scuz` el.
Dar ea nu se sim]i mai consolat`. Sim]ea c` pierduse pentru tot-
deauna simpatia lui, c` \nsemna mai pu]in decât o scam` \n ochii
lui [i totul numai din cauza ei.
Cum ar fi putut s` [tie c` regretul lui era adev`rat, c` avea
remu[c`ri c`-i vorbise iritat [i c` trebuia s-o lase singur` \n seara
asta? Dar locul lui era al`turi de Claude [i Julia, la dineul pe care
Henri Dinard, managerul fabricii de la Grasse \l oferea \n seara
aceea. Cina fusese preg`tit` exact pe gustul lui, dar cumva ar fi
dorit s` se poat` eschiva [i s`-i arate Christei Coasta de Azur, a[a
cum \i ar`tase Parisul. |ncântarea ei copil`reasc`, sensibilitatea cu
care r`spundea la orice \i f`ceau o deosebit` pl`cere. Nu uitase
niciodat` noaptea aceea de la Paris [i i-ar fi pl`cut s-o repete.
Ar fi vrut s-o fac` s` arate un pic mai vesel`, mai fericit`. Of,
copil prostu] [i prea sensibil! Ochii ei erau atât de \ndolia]i [i-i
trezeau atâta tandre]e... Uneori nu [tia dac`-i venea s-o ia \n bra]e
[i s-o s`rute sau s-o zgâl]âie ca pe o p`pu[`. Dar Christa nu era o
p`pu[`. Dimpotriv`, era foarte sigur` pe ea. Nu f`cuse nici o
gre[eal` la conferin]`. Henri Dinard, care vorbise mai \ntâi \n
francez`, apoi \n englez`, \l felicitase pentru secretara lui.
Dinard lucra aici \nc` dinainte ca Stephen s`-[i fi absolvit
studiile. Era un prieten bun, care \[i permitea s` fac` tot felul de
comentarii dup` terminarea conferin]ei.
– Tiens! Tiens! I se adres` el lui Stephen \n francez`, ca de
obicei. Ia te uit`, micu]a ta secretar` are farmec [i se descurc` foarte
bine. E pur [i simplu \ncânt`toare.
Stephen zâmbise [i r`spunsese ca \ntre b`rba]i.
TIMPUL IUBIRII 127

– A[a-i c` sunt norocos?


Draga de Christa, da, era competent` [i \ncânt`toare. Ce bine
era s` nu fi \ncercat s` pledeze atâta cauza Barbarei.
Ora [apte o g`si pe Christa r`t`cind pe str`zile bine luminate ale
exoticului ora[. Sute de ma[ini [i oameni se \ndreptau pe jos spre
Cazinou. Christa auzi conversa]ii \n toate limbile p`mântului, \n
francez`, \n englez`, spaniol`, italian` [i câte [i mai câte. Dar de
fiecare dat` când vedea tineri mergând ferici]i la bra], sim]ea c`
inima i se rupe \n dou`. Ce minunat trebuie s` fie s` iube[ti [i mai
ales s` fii iubit. O, doamne, oare ei i se va \ntâmpla vreodat` asta?
Nu, nu, imaginea lui Stephen se suprapunea peste toate celelalte [i
\ntuneca orice altceva \n fa]a ei.
Dintr-o dat`, i se f`cu foame [i o sete nebun` [i se opri la un
restaurant, unde se a[ez` la o mas` singuratic`. Comand` ni[te
spagheti [i rulouri cu brânz`. Dar curând sim]i c` i se taie orice
poft` de mâncare.
Era a[a de nenorocit`! |i era a[a de dor de cas`! Toat` lumea de
aici era cu cineva. Of, de ce oare acceptase s` vin` \ncoace? Voia s`
plece, s` se \ntoarc` la Green Wood, al`turi de m`tu[a Cath [i de
Barby. Se temea c` n-o s` se mai poat` ab]ine [i c` va izbucni \n
lacrimi, a[a c`-[i impuse s`-[i m`nânce mai repede spaghetele [i s`
plece.
Un tân`r francez foarte ar`tos o privea insistent de la masa
vecin`. Christa \[i strânse buzele fine [i se uit` \n alt` parte.
Nedescurajat, tân`rul venise s` se a[eze pe scaunul din fa]a ei.
– Bonsoir, m'mselle. Vous permettez? \ncepu el.
Ea se uit` la el. Avea ochi [treng`re[ti [i din]i albi, puternici, pe
care [i-i ar`ta \ntr-un zâmbet larg. |ntr-un fel, i-ar fi pl`cut s` stea de
vorb` cu el, cu oricine, dar se gândi c` un amorez francez n-ar fi cel
mai potrivit s` asculte confiden]ele ei \n seara asta. A[a c` morm`i
cu obrajii \n fl`c`ri:
– Non, merci.
El ridic` din umeri [i se ridic`, \nclinându-se gra]ios.
128 DENISE ROBINS

– Je m'excuse.
Dup` ce se \ntoarse la masa lui, Christei \i p`ru r`u c`-l izgonise
a[a. Poate c` fusese o prostie din partea ei. Se for]` s` m`nânce [i
ceru nota de plat`. Num`r` atent` francii, pl`ti [i plec`.
Tân`rul francez privi lung \n urma ei.
– Mon Dieu! Ce sloi de ghea]` [i englezoaicele astea!
O dat` ajuns` \n camera ei de hotel Christa d`du drumul la
avalan[a de lacrimi \ndelung st`pânit`. Plânse, plânse pân` nu mai
putu. Apoi se dezbr`c` [i f`cu o baie fierbinte, \ncercând s` se
bucure de confortul de a avea o baie, [i \nc` ce baie, numai a ei. Pe
urm` se \nf`[ur` \ntr-un prosop gros [i m`t`sos, se usc` [i se
\mbr`c` \ntr-o delicioas` c`ma[` de noapte de dantel`, pe care [i-o
cump`rase de la Paris. |[i perie bine p`rul [i se strecur` sub
cear[afurile catifelate, dup` ce stinse mai \ntâi lumina.
|ncepu din nou s` plâng`. Dup` ce se mai ostoi [i reu[i s`
adoarm`, se trezi din cauza zgomotului. Aici, la ora zece, via]a toc-
mai \ncepea. |[i aminti c` Stephen \i spusese s` se duc` la Cazinou.
De-abia atunci \ncepea cu adev`rat programul.
Era atât de nebun` \ncât s` fie \n stare s` nu profite de
propunerile lui [i s` se bucure de pu]inul timp pe care-l va petrece
\ntr-un ora[ atât de frumos? Oare era atât de nebun` \ncât s` nu-[i
poat` st`pâni pasiunea aceasta pentru [eful ei? Ce bine era s` fi fost
ca Barbara, care i-ar fi permis acelui b`iat s` stea de vorb` cu ea [i
s-o invite undeva. „Dar eu nu pot, pur [i simplu nu pot!“
Degeaba \ncerca s` mai doarm`. |n cele din urm`, se ridic`, \[i
trase halatul pe ea [i, cu un oftat adânc, se a[ez` la masa de scris.
Scoase o foaie de hârtie [i un pix [i se uit` la ceasul din perete. Era
ora unu. Ce mai or` s` scrii scrisori, se ironiz` ea. Dar avea de gând
s`-i scrie lui Stephen.
Se hot`râse. Lucrurile nu mai puteau continua a[a; nu mai avea
de gând s` se poarte ca o [col`ri]` nebun` [i s` se mai umileasc`.
Nici o secund`. Mâine, când se va \ntâlni cu el, se va purta rece,
indiferent` [i total st`pân` pe emo]iile ei.
giannijollys
TIMPUL IUBIRII 129

Desigur, \i era greu. Era de parc` [i-ar fi t`iat singur` o mân`. Nu


va mai g`si niciodat` o slujb` mai bun` ca aceasta, dar nu mai putea
s` fie secretara unui om care o aducea \ntr-o astfel de stare
deplorabil`. Nu era vina lui. Pur [i simplu se \ntâmplase. Cât despre
Barbara, la fel. N-avea de gând s` mai fie de acum \ncolo un tampon
\ntre ea [i Stephen. De acum o s` joace dur.
Christa scrise [i arunc` la gunoi o gr`mad` de scrisori de
demisie, \ncepute [i neterminate. |n cele din urm`, reu[i s` se
hot`rasc` la una.
Iat` cum suna con]inutul ei:

Drag` domnule Harrimay,

Mai \ntâi de toate vreau s` v` mul]umesc pentru tot ce a]i f`cut


pentru mine, \nc`
de la \nceput [i pentru minunata [ans` pe care mi-a]i dat-o, de
la lucra la Parfum Joyeux. Mi-a f`cut mare pl`cere [i am avut ocazia
s` acumulez foarte mult` experien]`, dar, din cauza unor motive
care nu depind de mine sunt nevoit` s` p`r`sesc Parfum Joyeux.
Voi a[tepta, desigur, pân` când ve]i reu[i s` g`si]i pe altcineva \n
loc, ceea ce sunt convins` c` nu va fi dificil [i voi continua \ntre
timp s` fac tot posibilul pentru binele firmei.

