PROIECT

OPTOELECTRONICA

Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea de Transporturi, TET
Cîmpeanu Mihai 8215

1
 Dioda Laser
Laseri cu semiconductori

1. Introducere LASER

Definitie:

Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de lumină.

Fasciculele laser au mai multe proprietăţi care le diferenţiază de lumina incoerentă
produsă de exemplu de Soare sau de becul cu incandescenţă:

 monocromaticitate — un spectru în general foarte îngust de lungimi de undă;

 direcţionalitate — proprietatea de a se propaga pe distanţe mari cu o divergenţă foarte
mică şi, ca urmare, capacitatea de a fi focalizate pe o arie foarte mică;
 intensitate — unii laseri sunt suficient de puternici pentru a fi folosiţi la tăierea
metalelor.
La origine termenul laser este acronimul LASER format în limba engleză de la denumirea
Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation (amplificare a luminii prin
stimularea emisiunii radiaţiei), denumire construită pe modelul termenului maser care
înseamnă un dispozitiv similar, funcţionând în domeniul microundelor.

Principul de functionare:

Principiul LASER consta in faptul ca atomii elibereaza energie sub forma de fotoni
atunci cand parcurg tranzitia de pe un nivel de excitare metastabil spre un nivel de echilibru.
Aceasta tranzitie se face sub influenta unui factor declansator si de aceea emisia de energie se
numeste emisie stimulata sau emisie indusa. Odata pornita reactia aceasta se propaga sub
forma piramidala astfel, un foton emis de un atom dezexcitat va declansa reactia la altul,
acesta la randul lui va emite un foton si il va elibera si pe cel incident. Avem doi fotoni care
se vor inmulti exponential. Astfel se produce o amplificare a radiatiei luminoase.Laserul este

2
un dispozitiv complex ce utilizează un mediu activ laser, ce poate fi solid, lichid sau gazos, şi
o cavitate optică rezonantă. Mediul activ, cu o compoziţie şi parametri determinaţi, primeşte
energie din exterior prin ceea ce se numeşte pompare. Pomparea se poate realiza electric sau
optic, folosind o sursă de lumină (flash, alt laser etc.) şi duce la excitarea atomilor din mediul
activ, adică aducerea unora din electronii din atomii mediului pe niveluri de energie
superioare.
Faţă de un mediu aflat în echilibru termic, acest mediu pompat ajunge să aibă mai
mulţi electroni pe stările de energie superioare, fenomen numit inversie de populaţie. Un
fascicul de lumină care trece prin acest mediu activat va fi amplificat prin dezexcitarea
stimulată a atomilor, proces în care un foton care interacţionează cu un atom excitat determină
emisia unui nou foton, de aceeaşi direcţie, lungime de undă, fază şi stare de polarizare. Astfel
este posibil ca pornind de la un singur foton, generat prin emisie spontană, să se obţină un
fascicul cu un număr imens de fotoni, toţi avand aceleaşi caracteristici cu fotonul iniţial. Acest
fapt determină caracteristica de coerenţă a fasciculelor laser.
Rolul cavităţii optice rezonante, formată de obicei din două oglinzi concave aflate la
capetele mediului activ, este acela de a selecta fotonii generaţi pe o anumită direcţie (axa
optică a cavităţii) şi de a-i recircula numai pe aceştia de cat mai multe ori prin mediul activ.
Trecerea fotonilor prin mediul activ are ca efect dezexcitarea atomilor şi deci micşorarea
factorului de amplificare optică a mediului. Se ajunge astfel la un echilibru activ, în care
numărul atomilor excitaţi prin pompare este egal cu numărul atomilor dezexcitaţi prin emisie
stimulată, punct în care laserul ajunge la o intensitate constantă. Avand în vedere că în mediul
activ şi în cavitatea optică există pierderi prin absorbţie, reflexie parţială, împrăştiere,
difracţie, există un nivel minim, de prag, al energiei care trebuie furnizată mediului activ
pentru a se obţine efectul laser.
În funcţie de tipul mediului activ şi de modul în care se realizează pomparea acestuia
laserul poate funcţiona în undă continuă sau în impulsuri. Primul maser şi primul laser
funcţionau în regim de impulsuri.

