Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FISCALITATE
MODUL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT LA
DISTANȚĂ
BUCUREȘTI
2014
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Cuprins
1. Principii generale
2. Proceduri fiscale specifice
Anexe
Anexa 1
Anexa 2
Sistemul fiscal - aspecte generale
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Capitolul I: Impozitarea persoanelor fizice
1. Impozitarea persoanelor fizice
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
7
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de venituri impozabile (lista nefiind
exhaustivă):
Venituri neimpozabile
Principalele categorii de venituri neimpozabile sunt:
• indemnizaţia pentru concediul de maternitate, riscul maternal şi creşterea
copilului, concediu plătit din fondul asigurărilor de sănătate;
• ajutorul acordat pentru creşterea copilului;
• salariile obţinute de persoanele cu handicap grav sau accentuat;
• sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente
desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal în statul respectiv; fac
excepţie veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator rezident în
România sau care are sediul permanent în România, care sunt impozabile numai dacă
România are drept de impunere;
• avantajele sub forma planurilor cu opţiune de cumpărare de acţiuni, (Stock Option
Plan) în momentul acordării şi exercitării acestora;
• sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare efectuate pe
durata delegaţiilor / detaşărilor, în limita a de 2,5 ori nivelul stabilit pentru personalul din
instituţiile publice;
• venitul salarial legat de conceperea şi crearea de software (trebuie îndeplinite
anumite criterii, atât de către angajator, cât şi de către angajat);
• sponsorizări şi donaţii;
• moşteniri;
• veniturile din vânzarea bunurilor mobile din patrimoniul personal (cu excepţia celor
considerate „câştiguri de capital").
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Deduceri la calculul impozitului pe venit
Pentru funcţia de bază, în vederea calculării venitul impozabil din salariu, din venitul
brut se vor deduce următoarele sume:
• contribuţiile de asigurări sociale obligatorii;
• deducerea personală calculată conform legii;
• contribuţiile la fondurile de pensii facultative, în limita echivalentului în lei al sumei
de 400 de euro anual;
• cotizaţia sindicală.
Pentru fiecare dintre funcţiile secundare, venitul impozabil este calculat ca diferenţa
dintre venitul brut şi obligaţiile de asigurări sociale, deducerea personală nefiind aplicabilă.
Contribuabilii pot hotărî direcţionarea în scopuri caritabile (sponsorizări) a până la 2%
din impozitul pe venit anual datorat.
În România, toţi angajatorii şi angajaţii, precum şi alte categorii de persoane, sunt cuprinşi în
categoria contribuabililor la sistemul de asigurări sociale de stat.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
servicii de asistenţă socială, indemnizaţiile de şomaj şi stimulentele acordate angajatorilor
pentru crearea de locuri de muncă.
2.2 Contribuţii
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
11
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
• Contribuţia de asigurare împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale:
0,15% - 0,85%, diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă.
Baza lunară de calcul reprezintă suma veniturilor salariale brute realizate de
persoanele fizice rezidente şi nerezidente, în baza unui contract de muncă (sau a unui
raport de serviciu sau statut special), precum şi venituri asimilate salariilor (remuneraţiile
administratorilor / directorilor cu contract de mandat etc.).
Plafon: baza de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale este plafonată la nivelul
produsului dintre numărul angajaţilor asiguraţi şi valoarea a de cinci ori câştigul salarial
mediu brut lunar.
Contribuţiile individuale de asigurări sociale de sănătate şi de şomaj, precum şi cele
datorate de angajator, rămân neplafonate, aplicându-se la bazele de calcul
corespunzătoare, reglementate de Codul fiscal.
Baza lunară pentru calculul contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate datorate de angajatori este plafonată la nivelul a 12 salarii minime brute
pe ţară, garantate în plată, înmulţite cu numărul de angajaţi asiguraţi (salariul minim brut pe
ţară garantat în plată începând cu februarie 2013 este de 750 lei / lună şi va creşte la 800 lei
de la 1 iulie 2013).
Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale variază între
0,15% şi 0,85%, în funcţie de categoria de risc. Criteriile de stabilire a categoriilor de risc
sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
Începând cu anul 2011 a fost introdusă obligativitatea depunerii unei declaraţii unice
(Declaraţia 112), pentru persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator sau de
entitate asimilată angajatorului, aşa cum sunt acestea definite de Codul fiscal.
Pentru a asigura declararea contribuţiilor sociale aferente veniturilor din salarii obţinute
din străinătate pentru activităţi desfăşurate în România, începând cu 2012 declaraţia unică
(Declaraţia 112) trebuie depusă şi de persoanele fizice care obţin astfel de venituri, dacă a
fost încheiat un acord cu privire la declararea şi plata contribuţiilor sociale între persoana
care obţine astfel de venituri şi angajatorul său nerezident. În cazul în care un astfel de
acord nu a fost încheiat, obligaţia depunerii declaraţiei unice revine angajatorului
nerezident.
Depunerea declaraţiei 112 nu este necesară în cazul în care pentru veniturile salariale
obţinute din străinătate nu sunt datorate contribuţii sociale în România potrivit
regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială sau convenţiilor
pe care România le-a încheiat în domeniul securităţii sociale cu state din afara Spaţiului
Economic European.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Angajatorii calculează şi reţin contribuţiile salariale la momentul plăţii salariilor.
Contribuţiile la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale de stat se plătesc până la
data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Neplata
intenţionată a acestor contribuţii reţinute la sursă, în termen de 30 zile de la această dată,
constituie infracţiune şi se sancţionează corespunzător.
Contribuţii sociale datorate pentru venitul din activităţi independente
Persoanele care realizează venituri impozabile din activităţi independente datorează şi
plătesc contribuţii de asigurări sociale în cotă de 31,3%, precum şi contribuţii individuale de
asigurări sociale de sănătate în cotă de 5,5%. În cazul în care veniturile din activităţi
independente sunt obţinute în baza unui contract de agent, obligaţia virării contribuţiilor
revine plătitorului de venit.
Baza de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale poate fi aleasă de către individ între
limita minimă şi cea maximă prevăzută în legislaţie: venitul asigurat nu poate fi sub 35% din
câştigul salarial mediu brut, sau peste cinci ori nivelul câştigului salarial mediu brut / lună
aplicabil în anul în curs.
Contribuţiile pentru asigurări sociale nu se datorează pentru veniturile din activităţi
independente dacă persoana în cauză obţine alte venituri (de exemplu, venituri din salarii)
pentru care se plătesc contribuţii de asigurări sociale, sau dacă obţine venituri din pensii sau
din indemnizaţii de şomaj.
Baza de calcul a contribuţiilor de asigurări de sănătate este venitul brut obţinut din
activităţi independente din care se scad cheltuielile suportate; în cazul în care venitul din
activităţi independente este singurul venit pentru care se percep contribuţii de asigurări
sociale de sănătate, această bază de calcul nu poate fi mai mică decât salariul minim brut
realizat.
Atât contribuţiile de asigurări sociale cât şi contribuţiile de asigurări sociale de sănătate
se plătesc trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 din ultima lună a fiecărui
trimestru.
Contribuţiile sociale datorate pentru venitul din drepturi de proprietate
intelectuală
Pentru aceste venituri (cu reţinere la sursă a impozitului) se percep contribuţii
individuale de asigurări sociale şi contribuţii individuale de asigurări sociale de sănătate.
Baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale este limitată la de
cinci ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale
de stat şi aprobat anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
13
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Contribuţiile individuale de asigurări sociale şi de asigurări sociale de sănătate pentru
aceste venituri se calculează, reţin şi virează de către plătitorul de venit, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul.
Modalitatea de stabilire a bazei de calcul pentru contribuţiile sociale individuale este:
venitul brut minus cota de cheltuială (20% sau 25%), în cazul veniturilor din valorificarea sub
orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală.
Persoanele care contribuie deja la sistemul de asigurări sociale de sănătate (de
exemplu, persoanele care obţin venituri din activităţi independente, salarii, pensii) şi la
sistemul de asigurări sociale (de exemplu, în baza unui contract de muncă) sunt exceptate
de la plata acestor contribuţii pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.
Persoanele care obţin venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală
nu au obligaţia de a contribui la sistemul de asigurări pentru şomaj.
Contribuţii sociale datorate pentru alte venituri
Persoanele care realizează alte venituri impozabile (de exemplu, venituri din chirii,
dividende, premii sau câştiguri din jocuri de noroc) au obligaţia de a plăti contribuţii
individuale de asigurări de sănătate în cotă de 5,5% pentru întregul
venitul obţinut din aceste surse, cu excepţia cazului în care obţin alte venituri pentru
care se percep contribuţii de asigurări sociale de sănătate (de exemplu, venituri din salarii,
venituri din activităţi independente), sau venituri din pensii ori indemnizaţii de şomaj. Baza
de calcul pentru contribuţiile individuale de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai
mică decât câştigul salarial minim brut aplicabil.
Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate este calculată de către autorităţile
fiscale pe baza venitului declarat de persoana care realizează venitul şi trebuie achitată
anual, în termen de 60 de zile de la data la care este comunicată decizia de impunere.
Contribuţii sociale datorate de persoanele care nu realizează venituri
Persoanele care nu realizează venituri impozabile au obligaţia achitării contribuţiilor
individuale de asigurări sociale de sănătate în cotă de 5,5% aplicabilă asupra câştigului
salarial minim brut, dacă aceste persoane au domiciliul în România şi nu sunt exceptate de
la această obligaţie în baza regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de
securitate socială sau a convenţiilor în domeniul securităţii sociale pe care România le-a
încheiat cu state din afara Spaţiului Economic European.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a preluat în 2012 competenţa de administrare a
contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi
independente, activităţi agricole şi asocieri fără personalitate juridică, precum şi a celor datorate de
persoanele fizice care realizează alte venituri şi de persoanele care nu realizează venituri.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
datorate conform legislaţiei din România. Străini detaşaţi în România pot beneficia de
drepturi de detaşare (unele cu tratament fiscal favorabil) conform limitelor / excepţiilor
stabilite prin legislaţia internă şi / sau prin reglementările Uniunii Europene în domeniul
imigraţiei şi al coordonării sistemelor de securitate socială.
Autorizaţia de muncă pentru lucrători permanenţi
În vederea încheierii unui contract de muncă local între un străin şi o societate din
România, străinul trebuie să obţină, în prealabil, o autorizaţie de muncă şi viza de lungă
şedere aferentă, cu excepţiile prevăzute de lege.
Autorizaţia de muncă pentru lucrători înalt calificaţi
Acest tip de autorizaţie se poate acorda lucrătorilor străini care pot fi încadraţi în
muncă pe baza unui contract de muncă local, cu respectarea unor cerinţe speciale cu privire
la salariu, durata contractului, dovedirea unor calificări profesionale superioare etc. Şederea
în România a posesorului unei astfel de autorizaţii se face pe baza unei Cărţi albastre a UE.
Autorizaţia de muncă pentru lucrători detaşaţi
Străinii pot fi detaşaţi în România de companii cu sediul în state terţe, în baza unui
contract de prestări servicii sau în cadrul aceluiaşi grup de companii. Detaşarea se poate
face pentru cel mult 12 luni într-o perioadă de cinci ani şi implică existenţa unui contract de
muncă încheiat între detaşat şi compania care dispune detaşarea.
Pentru a fi detaşat în România, străinul trebuie să obţină în prealabil o autorizaţie de
muncă pentru detaşare şi o viză de lungă şedere corespunzătoare (cu excepţiile prevăzute
de lege).
Străinii detaşaţi de angajatori nerezidenţi pentru a desfăşura activităţi dependente în
România trebuie să contribuie la sistemul de asigurări sociale românesc, exceptând
situaţiile prevăzute de Regulamentele Europene de coordonare a sistemelor de securitate
socială sau de convenţiile în domeniul securităţii sociale pe care România le-a încheiat cu
state din afara Spaţiului Economic European. Aceste persoane (sau în anumite cazuri
angajatorii lor)
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
17
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
REZUMAT
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
19
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
1. Impozitul pe profit
Cota de impozit
Cota standard a impozitului pe profit este de 16%.
Impozitul pe profit datorat pentru jocuri de noroc şi de către cluburile de noapte nu
poate fi mai mic de 5% din veniturile obţinute din aceste activităţi.
Cota de impozit aplicată asupra veniturilor microîntreprinderilor este de 3%.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
21
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Deductibilitatea cheltuielilor
Cheltuielile se împart în trei categorii: cheltuieli deductibile, cheltuieli cu deductibilitate
limitată şi cheltuieli nedeductibile.
Cheltuielile deductibile
De regulă, cheltuielile sunt deductibile numai dacă au fost efectuate în vederea
obţinerii de venituri impozabile.
Cheltuielile menţionate explicit de Codul fiscal ca fiind efectuate în vederea obţinerii de
venituri impozabile includ:
• cheltuielile pentru marketing şi publicitate;
• cheltuielile de cercetare şi dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi
recunoscute ca active necorporale din punct de vedere contabil;
• cheltuielile cu protecţia mediului şi conservarea resurselor;
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Cheltuielile nedeductibile
O serie de cheltuieli sunt considerate nedeductibile, de exemplu:
• cheltuiala cu impozitul pe profit;
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
25
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
27
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
metoda liniară sau cea degresivă. Începând cu anul 2009, metoda de amortizare accelerată
devine aplicabilă şi în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de
cercetare-dezvoltare, ca parte a stimulentelor fiscale acordate pentru aceste activităţi. Mai
multe detalii, în Capitolul 4 / Secţiunea 4.1.
În cazul autoturismelor cu mai puţin de nouă scaune, amortizarea fiscală este limitată
la 1.500 lei / lună pentru fiecare mijloc de transport.
Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, de drepturi de autor, licenţe, mărci de
comerţ sau fabrică şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil
se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului
sau pe durata de utilizare, după caz.
Reglementările privind gradul de îndatorare
Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs
valutar, în legătură cu împrumuturile, se supune următoarelor două reguli, cu excepţia
dobânzilor şi diferenţelor de curs valutar aferente creditelor contractate de la instituţii de
credit, instituţii financiare nebancare sau alte entităţi ce acordă credite potrivit legii, precum
şi a celor aferente obligaţiunilor tranzacţionate pe o piaţă reglementată:
Regula privind rata maximă a dobânzii
Regula privind rata maximă a dobânzii limitează deductibilitatea dobânzii la maximum
6% pentru împrumuturile în valută*, şi respectiv la rata de referinţă a dobânzii comunicate de
Banca Naţională a României pentru împrumuturile în lei. Cheltuielile cu dobânda înregistrată
peste această limită sunt nedeductibile şi nu pot fi reportate în perioadele următoare.
