Sunteți pe pagina 1din 20

CUPRINS

INTRODUCERE ..........................................................................................................................1

CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE DE TEORIE ȘI POLITICI PUBLICE

1.1. Conținutul tradițional și semnificația modernă a bugetului .....................................................2


1.2. Sfera și structura bugetului ......................................................................................................3
1.3. Sistemul bugetar. Conceptul de sistem bugetar .......................................................................3
1.4. Componentele de bază ale sistemului bugetar și caracteristicile lor ........................................4
1.5. Tipurile sistemelor bugetare ....................................................................................................5

CAPITOLUL II PRINCIPIILE BUGETARE

2.1. Elemente istorice si conceptuale ..............................................................................................8


2.2. Universalitatea bugetului .........................................................................................................8
2.3. Principiul unității bugetului. Principiul anualității bugetului. Principiul anteriorității ............9
2.4. Principiul neafectării veniturilor bugetare .............................................................................11
2.5. Principiul echilibrului bugetului ............................................................................................12
2.6. Principiul specializării bugetare .............................................................................................12
2.7. Principiul publicității .............................................................................................................12

CAPITOLUL III PROCESUL BUGETAR

3.1. Elaborarea proiectelor de buget .............................................................................................13


3.2. Dezbaterea și aprobarea proiectelor de buget ........................................................................14
3.3. Execuția bugetului de stat ......................................................................................................14
3.4. Încheierea exercițiului bugetar ...............................................................................................15
3.5. Controlul bugetar ...................................................................................................................16

CONCLUZII ...............................................................................................................................17

BIBLIOGRAFIE .........................................................................................................................18
INTRODUCERE

Bugetul reprezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor pentru o anumită perioadă de


timp, de regulă un an. Guvernul elaborează propunerea de buget și il prezintă Parlamentului spre
aprobare. În urma aprobării, bugetul devine lege, implementarea căreia este obligatorie, ca și a
oricărei alte legi a țării.
Bugetul anual al UE reprezintă aproximativ 1 % din produsul național al Uniunii,
echivalentul a aproape 244 EUR per cetățean al UE. Acești bani sunt utilizați în scopul
îmbunătățirii vieții de zi cu zi a locuitorilor. Pentru studenți, această îmbunătățire poate lua forma
oportunităților de a studia în străinătate; pentru întreprinderile mici, ea poate presupune
facilitarea accesului la piețe mai mari și un mediu de afaceri echitabil. Pentru cercetători, aceasta
poate însemna mai multe șanse de a-și dezvolta ideile. Pentru viitorii angajați, ea poate
reprezenta noi posibilități de instruire.
În mod direct sau indirect, toți avem de câștigat de pe urma activităților finanțate de la
bugetul UE, fie sub forma plajelor mai curate, a alimentelor mai sănătoase sau a drumurilor mai
bune, fie a garantării respectării drepturilor noastre fundamentale.
Acțiunile și proiectele finanțate de la bugetul UE reflectă prioritățile stabilite de către UE
într-un anumit moment. Acestea sunt grupate în șase categorii principale de cheltuieli și 31 de
domenii de politică diferite.
Bugetul UE finanțează inițiativele și proiectele din domeniile în care toate țările UE au
convenit să acționeze la nivelul Uniunii. Unirea forțelor în aceste domenii poate aduce rezultate
mai bune, la costuri reduse.
Bugetul primește și alte venituri, precum impozitele pe salarii plătite de către personalul
UE, contribuțiile din partea țărilor din afara UE pentru anumite programe ale UE și amenzile
plătite de către întreprinderile care încalcă normele de concurență sau alte legi. Aceste resurse
diverse constituie aproximativ 1 % din buget. Veniturile totale ale UE prevăzute pentru anul
2010 se ridică la aproximativ 122,9 miliarde EUR.
Bugetul are următoarele roluri: planificarea din punct de vedere financiar a activităţilorȘ
Fiecare activitate necesită resurse iar acesta are rolul să le indentifice toate nevoile din punct de
vedere material; contribuie la rentabilitatea financiară a activităţii; pe baza lui, se pot lua decizii
cu privire la activitatea desfăşurată; arată o imagine asupra tuturor resurselor folosite; ajută să-ţi
realizezi o analiză financiară să vezi dacă activitatea şi-a atins scopul din punct de vedere
financiar sau nu.
Bugetul are funcție de repartiție și de control ( la etapa elaborării se folosește metoda
evaluării directe, când sunt verificate declarațiile pe venit. În procesul încasării, funcția de
control se manifestă asupra determinării fiecărei surse de venit).

1
CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE DE TEORIE ȘI POLITICI
PUBLICE

1.1. CONȚINUTUL TRADIȚIONAL ȘI SEMNIFICAȚIA MODERNĂ A BUGETULUI

Bugetul se referă în general la o listă cu toate veniturile si cheltuielile. Bugetul este un