2. Realizarea practica a dispozitivelor LASER. Tipuri de laser

Partile constituente ale unui laser sunt :

 mediul activ
 sistemul de excitare
 rezonatorul optic

Partea esentiala a unui dispozitiv laser o constituie mediul activ, adica un mediu in
care se gasesc atomii aflati intr-o stare energetica superioara celei de echilibru. In acest mediu
activ se produce amplificarea radiatiei luminoase (daca avem o radiatie luminoasa incidenta)

3
sau chiar emisia si amplificarea radiatiei luminoase (daca nu avem o radiatie luminoasa
incidenta). Sistemul de excitare este necesar pentru obtinerea de sisteme atomice cu mai multi
atomi intr-o stare energetica superioara. Exista mai multe moduri de a realiza excitarea
atomilor din mediul activ, in functie de natura mediului. Rezonatorul optic este un sistem de
lentile si oglinzi necesare pentru prelucrarea optica a radiatiei emise. Desi la iesirea din
mediul activ razele laser sunt aproape perfect paralele rezonatorul optic este folosit pentru
colimarea mult mai precisa, pentru concentrarea razelor intr-un punct calculat, pentru
dispersia razelor sau alte aplicatii necesare.

Pericolul laser pentru factorul uman

Odata cu raspandirea aplicatiilor laserilor, in ciuda maturizarii tehnologiei de
constructie a acestora, utilizatorii laser pot suferi accidente serioase. Aceste accidente pot fi
urmarea unuia dintre urmatoarele evenimente:
- expunerea accidentala a ochiului, rezultand pierderea functionala a vederii, fie temporara, fie
permanenta;
- expunerea accidentala a pielii, rezultand arsuri si efecte fotochimice;
- aprinderea unor materiale, producerea de incendii etc.
- expunerea la tensiuni inalte, care pot produce arsuri sau pot fi letale;
- raniri involuntare, datorate necunoasterii echipamentului si a efectelor sale, defectarea
echipamentului, incendii severe si embolie gazoasa;
- inhalarea unor contaminanti gazosi generati de laser;
- expunerea oculara la flash-uri luminoase si la plasma generata cu laser la nivele care produc
degradarea vederii.

Masuri de securitate
Pentru protecţia muncii, cei care folosesc laseri trebuie să ştie întotdeauna cu ce tip de
laser au de a face. Din punctul de vedere al pericolului pe care îl reprezintă fasciculul laser
asupra omului (în principal retina şi pielea), laserii sînt clasificaţi în patru clase. În prezent
clasificarea laserilor nu se face la fel în toate ţările, dar se fac pregătiri pentru ca aceste clase
să fie definite la fel la nivel internaţional. Lucrul cu laseri periculoşi impune folosirea de
ochelari de protecţie, care absorb radiaţia luminoasă la lungimea de undă a laserului folosit şi
permit vederea în celelalte regiuni ale spectrului.
 Clasa I este specifică echipamentelor industriale care au zona de acţionare a
fascicolului laser acoperită în totalitate, deci nu există posibilitatea apariţiei
unor reflexii nedorite. Această clasă de laseri este cea mai sigură şi nu necesită
din partea operatorilor umani care deservesc echipamentul laser să poarte
echipament de protecţie optică (ochelari speciali sau mască).
 Clasa II

4
  Clasa IIIa
 Clasa IIIb
 Clasa IV - sunt laseri care nu sunt prevăzuţi cu nici o formă de protecţie optică,
fiind echipamente care pot fi uşor adaptate oricărui tip de prelucrări industriale.
Identificarea unor astfel de echipamente laser se poate reliza privind eticheta
lipită pe camera rezonantă pe care este inscripţionat cuvântul OEM, alături de
care se regăseşte cuvântul CLASS IV.