A dumneavoastr` cu sinceritate,
Christa Coombe
Of, Stephen, Stephen, de-a[ putea s`-]i spun adev`rul, de-a[
putea s`-]i spun cât de mult te iubesc. Dar nu, asta nu se putea, nu
trebuia s`-[i piard` capul acum. De \ndat` ce se va \ntoarce la
Londra, va \ncepe s` caute un alt serviciu [i probabil c` experien]a
de la Parfum Joyeux \i va fi cea mai bun` scrisoare de referin]`.
St`tu un timp pân` se mai calm` pu]in, apoi \mp`turi
scrisoarea, o puse \ntr-un plic [i scrise numele lui Stephen. Se
gândi s-o strecoare pe sub u[a lui, a treia din col], vizavi de lift.
130 DENISE ROBINS

Dar când ajunse acolo observ` c` u[a de la intrare era larg


deschis`. Pe holul lui lumina era aprins`, dar \n dormitor nu era
lumin`, de[i [i aici u[a era deschis`. Christa s` gândi c` nu se
\ntorsese \nc` [i femeile de serviciu uitaser` s` le \nchid`.
Se strecur` repede \n hol [i apoi \n dormitor, unde l`s`
scrisoarea sub pern`. Dormitorul era dublu, pentru c` lui Stephen
\i pl`cea s` aib` suficient spa]iu, dup` cum \i spusese el. {i apoi,
pentru el banii nu contau.
Christa se sim]ea extrem de deprimat`. Gestul acesta era unul
definitiv, care avea s`-i desapart` pentru totdeauna.
Inima ei \ncet` brusc s` mai bat` [i un val de ru[ine o invad` din
cap pân` \n picioare. Abia avu timp s` p`r`seasc` dormitorul c` [i
d`du nas \n nas cu el, pe hol. Fu un adev`rat [oc pentru amândoi.
Christa nu putuse s`-l aud` venind, pentru c` pa[ii lui se
afundaser` f`r` zgomot \n mocheta de pe culoar.
El purta un costum negru, cu un trandafir la butonier`. Floarea
se cam ofilise [i p`rea [i el destul de obosit. Stephen ar`ta la fel de
[ocat ca ea s-o g`seasc` acolo.
– Sfinte Dumnezeule, ce cau]i aici?
Christa parc` \[i \nghi]ise limba. Nu [tia s` se descurce \ntr-o
astfel de situa]ie. |ncepu s` bâlbâie ceva, apoi se opri.
– Dac` tot te-ai hot`rât s`-mi faci o vizit` a[a de matinal`, ce-ar
fi s` te \ntorci \n camer` [i s`-mi spui despre ce e vorba?
– Nu, nu, se bâlbâi ea din nou, dar \[i d`du seama cât de stupid`
era [i cl`tin` din cap.
Stephen \[i \ngust` privirea, v`dit amuzat. Era dou` diminea]a.
Avusese o zi obositoare, iar noaptea parc` nu se mai termina.
Luase o mas` excelent`, al`turi de Julia, \ncânt`toare ca \ntotdea-
una, [i de Claude, un b`rbat cu maniere des`vâr[ite, Henri [i
Marcelle Dinard, gra[i amândoi [i joviali, organizaser` o mas` pe
cinste. F`r` s` mai pun` la socoteal` prezen]a unei ro[cate v`duve,
\nalte, cu ochi mari [i alba[tri, care lucra cu ei \n afaceri.
TIMPUL IUBIRII 131

Stephen o \ntâlnise de mai multe ori [i de fiecare dat` sim]ise


admira]ie sincer` fa]` de ea. |n seara aceasta se dovedise o com-
panie mai mult decât pl`cut` [i artistul din el admirase ne\ncetat
frumuse]ea mâinilor ei perfecte, cu degete lungi
„Trebuie s` sculptez mâinile acestea“ \[i zise el \n timpul cinei.
Graba cu care acceptase [i privirea din ochii ei \l pusese \n
gard`. Nu, nu, n-avea de gând s` se \ncurce cu Chantal. V`duvele
puteau fi periculoase. Toate femeile de pân` acum se dovediser`
periculoase pentru el [i \n mod ciudat, \ncepu s` se gândeasc` la
micu]a englezoaic`. Cum naiba de se tot strecura mereu \n gân-
durile lui, se \ntreba el. Nu era vorba de fizicul ei, fiindc` nu era la
fel de frumoas` ca Felise, Barbara sau Chantal. Era ceva ciudat \n
leg`tur` cu ea. Stephen \ncepu s` regrete din nou tonul cu care-i
vorbise toat` ziua.
Era o surpriz` total` pentru el s-o g`seasc` a[teptându-l la ora
aceea, \n dormitorul lui. {i nu putea s` r`mân` orb la faptul c` era
extraordinar de atr`g`toare \n c`ma[a ei de noapte cu dantel`.
Dup` machiajul strident al lui Chantal, dup` moda de la Paris,
chipul Christei i se p`ru extrem de tân`r [i pur. Avea o piele extra-
ordinar de frumoas`.
– Eu v-v-am scris o scrisoare, se bâlbâi ea din nou.
– O scrisoare? Despre ce naiba? Doar nu ]i-ai petrecut prima
noapte la Cannes scriindu-mi scrisori, draga mea.
Christa adopta un aer de mândrie r`nit` [i-[i \n`l]` trufa[` capul.
Nu, desigur c` nu. Am luat cina \n ora[ [i am scris scrisoarea
când m-am \ntors. Voiam s` v-o strecor sub u[`, dar u[a era
deschis` [i atunci am intrat [i v-am pus-o pe pat.
El \nchise u[a, se sprijini cu spatele de ea, puf`ind din ]igara pe
care \nc` o mai ]inea \n mân` [i se uita amuzat [i \n acela[i timp
tulburat la tân`ra din fa]a lui.
– |ntotdeauna pari speriat` de mine, zise el. De ce?
– Nu sunt speriat` deloc. Dar cred c` g`si]i ciudat` prezen]a
mea aici.
132 DENISE ROBINS

– Ai tot dreptul s`-mi scrii scrisorele dac` asta vrei. Dar ce era
a[a de urgent \ncât s` nu poat` a[tepta pân` diminea]a, adic` \nc`
pu]in?
– O s` ve-vede]i când o s-o citi]i.
– M` faci curios. Hai s-o deschidem, vrei?
– Nu. Noapte bun`. Trebuie s` plec, zise ea repede.
Dar pe nea[teptate, el \ntinse mâna spre ea, o prinse de bra] [i
o trase \n camer`, unde aprinse veioza, aflat` pe m`su]a de
noapte.
Dormitorul lui era \nc` [i mai somptuos decât al ei, sc`ldat \n
lumina catifelat` care se strecura de afar` printre perdelele de tafta
violet.
– Nu pleca \nc`, o rug` el. Hai s` vedem \mpreun` ce scrie aici.
Nu pot s`-mi dau seama ce poate fi [i sunt foarte curios. Nu e vorba
de slujb`, nu? Toat` lumea ne-a spus c` e[ti o secretar` excelent`,
dar cred c-ar fi prea mult s`-mi aminte[ti la ora asta ce \ntâlniri de
afaceri am mâine, nu? râse el.
Ea st`tea acolo, cople[it` de jen`, dorindu-[i s-o lase s` plece.
Degetele lui fine, dar puternice, \i strângeau u[or \ncheietura
mâinii, dându-i fiori de pl`cere. Era sigur` c-o s` se enerveze din
nou din cauza ei când va citi scrisoarea [i era furioas` c` se l`sase
prins` proste[te acolo. |ncepu s` tremure când el se a[ez` pe mar-
ginea patului, deschise plicul [i \ncepu s` citeasc`. Curând, fa]a lui
se \ncord` [i zâmbetul amuzat se [terse.
– La asta chiar nu m-am a[teptat, se uit` el la ea. Pot s` te \ntreb
de ce? Care sunt motivele acelea care nu depind de dumneata?
– E ce-ceva personal, se \ncurc` ea.
– Atât de personal \ncât nu po]i s`-i spui [efului t`u de ce vrei
s`-]i dai demisia?
– Da, aproape c` scrâ[ni ea printre din]i.
El mototoli scrisoarea \n mân`.
– Mi-e team` c` nu \n]eleg, Christa. P`reai atât de fericit` [i chiar
tu mi-ai spus c`-]i place slujba asta.
TIMPUL IUBIRII 133

– Nu vreau s` vorbesc despre asta acum, ridic` ea din umeri,


colorându-se [i p`lind pe rând.
El se ridic` [i veni \ncet spre ea.
– Ce se \ntâmpl` cu tine, Christa? Nu-]i place sudul Fran]ei? Te
deranjeaz` ceva? |ncearc` s` m` faci s` \n]eleg de ce vrei s` pleci de
la firm`.
Ea se sim]i prins` \n capcan`, dar mai degrab` ar fi murit decât
s`-i spun` adev`rul.
– E... e ceva... Of, \]i tot spun c` e ceva personal [i nu \n]elegi!
– Deci chiar vrei s` pleci?
– Da, zise ea disperat`. Trebuie!
Christa \[i r`sucea nervoas` mâinile la spate, care o furnicau. El
nu reu[ea s`-i vad` decât jum`tate chipul ascuns de pletele dese de
p`r str`lucitor. Acum realiz` dintr-o dat` c` nu voia s` se \ntoarc`
la Londra s` caute o secretar` nou` [i s-o lase pe Christa s` plece
din via]a lui. {tia c` mai sunt [i alte secretare [i c` era doar o
chestiune de timp s` g`seasc` una, dar se obi[nuise cu ea, care avea
un talent excep]ional de a fi discret`, responsabil` [i plin` de tact.
Nu-l sup`rase decât o dat` când veniser` \ncoace. Se \ntreb` brusc
dac` nu cumva hot`rârea ei nu se datora felului \n care \i vorbise
atunci. De data asta spuse mai blând:
– Cred c` \n]eleg. Te-ai sup`rat pentru c` m-am r`stit la tine [i
nu doar o dat`. Recunosc, m-am cam enervat c` tot vorbeai de
Barbara [i nu \n]eleg de ce.
– O, nu e doar asta, n-ai cum s` \n]elegi. Nu pot, nu pot s`-]i
explic, strig` ea dezn`d`jduit`.
– Poate c` da, poate c` nu. Dar dac` \]i place s` lucrezi pentru
mine nu v`d de ce ]i-ai ales tocmai momentul [i locul `sta s` demi-
sionezi. |]i spun sincer, Christa, te potrive[ti cu mine [i nu vreau s`
te pierd.
Cuvintele acestea \i merser` drept la inim`. Era ceva s` vezi un
b`rbat ca el str`duindu-se s-o fac` s` se r`zgândeasc`. e uit`
recunosc`toare la el.
134 DENISE ROBINS

– Mul]umesc. Mul]umesc din suflet, dar tot trebuie s` plec.