concept important în microeconomie și este reprezentat grafic printr-o linie, pentru a ilustra
schimbul între două sau mai multe bunuri.
Bugetele sunt văzute tot mai mult a fi de modă veche și sunt înlocuite cu previziuni
complementare sau lunare. Previziunile lunare asigură realizarea de planuri financiare mai
proaspete si mai recente.
Ca adjectiv, cuvântul buget este folosit în marketing ca eufemism al cuvantului ieftin.
Bugetul este un tip de lista ce defineste clar profitul si pierderile unui business sau ale
unei persoane. Este util pentru administrarea cheltuielii si economisirii banilor unei persoane sau
a unei afaceri. Multi oameni își construiesc un buget pentru obiective de scurtă durată, cum ar fi
o vacanță sau prognoza unui business, în timp ce alții pot scrie bugete pentru planuri de cheltuieli
și economii pe termen lung. Diferitele categorii incluse în buget vor varia în funcție de scopul
documentului precum și de obiectivele generale ale personanei în cauză.
Un buget de afaceri este orientat spre urmarirea profitului si a perderilor business-ului.
Multe decizii in afaceri se bazeaza pe factori din afara bugetului, iar proprietarul ei poate reduce
sau creste cheltuielile in consecinta. Un buget care raporteaza profituri mari, poate permite celui
ce conduce afacerea sa aduca mai multe produse in stoc sau sa faca mai multa publicitate, pentru
extinderea afacerii. In cazul in care profitul este redus, cel ce conduce afacearea poate sa scada
cheltuielile, sa reduca stocul sau sa concedieze oameni, totul depinzand de severitatea pierderilor
din buget. Un buget poate de asemenea sa ajute proprietarul sa fie organizat atunci cand
profiturile si pierderile vor trebui raportate in scopuri fiscale.
Persoanele fizice pot elabora un buget pentru casă, pentru a determina de câți bani e
nevoie pentru facturi, câți bani pot fi cheltuiți pentru recreere  și câți ar trebui economisiți.
Bugetul poate fi elaborat pentru a realiza obiective pe termen scurt, cum ar fi plata pe un credit
auto sau economisirea pentru plata unei case, sau poate fi un plan pe termen lung; plan ce-i
permite să-și urmarească obiceiurile de a cheltui și să le ajusteze în consecință.
Bugetele pot fi schimbate, uneori drastic, în funcție de schimbările din viața unei
persoane. De exemplu dacă în viața unui cuplu apare un copil, atunci bugetul trebuie modificat
drastic astfel încat să fie acoperite cheltuielile necesare cresterii copilului. Bugetele pot fi de
asemenea crescute pentru vacanțe sau călătorii de business, evenimente speciale preucm o
petrecere sau o nuntă, etc. Aceste bugete sunt proiectate având în minte un eveniment special
sau o călătorie, iar persoana în cauză determină înainte câți bani se vor cheltui în călătorie sau
evenimentul respectiv. În caz ca se vor cheltui mai mulți bani decat au fost planificați se spune că
au depăsit bugetul sau over-budget.
Este necesară trecerea de la bugetele tradiționale la formele moderne axate pe obiective cărora să
le corespundă rezultate concrete potrivit priorităților.
2

1.2. SFERA ȘI STRUCTURA BUGETULUI

Bugetul cuprinde veniturile estimate și cheltuielile prognozate ce urmează a fi efectuate pe


parcursul unui an bugetar.

 Venituri totale din care:


o venituri din exploatare
o venituri financiare
o venituri extraordinare
 Cheltuieli totale din care:
o cheltuieli de exploatare detaliate astfel:
 cheltuieli cu bunuri si servicii
 cheltuieli cu impozite, taxe si vărsăminte asimilate
 cheltuieli cu personalul
 alte cheltuieli de exploatare
o cheltuieli financiare
o cheltuieli extraordinare
 Rezultatul brut
 Impozit pe profit
 Profitul contabil ramas după deducerea impozitului pe profit
 Venituri din fonduri europene
 Cheltuieli eligibile din fonduri europene
 Surse de finanţare a investiţiilor
 Cheltuieli pentru investiţii
 Date de fundamentare

1.3. SISTEMUL BUGETAR. CONCEPTUL DE SISTEM BUGETAR

Sistemul bugetar al fiecărei ţări cuprinde ansamblul relaţiilor şi al formelor organizatorice prin
care se asigură formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare. Problema esenţială a
structurării oricărui sistem bugetar derivă din ierarhizarea dreptului de decizie asupra folosirii
resurselor bugetare, care impune instituirea unui anumit sistem de venituri cuvenite fiecărei
verigi, precum şi modalităţii specifice de încasare a veniturilor şi de alocare pe destinaţii a
resurselor bugetare.
Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi operaţiuni, care se succed anual,
integrate coerent şi convergent orientate, derulate stadial şi cuprinzând: elaborarea proiectului de
buget; adoptarea acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie
bugetară; controlul bugetar.
3
Din punctul de vedere al conţinutului, bugetul public poate fi analizat ca:
-document: act în care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi cheltuielile sau,
după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice
-lege: act juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale
statului sau ale instituţiilor publice. Este un act de previziune (sunt indicate resursele băneşti ale
statului şi destinaţiile acestora sub forma cheltuielilor), act de autorizare (puterea executivă este
împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri, potrivit prevederilor
legale), act anual (anul bugetar în care sunt aprobate şi executate veniturile şi cheltuielile)
-sistem de fluxuri financiare: legate de formarea resurselor financiare publice (impozite, taxe,
contribuţii şi alte venituri publice), pe de o parte şi de repartizarea acestora, pe de altă parte
-instrument de politică economică: instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii şi a
cheltuielilor publice, întrucât prin acest document sunt stabilite veniturile bugetare ce reflectă
politica fiscală şi cheltuielile bugetare ce au un rol important în plan economic şi social.
Cuvântul "buget" provine din franceza veche, unde cuvinte ca "bouge" "bougette" desemnau o
pungă din piele sau o pungă de bani. Termenul a fost preluat în Anglia odată cu cuceririle
normande și de acolo s-a răspândit în toată lumea cu semnificația lui financiară.