* Limita superioară pentru rata dobânzii se stabileşte prin Hotărâre de Guvern. Rata
prevăzută mai sus este valabilă începând cu anul fiscal 2010.
Regula privind gradul de îndatorare (thin capitalisation rule)
Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderile nete din diferenţele de curs
valutar, în legătură cu împrumuturi pe termen lung (cu scadenţa de peste un an), se supune
testului referitor la gradul de îndatorare. Capitalul împrumutat inclus la calculul gradului de
îndatorare este reprezentat de toate împrumuturile cu o perioadă de maturitate de peste un
an. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, primele de emisiune / fuziune, rezervele,
profitul
nerepartizat, profitul pe anul curent şi alte elemente de capital propriu. Atât capitalul
împrumutat cât şi capitalul propriu sunt calculate ca medie a valorilor existente la începutul
şi la sfârşitul perioadei pentru care se calculează impozitul pe profit.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
29
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Dacă gradul de îndatorare al unei companii este mai mare decât trei, sau în cazul în
care capitalul propriu al companiei este negativ, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea
netă din diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor pe termen lung sunt
nedeductibile. Totuşi, aceste cheltuieli se pot reporta în anii fiscali următori şi devin
deductibile integral în primul an în care gradul de îndatorare este mai mic sau egal cu trei.
Creditul fiscal extern
Dacă un contribuabil rezident in România obţine venituri supuse impozitului unui stat
străin, acesta poate beneficia de credit fiscal în România. Astfel, impozitul plătit în statul
străin se poate deduce din impozitul pe profit datorat în România, dar această deducere nu
poate depăşi impozitul pe profit care ar fi fost datorat în Romania pe acele profituri realizate
în străinătate.
Creditul fiscal se poate obţine atât în ceea ce priveşte impozitele cu reţinere la sursă
plătite în străinătate, cât şi în ceea ce priveşte impozitul pe profit plătit în străinătate de
sediile permanente aparţinând unor rezidenţi români.
Creditul fiscal se acordă doar din impozitul pe profit calculat pentru anul în care
impozitul a fost plătit statului străin.
Creditul fiscal pentru impozitul plătit într-un stat străin se poate obţine dacă sunt
îndeplinite condiţiile pentru aplicarea convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între
România şi respectivul stat, şi dacă persoana juridică română prezintă documentaţia din
care să rezulte că impozitul a fost plătit respectivului stat.
Pierderile fiscale
Companiile româneşti pot reporta pierderile fiscale generate după 1 ianuarie 2009, pe
o perioadă de şapte ani, pe baza metodei FIFO.
Pierderile înregistrate de un sediu permanent situat într-un stat membru al Uniunii
Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau într-un stat cu care România are
încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri sunt deductibile din veniturile persoanei
juridice.
Pentru persoanele juridice străine, regula reportării pierderilor se aplică numai în ceea
ce priveşte veniturile şi cheltuielile aferente sediului permanent din România al acestora.
Începând cu 1 octombrie 2012, pierderile fiscale reportate ale unei companii se pot
transfera în cadrul unei operaţiuni de fuziune / divizare şi se pot recupera de către
companiile care preiau integral sau parţial patrimoniul companiei iniţiale, proporţional cu
activele şi pasivele transferate.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
31
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Contractele de fiducie
Începând cu data de 1 octombrie 2011 sunt în vigoare prevederi ce reglementează
tratamentul fiscal aplicabil venitului realizat din contractele de fiducie. Astfel, în situaţia în
care constituitorul are şi calitatea de beneficiar:
• transferul masei patrimoniale de la constituitor la fiduciar nu este considerat
transfer impozabil;
• fiduciarul va ţine o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară
şi va transmite trimestrial constituitorului veniturile şi cheltuielile rezultate din
administrarea patrimoniului.
În cazul în care beneficiar este fiduciarul sau un terţ, cheltuielile înregistrate din
transferul masei patrimoniale de la constituitor la fiduciar sunt nedeductibile.
Impozitul pe venitul microîntreprinderilor
Începând cu 1 februarie 2013 este aplicabil sistemul obligatoriu de impunere a
veniturilor realizate de microîntreprinderile care, la finalul anului precedent, îndeplinesc
simultan următoarele criterii:
• realizează venituri, altele decât cele din activităţi bancare, activităţi pe piaţa de
capital, asigurări şi reasigurări, jocuri de noroc, consultanţă sau management;
• au realizat venituri ce nu depăşesc echivalentul în lei al 65.000 euro*;
• capitalul social este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale.
*Conform prevederilor în vigoare, cursul de schimb pentru determinarea echivalentului
în lei al limitei de 65.000 euro este cel de la închiderea exerciţiului financiar precedent.
Companiile nou-înfiinţate sunt obligate să plătească impozit pe veniturile
microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal.
Cota de impozitare pentru veniturile microîntreprinderilor este de 3%. Plata impozitului
şi depunerea declaraţiei de impozit pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează
trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
calculează impozitul.
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile
din orice sursă, cu anumite excepţii (de exemplu, veniturile aferente costurilor stocurilor de
produse, veniturile aferente costurilor serviciilor în curs
de execuţie, veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale, veniturile
din subvenţii de exploatare, veniturile din provizioane, veniturile din despăgubiri primite în
baza contractelor de asigurare etc.).
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
33
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Sediul permanent
Sediul permanent nu are personalitate juridică de sine stătătoare, dar este supus
impozitării (profiturile impozabile sunt taxate cu 16%) în România. Înregistrarea, depunerea
declaraţiilor şi efectuarea plăţilor urmează cerinţele aplicabile companiilor româneşti.
Astfel, sediul permanent se defineşte ca locul de desfăşurare a întregii activităţi a unei
companii nerezidente sau a unei părţi a acesteia, în mod direct sau printr-un agent
dependent. Odată cu înfiinţarea unui sediu permanent, România are dreptul să impoziteze
profitul companiei străine obţinut din activitatea desfăşurată în România.
Legislaţia românească prevede în mod explicit doi factori generatori ai unui sediu
permanent:
• baza fixă - trebuie să existe un loc de desfăşurare a activităţii (sediu, utilaje sau
echipamente), cu un anumit grad de permanenţă;
• agenţi cu statut dependent, care să desfăşoare activităţi economice în România în
numele entităţii străine.
Reprezentanţele
Reprezentanţele pot desfăşura exclusiv activităţi auxiliare sau pregătitoare.
Reprezentanţele nu pot efectua tranzacţii în nume propriu şi nu se pot angaja în activităţi
comerciale.
Pentru reprezentanţe există un impozit fix anual de 4.000 euro, care se plăteşte în lei la
cursul de schimb valabil la data plăţii. Impozitul se plăteşte în două tranşe egale până la
datele de 25 iunie şi respectiv 25 decembrie. Orice persoană juridică străină care datorează
impozitul pe reprezentanţă are obligaţia de a depune o declaraţie anuală la autoritatea
fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.