– La naiba, se enerv` el. Dar de ce? De ce vrei s` m` pui acum
\n situa]ia de a c`uta pe altcineva pe care s` trebuiasc` s`-l \nv`] ce
are de f`cut. Tu tocmai \ncepusei s` te descurci de minune [i ziceai
c` ai \nceput s` \nve]i [i franceza. Dac` vrei s` [tii, chiar m` gân-
deam s` te \nv`] eu \n particular, pentru c` va fi foarte util s` [tii
dou` limbi.
Ea \[i sim]ea inima frânt` , dar era hot`rât` s` plece.
– Mi-e team` c` trebuie s` plec... v` rog, domnule Harrimay...
– „Domnule Harrimay...“ o \ntrerupse el cl`tinând enervat din
cap. Credeam c` \n afara biroului suntem prieteni [i c`-mi spui
Stephen.
– Probabil c` am f`cut... nu [tiu... eu trebuie... chiar trebuie s`
v` spun noapte bun`.
Dar el n-avea de gând s` lase lucrurile a[a. Nu \n]elegea de ce
hot`rârea ei de a demisiona \i d`duse o lovitur` atât de puternic`
\n amorul lui propriu. Tot ce realiz` e c` nu voia s` plece. O
sim]ea tremurând din cap pân` \n picioare. Ce naiba era a[a de
sensibil` [i de emotiv`? Nu era deloc ca celelalte. De fapt, ea nu-i
ceruse [i nu insinuase niciodat` nimic fa]` de el. Avea ceva foarte
virginal \n felul ei de a fi, ceva c neobi[nuit pentru fetele din ziua
de azi, se gândi el cinic, care [tiau prea bine ce vor.
– Nu sta acolo tremurând ca o frunz`, prostu]` mic` ce e[ti, \[i
pierdu el cump`tul.
Ea p`ru \ngrozit` [i se \ntoarse s` plece. Dar el n-o l`s`. Era mai
furios pe sine \nsu[i decât pe ea. Stephen, omul, artistul [i amantul
din el se treziser` pentru prima dat` dup` atâ]ia ani, cople[it de
sentimentele pe care le ar`tase numai Dorellei.
– La naiba, zise el din nou, tr`gând-o \n bra]ele lui [i
s`rutând-o ap`sat pe gur`, prin v`lul auriu de p`r, pe care \l
sim]ea m`t`sos [i frumos mirositor pe buzele ei dulci [i
extraordinar de seduc`toare.
TIMPUL IUBIRII 135

S`rutul lor se aprinse [i mai tare. Toat` fiin]a lui \ncepuse s`


tânjeasc` dup` nimfa aceasta \nv`luit` \n aur. O dorea [i voia s-o
fac` s` se r`zgândeasc` s` nu mai plece. Dar mai presus de toate
voia s` alunge expresia aceea de teroare de pe chipul ei.
Era atât de mic` \ncât bra]ele lui o cuprinseser` cu totul.
Ce era \n sufletul ei când sim]i pasiunea buzelor lui peste ale ei
nu putea fi descris. Parc` paralizase dintr-o dat` [i soarele \nsu[i
atinsese corzile \ntregii ei fiin]e. Era primul s`rut pe care-l primise
[i-l oferise vreodat`, dar \l d`du cu toat` foamea sufletului ei tân`r.
Instinctiv, bra]ele ei se \ncol`ciser` \n jurul lui [i intensitatea aces-
tui s`rut crescu atât de tare \ncât se temea c` o s` le[ine. Christa
gemu u[or, \[i l`s` bra]ele s` cad` [i scutur` tare din cap.
– O, nu! Nu! Nu!
El se controlase mai bine, dar fusese [i el aproape la fel de
cople[it de acel moment de revela]ie dintre ei.
– Las`-m` s` plec, \l implor` ea, \mpingându-l cu bra]ele neaju-
torate. El \i d`du drumul imediat. Scoase o batist` din buzunarul de
la piept [i [i-o trecu peste buze. Descoperea cu uimire c` tremura
[i asta nu i se \ntâmpla prea u[or.
Ea \[i luase obrajii \n mâini [i d`dea mereu din cap f`r` s`
rosteasc` un cuvânt.
– Christa, zise el, stai aici pe marginea patului [i hai s` vorbim.
– Nu, nu pot.
El râse scurt.
– Dormitorul meu [i ora dou` diminea]a nu sunt locul [i
momentul cele mai potrivite, nu?
– Of, nu m` mai lua atâta peste picior! Numai asta [tii s` faci! {i
n-ai avut nici un drept s` m` s`ru]i a[a, explod` ea brusc, privindu-l
cu obrajii \n fl`c`ri.
Stephen \i adres` dintr-o dat` o privire pozna[`.
– Nici tu n-ai avut nici un drept s`-mi r`spunzi a[a.
– O, cum po]i s` spui asta? protest` ea.
Expresia fe]ei lui se schimb`.
136 DENISE ROBINS

– Mie mi s-a p`rut grozav, ad`ug` el mai \ncet.


Ea se uit` la el cu ochii mari, care nu reu[eau s` \n]eleag`. Nu
mai tremura, dar tot corpul \i ardea.
– Te rog, las`-m` s` m` \ntorc la mine \n camer`, zise ea
aruncându-[i p`rul de pe frunte.
– Nu te-a[ opri s` faci ceva ce-]i dore[ti cu adev`rat.
– {tii c` trebuie, zise ea cu indignare.
– Bine. Dac` tu crezi c` a[a e mai decent, du-te [i \mbrac`-te [i
continu`m discu]ia jos, \n hol.
– De ce vrei s` mai vorbim acum?
– Tu n-ai nimic s`-mi spui?
– Nu m` mai deruta atât! se plânse ea legându-[i mai strâns
cordonul halatului \n jurul ei.
– Ascult`, Christa. {i eu sunt un pic derutat. Cum te-ai fi
a[teptat s` fiu dup` s`rutul `sta? Pentru tine chiar n-a \nsemnat
nimic?
Ea cl`tin` uluit` din cap.
– Sigur c` da. Dar pentru tine nu se poate s` fi \nsemnat prea
mult.
– Atunci,de ce crezi c` te-am s`rutat a[a? Crezi c` a fost doar o
\mbr`]i[are \ntâmpl`toare? Ceva de genul „ vreau s` r`mâi secretara
mea a[a c` e mai bine s` te s`rut“?
Culoarea din obrajii ei se scurse.
– Nu [tii decât s` râzi de mine. O, te ur`sc!
El veni mai aproape de ea.
– Nu, Christa, nu m` ur`[ti, zise el uluit de dorin]a de a o lua
din nou \n bra]e [i de a o p`stra acolo. Hai s` ne calm`m [i s`
gândim ca doi oameni maturi. Nici eu nu \n]eleg prea bine ce simt.
Probabil c` n-am nici un drept... Stephen se opri brusc, lovit dintr-o
dat` de un gând nea[teptat. Christa profit` de momentul lui de
sl`biciune ca s`-i arate for]a ei.
– N-am de gând s` m` \mbrac [i s` vin jos. N-avem nimic de
discutat, zise ea \ndreptându-se spre u[`.
TIMPUL IUBIRII 137

– Stai, a[teapt`...
Dar ea nu se opri.
– {i scrisoarea mea r`mâne valabil`. Vreau s` plec de la Parfum
Joyeux.
– A[teapt` un moment, zise el indignat. Nu po]i s` fii dulce [i
\n]eleg`toare cu un minut \n urm` [i apoi s` te por]i de parc` te-a[
fi insultat.
Ea se \ntoarse pe c`lcâie.
– Nu, n-am luat-o ca pe-o insult`. Mi-a pl`cut foarte mult s` te
s`rut, mul]umesc, zise ea cu o mândrie cam absurd`. Noapte bun`.
– Tu... dar nu mai continu`. Pentru prima oar` \n via]a lui,
Stephen era pur [i simplu perplex. Nu reu[ea s-o \n]eleag` [i \nce-
puse deja s` regrete c`-[i pierduse capul, \ns` [tia totodat` c` nu
voia s-o piard`, orice s-ar fi \ntâmplat.
Ar fi vrut s`-i mai cear` ni[te explica]ii sau m`car s` readuc`
rela]ia dintre ei \ntr-un stadiu mai pu]in \ncordat.
Dar u[a se \nchisese cu hot`râre \n spatele siluetei ei \n albastru.
– La naiba cu toate, zise el din nou, scuturându-[i ]igara \n
scrumier` [i turnându-[i un pahar de whisky pe care-l b`u cu sete,
pân` la ultima pic`tur`.
Capitolul 9

A doua zi diminea]`, Christa avu nevoie de mult curaj s` vin` \n


holul hotelului, unde stabiliser` s` se \ntâlneasc`.
Holul era aproape gol, dar era o diminea]` superb`, cu un cer
neasemuit de albastru, pe care urca un soare str`lucitor. |ns`
Christa nu vedea nimic din toate acestea. Dormise pu]in, avea
cearc`ne, dar nu se sim]ea obosit`, pentru c` era \ntr-o continu`
stare de surescitare psihic` de câteva ore. St`tuse \n pat cu ochii
deschi[i pân` când foamea [i setea o f`cuser` s` cear` un mic dejun
\n camer`, pe la opt diminea]a. Totul era haos \n mintea ei. Nu se
mai putea gândi decât la acele momente de vis petrecute \n bra]ele
lui, \n care r`spunsese la s`ruturile lui... s`ruturi delirante...,
s`ruturi nebune. Cât va tr`i avea s` [i le aminteasc`. Or s-o ajute s`
alunge mohoreala zilelor de singur`tate, sau dimpotriv` o vor
aduce \n pragul disper`rii? se \ntreba ea.
Probabil c` el le-a uitat deja sau le regreta. Barbara \i spusese \n
nenum`rate rânduri c` a[a sunt b`rba]ii, c` nu te po]i baza pe ei.
Ce-ar zice oare Barbara dac` ar afla ce se \ntâmplase? Nu, nu, nicio-
dat` nu trebuia s` afle, fiindc` asta ar \nsemna sfâr[itul prieteniei
lor. Barby va crede c` f`cuse tot ce-i st`tuse \n putin]` s`-i atrag`
aten]ia lui Stephen [i s-o \nl`ture pe ea din calea lui.
TIMPUL IUBIRII 139