1.4.COMPONENTELE DE BAZĂ ALE SISTEMULUI BUGETAR ȘI


CARACTERISTICILE LOR ȘI OBIECTIVELOR GUVERNULUI

Bugetul de stat este documentul elaborat și administrat de Guvern și aprobat de


Parlament, prin lege, cuprinzând veniturile și cheltuielile aprobate prin legea bugetara anuală.
În Legea bugetului de stat pe 2002, nr. 784/11.11.2001, se definește: 'Bugetul de stat cuprinde
resursele financiare mobilizate la dispoziția statului și repartizarea acestora în vederea realizării
obiectivelor de dezvoltare economică și socială a țării, precum și pentru funcționarea autorității
publice.
Bugetul asigurarilor sociale de stat este documentul ce se întocmește distinct de
bugetul de stat și se aprobă de Parlament prin lege separată, fiind administrat și gestionat de
Ministerul Muncii și Solidaritații Sociale.
Veniturile ce sunt cuprinse în acest buget nu pot fi utilizate pentru alte cheltuieli bugetare decât
cele pentru care sunt repartizate prin prevederile bugetului respectiv. Totodată, revine o obligație
mai fermă pentru autoritățile asigurărilor sociale de stat de a urmări modul de stabilire și de
încasare a veniturilor sale, pentru a se putea asigura plata pensiilor, ajutoarelor și a celorlalte
cheltuieli prevazute în bugetul asigurărilor sociale de stat.
Bugetele locale sunt bugetele unitatilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridica,
elaborate autonom, fapt ce stimuleaza initiativa locala in realizarea veniturilor si satisfacerea
cerintelor sociale locale.
Unitatile administrativ - teritoriale își dimensionează cheltuielile în raport cu nevoile proprii, în
corelare cu resursele pe care le pot mobiliza din impozite, taxe și celelalte venituri stabilite prin
legea bugetară, efectuând controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.
În cazul în care bugetele locale nu-și pot acoperi cheltuielile din venituri proprii stabilite în
conformitate cu legea, acestea pot beneficia de transferuri de fonduri banești de la bugetul de
stat.

4
Bugetele fondurilor speciale se întocmesc în vederea finanțării anumitor obiective și
acțiuni necesare în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe baza
unor legi speciale.
În afară de categoriile de bugete prezentate mai sus, în bugetul general consolidat mai
intră:
- Bugetul trezoreriei generale a statului,
- Bugetele instituțiilor publice autonome,
- Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, Bugetele
instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii,
- Bugetele fondurilor provenite  din  credite  externe,  Bugetele fondurilor externe
nerambursabile.