În cazul în care o reprezentanţă este înfiinţată sau închisă în timpul anului, impozitul
datorat pentru anul respectiv este calculat proporţional pentru lunile din respectivul an fiscal
în care reprezentanţa este operaţională.
Impozitul cu reţinere la sursă
Companiile nerezidente sunt obligate la plata impozitului cu reţinere la sursă în cotă de
16% pentru următoarele venituri obţinute din România:
• dobânzi;
• redevenţe;
• dividende;
• venituri din servicii;
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
• comisioane;
• venituri realizate din lichidarea unei persoane juridice româneşti. Există însă
anumite prevederi specifice şi excepţii, de exemplu:
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
35
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
cu reţinere la sursă pentru companiile din ţări semnatare ale anumitor convenţii
reprezentative de evitare a dublei impuneri.
Certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să precizeze că titularul a fost rezident fiscal în
anul sau anii în care a realizat venituri în România. Certificatul de rezidenţă fiscală valabil
pentru anul aferent plăţilor este valabil şi pentru primele 60 de zile ale anului următor, dacă
respectivele condiţii de rezidenţă nu s-au modificat.
În cazul neprezentării unu certificat de rezidenţă fiscală se aplică impozitele cu reţinere
la sursă conform legislaţiei naţionale şi ulterior se poate solicita restituirea acestora, dacă
certificatul de rezidenţă fiscală se prezintă în perioada de prescripţie de cinci ani.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
37
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
2. Preţurile de transfer
Principii generale
Tranzacţiile dintre companii afiliate trebuie să respecte principiul preţului de piaţă.
Dacă preţurile de transfer nu sunt stabilite conform acestui principiu, autorităţile fiscale
române au dreptul să ajusteze veniturile sau cheltuielile contribuabilului, astfel încât acestea
să reflecte valoarea de piaţă corespunzătoare.
Atât tranzacţiile cu persoane afiliate române cât şi tranzacţiile cu persoane afiliate
nerezidente intră sub incidenţa investigaţiilor privind respectarea legislaţiei privind preţurile
de transfer.
La stabilirea preţurilor de transfer pot fi folosite metodele tradiţionale de calcul
(tranzacţii comparabile necontrolate, cost plus şi preţul de re-vânzare), precum şi alte
metode ce respectă Ghidul OCDE referitor la preţurile de transfer (marja netă a tranzacţiilor
şi împărţirea profitului).
Legislaţia română prevede explicit că la aplicarea regulilor privind preţurile de transfer
autorităţile fiscale române vor avea în vedere şi Ghidul OCDE referitor la preţurile de
transfer.
Documentaţia referitoare la preţurile de transfer
Contribuabilii angajaţi în tranzacţii cu companii afiliate sunt obligaţi să întocmească şi
să pună la dispoziţia autorităţilor fiscale române un dosar cu documentaţia privind preţurile
de transfer, la cererea şi în termenul stabilit de către autorităţi.
Conţinutul dosarului preţurilor de transfer a fost aprobat prin ordin al Preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Ordinul se completează cu Liniile directoare
privind preţurile de transfer elaborate de OCDE şi Codul de conduită cu privire la dosarul
preţurilor de transfer pentru persoanele afiliate din Uniunea Europeană.
Termenul-limită pentru prezentarea dosarului preţurilor de transfer este de maximum
trei luni calendaristice, cu posibilitatea unei singure prelungiri egale cu perioada stabilită
iniţial.
Neprezentarea dosarului cu documentaţia preţurilor de transfer sau prezentarea unui
dosar incomplet în urma a două cereri consecutive poate duce la estimarea preţului de
transfer de către autorităţile fiscale pe baza
informaţiilor publice disponibile, preţ calculat ca media aritmetică a trei tranzacţii
similare.
Activitatea de control a preţurilor de transfer a cunoscut o creştere semnificativă în
ultimii ani şi cererile de prezentare a dosarelor preţurilor de transfer au devenit o practică
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
răspândită. Cunoaştem cazuri recente în care autorităţile fiscale din România au ajustat
rezultatul impozabil al contribuabililor în concordanţă cu reglementările aplicabile.
Acordul de preţ în avans
Contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate pot solicita eliberarea unui
Acord de preţ în avans (APA) emis de Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală.
Termenul de emitere a unui Acord de preţ în avans prevăzut în Codul de procedură
fiscală este de 12 luni pentru cel unilateral, şi de 18 luni pentru cel bilateral şi multilateral.
Acordul de preţ în avans este emis pentru o perioadă de până la cinci ani. În cazuri
excepţionale poate fi emis pe o perioadă mai mare pentru contractele pe termen lung.
Acordul de preţ în avans este opozabil şi executoriu pentru autorităţile fiscale, atât timp
cât premisele pe baza cărora a fost emis nu suferă schimbări de substanţă. În acest context,
beneficiarii sunt obligaţi să depună un raport anual cu privire la respectarea clauzelor
acordului.
În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu conţinutul Acordului de preţ în
avans, poate notifica în acest sens Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală în termen de
15 zile. În acest caz, Acordul de preţ în avans nu produce efecte juridice.
Soluţia fiscală anticipată
Companiile pot solicita emiterea unei Soluţii fiscale individuale anticipate de către
Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală, contra unui tarif de 1.000 euro.
În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu conţinutul soluţiei fiscale anticipate,
poate notifica în acest sens Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală în termen de 15 zile.
În acest caz, soluţia fiscală anticipată nu produce efecte juridice.
Soluţia fiscală anticipată este opozabilă şi executorie pentru autorităţile fiscale, cu
condiţia respectării de către contribuabili a clauzelor acesteia.
Posibile ajustări ale bazei de impozitare a TVA
Începând cu 1 februarie 2013, legislaţia locală cuprinde noi prevederi privind posibile
ajustări ale bazei de impozitare a TVA în funcţie de valoarea de piaţă a unei livrări de bunuri
/ prestări de servicii.
Aceste prevederi pot avea impact asupra contribuabililor ce operează în principal în
următoarele sectoare: bancar, leasing şi alte servicii financiare, imobiliar, etc.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
39
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Opţiunea privind sistemul anual de declarare şi plată trebuie comunicată până la data
de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal pentru care se doreşte aplicarea, şi este obligatorie
pentru cel puţin doi ani fiscali consecutivi. Dacă în primul an al perioadei obligatorii de
aplicare a acestui sistem contribuabilii care intră sub incidenţa acestei prevederi
înregistrează pierdere fiscală, plăţile anticipate în contul impozitului pe profit se calculează
prin aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se
efectuează plăţile anticipate.
Contribuabilii mari şi mijlocii au obligaţia de a depune declaraţiile fiscale în format
electronic, accesând site-ul www.e-guvernare.ro. Semnarea electronică a declaraţiilor
fiscale se realizează prin utilizarea unui certificat digital emis de un furnizor de servicii de
certificare acreditat prin lege. Pentru celelalte categorii de contribuabili, depunerea online a
declaraţiilor fiscale este opţională.
Organizaţiile non-profit şi contribuabilii care obţin majoritar venituri din cultura plantelor
pot plăti şi depune declaraţia anuală până pe data de 25 februarie inclusiv a anului următor
celui pentru care se calculează impozitul.