Un alt gând la fel de oribil \i trecu prin minte. Poate c` acum o


dispre]uia [i era bucuros c` pleca de la firm`. Nu-[i f`cea iluzii, [tia
ce fel de rela]ii exista \ntre un b`rbat [i o femeie, mai ales \ntre un
director [i secretara lui, de exemplu. Dar n-avea de gând s` lase ca
a[a ceva s` intervin` \ntre ei. |l iubea prea mult [i voia ca el s-o
respecte. Oricum ar fi, continua ea s` se fr`mânte, se va bucura s`
m` vad` plecând. Nu putea s` uite c` \i spusese, chiar dac` \n
glum`, c` la urma urmelor \i r`spunsese la s`rut`ri.
Christa se plimba \n sus [i-n jos \ncercând s`-[i repete \n gând
ce avea s`-i spun` când \l va vedea. Dar Stephen nu ap`ru. La
\nceput nu se gândi prea mult c` \ntârzie, crezând c` voia s`
doarm` mai mult, \ns` pe urm` \[i f`cu griji. Christa [tia c` erau
a[tepta]i s` participe la ultima conferin]` de la Grasse \n dup`-amiaza
acelei zile.
Se \ndrept` spre recep]ie [i-l \ntreb` pe portar dac` putea s`
vorbeasc` la telefon cu domnul Harrimay.
– Un moment, v` rog, zâmbi el la simpatica englezoaic` din fa]a
lui [i se \ntoarse cu un plic pe care i-l \ntinse.
– Sunte]i m'mmselle Cooombe, nu-i a[a?
Christa sim]i c`-i st` inima \n loc când v`zu scrisul familiar al lui
Stephen. |ntinse \ncet mâna spre el, dând din cap c` da.
– Monsieur Harrimay a primit un telefon urgent la ora opt \n
aceast` diminea]` [i a plecat dup` aceea spre aeroportul din
Nisa.
Christei i se t`iar` picioarele. A[adar, plecase. Oare trebuia s` se
bucure c` a[a se evitase o \ntâlnire extrem de stânjenitoare? Nu,
Christa sim]ea c` \nnebune[te de disperare la gândul c` s-ar putea
s` nu-l mai vad` niciodat`. Se a[ez` tremurând [i \ncepu s` citeasc`.
Scrisoarea era scurt`.

Drag` Christa

Hai s` uit`m ce e mai bine s` fie dat uit`rii. Te rog s` nu la[i asta
sau orice altceva s` intervin` \n munca pe care o faci atât de bine la
Parfum Joyeux.
140 DENISE ROBINS

Vreau s` te duci la \ntâlnirea care are loc azi la Grasse, s` notezi


totul [i s`-mi aduci noti]ele la Londra. Sora mea m-a sunat s`-mi
spun` c` a avut loc un incendiu la birou. N-a fost chiar o catastrof`,
dar se pare c` cele mai afectate sunt biroul meu [i-al dumitale. Pun
pariu c-o s` fie nevoie s` c`ut`m mult printre hârtii [i s` le sort`m,
de aceea cred c` ajutorul dumitale va fi nepre]uit. Te sf`tuiesc s` iei
avionul spre Paris \n dup`-amiaza asta, apoi s` vii la Londra. Voi
rezerva un loc când voi ajunge la aeroport. De \ndat` ce ajungi la
destina]ie, anun]`-m`.

Al dumitale, S.H.

Scrisoarea aproape c`-i c`zu din mân` [i pulsul i se acceler`. La


a[a ceva nu se a[teptase. Toate preocup`rile ei personale se
risipir`, \nlocuite de grija pentru Stephen. Acesta nu-i d`duse
detalii, dar b`nuia c` focul se aprinsese \n timpul nop]ii. Cu sigu-
ran]`, prostu]ul de Billy, b`iatul de serviciu, care aduna mereu
chi[tocurile de ]ig`ri, le aprindea [i le arunca nestinse \n co[ul de
hârtii dup` ce tr`gea din ele, declan[ase incendiul. |l prinsese de
câteva ori f`când a[a [i-l avertizase c` putea s` dea foc la cl`dire.
Probabil c` focul mocnise \ncet \n timpul zilei [i noaptea se
aprinsese cu putere.
Christa reciti scrisoarea, \ncercând de data asta s` citeasc`
printre rândurile care se refereau doar la ei. Cuvintele acestea... „S`
uit`m ce e mai bine s` fie dat uit`rii“... erau criptice, dar pline de
\n]eles. {tia exact ce voiau s` spun`. A[a cum \[i imaginase [i ea,
Stephen voia s` uite momentul de r`t`cire din noaptea trecut`.
Cel pu]in, se gândi ea cu un zâmbet ironic, ridicându-se \n
picioare, a l`sat o cale de ie[ire pentru mândria ei, ajutând-o s`
treac` mai repede peste cele \ntâmplate. Trebuia s` nu mai vor-
beasc` niciodat` despre acel s`rut. El voia s` se \ntoarc` la birou [i
s`-l ajute, iar ea \l va ajuta. Doamne, ce u[urat` era!
Christa se duse la Grasse \mpreun` cu so]ii Roche, particip` la
conferin]`, apoi lu` prânzul [i se \ntoarse la Cannes s`-[i fac`
TIMPUL IUBIRII 141

bagajul de plecare. Dup`-amiaz` era la Paris [i pe la [apte seara


ajungea la Londra. De la aeroport, telefon` la birou. Din fericire,
circuitul func]iona, fiindc` Pat Westerham \i r`spunse.
– O, bun` seara domni[oar` Coombe. E \ngrozitor, camera
noastr` e toat` \nnegrit`. Ma[inile de scris au sc`pat ca prin
minune, dar multe dintre documente au ars [i totul e distrus de
ap`. Apa a f`cut cele mai mari pagube, nu focul. Noi suntem \nc`
aici [i ajut`m s` strângem lucrurile.
– Dar [eful e acolo?
– Da, e aici de câteva ore bune. S-a purtat stra[nic de frumos cu
noi. A zis de suntem de foarte mare ajutor.
– {i doamna Jacobs?
Pat chicoti.
– A f`cut grip` [i a r`mas la pat, a[a c` \n diminea]a asta ne-a f`cut
pl`cerea de a nu-[i face apari]ia pe aici. Mai vorbim, la revedere.
Christa se sui ner`bd`toare \n primul taxi, spre serviciu. Ajuns`
acolo, constat` c` liftul \nc` mergea [i c` doar etajul ocupat de
Parfum Joyeux fusese afectat. Acolo o izbi un miros de hârtie ars`
[i de lemn carbonizat. |ntr-adev`r apa, cu care pompierii stinseser`
focul distrusese mai mult decât focul \n sine.
Era trecut de opt [i Christa se gândi intrând \ncet \n biroul ei c`
toat` lumea plecase de mult. Aici era o mizerie [i mai mare, se
\ntrist` ea [i mai mult. Masa de scris, cutii, dosare, hârtii, toate erau
arse pe jum`tate sau \n \ntregime \ntr-un talme[-balme[ de
nedescris. Christa \[i scoase mânu[ile. U[a de sticl` din spatele ei se
d`du la o parte [i Stephen p`[i \n`untru.
Ar`ta surmenat de oboseal` [i, lucru neobi[nuit pentru el, era
murdar pe mâini [i pe c`ma[`. Avea cearc`ne mari sub ochi, dar
Christa observ` c` fa]a lui se luminase la vedea ei, ceea ce-i \nc`lzi
inima de bucurie.
– Hei, bun`, te-ai \ntors! exclam` el.
– Sigur c` da. Nu credeai c` mai vin?
El râse u[or, scoase un pachet de ]ig`ri [i-l \ntinse spre ea.
– Nu eram sigur. Vrei una?
Ea cl`tin` din cap c` nu-[i scosese p`l`ria [i pardesiul.
142 DENISE ROBINS

Cum \[i trecea mâna prin p`r ca s`-l prind` la spate, privirea lui
r`mase fascinat` de felul \n care str`lucea sub lumina fluorescent`
a neonului. Niciodat` nu putuse r`mâne indiferent la frumuse]ea
acestui p`r, se gândi el, amintindu-[i tulbur`tor de s`rutul lor din
diminea]a aceea.
Apoi \[i zise c` nu era nici momentul, nici locul potrivit pentru
asemenea amintiri. Stephen i se adres` pe un ton voit mai cordial:
– Uite cum arat` totul \n jur. Personalul a fost extraordinar.
Toat` lumea a muncit aici de azi diminea]`. Am mai salvat un pic
din lucruri, dar au mai r`mas hârtiile [i dosarele tale [i a[ vrea s` ne
uit`m prin ele s` vedem ce lipse[te [i ce mai putem recupera. {eful
de pompieri crede c` focul a pornit din \nc`perea \n care v`
preg`tea]i voi ceaiul.
„Exact de acolo de unde Billy gole[te co[ul de gunoi“ se gândi
Christa cu buzele strânse. Pun pariu c` idiotul acela mic e de vin`.“
Acum c` ce era mai greu trecuse, Christa vorbi cu aceea[i
c`ldur` ca el.
– O s` m` ocup imediat de ele. Bine c` nu e mai r`u. Presupun
c` toat` lumea a plecat acas`, nu?
– Mda..., zise el [i se a[ez` pe margunea biroului ei, \[i aprinse
o ]igar` [i se [terse pe fa]` cu o batist` murdar`. O durea inima s`-l
vad` atât de obosit [i de murdar. |i trezea un sentiment extraordi-
nar de tandre]e, dorin]a de a avea grij` de el.
– A ars totul \n camera aceea sau mai am cu ce s`-]i fac o cafea?
Ar`]i de parc` ai avea nevoie, zise ea spontanietate.
El râse.
– Ast`zi n-ai cum s` faci cafea. Dar stai lini[tit`, sunt bine. Am
nevoie doar de somn, a[a c` o s` m` culc devreme noaptea asta; \]i
dai seama c` eram \nc` treji [i vorbeam la ora trei azi diminea]`.
Ziua asta a fost un co[mar care nu se mai sfâr[ea [i cred c` [i tu e[ti
obosit`.
Christa se \nro[ise la fa]` [i ochii \ncepuser` s`-i str`luceasc`.
– Sunt gata s` m` apuc de treab`, zise ea.
– Mai bine ia o pauz` dragul meu copil [i pune-]i p`l`ria [i
pardesiul. Te invit la cin` \n ora[.
TIMPUL IUBIRII 143

– O, dar a[ vrea s` m` apuc acum de treaba asta...