3. LASER-ul cu semiconductori

Laserul cu semiconductori este constituit ca si celelalte tipuri de laser tot pe sablonul

mediu activ, sistem de excitare, rezonator optic. In acest caz un amestec semiconductor este
folosit ca mediu activ. Cel mai adesea se folosesc combinatii de metale din aceleasi perioade
ale grupelor III-a si V-a. Dintre acestea semiconductorul cel mai folosit este cel format din
Galiu si Arseniu (GaAs). Alte medii active au fost obtinute atat din amestecuri ale
elementelor grupelor II-a si VI-a (Zinc si Seleniu – ZnSe) cat si din amestecuri de trei sau
patru elemente. Ultimele doua sunt mai ades folosite pentru emisia unor radiatii mult mai
precise din punct de vedere al lungimii de unda. Sistemul de excitare este constituit din doua
straturi de semiconductori, unul de tip p si unul de tip n. Pentru a intelege mai bine aceste
doua notiuni trebuie amintite cateva considerente teoretice cu privire la fizica solidului, in
special principiul semiconductorilor.
Semiconductorii sunt o clasa de materiale larg folosita in electronica datorita
posibilitatii controlului proprietatilor electrice. Rezistivitatea electrica a unui semiconductor
scade odata cu cresterea temperaturii iar valoarea ei poate fi modificata in limite foarte largi
(10 -2 – 108 Ω cm).
Intr-un semiconductor foarte pur, conductibilitatea electrica este data de electronii
proprii, numita si conductibilitate intrinseca, iar in cazul materialelor impurificate avem de-a
face cu o conductibilitate extrinseca. Conductibilitatea intrinseca poate fi explicata pe scurt
astfel. La 0K, electronii sunt asezati in legaturile covalente formate intre atomii
semiconductorului intrinsec. Odata cu cresterea temperaturii unii electroni se rup din legaturi
fiind liberi sa circule in tot volumul cristalului. Se produce un fenomen de ionizare, iar in
locul electronului plecat ramane un gol. Imediat el se ocupa cu un alt electron alaturat, golul
se deplaseaza o pozitie. Daca aplicam un campelectric in semiconductor , electronii liberi se
vor misca in sens invers campului, dar si golurile vor forma un curent pozitiv de acelasi sens
cu campul. Cel mai interesant fenomen il reprezinta modificarea spectaculoasa a rezistivitatii
electrice a semiconductorilor prin impurificare. Astfel, daca din 105 atomi de Siliciu unul este
inlocuit cu un atom de Bor, rezistivitatea siliciului scade, la temperatura camerei, de 1000 de

5
ori !!! Impurificare reprezinta o problema specifica si fundamentala a fizicii si tehnologiei
semiconductorilor.

4. LASER-ul cu semiconductori. Construire. Consideratii practice

Acestetipuri de lasere sunt alimentate de la o sursă de curent continuu de putere mică.

De obicei în aceeaşi capsulă este inclusă şi o fotodiodă care, prin reacţie negativă, este folosită
la stabilizarea puterii. Lungimile de undă sunt de la 635nm (roşu către portocaliu) la 670nm
(roşu intens) şi ajung chiar în IR (780n, 800nm, 900nm, 1550nm), pana la câţiva um. Lasere
UV, violet şi albastru există, dar sunt foarte scumpe. Lasere verzi semiconductoare au fost
construite în laboratoare dar funcţioneaza doar la temperaturi atinse cu ajutorul azotului lichid
şi au durată de viaţă foarte redusă (~100h). Calitatea razei este bună, depinzând de concepţie.
Raza este eliptică şi astigmatică, având nevoie de instrumente optice auxiliare pentru a o
focaliza. Puterea de ieşire este de la 0.1mW până la 100W. Puteri mai mari se pot realiza cu o
matrice de lasere, iar acestea pot depăşi 10.000W. Sunt folosite în CD playere, LaserDisc,
MiniDisc, alte sisteme de stocare optică, imprimante cu laser, fax-uri, instrumente de masură,
transmisii de date prin fibra optică, scannere de coduri de bare, surse de amorsare pentru alte
lasere şi în lightshow-uri de putere mică.