Pentru neachitarea la termen a creanţelor fiscale datorate bugetului de stat se aplică
dobânzi de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere. Pe lângă dobânzile de întârziere, de la 1
iulie 2010 se aplică şi penalităţi de întârziere (pentru detalii vezi Capitolul IV: Codul de
procedură fiscală).
În cazul în care contribuabilii nu îşi depun declaraţiile fiscale, se vor stabili din oficiu
impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la
sursă, pentru fiecare obligaţie fiscală cuprinsă în vectorul fiscal al contribuabilului, pentru
fiecare perioadă fiscală pentru care nu au fost depuse declaraţii, conform unei proceduri
stabilite prin Ordin al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).
3.2 Reguli aplicabile persoanelor juridice nerezidente
Persoanele juridice nerezidente care realizează venituri din proprietăţi imobiliare aflate
în România sau din vânzarea de titluri de participare deţinute la companii româneşti sunt
obligate să declare şi să plătească impozitul pe profit corespunzător. Companiile
nerezidente au opţiunea de a desemna un reprezentant / împuternicit fiscal în acest scop.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
41
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Totuşi, obligaţia de a declara, reţine şi plăti impozitul pe profit revine cumpărătorului, dacă
acesta este o societate românească sau un sediu permanent din România al unei companii
nerezidente, urmând ca societatea nerezidentă să declare, să regularizeze şi să plătească
impozitul pe profit datorat anual.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
43
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
45
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării plus un procentaj din sumele
eşalonate, în funcţie de perioada de eşalonare.
4.2 Ajutoare de stat*
• Această secţiune reprezintă contribuţia societăţii de avocatură D&B David şi Baias
corespondentă a PwC în România.
Prevederile cu privire la ajutoarele de stat sunt în vigoare în România începând cu anul
1999. Cu toate acestea, implementarea lor nu a fost eficientă de la început. Procesul de
pregătire a României pentru aderarea la UE a determinat alinierea legislaţiei naţionale la
acquis-ul comunitar în domeniu. Cu toate acestea, mai trebuie depuse eforturi, în special în
ceea ce priveşte implementarea regulilor privind ajutorul de stat, precum şi conformitatea cu
procedurile UE (mai ales în privinţa obligaţiei de a notifica anumite ajutoare de stat
individuale). Având în vedere aderarea României la UE, Consiliul Concurenţei (autoritatea
naţională care deţinea competenţa totală de supraveghere în materie de ajutor de stat) a
transferat Comisiei Europene, de la 1 ianuarie 2007, toate atribuţiile sale în domeniul
ajutoarelor de stat. În acest moment Consiliul Concurenţei are un rol de suport şi
monitorizare a ajutoarelor de stat acordate în România.
Guvernul a aprobat o nouă Politică Naţională în domeniul Ajutoarelor de stat, pentru
perioada 2006 - 2013, care promovează o orientare accentuată pe schemele de ajutor de
stat, în derulare în prezent la nivelul autorităţilor centrale competente.
În ianuarie 2007, Comisia Europeană a aprobat harta ajutoarelor regionale pentru
România pentru perioada 2007 - 2013. Alte scheme de ajutor de stat sunt în prezent în
pregătire pentru a promova absorbţia Fondurilor Structurale disponibile pentru România de
la 1 ianuarie 2007.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
47
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
49
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Cheltuielile eligibile sunt definite ca fiind valoarea cea mai mare dintre:
• Costurile investiţiilor cu active corporale şi necorporale în investiţia iniţială, sau
• Costurile de ocupare a forţei de muncă estimate pentru proiectul de investiţii.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
51
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Pentru România sunt disponibile în jur de 20 miliarde euro pentru 2007 -2013 din
Fondurile Structurale (Fondul Social European, Fondul European de Dezvoltare Regională)
şi Fondul de Coeziune. La acestea se adaugă alocările din fondurile complementare,
respectiv Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondul European
pentru Pescuit .
Aceste fonduri sunt destinate reducerii disparităţilor regionale şi promovării coeziunii
economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene. Utilizarea lor vizează sprijinirea proiectelor
care se adresează direct nevoilor identificate la nivel local (de exemplu, pentru a ajuta
populaţia în dobândirea de noi abilităţi sau pentru a contribui la dezvoltarea companiilor
existente).
Accesarea fondurilor europene se face prin Programele operaţionale care au fost
elaborate de către autorităţile competente conform regulamentelor europene. Programele
operaţionale stabilesc priorităţile de alocare şi oferă informaţii despre tipul de proiecte
finanţate. Solicitanţii de subvenţii trebuie să identifice programele care s-ar potrivi cel mai
bine proiectelor lor.
Pentru companii, cele mai relevante programe operaţionale sunt:
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
POS CCE
POS CCE este gestionat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri,
are un buget de 3,011 miliarde euro şi are ca obiectiv principal creşterea productivităţii
companiilor româneşti. Principalele tipuri de investiţii finanţate sunt:
• Capacitatea de producţie: beneficiarii-ţintă sunt întreprinderile mari, mici şi mijlocii, în
special din industria prelucrătoare şi din domeniul construcţiilor, care trebuie să se
modernizeze şi să îşi dezvolte produsele şi procesele tehnologice.
• Cercetare - dezvoltare: companiile ar putea obţine fonduri UE pentru cercetare
industrială şi activităţi de dezvoltare pre-competitivă care să genereze rezultate de interes
economic şi să sprijine transformarea rezultatelor cercetării în produse noi sau îmbunătăţite,
tehnologii şi servicii cu un grad ridicat de cerere pe piaţă. Sunt încurajate diferite forme de
colaborare între companii şi instituţii de cercetare-dezvoltare, cu scopul de a intensifica
activităţile acestora în acest domeniu şi de a susţine transferul de tehnologie. Pentru a ridica
nivelul de inovare şi competitivitatea pe piaţă şi pentru a crea noi locuri de muncă în
domeniul cercetării - dezvoltării, se oferă sprijin pentru dezvoltarea capacităţilor de
cercetare în companii. Este finanţată achiziţionarea de instrumente, echipamente,
computere, software etc. necesare pentru activitatea de cercetare - dezvoltare.
• Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC): sprijinul financiar este îndreptat spre
aplicaţii TIC şi interoperabilitatea acestora, adoptarea de soluţii integrate pentru companii,
ceea ce duce la costuri reduse pe termen lung, uşurând astfel accesul pe piaţa internă şi
internaţională şi susţinând o gestionare mai eficientă a proceselor. În acelaşi timp, se ţine
cont de securitate în creşterea reţelelor electronice, precum şi de adoptarea de soluţii
anti-fraudă, pentru a dezvolta un sector eBusiness sigur şi dinamic.
• Energie: POS CCE finanţează proiecte care au ca scop sporirea eficienţei energiei la
nivelul utilizatorului final, şi promovează anumite tipuri de investiţii în instalaţii / echipamente
ale operatorilor industriali pentru
a realiza economii de energie bazate pe echilibrul energetic. Sunt de asemenea
eligibile pentru finanţare investiţiile în instalaţii menite să scadă consumul de energie al
utilizatorilor industriali, şi investiţiile în modernizarea şi construirea de noi capacităţi de
producţie pentru energie şi încălzire prin valorificarea surselor regenerabile de energie.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
55
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Conform calendarului orientativ al lansării operaţiunilor din cadrul POS CCE, în 2013
este disponibilă schema de sprijin pentru integrarea companiilor în lanţurile de furnizori sau
clustere.