1.5. TIPURILE SISTEMELOR BUGETARE

Sub aspect organizatoric şi funcţional deosebim sistem bugetar de tip federal şi de tip
unitar.
Sistemul bugetar de tip federal este constituit din trei verigi:
- bugetul federaţiei;
- bugetul unităţilor teritoriale constituente al federaţiei;
- bugetul local.
Sistemul bugetar de tip unitar este constituit din două verigi:
- bugetul administraţiei centrale de stat;
- bugetul local al unităţilor administrativ – teritoriale.
Sistemul bugetar al Republicii Moldova este unul de tip unitar. În conformitate cu Legea
Republicii Moldova „Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96
menţionează : “Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie
bugetul public naţional, cuprinzînd:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
Sistemul bugetar care este o parte integrată a sistemului de finanțe publice ale statului, constituie
bugetul public național și include:
- bugetul de stat, care cuprinde totalitatea veniturilor și cheltuielilor necesare pentru
implementarea strategiilor;
- bugetele unităților administrativ-teritoriale care reprezintă bugetele statelor (comunelor),
orașelor, municipiilor, județelor, unității teritoriale autonome;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- fondurile extrabugetare;
Bugetul de stat reflectă, prin indicatorii săi, relaţiile financiare exprimate de cheltuielile
corespunzătoare realizării obiectivelor şi acţiunilor de interes naţional, respectiv resursele
financiare mobilizate la dispoziţia statului (Guvernului). Între categoriile de cheltuieli incluse în
acest buget se remarcă cele pentru realizarea acţiunilor considerate de importanţă naţională în
domeniile social-cultural, apărarea ţării, protecţia socială etc., iar dintre formele sub care se
regăsesc resursele curente (ordinare) se disting impozitele (directe şi indirecte) în timp ce ca
formă a resurselor extraordinare se apelează, de regulă, la împrumuturile de stat.
5
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) evidenţiază, la rîndul lor, relaţiile
financiare corespunzătoare cheltuielilor pentru acţiuni specifice colectivităţilor locale, respectiv
cele aferente formării veniturilor proprii sau sumelor ce se primesc de la bugetul superior (de stat
sau cel al raionului/municipiului respectiv). Bugetele UAT asigură cu resurse financiare
efectuarea măsurilor pentru satisfacerea necesităţilor social-economice şi culturale ale populaţiei
şi pentru dezvoltarea teritoriului din subordine.
Unităţile administrativ-teritoriale (precum şi bugetele lor) sunt de două niveluri:
- autorităţile administraţiei publice locale de nivelul I, care sunt constituite şi activează pe
teritoriul satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor) pentru promovarea intereselor şi
soluţionarea problemelor colectivităţilor locale. Autoritatea administraţiei publice locale de
nivelul I este reprezentată de:
1. Consiliul local – organ legislativ
2. Primarul localităţii – organ executiv
- autorităţile administraţiei publice locale de nivelul II, care sunt constituite şi activează pe
teritoriul raioanelor, municipiilor şi altor unităţi teritoriale, pentru promovarea intereselor şi
soluţionarea problemelor populaţiei UAT respective. Autoritatea administraţiei publice locale de
nivelul II este reprezentată de:
1. Consiliul raional – organ legislativ
2. Preşedintele raionului – organ executiv
Consiliile locale, consiliile raionale, primarii, preşedinţii raioanelor au conform
legislaţiei, anumite atribuţii în domeniul finanţelor publice locale, care prin Legea privind
finanţele publice locale sunt aduse în concordanţă cu noile structuri administrativ
Conform cadrului legal, UAT îşi elaborează şi aprobă bugetele anuale proprii în limita
resurselor financiare disponibile care se formează din:
● venituri proprii, formate din impozitele şi taxele locale, prevăzute pe fiecare teritoriu în
parte, în conformitate cu Codul Fiscal şi se virează direct şi integral la bugetele respective.
● mijloace speciale, acestea sunt veniturile instituţiei publice, în condiţiile autorizate prin
acte normative, de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi din
donaţiile, sponsorizările şi din alte mijloace băneşti intrate legal în posesia instituţiei publice.
● defalcări de la veniturile generale de stat, conform normativelor procentuale stabilite
prin legea bugetară anuală.
● transferuri de la bugetul de stat, acestea sunt mijloacele financiare alocate, conform
prevederilor legale, cu titlu definitiv şi în sumă absolută, de la bugetul de stat la bugetele
raionale, sau de la bugetele raionale către bugetele locale pentru nivelarea posibilităţilor
financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale, în scopul asigurării exercitării unor anumite
funcţii publice, finanţării domeniilor de activitate, ce sunt în competenţa autorităţilor publice
locale
● fonduri speciale, reprezintă mijloacele băneşti pentru susţinerea unor programe de
interes local, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cheltuielile anuale ale bugetelor UAT revin în responsabilitatea autorităţii reprezentative şi
deliberative respective şi se aprobă numai în limita resurselor financiare disponibile. Acestea ţin de
domeniul învăţămîntului, sănătăţii, culturii şi artei, sportului şi acţiunilor pentru tineret, etc.
Bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS) cuprinde relaţiile financiare exprimate prin
cheltuieli specifice acestui domeniu, concretizate în plata pensiilor, ajutoarelor şi indemnizaţiilor,
protecţiei sociale, respectiv prin veniturile caracteristice acestui domeniu, în primul rînd
contribuţiile pentru asigurări sociale.
6
BASS este o componentă a bugetului public naţional, definindu-se drept un plan financiar
anual în care se reflectă constituirea, repartizarea şi folosirea fondurilor băneşti destinate
protejării salariaţilor şi pensionarilor, precum şi familiilor lor. Separarea de bugetul de stat face
posibilă utilizarea fondurilor proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat pentru protecţia
cetăţenilor, iar dacă la sfîrşitul exerciţiului financiar rămîn resurse neutilizate, acestea se
raportează în bugetul anului următor şi nu se distribuie către alte bugete.
Sursele de alcătuire a veniturilor bugetului asigurărilor de stat îşi au originea în:
contribuţii pentru asigurările sociale; contribuţii parţiale ale salariaţilor la obţinerea biletelor
pentru odihnă sau tratament; contribuţii diferenţiate ale pensionarilor la obţinerea biletelor pentru
tratament; contribuţii pentru ajutorul de şomaj, alocaţiei de sprijin şi ajutorului de integrare
profesională; alte venituri.
Cheltuielile bugetare pentru asigurările sociale de stat sunt orientate spre achitarea:
pensiilor pentru munca desfăşurată pînă la depăşirea limitei de vîrstă; pensiilor de invaliditate, ce
se acordă pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă şi boală
profesională; indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă; indemnizaţiilor de
maternitate şi indemnizaţiilor pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;
prestaţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor; ajutorului de şomaj; altor cheltuieli.
Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală (FAOAM)
Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală reprezintă un sistem garantat de stat de
apărare a intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin contribuirea, din contul
primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a
stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate.
Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală se realizează prin contracte încheiate între
subiecţii şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Încheierea contractului de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală este confirmată prin eliberarea de către asigurător, fiecărei
persoane asigurate, a unei poliţe de asigurare, în temeiul căreia acesta beneficiaza de întregul
volum de asistenţă medicală.
Plătitorul primelor de asigurare este asiguratul – persoană fizică sau juridică – care a
încheiat cu asigurătorul un contract de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sau care devin
asiguraţi prin efectul legii.
Veniturile fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reprezintă prima de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Mărimea primei de asigurare în formă de contribuţie
procentuală la salariu şi alte forme de retribuire a muncii, se stabileşte anual prin lege şi
reprezintă raportul mărimii primei de asigurare în formă de sumă fixă la salariul mediu anual pe
economie prognozat pentru anul următor, exprimat în procente.
Toate cheltuielile legate de acordarea de către persoanele asigurate a asistenţei medicale în
volumul prevăzut de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, asigurătorul le
achită trimestrial, conform facturilor prezentate de prestatorii de servicii medicale.
7
CAPITOLUL II PRINCIPIILE BUGETARE

2.1. ELEMENTE ISTORICE SI CONCEPTUALE

O condiție pentru asigurarea dezvoltării economice durabile este ca majorarea


cheltuielilor publice să fie inverioară ratei de creștere a economiei private în special când
suplimentarea cheltuielilor are la bază o creștere a impozitării și nu împrumuturi publice
temporare. Dificitele bugetare structurale sau permanente cu care se confruntă majoritatea
statelor lumii au suscitat interesul economiștilor și al factorilor de decizie guvernamentali cu
privire la teoriile si practicile politicii fiscal-bugetare.
Adoptarea unui dificit bugetar în locul unei impozitări actuale mai mare conduce la o
extindere a cererii totale de consum. Acest tip de dificit va duce la creșterea consumului și la
diminuarea investițiilor.

2.2. UNIVERSALITATEA BUGETULUI

Este principul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile trebuie înscrise în buget în sumele
lor totale, fără omisiuni şi fără compensări reciproce. Această regulă conferă bugetului caracter
„brut”, adică înscrierea veniturilor şi cheltuielilor în sume globale sau brute. Scopul principal
este acela de a facilita controlul financiar. Chiar şi în situaţii în care obţinerea unor venituri
bugetare presupune efectuarea prealabilă a unor cheltuieli, principiul universalităţii interzice
înscrierea în buget numai a soldului dintre acestea. Bugetul de stat elaborat în forma cerută de
acest principul permite analiza corelaţiilor existente între diferite categorii de venituri şi
cheltuieli aferente acestora, precum şi cunoaşterea volumului total al cheltuielilor de efectuat şi
al veniturilor de încasat.
În practică cerinţele principalului universalităţii nu se mai respectă riguros şi s-a trecut la
elaborarea unor bugete „mixte”, în care veniturile şi cheltuielile unor instituţii figurează cu
sumele lor globale, iar alte numai cu soldul dintre acestea. În România legea privind finanţele
publice precizează faptul că veniturile şi cheltuielile se înscriu în buget în totalitate în sume
brute.
8
2.3. PRINCIPIUL UNITĂȚII BUGETULUI. PRINCIPIUL ANUALITĂȚII BUGETULUI.
PRINCIPIUL ANTERIORITĂȚII.