Figura 1. Diferite tipuri de lasere semiconductoare

6
 Figura 2. Cap laser de la CD player SONY

Revenind la laserul cu semiconductori, avand stabilita o baza teoretica minimala putem trece
la detalierea practica a principiilor enuntate anterior.

Laserul cu conductori este, de fapt, un sandwich format din 3 straturi de

semiconductori la care se adauga elementele sistemului de excitare. La acest tip de laser
energia necesara excitarii sistemului de atomi din mediul activ cat si factorul declansator sunt
date de curentul electric care se aplica, conform figurii. Datorita faptului ca acest sandwich
corespunde modelului clasic de dioda, de aici incolo se va folosi si termenul de dioda.
Randamentul unei astfel de diode este in jurul a 30% dar amplificarea este destul de
mare. Curentul necesar trebuie sa aiba o densitate de cateva mii de amperi pe centimetru dar
avand in vedere ca o dioda laser are marimi foarte mici, curentul necesar este adesea sub
100mA. Pentru a obtine rezultate satisfacatoare, in practica se folosesc mai multe straturi
decat se prezinta in figura. Cat priveste stratul activ, lungimea lui nu depaseste 1 mm, iar
grosimea sa este, in functie de model, de la 200 pana la 10 nm. In general grosimea stratului
activ variaza intre 200 si 100 nm. Datorita faptului ca este atat de subtire, fascicului emis este
foarte divergent (pentru un laser) si astfel laserul cu semiconductori se bazeaza foarte mult pe
rezonatorul optic ce trebuie ales cu mare grija si trebuie pozitionat foarte precis pentru a
obtine performante maximale.
De obicei un sistem format din doua lentile plan-convexe pozitionate cu fetele
convexe una spre cealalta la anumite distante calculabile este suficient pentru a obtine un
fascicul destul de bine colimat cu razele aproape perfect paralele.

7
 Din desenul de mai sus se poate observa ca emisia laser se face in doua directii. Acest
fenomen este tratat in mod diferit in functie de necesitati. Se poate crea o cavitate rezonanta
prin pozitionarea unei oglinzi perfecte si a uneia semitransparente, se poate folosi emisia “din
spate” pentru a masura proprietatile fasciculului principal, se poate folosi aceeasi emisie din
spate pentru a masura si controla curentul ce trece prin dioda. Diodele laser sunt foarte
sensibile la curenti si de aceea controlul strict asupra acestora este absolut necesar.

Figura 3. Montaj clasic de

dioda cu posibilitate de control a curentului

Diodele laser sunt poate, cele mai fragile dispozitive de emisie laser. Faptul ca stratul
activ are, de fapt, marimea unei bacterii este cel ce sta la baza afirmatiei anterioare. Acest strat
poate fi usor distrus prin supunerea la curenti neadecvati, prin influente electrostatice, prin
incalzire excesiva. Stratul activ se poate autodistruge chiar si fara prezenta vre-unuia din
factorii enumerati mai sus. Simpla emisie a luminii poate vaporiza acest strat minuscul daca
lumina emisa este prea puternica.

O dioda, desi minuscula, poate dezvolta puteri ale luminii de pana la 3-5 mW. Desi
sunt mai rare si mult mai scumpe, diodele ce dezvolta zeci de mii de mW exista si se gasesc in
inscriptoarele de CD si in alte instrumente si aparate de profil. In ceea ce priveste divergenta
fasciculului, in prezent, majoritatea pointerelor reusesc performanta de a pastra divergenta la
sub un mm la fiecare 5 metri. Spectrul de culori acoperit de laserii cu semiconductori este in
zona rosie 630-780 nm dar nu este limitat numai aici.