Pentru detalii, consultaţi site-ul Organismului Intermediar pentru IMM http://
oiimm.mimmcma.ro/.
POR
POR este gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, are
un buget total de aproximativ 4,4 miliarde euro şi urmăreşte reducerea disparităţilor de
dezvoltare economică şi socială dintre regiunile mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate,
prin îmbunătăţirea condiţiilor de infrastructură şi a mediului de afaceri.
Proiectele finanţate prin POR urmăresc, între altele, dezvoltarea durabilă a structurilor
de sprijinire a afacerilor de importanţă regională; crearea, dezvoltarea, modernizarea
infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor
turistice; reabilitarea siturilor industriale poluate şi neutilizate şi pregătirea pentru noi
activităţi.
Conform calendarului orientativ al lansării operaţiunilor din cadrul POR, în 2013 este
disponibilă schema de finanţare privind crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii
de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice -
doar pentru regiunile Sud-Vest Oltenia şi Centru.
Pentru detalii, consultaţi site-ul Autorităţii de Management pentru POR din cadrul
Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice http:// www.inforegio. ro/.
PNDR
PNDR este gestionat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, are un buget de
8,022 miliarde euro şi sprijină restructurarea şi modernizarea procesării şi comercializării
produselor agricole şi forestiere, respectând principiile de dezvoltare durabilă. Priorităţi ale
programului sunt şi promovarea investiţiilor în exploataţiile agricole, atât în sectorul de
creştere a legumelor cât şi în sectorul de creştere a animalelor, pentru construcţiile noi şi /
sau modernizarea construcţiilor agricole existente, ca parte a exploataţiei, precum şi
utilităţile aferente, achiziţionarea de noi echipamente şi utilaje şi înfiinţarea de plantaţii.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Conform calendarului orientativ al lansării operaţiunilor din cadrul POR, în 2013 este
disponibilă schema de finanţare privind înfiinţarea grupurilor de producători.
Pentru detalii, consultaţi site-ul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit:
http://www.apdrp.ro.
Alte Fonduri europene disponibile
Cel de-al şaptelea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică
(PC7)
Programul este principalul instrument de finanţare pentru cercetare al Uniunii
Europene, în perioada 2007 - 2013. Sprijinul se acordă pentru întreaga gamă de activităţi de
cercetare desfăşurate în cooperare transnaţională, de la proiecte şi reţele de colaborare
până la coordonarea programelor de cercetare. Programul se concentrează pe nouă
domenii tematice: sănătate; alimentaţie; agricultură şi biotehnologie; tehnologii de informare
şi comunicare; nano-ştiinţă, nanotehnologii, materiale şi noi tehnologii de producţie;
energie; mediu şi schimbări climatice; transport şi aeronautică; ştiinţe socio-economice şi
umaniste; spaţiu şi securitate.
Programul Cultura 2007-2013
Prin Programul Cultura sunt sprijinite proiectele culturale din domenii precum
patrimoniu, arte vizuale, artele spectacolului, carte şi lectură, traduceri literare.
În urma Summit-ului european privind Cadrul Financiar Multianual al Uniunii Europene
pentru perioada 2014-2020, România are alocată suma de 39,8 miliarde de euro, din care:
17,5 miliarde euro pentru Politica Agricolă Comună, 21,8 miliarde euro pentru Politica de
Coeziune şi 0,5 miliarde euro pentru alte măsuri (de exemplu, populaţia dezavantajată din
zonele rurale). Noul Cadru Financiar Multianual, inclusiv prevederile referitoare la alocările
pentru România, va intra în vigoare odată cu aprobarea acestuia de către Parlamentul
European.
PwC vă poate oferi servicii complete de consultanţă cu privire la stimulente fiscale
pentru investiţii, subvenţii de la UE şi alte forme de ajutor de stat şi fonduri nerambursabile.
Consilierea şi suportul sunt disponibile atât pentru noii investitori multinaţionali, cât şi pentru
companiile româneşti. Graţie experienţei dobândite de-a lungul multor ani şi reţelei extinse
de persoane de contact disponibile, vă putem oferi analize vaste şi informaţii despre
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
57
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Impozite locale
Impozitele locale cuprind următoarele: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul
pe mijloacele de transport, taxele de înmatriculare, înregistrare, taxele pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de promovare şi
publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră.
Consiliile locale pot majora cotele impozitelor locale de mai sus cu cel mult 20% pe an
peste plafonul legal, cu excepţia sub-categoriilor de impozite pentru vehiculele grele de
transport.
Impozitul pe clădiri
În cazul clădirilor deţinute de persoane fizice, cota de impozitare este de 0,1% şi se
aplică valorii impozabile a clădirii stabilită în funcţie de structură, zonă şi rangul localităţii.
Se prevăd anumite ajustări ale bazei de impozitare pentru locuinţe, clădiri vechi etc.
De asemenea, impozitul se majorează în funcţie de numărul de clădiri deţinute de
persoanele fizice, cu excepţia celor care deţin în proprietate clădiri dobândite prin
succesiune legală.
În cazul clădirilor deţinute de persoane juridice, cota de impozit se stabileşte de către
consiliul local şi este cuprinsă între 0,25% şi 1,5% din valoarea de intrare a clădirii, ajustată
cu valoarea lucrărilor de reconstrucţie, consolidare, modernizare, modificare, extindere şi de
reevaluare, dacă este cazul.
În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota de impozit va fi stabilită astfel:
• între 10% si 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii trei ani;
• între 30% si 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii cinci ani.
Cota de impozit pentru clădirile cu destinaţie turistică ce nu funcţionează în cursul unui
an calendaristic este de minimum 5% din valoarea de inventar a clădirii.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
Consiliul local poate acorda scutire de plată a impozitului pe clădiri sau o reducere a
acestuia pe o perioadă de minimum şapte ani pentru proprietarii apartamentelor şi imobilelor
care au realizat lucrări de reabilitare energetică pe cheltuială proprie.
De asemenea, se pot acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri pe o perioadă de
cinci ani consecutivi pentru proprietarii care execută lucrări de creştere a calităţii
arhitectural-ambientale a clădirilor.
Valoarea impozabilă a clădirilor amortizate integral se reduce cu 15%.
Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două tranşe egale, până la data de 31 martie şi
respectiv 30 septembrie. Ca regulă generală, consiliul local poate hotărî să acorde o
reducere de până la 10% la impozitul pe clădiri, dacă acesta este plătit în avans pentru
întregul an, până la data de 31 martie a anului respectiv.
Impozitul pe teren
Proprietarii de terenuri sunt obligaţi la plata impozitului pe teren, care este stabilit la o
sumă fixă pe metrul pătrat, în funcţie de rangul localităţii în care este situat terenul şi de zona
şi / sau categoria de folosinţă a acestuia, conform clasificării realizate de consiliul local.
Nu se datorează impozit pe suprafaţa de teren acoperită de o clădire.