– Nu fi prostu]`, o \ntrerupse el. E ora [apte, ba nu,
Dumnezeule, e mult mai târziu. Eu am o foame de lup [i tu
probabil la fel.
– Dar trebuie s` v` predau noti]ele de la conferin]`.
– N-am nici un chef acum pentru noti]e. Pune-]i haina [i
mergem la Prunier's, care e chiar lâng` apartamentul meu. Trecem
pe la mine s`-mi fac [i eu repede un du[ [i pe urm` mergem s`
mânc`m ceva [i s` st`m de vorb`.
Christa [ov`i doar o secund`. Doar era [i ea f`cut` din sânge [i
carne [i, \n ciuda tuturor complica]iilor, tânjea s` fie din nou cu el.
Spera din suflet s` poat` stabili o rela]ie formal`, [i prieteneasc` \n
acela[i timp.
Lui Stephen nu-i venea s` cread` cât de fericit se sim]ea [tiind-o
din nou al`turi de el pe fata aceasta. Pur [i simplu nu-[i revenea
din emo]ia acelui s`rut. Trebuia s` recunoasc`, el burlacul con-
vins, care jurase s` nu amestece niciodat` afacerile cu pl`cerea c`
acum era „mort“ tocmai dup` secretara lui. |n avion, \n
diminea]a aceea se gândise c` era o chestiune de apropiere fizic`
[i de pasiune care putea fi st`pânit`. Apoi \[i zise c` se \n[ela.
Ideea c` ar putea s-o piard`, s` ias` din via]a lui i se p`rea atât de
\ngrozitoare \ncât n-ar fi putut s-o suporte. Trebuia s` ia o
hot`râre, una drastic`.
Mâncau amândoi sporov`ind prietene[te despre Grasse, despre
Paris [i despre incendiu, dar str`duindu-se \n acela[i timp s`
salveze aparen]ele.
Când ajunser` la cafea, Christa se hot`r\ s` pun` piciorul \n prag
[i s` termine cu jocul `sta de-a v-a]i ascunselea.
– Trebuie s` te duci s` te culci Stephen. Ar`]i frânt de oboseal`
[i la fel m` simt [i eu.
|n timpul `sta, el \[i aprinse o ]igar` [i o studie cu aten]ie,
mu[cându-[i nervos buzele. Nu se mai sim]ise atât de agitat de mult
timp, de fapt de când \l p`r`sise Dorella.
– Ascult`, draga mea, zise el, doar n-ai de gând s-o ]ii mereu cu
aiureala asta c` pleci, nu-i a[a?
144 DENISE ROBINS

La fel de tulburat`, Christa cotrob`i prin geant` dup` pudrier`,


se uit` \n oglind` [i-[i tampon` col]urile buzelor cu un [erve]el.
Pulsul ei se acceler` din ce \n ce mai tare. Sim]ea c` urmeaz` \nc`
un moment delicat.
– Ba da, Stephen, trebuie s` plec.
– Dar te \nc`p`]ânezi mereu s` nu-mi spui de ce.
– Te rog, nu m` \ntreba. Las`-m` s` plec.
– Nu, zise el calm, n-am de gând s` te las.
– De ce? \ntreb` ea cu uimire. {tii doar c` o s` r`mân s` te ajut
s` strângi hârtiile [i a[a vei avea timp s` g`se[ti pe altcineva \n locul
meu.
Pe nea[teptate, Stephen sim]i o nevoie nest`pânit` de a-[i
elibera sufletul \n fa]a ei.
– Pentru c` vreau s` te c`s`tore[ti cu mine, veni r`spunsul lui.
Nici dac` ar fi c`zut o bomb` la picioarele ei, Christa n-ar fi fost
mai zguduit`. Sim]i cum o invadeaz` [i cum o \neac` un val de
c`ldur` [i de fericire imposibil de descris. Aproape c` nu mai putea
respira.
– M` iei peste picior, nu-i a[a? zise ea abia respirând.
Stephen zâmbi. Era la fel de naiv` [i de modest` ca \ntotdeauna.
– Oare? Crezi c` cer \n fiecare zi o fat` \n c`s`torie doar ca s` m`
distrez pu]in?
– Dar nu se poate s` vrei s` te c`s`tore[ti cu mine!
– Te avertizez, zise el mu[cându-[i u[or buza, c` n-am de gând
s` stau aici [i s` te ascult debitând cu modestie motivele pentru
care marele Stephen Harrimay nu se poate c`s`tori cu tine. Of,
Doamne, devii a[a de plictisitoare când \ncepi cu chestii de-astea!
– |nseamn` c` nu vrei s` te c`s`tore[ti cu cineva atât de plictisi-
tor ca mine, izbucni ea prompt.
– To]i avem defecte draga mea, dar am s` te vindec eu de el.
Christa tot nu-[i revenise din starea de [oc pe care i-o provocase
cererea lui. Se uita la b`rbatul acesta frumos [i zâmbitor din fa]a ei
[i \ncerca s` g`seasc` o explica]ie. De ce,c` doar nu era nici pe
departe la fel de atr`g`toare c` Felise ori Barbara, sau sute de fete
ca ele?
TIMPUL IUBIRII 145

El z`ri umbra care trecuse pe fa]a ei [i ridic` un deget


amenin]`tor spre ea.
– Nu uita, f`r` complexe de inferioritate.
– Dar de ce, de ce m-ai ales pe mine, Stephen?
– Scumpa mea, \nceteaz` s` mai diseci [i s` analizezi atâta. A[a
sunte]i voi, femeile. Nici eu nu \n]eleg prea bine, dar [tie oare
cineva de ce doi oameni se \ndr`gostesc dintr-o dat` unul de
cel`lalt? Pur [i simplu e privirea din ochii lor, scânteia aceea elec-
tric`, o magie care se na[te \ntre ei. E inexplicabil [i nu vreau s`
caut mai departe de ce. S-a \ntâmplat [i atât. {i trebuie s` recuno[ti
[i tu c` ceea ce s-a petrecut azi noapte, adic` azi diminea]`, a fost
magic.
Christa cl`tin` \ncet din cap.
– Nu crezi [i tu acela[i lucru? \ntreb` el \ngrijorat.
Ea deschise ochii mari, str`lucitori de emo]ie.
– Ba da, ba da, sigur c` [i eu am sim]it la fel.
– M` iube[ti? \ntreb` el cu tandre]e.
|nc` o dat`, ea nu [tiu ce s` r`spund`. Nimic \n lumea asta nu
[i-ar fi dorit mai mult decât s` iubeasc` [i s` fie iubit` de b`rbatul
acesta, dar pe urm` trebuia s` se \ntoarc` la Barbara [i s`-i spun`,
iar ea ar fi considerat totul drept un act de tr`dare din partea pri-
etenei ei. Pe de alt` parte, poate c` Stephen va regreta gestul lui [i
se va plictisi de ea.
Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, acesta se aplec` spre ea peste
mas` [i-i lu` mân` \ntr-a lui.
– Adorabila mea Christa, nu fi a[a de speriat` [i r`spunde-mi.
M` iube[ti sau nu?
– Da! zise ea colorându-se ca un bujor. Da, da, da! {tii bine c`
da.
El r`sufl` u[urat [i-i strânse mâna cu putere.
Bun, aveam eu o b`nuial`, dar nu \n]eleg de ce te-ai \nc`p`]ânat
atâta s` nu recuno[ti, prostu]` mic` ce e[ti.
– Mereu \mi spui a[a. Nu po]i fi \ndr`gostit de mine.
– Iar \ncepi, o preveni el.
Ea se d`du b`tut`.
146 DENISE ROBINS

– Bine, n-am s` mai spun niciodat` ceva de genul `sta. Tu chiar


m` iube[ti, trebuie s` m` iube[ti, altfel n-ai fi vrut s` te c`s`tore[ti
cu mine, iar eu ador [i urma pa[ilor t`i. Te-am adorat din prima zi
când te-am v`zut.
Stephen se l`s` pe spatarul scaunului, mai fericit ca niciodat`.
– Iar eu sunt nebun dup` tine, Christa. Te iubesc cu disperare
[i n-am s` te mai las s` lucrezi pentru mine. Am s` caut o alt`
secretar`.
– A[ muri de gelozie, a[a c` a[ prefera s` fac mai departe acela[i
lucru.
– Nu trebuie s` faci nimic, draga mea. O dat` ce vei deveni
doamna Harrimay vei fi mult prea ocupat` s` ai grij` de c`minul nos-
tru. Acum ia ni[te noti]e, domni[oar` Coombe, ultimele. Bag`-le \n
c`p[orul dumitale, dat fiind c` n-ai nici pix nici foaie de hârtie la
\ndemân`.
– Cum s` nu! zise ea sco]ându-le din geant`.
El \[i acoperi ochii cu mâna.
– Curând, o s` \ncep s` cred c` e[ti al naibii de eficient`, prea
bun` ca s` m` ridic la nivelul t`u ca so].
– {tii bine c` nu-i adev`rat.
{tia, cum s` nu. Dar Stephen mai [tia [i c` Julia nu va fi deloc
\ncântat` de hot`rârea lui [i c` Felise \l va ur\. La Barbara nici m`car
nu se gândea, pentru c` nu avea nici cea mai mic` idee despre cum
st`teau lucrurile acas` la familia Lane.
Stephen \i zâmbi Christei [i continuar` s` vorbeasc`. Mai târziu
o conduse acas` [i-i spuse, dup` ce o f`cu s` retr`iasc` din nou
fiorul s`rutului lor, din diminea]a aceea la Cannes.
– Ne vedem mâine la birou, dragostea mea. Noapte bun` [i
mul]umesc pentru c` m` iube[ti. E[ti o dulcea]`, e[ti exact fata
pe care mi-am dorit-o \ntotdeauna. P`cat c` mi-a luat atâta timp
ca s`-mi dau seama.
Capitolul 10