A. Principiul anualității bugetului


Anualitatea este primul principiu bugetar aplicat în practică care s-a menţinut de-a lungul
timpului deşi conţinutul său tradiţional a fost uneori reconsiderat atât din noţiuni tehnice, cât şi
din cauze economice. Principiul menţionat a fost impus iniţial din considerente de natură
politică, în special pentru asigurarea eficienţei controlului parlamentar asupra gestiunii financiare
a Guvernului. În prezent tot mai mulţi specialişti susţin necesitatea renunţării la principiul
anualităţii şi trecerea la adaoptarea unor bugete multianuale sau plurianuale. Principalul
argument în susţinerea acestei teorii este reprezentat de existenţa într-o proporţie din ce în ce mai
importantă a cheltuielile de investiţii, care necesită pentru înfăptuire perioade mai lungi de timp.
În mai multe ţări această teorie şi-a găsit aplicabilitatea parţială. Chiar şi în România legea
privind finanţele publice prevede ca la fundamentarea indicatorilor bugetari să stea proiecţii sau
previziuni ale cadrului macroeconomic pentru un orizont viitor de timp de 3 ani.
Principiul anualităţii bugetare are două semnificaţii distincte:
a) acesta se referă la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul;
b) ia în considerare perioada de timp pentru care se execută bugetul, adică se încasează
veniturile şi se efectuează cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală. De regulă bugetul este
elaborat şi aprobat pentru o perioadă de 12 luni. Anul bugetar poate să coincidă sau nu cu anul
calendaristic. De exemplu în ţări cum sunt: Austria, Belgia, Franţa, Argentina, Brazilia,
Germania etc. anual bugetar coincide cu cel calendaristic.
În alte ţări această suprapunere nu există şi exerciţiul bugetar se derulează în intervalul:
- 1 aprilie – 31 martie (Marea Britani, Japonia, India etc.);
- 1 iulie – 30 iunie (Suedia, Australia etc.);
- 1 octombrie – 30 septembrie (SUA).
Factorii care influenţează data începerii anului bugetar sunt:
- caracterul economiei;
- nivelul de dezvoltare al acesteia;
- programul de lucru al Parlamentului;
- tradiţia, etc.
În ceea ce priveşte perioada de timp în care se execută bugetul aceasta la rândul său să
coincidă sau nu cu perioada pentru care a fost aprobat.
În legătură cu acest aspect în practica bugetară există două alternative:
a) sistemul de gestiune – presupune ca la finele anului bugetar contul de execuţie bugetară
să se încheie automat, iar veniturile neîncasate şi cheltuielile neefectuate să se reflecte în contul
bugetar al anului în care se realizează. Cu alte cuvine sistemul de gestiune interzice reportarea
creditelor bugetare de la un exerciţiu la altul.

9
b) sistemul de exerciţiu - presupune existenţa unei perioade de 3/6 luni de la expirarea
anului bugetar până la încheierea contului de execuţie bugetare, timp în care continuă să se
încaseze venituri şi să se efectueze cheltuieli. Exerciţiul bugetar se prelungeşte astfel la 15 sau 18
luni după caz.
Toate veniturile şi toate cheltuielile sunt înregistrate în contul de execuţie bugetară aferent
anului pentru care au fost aprobate. În România anul bugetar coincide cu cel calendaristic, iar
pentru execuţia de casă a bugetului se utilizează sistemul de gestiune.

B. Principiul unității bugetului


În conformitate cu accepţiunea sa clasică, acest principiu presupune înscrierea tuturor
veniturilor şi cheltuielilor statului în sumele lor totale, dar într-un singur document. Respectarea
acestei cerinţe conduce la elaborarea unui buget clar, ce oferă informaţii de ansamblu asupra
veniturilor şi cheltuielilor, facilitând şi un control mai riguros asupra execuţiei acestora. Acest
principiu a fost adaptat cerinţelor contemporane în materie, în special prin acceptarea unor
derogări care favorizează operaţiunea de „debugetizare”. Debugetizarea este scoaterea în afara
bugetului a anumitor categorii de cheltuieli, în special de investiţii, şi acoperirea acestora din
surse alternative (generate în special de încheierea şi derularea unor parteneriate public-private).
În plus, ca şi abateri de la unitatea bugetară, se întâlnesc în practică o serie de bugete dintre
care menţionăm:
a) bugetele anexe;
b) bugetele autonome;
c) bugetele extraordinare;
d) conturile speciale de trezorerie.
De asemenea încălcări practice ale acestui principiu constituie şi aprobarea unor legi bugetare
rectificative anuale.
a) Bugetele anexe sunt distincte de bugetul general al statului, votate separat de Parlament şi
supuse controlului puterii legislative. În bugetele anexe se înscriu de regulă veniturile şi
cheltuielile unor instituţii publice şi ale unor întreprinderi industriale proprietate de stat şi care nu
au în mod obligatoriu personalitatea juridică. Bugetele anexe sunt corelate cu bugetul general al
statului prin aceea că soldul lor figurează la partea de venituri sau de cheltuieli a bugetului de stat
(în funcţie de excedentul sau deficitul bugetului anexe).
b) Bugetele autonome sunt elaborate de întreprinderile publice cu personalitate juridică şi cu
largă autonomie funcţională, de instituţii publice din sfera administraţiei de stat, precum şi de
anumite servicii publice (de exemplu: sociale, culturale, financiare etc.). Cea mai importantă şi
reprezentativă categorie de bugete autonome o reprezintă bugetele locale, ce sunt aprobate de
reprezentanţii aleşi ai unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt supuse reglementărilor în materie
de control bugetar. Bugetele locale sunt corelate cu bugetul de stat în măsura în care primesc de
la acesta subvenţii şi alte transferuri.

