1.

Introducere

Alterarea supergenă reprezintă procesul prin care are loc dezintegrarea fizică sau alterarea
chimică a rocilor și mineralelor magmatice, metamorfice și sedimentare, care s-au dovedit a fi
instabile în condițiile caracteristice suprafeței Pâmăntului.

În urma manifestării alterării supergene asupra rocilor preexistente, ia naștere așa numita
crustă de alterare supergenă, caracterizată de roci noi, cu textură, structură, compoziții mineralogice
și chimice proprii, care prezintă interes economic, prin primsa acumulărilor de elemente utile.

Alterarea supergenă se separă în trei tipuri: alterare fizică (dezintegrarea mecanică a rocilor
fără modificarea compoziției chimice), alterare chimică (descompunerea, dizolvarea și slăbirea rocii,
cu schimbarea compoziției chimice și formarea de minerale noi) și alterarea biologică.

Toate aceste procese de alterare sunt controlate de o multitudine de factori, printre care:
proprietățile rocii parentale, climat, prezența sau absența solului, timpii de expunere la anumite
condiții și topografia (zonele cu elevații topografice mai reduse sunt mai susceptibile la alterare).

Principalii agenți care generează alterarea rocilor preexistente și formarea unei cruste de
alterare sunt:

• apa (are rolul cel mai important în alterarea supergenă);

• oxigenul;

• dioxidul de carbon;

• acizii;

• activitatea organismelor;

• variațiile de temperatură;
 2. Alterarea chimică
Alterarea chimică reprezintă totalitatea proceselor și reacțiilor ce conduc la descompunerea
mineralelor ce alcătuiesc rocile și transformarea acestora în combinații chimice noi, mai stabile
decât mineralele parentale, în condiții tipice suprafeței sau spațiilor din apropierea suprafeței
Pământului. Tipurile de schimbări care au loc sunt specifice condițiilor minerale și de mediu. Aceste
reacții sunt ireversibile.

Unele minerale, precum cuarțul, nu sunt afectate de alterarea chimică, iar altele sunt foarte
afectate (feldspatul). În general, gradul de alterare chimică este cel mai ridicat în climatele calde și
umede, și mai scăzut în climatele reci și uscate.

Aceste procese au loc când rocile preexistente reacționează cu agenții atmosferici (aer, apă).
În timpul acestor procese unele minerale se dizolvă și altele se combină cu apa, oxigenul și dioxidul
de carbon, formând minerale noi. Caracteristicile importante ale condițiilor de suprafață, care
conduc la alterare chimică sunt prezența apei (atmosferică sau de suprafață), abundența oxigenului și
prezența dioxidului de carbon, care produce acid carbonic slab, când se combină cu apa. Acel
proces, care este fundamental alterării chimice, se desfășoară după cum urmează:

H2O + CO2 —->H2CO3    apoi    H2CO3 —-> H+   + HCO3–

Aproape toate procesele alterării chimice se desfășoară în prezența apei, aceasta jucând un
rol deosebit ca solvent și reactant chimic.

Există două mari tipuri de alterare chimică. Pe de o parte, unele minerale devin alterări ale
altor minerale, de exemplu, feldspatul e alterat prin hidroliză, transformându-se în minerale
argiloase. Pe de altă parte, unele minerale se dizolvă complet și elementele constituiente trec în
soluție, de exemplu, calcitul (CaCO3) este solubil în soluții acide.

Alterarea chimică formează și concentrează așa numitele depozite minerale reziduale la

suprafața Pământului, valorificate din punct de vedere economic. Cele mai importante resurse din
depositele reziduale sunt Al (Bauxită), Ni (Laterite Ni-Fe), Fe și caolinit. În aceste depozite,
2
mineralele sunt concentrate de alterarea chimică, adesea în climate tropicale calde, cu temperaturi
ridicate și cantități ridicate de precipitații ce duc la formarea solurilor bogate în fier și aluminiu.
Componenții solubili tind să fie îndepărtați, în timp ce compușii greu solubili se acumulează „in
situ” (nu sunt transportați) și formează aceste acumulări reziduale de minerale utile.

Bauxitele lateritice sunt formate prin puternica alterare chimică a rocilor aluminosilicatice,
bauxita fiind cel mai important minereu de aluminiu.