Laseri verzi sau chiar albastri exista si sunt intens cercetati. Problema este ca diodele
de verde si albastru au o viata efemera (cele mai performante ating doar cateva sute de ore) si
functioneaza la temperaturi scazute (apropiate de 0K). Fata de clasicul GaAs (care emite in
rosu-IR), pentru laserii albastri se prefera ZnSe si GaN. Primul a fost exclus treptat din

8
cercetari datorita rezistivitatii mari, consumului mare de energie, randamentului mic si a
multor altor factori descoperiti experimental.

Figura 4. LED-uri albastre, rosii si verzi; combinate pot produce orice culoare

5. Utilizarea laserilor cu semiconductori. Aspecte pozitive si negative

Diodele sunt larg raspandite. Faptul ca sunt ieftin de produs, usor de folosit si foarte
ieftin de folosit duce la producerea lor in masa si includerea lor in cele mai multe aparate
electronice ce au nevoie de laseri.
Lecturatoarele de cd, fie ele CD-ROM-uri sau CD-playere, sunt toate prevazute cu
diode laser. Playerele DVD au, deasemenea, diode laser, doar ca acestea emit fascicule mult
mai fine. CD-Writer-ele si CD-ReWriter-ele folosesc diode ce emit laseri apropiati de IR (800
nm) si puteri de cativa W. Aceleasi diode, dar de puteri ceva mai mici, sunt prezente si in
imprimantele cu laser. Alte produse care folosesc laseri emisi de diode sunt cititoarele de
coduri de bare (Bar-Code Readers), unele Scannere, Pointerele etc. Poate cel mai important
folos, dupa CD/DVD-playere, este cel adus in comunicatiile prin fibra optica. In cadrul
fiecarui emitator pe fibra optica se afla o dioda laser. Mai nou s-a inceput folosirea diodelor si
in medicina si in holografie. Diodele nu sunt folosite in aplicatiile militare (Radar, ghidare
rachete, transmisiuni de date prin eter etc.), aplicatiile astronomice (distante cosmice si
determinari de compozitii), efectele speciale de anvergura si holografia de mare intindere
datorita puterii limitate relativ mici pe care o dezvolta.

Dioda (grec.: di =doi, dublu; hodos=drum) este o componentă electronică. Dioda este
un dipol nelinear şi polarizat (sau asimetric).

9
 Dioda cu gaz

 Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, având doi electrozi: un anod şi un catod. Poate
fi:
-cu catod cald (gazotron);
-cu catod rece. Dioda cu gaz cu catod rece are în balon un gaz inert (de regulă neon),
la o presiune de 0,1 mm col. Hg.

 Nu conţine nici-un dispozitiv pentru comanda arcului. Ca electrod, pentru producerea

arcului, se utilizează o sondă de aprindere, iar la creşterea tensiunii şi a curentului,
descărcarea se propagă de la sondă, până acoperă întregul anod.

 Utilizare:
- stabilizator de tensiune
- sursă stroboscopică de lumină
- generator de relaxare
- dispozitiv de protecţie la supratensiune
- tub de semnalizare

Dioda cu vid

 Tub electronic cu vid, avănd doi electrozi: un anod şi un catod.

 Catodul încălzit până la incandescenţă (direct sau indirect), emite electroni care formează
în jurul lui o sarcină spaţială. Aplicând pe anod o tesiune pozitivă (în raport cu catodul),

10
 electronii concentraţi În zona catodului încep să se deplaseze către anod, constituind
curentul anodic al diodei cu vid.
 Dacă încălzirea catodului este constantă, curentul anodic variază în funcţie de tensiunea
anodică după Legea lui Boguslavski - Langmuir ( legea exponentului 3/2 ), valabilă pentru
tensiuni anodice mici. La tensiuni mari curentul nu creşte nelimitat, ci se limitează la
valoarea de saturaţie (egală cu valoarea curentului de emisie a catodului).
 Dioda cu vid este un element neliniar. O tensiune alternativă aplicată între catod şi anod
determină circulaţia unui curent deformat în cursul întregii alternanţe pozitive (sau într-o
porţiune a acesteia).
 Utilizare:
- detector
- redresor

Dioda semiconductoare

Un LED (din engleză light-emitting diode, însemnând diodă emiţătoare de lumină)

este o diodă semiconductoare ce emite lumină la polarizarea directă a joncţiunii p-n. Efectul
este o formă de electroluminescenţă.