10
c) Bugetele extraordinare sunt bugete distincte de cele ordinare în care se înscriu veniturile
şi cheltuielile considerate excepţionale, ocazionale de situaţii deosebite. În practică bugetele
extraordinare au fost elaborate şi aprobate în special pentru a masca dificultăţile financiare ale
statului sau destinaţiile reale spre care sunt orientate resursele financiare. 40 Pentru că încalcă
principiile contabilităţii naţionale, Guvernele au renunţat în prezent la întocmirea unor bugete
extraordinare.
d) Conturile speciale de trezorerie evidenţiază încasări ce nu reprezintă un venit propriu-zis
pentru bugetul de stat şi plăţi care nu au caracter definitiv. Aceste instrumente financiare au
caracterul unor „conturi în aşteptare”. Legile rectificative anuale se aprobă în măsura în care pe
parcursul execuţiei bugetare intervin modificări importante între veniturile şi cheltuielile
previzionate şi cele realizate. În România există o multitudine de bugete elaborate şi aprobate la
nivel central şi local în funcţie de specificul economiei noastre ceea ce face ca unitatea bugetară
să nu fie respectată în sensul său clasic.

C. Principiul anteriorității
Bugetele locale trebuie sa evidentieze nivelul efectiv al resurselor ce pot fi procurate pe plan
local, precum si cel al nevoilor colectivitatii.

2.4. PRINCIPIUL NEAFECTĂRII VENITURILOR BUGETARE

Este principalul care presupune ca veniturile odată încasate la buget să se depersonalizeze


astfel încât veniturile în totalitatea lor să fie utilizate pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Acest
principiu interzice ca un anumit venit să fie special afectat acoperirii unei anumite cheltuieli.
Aceasta deoarece nu se poate realiza o concordanţă deplină între mărimea unui venit şi nivelul
cheltuielilor ce urmează a fi finanţate pe seama acestuia. În practică se înregistrează frecvente
abateri şi de la acest principiu. Abaterile de la principiul unităţii constituie în acelaşi timp şi
încălcări ale principiului neafectării veniturilor.
Totuşi, cea mai reprezentativă abatere de la cerinţele acestui principiu este aceea a
existenţei şi funcţionării fondurilor speciale extrabugetare (de exemplu: fondul special al
drumurilor publice).
11
2.5. PRINCIPIUL ECHILIBRULUI BUGETULUI

În accepţiunea sa clasică acest principiu presupunea ca veniturile ordinare totale să


acopere integral volumul cheltuielilor publice ale perioadei. Anualitatea şi echilibrul bugetului
erau indisolubil legate având drept rezultat echilibrul bugetar anual, considerat drept „principiul
de aur al gestiunii bugetare”. Echilibrul bugetar presupune atât elaborarea unor bugete balansate,
cât şi păstrarea echilibrului pe perioada de execuţie a bugetului. Acest principiu a fost treptat
abandonat, atât sub impulsul teoreticienilor, cât mai ales sub impactul economiei reale care nu
asigura un randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor publice anuale.
Drept consecinţă multe ţări au renunţat la aplicarea sa în practică, guvernele elaborând şi
prezentând Parlamentului spre aprobare bugete deficitare.

2.6. PRINCIPIUL SPECIALIZĂRII BUGETARE

Este principiul potrivit căruia veniturile trebuie înscrise în buget şi aprobate de către
Parlament pe surse de provenienţă, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli. Prin credit
bugetar se înţelege suma limitată înscrisă în buget şi aprobată de Parlament în contul căreia se
pot efectua plăţi pentru fiecare cheltuială publică. Pentru ca puterea legislativă să poată avea o
imagine clară asupra veniturilor şi cheltuielilor bugetare este necesar ca acestea să fie înscrise în
buget pe baza unei scheme unitare.
Gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o anumită ordine şi în funcţie de
anumite criterii precis determinate poartă denumirea de clasificaţie bugetară. Aceasta trebuie să
fie simplă, concisă şi clară pentru a fi înţeleasă cu uşurinţă de toţi cei chemaţi să examineze
bugetul.

2.7. PRINCIPIUL PUBLICITĂȚII

Este principiul potrivit căruia, după ce este supus dezbaterii şi aprobării Parlamentului,
bugetul trebuie adus la cunoştinţa opiniei publice. Legea privind aprobarea bugetului, precum şi
contul de execuţie bugetară pe anul precedent sunt publicate în buletinul oficial al ţării şi în
culegeri de legi. În acelaşi timp, indicatorii bugetari sunt aduşi la cunoştinţa opiniei publice prin
presa scrisă şi audiovizuală. Forma în care bugetul este prezentat publicului larg trebuie să fie
simplă, clară şi concisă pentru a putea fi accesibilă şi nespecialiştilor.
Această cerinţă întâmpină însă în practică dificultăţi ca urmare a volumului mare de
documente bugetare, complexităţii clasificaţiilor bugetare şi frecventelor abateri de la principiile
bugetare. În contextul amplificării cooperării economice internaţionale, necesitatea principiului
publicităţii bugetului este cu atât mai stringentă.