Fig. 1 Mod de formare – depozite lateritice. Bauxită (dreapta). Sursa: H.Z. Harraz, Residual
(or laterite) Mineral Deposits.
Cele mai importante procese implicate în alterarea supergenă chimică a roclior sunt oxidarea,
hidratarea, hidroliza și dializa, într-o anumită măsură.

3
 3. Procese ale alterării chimice
3.1 Oxidarea

Oxidarea are loc când oxigenul liber este implicat în reacții chimice. Oxidarea produce oxizi
de fier (hematit și limonit) în soluri bine aerate și de regulă în prezența apei. Piroxenii, amfibolii,
magnetitul, pirita și olivina sunt cele mai susceptibile minerale la oxidare, datorită conținutului
ridicat de fier. Cei mai comuni oxizi sunt cei de fier și aluminiu, ce caracterizează solurile roșiatice
și galbene, destul de comune în regiunile tropicale.

Oxidarea fierului într-un silicat feromagnezian începe cu disoluția fierului. De exemplu, în

cazul olivinei, un mineral bogat în fier, oxidarea începe prin îndepărtarea fierului și aducerea lui în
soluție ca ion. Olivina reacționează cu acidul carbonic, formând fier dizolvat, carbonat și acid silicic:

Fe2SiO4 + 4H2CO3 → 2Fe + +  4HCO3– +  H4SiO4

2

În prezența oxigenului, fierul dizolvat este convertit rapid în hematit:

2Fe2+  + ½ O2 + 2H2O + 4HCO3–  → Fe2O3  + 4H2CO3

Reacția arătată pentru olivină se poate aplica pentru orice alt silicat feromagnezian,
incluzând piroxenul, amfibolul sau biotitul. Fierul din sulfuri (pirită) poate fi, de asemenea, oxidat
astfel.

3.2 Hidratarea

Hidratarea conduce la formarea unor sisteme minerale care adsorb apa la suprafaţa lor,
reţinând-o în diferite cantităţi în structura lor chimică. Ca urmare a acestei reacții, mineralele își
măresc volumul, își pierd luciul și devin moi. Un exemplu tipic al unei asemenea reacții este atunci
când are loc conversia hematitului în limonit (2Fe2O3 + 3HOH -> 2Fe2O3 · 3H2O) sau atunci când
anhidritul (CaSO4) este transformat în gips (CaSO4·2H2O).

3.3 Hidroliza

4
 Hidroliza reprezintă reacția chimică prin care are loc slăbirea legăturilor chimice dintr-un
mineral de către ionii H+ and OH- rezultați prin disocierea apei. Hidroliza este unul dintre cele mai
importante procese ale alterării chimice. În urma acestei reacții se formează minerale complet noi,
un exemplu tipic este atunci când feldspatul potasic reacționează cu apa și formează un mineralul
argilos (caolinit).

Hidroliza feldspatului poate fi scrisă astfel:

2KAlSi3O8 + 3H2O  Al2Si2O5(OH)4 + 4SiO2 + 2K+ + 2OH-

Feldspat potasic Apă Caolinit Cuarț Ioni

Fig. 2. Suprafață nealterată (stânga) și suprafață alterată (dreapta) ale aceluiași eșantion de granit. Pe
suprafața nealterată feldspații încă sunt proaspeți, cu aspect sticlos, în timp ce pe suprafața alterată,
aceștia s-au transformat în caolinit și au un aspect calcaros. Sursa: Karla Panchuck, 2018
(https://openpress.usask.ca).

5
 Bibliografie:

1. Dan Stumbea, Alterarea supergenă a rocilor și minereurilor, 1999, Iași Editura Universității ‚,Al.
I. Cuza’’.
2. Dan Stumbea, Geologia zăcămintelor de minereuri, 2007, Iași, Editura Casa Editorială
‚,Demiurg’’.
3. Abdel Monem Mohamed Soltan, Presentation, 2017, Economic Geology - Supergene ore
deposits.
4. Balasubramanian A., 2014, Geomorphic Weathering, University of Mysore.
5. Harraz Hassan, 2013, Residual (eluvial or laterite) Mineral Deposits.

Web:

www.geo.fu-berlin.de/en/v/geolearning/mountain_building/weathering/weathering3/index.html

http://www.physicalgeography.net/fundamentals/10r.html

https://opentextbc.ca/geology/chapter/5-2-chemical-weathering/

https://openpress.usask.ca/physicalgeology/chapter/8-2-chemical-weathering-2/

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1674987110000095#sec4

https://sciencing.com/five-examples-chemical-weathering-5627796.html