De-abia târziu, a doua zi, Christa avu timp s` treac` pe la m`tu[a


ei, pe care o g`si singur` acas` citind ziarul de diminea]`. O
\mbr`]i[` cu c`ldur` [i o invit` s` ia loc.
– Ce bine \mi pare s` te v`d din nou, fata mea. Credeam c` o s`
r`mâi [i \n weekend acolo, p`cat c` ai avut o vacan]` a[a de scurt`.
Eu [i Barbara am citit despre incendiu \n ziare. Au fost pagube
mari?
Cele dou` femei continuar` s` vorbeasc` despre incendiu la
o cea[c` de ceai. Christa se temea de momentul când va trebui
s`-i spun` doamnei Lane despre minunata [i nea[teptata cerere
\n c`s`torie. O ap`sa \ngrozitor gândul c` trebuia s`-i dea astfel
o lovitur` mortal` celei mai bune prietene a ei, pe care o iubea
nespus.
Doamna Lane \i arunc` o privire [i se gândi c` biata fat` era
foarte obosit`, c`ci avea cearc`ne sub ochi.
– Nu s-ar spune c` ]i-a priit prea tare c`l`toria asta. Cred c` ai
muncit tot timpul [i n-ai avut nici un pic de timp s` te bucuri [i tu
pu]in de soare.
– Nu, \ntr-adev`r, n-am avut, dar totul a fost fascinant, atât cât a
durat.
148 DENISE ROBINS

Doamna Lane \[i aprinse o ]igar` ca de obicei [i-i zâmbi Christei,


dorind s` afle totul despre Paris [i despre sudul Fran]ei. Peste câteva
clipe, de afar` se auzir` pa[ii Barbarei. Christa sim]i c`-i vine r`u.
Barbara n`v`li \n`untru, mai frumoas` [i mai plin` de energie ca
niciodat`.
– Te-ai \ntors scumpete? Ce p`cat c` n-ai mai putut sta la
Cannes. Abia a[teptam s` te \ntorci s`-mi spui... [tii tu ce, zise ea cu
un zâmbet plin de \n]elesuri, luând-o pe Christa de bra] [i con-
ducând-o afar` din buc`t`rie. Vino la mine \n camer` s` m` schimb
[i eu [i pe urm` s` vorbim pân` nu mai putem.
Christa o urm` f`r` tragere de inim`. |n urma lor, doamna Lane
o anun]` pe Barbara c` domnul Jorgensen o sunase mai devreme
[i-o rugase s`-i telefoneze \n dup`-amiaza aceea.
Barbara \[i d`du capul pe spate [i chicoti:
– Danezul `sta e prins deja. O s`-i dau un telefon mai târziu.
Acum, hai s` discut`m despre „el“. Ai f`cut ce ]i-am cerut? O s` ne
vedem curând? Ai f`cut vreo \n]elegere, ceva? Abia a[tept s`-mi
poveste[ti.
Christa se \ng`lbeni. „Doamne, se gândi ea, cum am s` pot s`-i
spun oare“?
– Ce-i cu tine? E[ti cam t`cut`. }i-a dat mult de lucru, pisoia[?
– Nu, r`spunse Christa \ncet.
– Ai v`zut-o pe \ngâmfata aia de Julia Roche la Paris?
– Nu e \ngâmfat` deloc, s` [tii, se gr`bi Christa s-o apere pe cea
care \n curând avea s` devin` cumnata ei. Doamne, nu-i venea s`
cread` c` putea fi adev`rat!
– Cum e Coasta de Azur? Ce tare te-am invidiat c` ai putut s-o
vezi. Dar acum poveste[te-mi ce i-ai spus [i ce-a zis el despre mine.
Christa se gândi c` n-are voie s` fie la[` [i \ncepu, mai alb` ca varul:
– Barby, mi-e team` c` o s` te [ocheze pu]in ceea ce am s`-]i spun...
Adic` n-ai ob]inut nimic de la el? \ntreb` ea \ncetând brusc s`
mai zâmbeasc`.
Christa \[i umezi buzele care i se uscaser` de emo]ie.
TIMPUL IUBIRII 149

– Nu, dar s` [tii c` am f`cut tot ce am putut...


– I-ai dat de \n]eles c` vreau foarte mult s` ne mai \ntâlnim, c`
m` intereseaz` persoana lui?
– O, Barby, te rog...
– Nu \ncepe s`-mi faci din nou moral` c` m` ]in de capul lui!
Dup` unii b`rba]i chiar trebuie s` te ]ii, dac` vrei s` faci ceva [i
Stephen e unul dintre ei.
– Barbara, dar el nu ]i-a dat niciodat` de \n]eles c` l-ai interesa
[i altfel decât ca model!
– Ei da, [i ce dac`? Oricum, cred c` m-ai l`sat balt`! Sunt sigur` c`
nici m`car n-ai \ncercat! Dar s` [tii c` atâta timp cât nu faci ce ]i-am
spus po]i s`-]i iei adio de la prietenia mea. Acum c` e[ti secretara
lui puteai s` faci \n a[a fel \ncât s` ne combini, dac` voiai cu
adev`rat. Dar n-ai vrut!
Christa se ridic` \n picioare.
– Ei bine nu, cel pu]in nu acum. Am \ncercat la \nceput, dar
totul s-a schimbat [i cu cât afli mai repede, cu atât mai bine.
– S` aflu ce?
– Trebuie s` m` crezi c` eu n-am f`cut nimic \n sensul `sta. E
ultimul lucru la care m-a[ fi a[teptat vreodat`, \]i jur. Pur [i simplu
s-a \ntâmplat!
– Zi odat` ce-ai de spus! f`cu Barbara cu buzele strânse.
– Stephen m-a cerut \n c`s`torie, rosti Christa dintr-o
r`suflare.
Se sim]ea de parc` tocmai ar fi tras un foc de arm` \n dormi-
torul \ngust. Christa era atât de \ngrijorat` pentru prietena ei \ncât
\i fu fric` s` n-o vad` le[inând [i \ntinse mâna s-o sprijine.
– Draga mea, te rog s` nu-]i imaginezi cumva c` am \ncercat s`
pun mâna pe el. N-am avut niciodat` nici cea mai mic` idee c` s-ar
putea \ndr`gosti de mine. Pur [i simplu mi s-ar fi p`rut imposibil.
Tu [tii ce p`rere am eu despre mine. Nu mi-a venit s` cred atunci
când l-am auzit. Dar el chiar vrea s` ne c`s`torim [i cât se poate de
curând.
150 DENISE ROBINS

Barbara continua s` r`mân` tacut`. Inima Christei tres`ri. Putea


s` prevad` deja una dintre cele mai grozave reac]ii din partea
Barbarei. Ar fi vrut ca Stephen s` fie acolo, s-o ]in` de mân`, s-o apere.
– Tr`d`toareo! url` Barbara cu o voce melodramatic`.
Christa se f`cu stacojie.
– Barbara, pentru numele lui Dumnezeu!
– {arpe tr`d`tor ce e[ti!
– N-ai nici un drept s` spui asta. Nu te-am tr`dat, jur pe
Dumnezeu. Imediat ce m-am urcat \n avionul acela am \ncercat
s`-l fac s` \n]eleag` c`-l placi foarte mult, iar el mi-a cerut s` tac.
– Sau mai degrab` ai \ncercat s`-l ob]ii numai pentru tine?
– Nu te las s` spui a[a ceva. Nu-i corect.
– De parc` ai [ti ce \nseamn` asta.
Barbara devenise de-a dreptul isteric`, ]ipând c` n-avea s-o ierte
niciodat`.
– Barby, chiar n-am avut ce s` fac, nu \n]elegi? Ce po]i s` faci
dac` un b`rbat nu se poate \ndr`gosti de tine?
– De la \nceput ai \ncercat s`-l ademene[ti pentru tine. Te-ai
pref`cut tot timpul!
– Nu-i adev`rat. }i-am spus c` n-am crezut nici un moment c`
pot s` concurez cu tine. {tii bine c` \ntotdeauna ai fost pe primul
loc când era vorba de b`ie]i, iar eu m` bucuram pentru tine. {tiam
c` e[ti cea mai frumoas` [i am fost [i eu foarte surprins` s` aflu c`
s-a \ndr`gostit de mine.
Barbara \i adres` o privire plin` de ur`.
– |ntr-adev`r, nu-i de miare. Nu cred c` tipul `sta e \n toate
min]ile. De parc` tu ai fi o so]ie bun` pentru el.
Christa se cl`tin` [i se l`s` s` cad` pe pat, \mpreunându-[i
mâinile pe fa]a care-i ardea.
– Strici tot ce mi se \ntâmpl` mai frumos. E[ti urâcioas`, Barby.
– Ce-ai vrea s` fac? S`-]i urez sincerele mele felicit`ri? Unii
oameni au ni[te gusturi ciudate [i el e unul dintre ei. M-ai s`pat pe
la spate tot timpul [i ai reu[it de minune, te felicit.
TIMPUL IUBIRII 151