12
CAPITOLUL III PROCESUL BUGETAR

3.1. ELABORAREA PROIECTELOR DE BUGET

Elaborarea proiectelor de bugete şi a proiectelor legilor bugetare anuale de către


Guvern (prin Ministerul Finanţelor Publice) se bazează pe o serie de estimări şi date cuprinse
în documentele care alcătuiesc Programul de guvernare acceptat de Parlament. Banca
Naţională a României colaborează cu Ministerul Finanţelor Publice în vederea
stabilirii
indicatorilor macroeconomici în baza cărora se va elabora proiectul anual de buget.
Ca primă etapă a procesului bugetar, elaborarea proiectului bugetului anual al statului
nostru presupune urmarea întocmai a fazelor calendarului bugetar: elaborarea indicatorilor
macroeconomici, întocmirea şi transmiterea scrisorii-cadru de către ministrul finanţelor
publice, formularea propunerilor bugetare de către ordonatorii principali de credite,
întocmirea proiectului general al bugetului de stat şi transmiterea acestuia la Parlament.
Elaborarea proiectului de buget
-proiectul de buget este elaborat de către Guvern, prin subsistemul instituţiilor publice aflate
în structura acestuia;
-deosebit de importantă este elaborarea proiectului de buget în funcţie de rezultatele obţinute
în domeniile economico-sociale finanţate de la buget, apreciate pe baza unor indicatori de:
-eficienţă: exprimă rezultatele ce se obţin dintr-o activitate economico-socială prin utilizarea
anumitor resurse economice (materiale, financiare, umane);
-eficacitate: exprimă calitatea pe care o are o acţiune de a produce rezultatele scontate şi se
determină ca raport între rezultatul (efortul) efectiv înregistrat şi rezultatul (efortul) prevăzut
la proiectarea unui anumit program economico-social;
-economicitate: surprinde fenomenul de reducere a volumului mijloacelor efcetiv consumate
pentru realizarea unui anumit cuantum al rezultatelor proiectate; se determină ca raport între
eficienţa efcetiv realizată şi cea prevazută a se realiza, cu precizarea că pentru determinarea
efcicienţei se va folosi raportul de efort/efect.
13
3.2. DEZBATEREA ȘI APROBAREA PROIECTELOR DE BUGET

Parlamentul este instituţia publică împuternicită prin Constituţie să aprobe legile


bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei
macroeconomice asumate de acesta.În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen
legal, nu au fost adoptate de către Parlament până cel târziu la data de 15 decembrie a anului
anterior anului la care se referă proiectul de buget, Guvernul va solicita
Parlamentului
aplicarea procedurii de urgenţă.
Etapele parcurse de proiectul de buget în Parlament:
-prezentarea de către primul-ministru (ministru finanţelor) a raportului pe marginea
proiectului de buget în plenul Parlamentului;
-examinarea proiectului de buget în comisiile permanente ale Parlamentului şi aprobarea
acestuia în comisia buget, finanţe, bănci;
-dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget în Parlament;
-promulgarea de către Preşedintele Republicii a legii bugetului aprobată de Parlament.

3.3. EXECUȚIA BUGETULUI DE STAT

- publicarea legii privind bugetul în buletinul oficial al ţării conduce la operaţionalizarea şi


deci execuţia acestuia;
- execuţia bugetului constă în încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor aprobate;
- responsabilitatea execuţiei bugetului revine Guvernului iar monitorizarea operativă
a execuţiei bugetare se realizează printr-un departament din cadrul MF care
sintetizează
informaţiile privind încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor;
- încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor se efectuează prin intermediul unei instituţii
specializate aflată în subordinea MF fie prin sistemul bancar pe baza unor
convenţii privind prestarea unor astfel de servicii.
14

3.4. ÎNCHEIEREA EXERCIȚIULUI BUGETAR

Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a urmări și supraveghea în permanentă


mersul execuției bugetului și de a prezenta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului
cu privire la starea de echilibru a bugetului.
Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care se aproba si se fac previziuni
financiare si in care se executa încasările si plățile privind un plan financiar (bugetar) si , de
regula , coincide cu anul calendaristic. Durata exercițiului financiar este de 12 luni, acesta
începând la 1 ianuarie si încheind-se la 31 decembrie , cu excepția primului an de activitate,
când începe la data înființării instituției publice.
Încheierea exercițiului bugetar este etapa următoare încasării veniturilor si efectuării
cheltuielilor pentru anul bugetar respectiv. Aceasta privește întocmirea documentelor de
încheiere a exercițiului bugetar. Operațiunea se reflecta in contul de execuție bugetara care
exprima excedentul sau deficitul bugetului la finele anului bugetar.
Momentul întocmirii depinde de metoda folosita in realizarea exercițiului bugetar:
Dacă se folosește metoda de gestiune, atunci conturile bugetului se închid în ultima zi
a anului bugetar, astfel că în contul general anual de execuție se vor reflecta veniturile efectiv
încasate și cheltuielile efectuate până la sfârșitul anului. În acest caz, veniturile cuvenite
bugetului și neîncasate și cheltuielile angajate, dar neefectuate până la sfârșitul anului se
transmit în bugetul următor și se vor reflecta în contul anual al exercițiului următor.
Acest sistem prezinta avantajul ca este mai simplu, dar are dezavantajul ca nu reda o
situație clara a execuției reale a bugetului fiecărui an.
Dacă se aplică metoda de exercițiu, atunci contul general anual se va întocmi după
expirarea perioadei de prelungire a execuției pentru bugetul anului încheiat, el reflectând
veniturile și cheltuielile anului expirat, chiar dacă unele dintre ele s-au realizat
după
încheierea exercițiului bugetar.
Metoda prezinta atât avantaje, cat si dezavantaje. Printre avantaje menționăm faptul
ca sunt evidențiate rezultatele efective ale bugetului pentru anul la care se refera. Dintre
dezavantaje, se remarca faptul ca , o perioada de timp (3-6 luni) funcționează in evidente
doua conturi, se urmăresc venituri si se fac cheltuieli pentru după bugete (unul pentru anul
care a expirat si altul pentru anul care este in curs).
Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului se anulează de drept.
Disponibilitățile din fondurile externe nerambursabile și cele din fondurile publice destinate
cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene, rămase la finele exercițiului
bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor, cu păstrarea
destinației inițiale.
În cazul bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor
speciale echilibrate prin subvenții de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile,
excedentele rezultate din execuția acestora se regularizează la sfârșitul exercițiului bugetar de
stat, în limita subvențiilor primite.
Prevederile legilor bugetare anuale și ale celor de rectificare acționează numai pentru
anul bugetar respectiv.