Ca şi impozitul pe clădiri, impozitul pe teren se plăteşte anual, în două tranşe egale,
până la data de 31 martie şi respectiv 30 septembrie, iar pentru plata în avans, până la data
de 31 martie, a impozitului datorat de persoanele fizice pentru un an întreg se poate acorda
o reducere de până la 10%.
În cazul persoanelor fizice şi juridice care încheie contracte de fiducie, impozitele şi
taxele locale aferente masei patrimoniale fiduciare sunt plătite de către fiduciar.
Alte impozite
Alte impozite includ contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate,
contribuţia persoanelor juridice pentru persoanele şomere cu dizabilităţi, taxa pentru licenţa
de exploatare a jocurilor de noroc etc.
Contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate
Furnizorii de servicii publicitare care realizează încasări din activităţi publicitare la
produse din tutun şi băuturi alcoolice contribuie la finanţarea unor cheltuieli de sănătate cu o
cotă de 12% din valoarea acestor încasări.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
59
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
REZUMAT
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
ANDA GHEORGHIU - FISCALITATE
ianuarie 2011, aceste plăţi sunt scutite de impozitul cu reţinere la sursă, dacă beneficiarul
venitului este o societate rezidentă în UE sau Spaţiul Economic European, care deţine cel
puţin 25% din acţiunile persoanei juridice române pentru o perioadă neîntreruptă de
minimum doi
ani. Beneficiarul trebuie să prezinte persoanei juridice române, la momentul plăţii
dobânzilor şi redevenţelor, atât certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea
competentă din statul său de rezidenţă, cât şi o declaraţie pe propria răspundere în care
se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar, pentru aplicarea Directivei privind sistemul
comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între companii
afiliate din State Membre.
• Începând cu 1 ianuarie 2012, instituţiile de credit si companiile cotate la Bursa
de Valori Bucureşti aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). De
asemenea, începând cu exerciţiul financiar 2012, companiile comerciale ale căror
valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată au obligaţia de a
aplica IFRS la întocmirea situaţiilor financiare anuale individuale.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terți cu precizarea sursei bibliografice:
Anda Gheorghiu – Fiscalitate, curs digital, Universitatea Hyperion, 2014
61
Capitolul III: Impozitele indirecte
Principii generale
Operaţiunile din sfera de aplicare a TVA sunt cele care îndeplinesc următoarele
condiţii:
• reprezintă o livrare de bunuri / prestare de servicii cu plată sau o operaţiune
asimilată acestora;
• se consideră că locul livrării / prestării se află în România;
• sunt realizate de persoane impozabile;
• sunt rezultatul unor activităţi economice.
Importurile de bunuri, achiziţiile intracomunitare şi operaţiunile asimilate achiziţiilor
intracomunitare se încadrează în sfera de aplicare a TVA.
O persoană impozabilă este considerată stabilită din perspectiva TVA la sediul
activităţii economice, respectiv acolo unde sunt adoptate deciziile esenţiale privind
managementul său şi unde îşi exercită funcţiile sale centrale. Totodată, o persoană
nerezidentă este considerată stabilită în România din perspectiva TVA dacă are un sediu fix,
respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua
regulat livrări de bunuri şi prestări de servicii impozabile.
Locul livrării bunurilor şi al prestării serviciilor (şi implicit locul de taxare cu TVA) se
determină în funcţie de aceleaşi reguli de teritorialitate prevăzute de Directiva 112 / 2006 şi
Directiva 8 / 2008 valabile la nivelul UE.
Comerţul intracomunitar
Livrarea de bunuri ce sunt transportate din România în alt stat membru UE reprezintă o
livrare intracomunitară de bunuri, care este scutită de TVA în anumite condiţii. În oglindă,
achiziţiile intracomunitare de bunuri realizate în România sunt supuse TVA prin mecanismul
taxării inverse.
Avansurile încasate / plătite aferente livrărilor / achiziţiilor intracomunitare nu se mai
declară în decontul de TVA, şi nici în declaraţia recapitulativă. Pentru avansurile încasate în
legătură cu livrări intracomunitare de bunuri, furnizorul nu are obligaţia de a emite facturi.
Totuşi, în situaţia în care, prin opţiune, se vor emite facturi pentru avansurile încasate /
plătite aferente livrărilor /
achiziţiilor intracomunitare, acestea se vor declara în decontul de TVA şi în declaraţia
recapitulativă.
Tranzacţiile cu mijloace de transport noi, produse accizabile şi vânzările la distanţă
sunt supuse unor regimuri speciale.
Persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA în România (de exemplu,
persoanele fizice, instituţiile publice) şi care achiziţionează intracomunitar mijloace de
transport noi au obligaţia de a depune un decont special de TVA şi de a plăti TVA înainte de
înmatricularea acestor mijloace de transport în România.
Vânzările la distanţă reprezintă livrări de bunuri către persoane neînregistrate în
scopuri de TVA, stabilite în alt stat membru UE, dacă transportul bunurilor este realizat de
vânzător. Acestea vor fi supuse TVA în Statul Membru de destinaţie, dacă valoarea totală a
vânzărilor la distanţă efectuate de către furnizor depăşeşte un plafon fixat de către Statul
Membru de destinaţie. În cazul României plafonul este de 65.000 euro pe an.
Importul de bunuri
TVA aferentă bunurilor importate se achită în continuare în vamă până la data de 31
decembrie 2016, cu excepţia persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA care
obţin un certificat de amânare de la plata TVA pentru importuri, eliberat de autorităţile
vamale. Plafonul privind valoarea minimă a importurilor pentru obţinerea certificatului de
amânare de la plata TVA este de 100 milioane lei în ultimele 12 luni anterioare celei în care
se solicită certificatul sau în anul calendaristic precedent. În acest caz, TVA nu se plăteşte în
vamă, ci se înregistrează în decontul de TVA, atât ca taxă deductibilă, cât şi ca taxă
colectată. Începând cu 1 ianuarie 2017 această facilitate se va aplica tuturor persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA.
Sunt scutite de la TVA la import bunurile a căror livrare în România este în orice
situaţie scutită de TVA în interiorul ţării (de exemplu, importul de bunuri urmat de plasarea
într-un antrepozit de TVA).
Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri simplificate de vămuire
eliberată de un alt Stat Membru sau care efectuează importuri de bunuri pentru care TVA se
datorează în România şi pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import
vor plăti TVA datorată pentru importurile de bunuri în România, pe baza unei declaraţii de
import pentru TVA şi accize.
63
Baza de impozitare în scopuri de TVA pentru bunurile importate este valoarea în
vamă, la care se adaugă taxele vamale, accizele (dacă există) şi cheltuielile auxiliare, de
exemplu, comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare înregistrate ulterior
intrării bunurilor în România şi până la prima destinaţie a acestora, precum şi cheltuielile
care decurg din transportul către alt loc de destinaţie din Comunitate, în cazul în care locul
respectiv este cunoscut la momentul importului.
Transferul unei afaceri nu este operaţiune cuprinsă în sfera de aplicare a TVA
Orice tip de transfer, total sau parţial, de active (transferul unei afaceri, indiferent de
formă) ce formează o structură de afaceri independentă capabilă să desfăşoare o activitate
economică în mod independent nu este considerat livrare de bunuri, dacă beneficiarul este
persoană impozabilă. În plus, beneficiarul este considerat succesorul cedentului în ceea ce
priveşte ajustarea dreptului de deducere a TVA.