– De câte ori vrei s`-]i mai spun c` n-am f`cut asta? {i el n-a fost
niciodat` al t`u. M-am \ndr`gostit de el \n acela[i timp cu tine, dar
n-am spus nimic fiindc` [tiam c` e absurd s`-mi \nchipui c` s-ar
uita vreodat` la mine.
Barbara deveni zeflemitoare. Christa nu mai rezista. Fuseser`
foarte bune prietene [i nu voia ca Barbara s` fie nefericit` din cauza
ei, dar nu mai putea continua.
– |mi pare nespus de r`u c` tu crezi asta. Mai bine s` termin`m
cu discu]ia asta, zise ea \ndreptându-se spre u[`. Probabil c` vrei
s`-mi iau la revedere de la tine [i de la m`tu[a Cath [i s` nu mai vin
niciodat` pe aici.
– Corect.. Du-te [i m`rit`-te cu [eful t`u putred de bogat ca s`
pui mâna pe tot ce-ai vrut [i pe m`mica [i pe mine las`-ne \n plata
Domnului. A[a o s` fii consecvent` cu ce mi-ai f`cut mie.
– Barby! exclam` Christa, \ngrozit`.
|n secunda urm`toare, doamna Lane intr` val vârtej pe u[`.
– Barby, scumpo, pentru numele lui Dumnezeu ce ai de strigi
a[a? Se aude pân`-n strad`.
Tremurând, \ntr-un nou acces de isterie, aceasta \ntinse un
deget acuzator spre Christa.
– Felicit-o pe ea, hai, d`-i drumul! S`rut-o pe draga ta Christa
cea bun` pe care ai dat-o mereu ca exemplu fa]` de Barbara cea rea.
Pref`cuta asta mi l-a luat pe singurul b`rbat care m-a interesat
vreodat` cu adev`rat. O ur`sc, [i pe ea [i pe el. V` ur`sc pe to]i. O,
a[ vrea s` fiu moart`.
– Ce naiba s-a \ntâmplat Chris? Ce vrea s` spun`? De care b`rbat
vorbe[te?
– M`tu[` Cath, l`sa]i-m` s` v` explic, \ncepu Christa.
– O, ho, ho, hohotea Barbara, am s` m` sinucid, o s` vede]i voi.
Am s` \nghit un tub de pastile. Jur c` n-am s` tr`iesc s-o v`d pe
Christa doamna Harrimay.
Doamna Lane p`li.
152 DENISE ROBINS

– Christa, ce vrea s` spun``? O s` te m`ri]i cu domnul


Harrimay?
– Nu e o veste prea pl`cut` \n situa]ia asta, zise Christa \ncet.
Dar adev`rul e, m`tu[` Cath, c` Stephen m-a cerut asear` \n
c`s`torie. N-am avut nici cea mai mic` b`nuial` c` m-ar iubi, dar se
pare c` asta e realitatea. N-am avut ce s` fac. Eu \l ador [i \ntot-
deauna l-am adorat. Dar crede]i-m`, n-am \ncercat niciodat` s`-l
\ndep`rtez de Barbara. Ea [i-a imaginat toat` povestea asta doar
pentru c` s-au \ntâlnit de dou` ori ca s`-i pozeze [i au ie[it o sear`
\n ora[.
Doamna Lane cl`tin` din cap confuz`. Un singur lucru
\n]elegea, c` fiica ei spunea ni[te enormit`]i [i redevenea
isteric`.
Era sigur` c` fiica ei adoptiv` nu era a[a cum spunea Barbara [i
\n sufletul ei se bucura pentru ea, dar nu putea s-o arate \n astfel
de momente. Se l`s` pe pat [i \ncerc` s-o calmeze pe Barby. Dar ea
o \mpinse deoparte, se ridic` \n picioare [i se uit` la Christa cu fa]a
[iroind de lacrimi amare.
– Te avertizez c` dac` te m`ri]i cu el am s` m` sinucid.
Christa nu [tiu ce s` mai zic`. R`mase nemi[cat`, \ntr-o stare de
[oc, nespus de nefericit`.
Doamna Lane o trase de mân` afar` din camer`.
– Las-o \n grija mea, Chris. O s`-[i revin`, nu-]i face griji. {tii
cum dramatizeaz` ea din orice. O s`-]i spun` mai târziu c`-i
pare r`u. Du-te [i f`-i un ceai scumpo, [i o s` \ncerc s-o
lini[tesc.
– V` rog, m`tu[ic`, s` m` crede]i c` n-am vrut s-o r`nesc.
– Stai lini[tit`, draga mea, [tiu c` nimic din ce a spus nu e
adev`rat. M` bucur pentru tine [i Dumnezeu s` te binecuvânteze,
feti]a mea.
O s`rut` pe amândoi obrajii [i o \mbr`]i[` strâns.
– Când Barby o s` se simt` mai bine, trebuie s` vii s` ne
poveste[ti totul. Te \ntâlne[ti cu el \n seara asta?
TIMPUL IUBIRII 153

– Da.
– S` te sim]i bine [i s` nu la[i toat` cearta asta s`-]i \ntunece
bucuria. {i s`-i spui domnului Harrimay c` a[ dori s`-l cunosc.
– El vrea s` vin` s` v` vad`, dar \n situa]ia asta... O \n]eleg pe
biata Barby [i n-am s` m` sup`r pentru cuvintele spuse la mânie.
– A[a, draga mea. {tii cum e ea, \[i pierde u[or controlul, exact
ca taic`-su, fie-i ]`râna u[oar`. Dar, ca [i el, e bun` la suflet.
Christa cobor\ s` fac` ceaiul. Era \ngrijorat` pentru Barby, dar
oricât de mult ar fi ]inut la ea, nu putea s` \mping` sacrificiul pân`
la a nu se mai c`s`tori cu Stephen din cauza ei. Ar fi fost nedrept [i
fa]` de ea [i fa]` de el. {i a[a cum spusese [i m`tu[a Cath, Barbara
nu va fi niciodat` \n stare s` ia o supradoz`. |ns` pân` [i gândul era
\ngrozitor.
|ncet, \ncet, unele din cuvintele prietenei ei \i sfredeleau tot mai
adânc minteaea. Oare Stephen nu f`cuse o alegere bun`? Nu cumva
nu era so]ia potrivit` pentru el?
|n Rolls Royceul care venise s-o ia de acas`, Christa nu se mai
putea bucura de fericirea care d`duse peste ea. Tot luxul acesta
care de acum \ncolo putea deveni obi[nuin]` nu avea asupra ei
impactul necesar spre a-i risipi \ngrijorarea.
Capitolul 11
Christa nu putu s`-i spun` nimic despre Barbara lui Stephen,
dar \n prezen]a lui se destinse. Acesta vorbise \n diminea]a aceea
cu sora lui [i-i comunicase vestea mariajului. Julia se ar`tase con-
trariat` la \nceput, dar fiindc` ]inea la fratele ei [i-[i dorea s` fie
fericit, cedase [i promisese c` o va accepta pe Christa \n familie.
Stephen \[i ar`tase dorin]a de a o cunoa[te [i el pe m`tu[a Cath
[i propuse s` le invite \mpreun` \n ora[, pe ea [i pe Barbara, a doua
zi, duminic`. Christa aprob`, f`r` prea mult entuziasm.
Duminica obi[nuia s`-i preg`teasc` m`tu[ii Cath micul dejun, ca
s`-i dea [i ei r`gaz s` se odihneasc` mai mult. |ntr-o astfel de zi,
Barbara st`tea \n pat pân` la prânz. Dar \n diminea]a aceea doamna
Lane nu fu doar rece [i politicoas` cu Christa, ci chiar aspr`.
– Dar m`tu[ic`, ce s-a \ntâmplat? Ce-am f`cut?
Doamna Lane nu r`spunse imediat. }inea mult la Christa, dar
avusese o noapte \ngrozitoare cu Barbara, cea mai urât` de când se
[tia [i nu trecuse f`r` urme. Voia s` fie corect` fa]` de amândou`,
dar Barby era sânge din sângele ei, al ei [i al lui Oliver Lane.
– Christa, s` [tii c` n-am \nchis un ochi toat` noaptea. Am stat
mereu lâng` ea [i m-am \ngrozit de ce-a putut s` spun` despre tine.
Dar acum n-are rost s` ne gândim la asta. Tu o s` te m`ri]i curând
[i o s` ie[i din via]a noastr`, iar Barby va trebui s` \nve]e s-o accepte.
Christa \ncepuse s` tremure de disperare. Le iubea pe cele dou`
din toat` inima [i nici m`car gândul la iubirea lui Stephen nu putea
TIMPUL IUBIRII 155

s`-i mai aduc` alinare. |ncepu s` plâng`. Doamna Lane o lu` \n


bra]e [i plânser` \mpreun`.
– M`tu[ic`, Barby trebuie s` m` \n]eleag`, trebuie... O s` m`
duc chiar acum la ea [i-am s-o fac s` gândeasc` ra]ional.
|ntotdeauna am reu[it.
Tocmai atunci sun` telefonul. Era Henrik Jorgensen, sculptorul
danez care era v`dit interesat de frumoasa Barbara, mai ales c`
tân`ra p`rea indiferent` fa]` de el. R`spunse Christa [i, de[i nu o
cuno[tea decât din spusele lui Stephen, danezul o felicit` c`lduros
pe viitoarea so]ie a prietenului s`u. Doamna Lane o chem` pe
Barbara la telefon, apoi se retrase \mpreun` cu Christa la buc`t`rie,
a[teptând s` vad` ce se mai \ntâmpl`, ne\ndr`znind s` spere prea
mult. Prin pere]ii sub]iri se auzi vocea plin` [i catifelat` a Barbarei.
– Frumos din partea dumitale, domnule Jorgensen... o bine,
dac` insi[ti, Henrik! Nu, nu pot s` spun c` am mai fost acolo... nu,
n-am v`zut nici cazionul, nu, nici... Nu [tiu c` s`-]i spun, Henrik, n-a[
prea vrea... Dac` m-ai vedea acum, n-ai mai spune a[a. Ar`t
\ngrozitor... Prostii, sunt convins` c` sunt o mul]ime de fete mai
frumoase decât mine \n Copenhaga, se alint` ea.
|n vremea asta Christa, se ruga la Dumnezeu ca Barby s` accepte
invita]ia lui Henrik.
„Doamne, f`-o s` accepte, Doamne! Vreau s` fiu fericit`, dar
vreau ca [i Barby [i m`tu[ica s` fie“.
Barbara n`v`li \n buc`t`rie, gândindu-se c` \ntr-adev`r, n-ar fi r`u
s` ias` \n ora[. Doamna Lane tocmai \ncepuse s` spun` ceva, când
Barbara o \ntrerupse, a[ezat` ostentativ cu spatele spre Christa.
– Nu vreau s` aud v`ic`reli despre ce am sim]it eu azi noapte.
Dac` vrei s` [tii, chiar am avut de gând s` m` sinucid, dar pe urm`
m-am gândit c` nici Stephen Harrimay, nici Christa, mai ales
domni[oara Christa Coombe, nu merit` s` mor pentru ei. Henrik
vrea s`-mi ofere o zi agreabil` [i m` gândesc s` nu-l refuz. E un
b`rbat bine [i am auzit c` provine dintr-o familie bine cunoscut`.
Mi-a zis deja c` [i-ar dori s`-l cunosc pe b`trânul lui tat`. S-ar putea
s` las \ncolo [i Golling [i tot [i s` plec la Copenhaga. M-am s`turat
pân`-n gât de magazinul `la [i de toat` lumea din casa asta.
– Draga mea, eu n-am s` m` pun \n calea ta, zise trist doamna
Lane, amintindu-[i c` mai auzise cândva aceste cuvinte de la
altcineva care-i fusese la fel de drag.
156 DENISE ROBINS