15

Aceeași lege a finanțelor publice, pentru regimul creditelor bugetare neutilizate de


ordonatorii de credite, precizează că ordonatorii principali au obligația de a realiza lunar
necesitatea menținerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispozițiuni legale sau a
altor cauze, sarcinile au fost desființate sau amânate și de a propune prin
Ministerul
Finanțelor Publice anularea creditelor respective.
Pentru ultima lună a anului bugetar termenul limită pentru transmiterea
propunerilor ordonatorilor principali de credite mai sus menționați este 10 decembrie. Creditele
bugetare anuale conduc la majorarea Fondului de rezervă bugetară de la dispoziția Guvernului.

3.5. CONTROLUL BUGETAR

Controlul bugetar reprezintă activitatea de monitorizare a gestiunii prin compararea


permanentă a rezultatelor de gestiune cu prevederile bugetare în scopul detectării
disfuncionalittailor, analizei abaterilor favorabile și nefavorabile și transmiterii informațiilor
managementului în vederea adoptării deciziilor.
Fiind integrat in procesul bugetar, controlul este deseori înfățișat ca o etapa distincta a
acesteia, sau ca o activitate ce se desfășoară pe parcursul execuției bugetului.
In realitate el este prezent încă de la început in toate fazele procesului bugetar, deși
activitatea cea mai intensa se realizează de-a lungul execuției bugetului.
In funcție de organele care îl exercita distingem: controlul politic, controlul
jurisdicțional si cel administrativ, iar in raport cu momentul in care se efectuează delimitam
controlul preventiv, concomitent si controlul ulterior.
Controlul politic este exercitat de către Parlament. El se exercita mai întâi asupra
proiectului de buget supus analizei si amendării prealabile in comisiile specializate pentru
buget-finanțe ale celor doua camere si apoi dezbaterii si aprobării in plenul celor doua
camere. Cu acest prilej se analizează atât conturile anuale de execuție a sistemului
unitar de bugete, constatând-se măsura in care executivul si organismele sale implicate in
execuție au respectat autorizația data de către Parlament odată cu aprobarea bugetului, cat si
stadiul execuției bugetului pe anul in curs si cifrele înscrise in proiectul pentru anul următor.
Aici controlul ulterior asupra exercițiului încheiat si asupra celui in curs este însoțit de
controlul preventiv asupra proiectului de buget pentru exercițiul viitor. Aceasta înseamnă ca
șansele aprobării viitorului buget depind si de grija pentru execuția normala in exercițiile
precedente.

16
CONCLUZII

În concluzie, vă pot spune că bugetul, pe lângă faptul că vă ajută să vă administraţi bani,


vă ajută şi să fiţi mai organizaţi, mai responsabili şi mai realisti.
Întotdeauna am încercat să folosesc un buget pentru tot ce făcea şi pot să vă spun că în
momentele în care nu aveam unul după care să mă ghidez era mereu haos din punct de vedere
financar.
În mod direct sau indirect, toţi avem de câştigat de pe urma activităţilor finanţate de la
bugetul UE, fie sub forma unui mediu mai curat, a unor alimente mai sănătoase, a unor drumuri
mai bune, fie a garanţiei respectării drepturilor noastre fundamentale, banii fiind utilizaţi în
scopul îmbunătăţirii vieţii de zi cu zi a locuitorilor.
Bugetul UE si-a dovedit capacitatea de a fi un instrument esenţial în realizarea
obiectivelor politice al Uniunii Europene. Acesta este perceput ca o investiţie pentru viitoarele
obiective ale Europei, iar cetăţenii aşteaptă şi merită cel mai bun randament posibil al acestei
investiţii. În acest caz, se asigură implicit faptul că bugetul este orientat spre realizarea efectului
optim, gestionat la cele mai înalte standarde şi că reuşeşte să aducă noutăţi concrete în viaţa de zi
cu zi a cetăţenilor.
Această situaţie reprezintă un buget care poate fi schimbat pentru a reflecta modificarea
priorităţilor şi pentru a însoţi procesul de integrare europeană în evoluţia acestuia.
17
BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Buget
2. https://pafaceri.ro/ce-este-bugetul/
3. http://www.wisegeek.com/
4. https://mf.gov.md/ro/buget
5. https://laurentiumihai.ro/8-lucruri-esentiale-buget/
6. http://www.cn-economy-projects.com/2011/01/conceptul-de-buget-si-functiile-sale/
7.http://www.cenhd.ro/index.php/structurabugetului/?
SGLSESSID=f4vn8uvmdk1osnbphn7njr4uo0&/1/
8. https://www.ase.ro/upcpr/profesori/758/CURS%209.pdf
9. https://ro.scribd.com/doc/16951671/Bugetul-Si-Sistemul-Bugetar
10. https://monitorul.fisc.md/catalog/tematic/sistem-bugetar/
11. http://www.buget-finante.ro/date/13%20curs08.pdf
12. http://www.stiucum.com/finante/finate-publice/Sistemul-bugetar-componentele-13899.php
13. https://www.scritub.com/economie/finante/Conceptul-de-sistem-bugetar1421820319.php
14.http://ec.utgjiu.ro/wpcontent/licenta/2018/finalizare%20studii/fb/LICENTA
%202018_FINANTE%20PUBLICE,%20FB.pdf
15. https://www.ase.ro/upcpr/profesori/758/CURS%209.pdf
16. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Controlul-bugetar739.php
17.https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/drept-financiar-editia-a-2-a-costas-extras.pdf
18. https://www.ase.ro/upcpr/profesori/758/CURS%2010.pdf
18

S-ar putea să vă placă și