Un LED este o sursă de lumină mică, de cele mai multe ori însoţit de un circuit
electric ce permite modularea formei radiaţiei luminoase.

Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncţiune p-

n prevăzută cu contacte metalice la regiunile p şi n şi introdusă într-o capsulă din sticlă, metal,
ceramică sau plastic.
Dioda semiconductoare se caracterizează prin conductivitate unidirecţională, ca şi
dioda cu vid:
- în cazul polarizării în sens direct permite trecerea unui curent mare (curent direct),
- în cazul polarizării în sens invers permite trecerea unui curent mic (curent invers).

Clasificare
După materialul din care se realizează:
 diodă cu germaniu,
 diodă cu siliciu.

După caracteristicile joncţiunii:

 diodă redresoare
 diodă stabilizatoare de tensiune (diodă Zener)

11
  diodă de comutaţie
 diodă cu capacitate variabilă (varactor sau varicap)
 diodă tunel
 diodă diac
 diodă Gunn

Parametri unei diode sunt:

 Tensiunea de prag (de deschidere), (Up)

La diodele care sunt construite din germaniu Up este cuprinsă între 0,2V-0,4V, iar cele
din siliciu între 0,4V-0,8V.

Up-Ge-0,2V-0,4V
Up-Si-0,4V-0,8V

 Curentul maxim direct, (Iam)

 Tensiunea maxima inversa, (Uinv.max)

6. Concluzii

Laserul cu semiconductori este o alternativa ieftina si fiabila la laserii cu gaz.

Marimile reduse, costurile mici de fabricatie si utilizare cat si longevitatea lor confera
diodelor atuuri importante in “lupta” cu celelalte dispozitive de emisie laser. Singurele
dezavantaje fiind puterile relativ mici si fragilitatea, diodele sunt si vor fi cercetate extensiv
pentru a fi imbunatatite. Pentru noi este important sa intelegem cum functioneaza un astfel de
dispozitiv, la ce este folosit si incotro se indreapta cercetarile pentru a ne familiariza inca de
pe acum cu acest tip de laser pe care il vom intalni din ce in ce mai des in viata noastra de zi
cu zi. Este important sa cunoastem pericolele pe care le aduce cu sine o dioda laser precum si
factorii care pot perturba buna functionare a acesteia pentru a sti cum sa ne aparam si cum sa
o protejam.
Laserul cu semiconductori este un domeniu ale carui orizonturi abia acum ni se
deschid, cu un viitor sigur si cu implicatii puternice in viata de zi cu zi.

12
 7. Bibliografie

1. D.Ciobotaru si colectivul, Manual de fizica, clasa a XII-a, EDP, Bucuresti

2. Richard P. Feynmann,Fizica Moderna, vol III, Editura Tehnica
3. Arach T&A Corp., Laser Theory, Internet
4. Semiconductor Laser Diodes, Internet
5. Power Technology, Inc., Advantages of Semiconductor Laser Diodes, Internet, 1998-
1999
6. Web Science Resources, Laser Tutorial- Laser Diode, Internet, 1997
7. 1964 Nobel Prize Winners, Nobel Prizes, Internet 2000
8. Dicţionar tehnic de radio şi televiziune, Editura ştiinţifică şi enciclopediă, Bucureşti,
1975;
9. http://www.referateweb.com/referate/fizica/FIZ4

13
 Cuprins

1. Introducere in problematica LASER.............................................................................2

2. Realizarea practica a dispozitivelor LASER. Tipuri de laser…..................................3
3. LASER-ul cu semiconductori..........................................................................................5
4. LASER-ul cu semiconductori. Construire. Consideratii practice...............................6
5. Utilizarea laserilor cu semiconductori.
Aspecte pozitive si negative............................................................................................10
6. Concluzii..........................................................................................................................13
7. Bibliografie…...............................................................................................…..........… 14

14