Barbara p`r`si buc`t`ria ca o regin` tragic`, iar Christa r`mase


s-o consoleze cu devotament pe m`tu[ica ei.
Barbara cobor\ mai târziu, purtând un costum care-i venea de
minune, cu o e[arf` la gât. Mama ei o privi admirativ, iar Christa \i
\ntinse mâna zicând:
– Chiar ar`]i superb, Barbu. Nu vrei s` dai mâna [i s` fim din
nou prietene?
Barbara \i \ntoarse spatele f`r` s`-i r`spund`, dar Christa nu se
d`du b`tut`.
– Ascult`, [tii c` n-am vrut niciodat` s`-]i fac nici cel mai mic
r`u. {tii bine. Stephen o s` vin` mai târziu s` m` ia [i vrea s` veni]i
cu noi [i tu [i m`tu[ica. Putem s`-l lu`m [i pe Henrik [i s` ne sim]im
bine \mpreun`.
Din nou t`cere.
– Haide Barby, interveni doamna Lane. Ar fi a[a de frumos s` fi]i
din nou prietene.
Barbara se \ntoarse [i-o privi pe Christa din cap pân`-n picioare
cu un dispre] nem`surat.
– Da, c` parc` s-a purtat ca o prieten`. {i ce crede, c` un prânz
acolo \mpreun` o s`-mi fac` mie pl`cere? Eu s`-l v`d pe Stephen
]inând-o de mân`!
– Ei, las` Barby, c` [i domnul Jorgensen ar putea s` te ]in` pe
tine, rosti doamna Lane, f`r` tact, dar bine inten]ionat`.
– Sunt sigur` c` asta spera]i amândou` s` se \ntâmple, zise
Barbara sup`rat`. A[a i-ar mai lini[ti con[tiin]a Christei.
– E[ti hot`rât` s` fii nesuferit` [i nedreapt`. Nu vreau s` te v`d
cuplat` cu nimeni, vreau doar s` te [tiu fericit`.
– Vai, e[ti generozitatea \n persoan`, o zeflemisi Barbara.
De data asta, Christa se sup`r` [i f`cu o mi[care s` plece, dar se
r`zgândi citind durerea de pe chipul doamnei Lane. Se hot`r\ s` nu
mai vin` pe acolo decât atunci când [tia c` e singur`. Barbara plec`
[i Christa \ncerc` s-o conving` pe m`tu[ic` s` vin` cu ei, dar aceasta
se scuz`, spunând c` dorea foarte mult s`-l cunoasc` pe domnul
Harrimay, dar c` nu se sim]ea \n stare s`-l \ntâlneasc` \n ziua aceea.
Christa o \n]elese [i nu mai insist`.
Capitolul 12

Stephen \i oferi Christei un medalion \ncrustat \n aur cu chipul


mamei lui [i o hain` de blan` care o l`s` pe Julia mut` de uimire.
Christei \i fur` prezentate cele mai apropiate rude ale lui Stephen
[i toate o primir` \ncântate pe viitoarea so]ie a lui Stephen. Julia
\ns`[i \[i d`du seama c` pentru Stephen era mult mai potrivit` o
so]ie priceput` [i plin` de tact, precum Christa, \n loc de tempera-
mentala Felise [i sfâr[i prin a o pl`cea foarte mult. Curând,
devenir` chiar bune prietene.
Noiembrie trecu. |ntr-o zi, dup` ce Christa [i Stephen
d`duser` o petrecere \n onoarea logodnei lor, Stephen primi un
telefon de la Henrik Jorgensen. Acesta o anun]a pe Christa c`
doamna Lane suferise ceva, probabil un atac de cord [i c` fusese
internat` la un spital din apropiere. El [i Barbara abia se \ntor-
seser` de la spital [i doamna Lane \ntrebase de Christa. Christa
nu ezit` o clip`. |n drum spre Green Wood, \i povesti lui Stephen
ce se \ntâmplase \ntre ea [i prietena ei [i-l rug` s` n-o judece prea
aspru pe Barbara.
– Nu fi sup`rat pe ea, te rog. Cred c` a suferit [i ea destul.
El \[i \ncrunt` sprâncenele, dar nu putu r`mâne \ncruntat prea
mult timp \n fa]a generozit`]ii [i tandre]ei ei.
158 DENISE ROBINS

Când intrar` \n cas`, Barbara abia \i arunc` o privire lui


Stephen. El rosti câteva cuvinte de p`rere de r`u, apoi se \ndrept`
spre Henrik [i \ncepur` s` vorbeasc` amândoi \n [oapt`.
Barbara p`ru c` se frânge \n dou` \n bra]ele primitoare ale
Christei. Nu mai era Barbara cea rece [i dispre]uitoare, ci fata cald`
[i iubitoare pe care o [tia Christa.
– Oh, Chris, Chris! exclam` ea izbucnind \n lacrimi.
– Vino sus, draga mea, zise ea conducând-o pe prietena ei \n dormitor.
Mai \ntâi aprinse focul \n [emineu, apoi se uit` la Barbara, care
st`tea pe pat cu capul \n mâini.
– Cum se simte m`tu[a?
– Acum m-am \ntors de la spital. Mama [i-a rec`p`tat
cuno[tiin]a, dar medicii spun c` atacul a fost destul de grav.
Christa se a[ez` lâng` ea [i-[i trecu un bra] \n jurul ei.
– Cât de grav?
– Ei zic c-ar fi o tromboz` coronarian`. Cred c` e ceva ereditar,
fiindc` [i bunica a murit la fel.
– M`tu[a Cath n-o s` moar` a[a curând, stai lini[tit`. O s` se fac`
bine [i o s` se \ntoarc` acas`.
M` simt \ngrozitor, fiindc` [tiu c` din vina mea s-a \mboln`vit.
Am crezut c` mor când am g`sit-o \ntins` pe podea. M-am purtat cu
ea \ngrozitor \n ultimul timp. {i cu tine la fel. Mama a fost tot tim-
pul \ngrijorat` din cauza mea, nu s-a odihnit deloc [i a muncit tot
timpul. Vai, sunt oribil`, m-am purtat oribil fa]` de amândou`, mi-am
omorât mama.
Christa o \mbr`]i[` din tot sufletul.
– Nu fi prostu]`, draga mea. Cum s-o omori pe m`tu[ica? L-am
auzit pe Stephen vorbind cu Henrik [i zicea c` starea ei nu e critic`.
– Dar m-am purtat atât de urât cu tine... Asta a f`cut-o pe mama
s` sufere.
– Nu te mai gândi la asta, te rog. Atâta timp cât m`tu[ica \[i
revine, la ce bun s` ne mai gândim la ce-a fost? Acum o s` fim din
nou prietene, da? N-o s` mai crezi c` am vrut s` te r`nesc [i-o s`-l
consideri [i pe Stephen prietenul t`u, nu-i a[a?
TIMPUL IUBIRII 159

– Da, am s` \ncerc, r`spunse Barbara, str`duindu-se din r`sputeri


s`-[i controleze emo]iile. Am fost atât de dezam`git` [i de sup`rat`,
\ncât am sim]it nevoia s` fiu rea [i s` te r`nesc la rândul meu.
– O, biata Barby, cât trebuie s` fi suferit! Mi-a fost dor de tine.
– {i mie mi-a fost de tine. {i [tii ceva, \n curând am s`-]i dau [i
eu o veste mare. Eu [i Henrik ne-am v`zut foarte des \n ultima
vreme [i se pare c` are gânduri serioase pentru noi doi. Nu e la fel
de bogat ca Stephen, dar e sculptor profesionist [i se ocup` [i el de
afacerile tat`lui s`u, care a fost proprietarul unei fabrici de por]elan
la Copenhaga. Avem multe \n comun [i mi se potrive[te mai mult
decât Stephen, care era prea intelectual pentru mine. Dans`m [i ne
distr`m mult mai bine decât m-a[ fi a[teptat. E drept c` nu e a[a de
frumos ca Stephen, dar cred c` \n curând am s` fiu \ndr`gostit`
pân` peste cap de el.
– O, Barbara, e minunat! E tot ce mai doream ca s` fiu cu
adev`rat fericit`.
– E[ti a[a de bun` Chris! |ntotdeauna te-am admirat. Mâine
mergem s`-i spunem mamei c` ne-am \mp`cat. Acum las`-m` s` m`
aranjez pu]in [i pe urm` s` coborâm s` bem ceva cu b`ie]ii, da?
– Sigur c` da. O, Barby, abia a[tept s`-]i povestesc despre pla-
nurile noastre de nunt`. Tu o s` fii domni[oara mea de onoare, iar
Henrik o s` fie cavalerul lui Stephen.
– Ce romantic` e[ti, scumpa mea.
– Nu, nu sunt, sunt doar...
– O prostu]`, se strâmb` Barbara \n glum`.
– Da, sunt o prostu]`.
{i cele dou` tinere coborâr` \mpreun` sc`rile, ]inându-se de
mân` [i râzând din toat` inima.

Sfâr[it

giannijollys