Persoana impozabilă stabilită în România
Persoana impozabilă este orice persoană care desfăşoară activităţi economice, în
mod independent, indiferent de loc şi de scopul sau rezultatul acestor activităţi, precum şi
orice persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA.
Orice persoană fizică ce efectuează o livrare de mijloace de transport noi (cele aflate în
cel mult şase luni de la darea în folosinţă sau care nu au parcurs mai mult de 6.000 de
kilometri) sau care vinde proprietăţi imobiliare (în cadrul unei activităţi economice continue)
este considerată de asemenea persoană impozabilă.
O persoană impozabilă este stabilită în România dacă are sediul activităţii economice
sau un sediu fix în România.
O persoană impozabilă cu sediul activităţii economice în afara României are un sediu
fix în România dacă dispune de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua / primi
în mod regulat livrări de bunuri şi / sau prestări de servicii impozabile.
Prestarea de servicii
În cazul serviciilor prestate de persoane impozabile către alte persoane impozabile,
locul de impozitare va fi locul în care beneficiarul are sediul activităţii economice, sediul fix,
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
În cazul serviciilor prestate de persoane impozabile către persoane neimpozabile,
locul de impozitare va fi locul în care prestatorul îşi are sediul activităţii economice, sediul fix,
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită de la care sunt prestate serviciile.
Există şi servicii care fac excepţie de la regulile de bază, pentru care locul impozitării
se va determina în funcţie de reguli specifice (de exemplu, locul în care sunt situate bunurile
imobile pentru prestări de servicii în legătură cu bunurile imobile, locul în care mijlocul de
transport este pus la dispoziţia clientului pentru închirieri pe termen scurt, locul prestării
efective pentru serviciile de catering).
Locului impozitării cu TVA a anumitor servicii prestate către beneficiari -persoane
impozabile din afara UE va fi locul utilizării şi exploatării efective a serviciilor. Astfel de
servicii sunt serviciile accesorii transportului, lucrările asupra / evaluările bunurilor mobile
corporale şi transportul local de bunuri.
Consolidarea poziţiei de TVA
Începând cu 1 februarie 2012, companiile independente din punct de vedere juridic dar
aflate în strânsă legătură din punct de vedere financiar, economic şi organizatoric pot opta
pentru constituirea unui grup fiscal, atât timp cât sunt administrate de către acelaşi organ
fiscal competent. Totuşi, tranzacţiile între membrii grupului vor fi în continuare în sfera de
aplicare a TVA.
Înregistrarea în scopuri de TVA
Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA în România se poate face prin:
• înregistrarea în scopuri de TVA a companiilor stabilite în România;
• înregistrarea specială în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare (de
exemplu, instituţiile publice, societăţile de asigurări);
• înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile nestabilite / stabilite în
UE prin numirea unui reprezentant fiscal în scopuri de TVA;
• înregistrarea directă în scopuri de TVA doar a persoanelor impozabile stabilite în
UE.
O societate românească poate fi obligată să se înregistreze în scopuri de TVA şi în alte
state membre UE în care desfăşoară anumite operaţiuni (de exemplu, achiziţii
intracomunitare de bunuri, deţinerea unui stoc de bunuri în alt Stat Membru).
Persoanele impozabile stabilite în România care primesc / expediază pentru
prelucrare bunuri mobile corporale din sau în alt Stat Membru nu au obligaţia raportării
tranzacţiilor, iar proprietarul din celălalt Stat Membru nu va avea obligaţia înregistrării în
scopuri de TVA în România, dacă, în urma prelucrării:
• rezultă deşeuri valorificabile sau nu, care nu părăsesc teritoriul României / celuilalt
Stat Membru;
• bunurile se distrug sau produsele obţinute care sunt degradate calitativ ori nu
corespund exigenţelor calitative impuse de beneficiar sunt distruse pe teritoriul României /
altui Stat Membru din dispoziţia proprietarului.
65
Persoanele impozabile nestabilite şi neînregistrate în scopuri de TVA în România vor
putea solicita înregistrarea pentru importuri de bunuri, precum şi în cazul vânzării sau
închirierii de bunuri imobile (dacă se optează pentru taxare).
Organele fiscale pot să anuleze înregistrarea în scopuri de TVA din oficiu, în cazul în
care contribuabilul se află într-una din următoarele situaţii:
• este declarat inactiv sau a intrat în inactivitate temporară;
• administratorii / asociaţii au înscrise anumite infracţiuni în cazierul fiscal;
• nu a depus nici un decont pe parcursul unui semestru calendaristic;
• în deconturile depuse pe un semestru nu au fost evidenţiate achiziţii de bunuri /
servicii, şi nici livrări de bunuri / prestări de servicii.
Pragul de înregistrare în scopuri de TVA pentru persoanele impozabile stabilite
în România
Cifra de afaceri anuală pentru înregistrarea în scopuri de TVA este echivalentul în lei al
sumei de 65.000 euro.
La calcularea cifrei de afaceri se includ şi veniturile obţinute din operaţiuni scutite fără
drept de deducere. Totuşi, în calculul cifrei de afaceri nu se includ veniturile obţinute din
vânzarea de active fixe (corporale sau necorporale) şi din livrările intracomunitare de
mijloace de transport noi.
Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA care în cursul unui an
calendaristic nu depăşeşte plafonul de scutire de 65.000 euro poate solicita scoaterea din
evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA între data de întâi şi 10 a fiecărei luni
următoare perioadei fiscale utilizate (lună sau trimestru).
Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA,
persoana impozabilă depăşeşte plafonul de 65.000 euro, aceasta va solicita înregistrarea în
scopuri de TVA în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest
plafon.
Exigibilitatea sau când se datorează TVA
Exigibilitatea TVA intervine la data livrării bunurilor / prestării serviciilor, cu anumite
excepţii.
Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare (LIC) intervine la data emiterii facturii, sau la
data emiterii autofacturii sau în cea de-a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care se
efectuează LIC, dacă o factură / autofactură nu a fost emisă până la această dată.
Sistemul de plată a TVA la încasare
Începând cu 1 ianuarie 2013, a fost introdus sistemul de plată a TVA la încasare;
acesta presupune amânarea exigibilităţii taxei până la momentul încasării contravalorii
bunurilor livrate / serviciilor prestate. Totodată, dreptul de deducere la beneficiarii livrărilor /
prestărilor se amână până la data efectuării plăţii prin bancă.
Sistemul de plată a TVA la încasare este obligatoriu atât pentru contribuabilii cu o cifră
de afaceri inferioară plafonului de 2.250.000 lei înregistrată în anul calendaristic precedent,
cât şi pentru companiile nou înfiinţate. Sistemul nu se aplică în cazul contribuabililor care fac
parte dintr-un grup fiscal, în cazul operaţiunilor efectuate între părţi afiliate, şi nici în cazul
plăţilor prin numerar sau al contribuabililor care depăşesc plafonul anterior menţionat.
În situaţia în care facturile emise de contribuabilii obligaţi la aplicarea sistemului TVA la
încasare nu au fost încasate în termen de maximum 90 de zile calendaristice calculate de la
data emiterii facturii sau de la termenul legal de emitere a facturii (în cazul în care nu a fost
emisă o factură), exigibilitatea TVA intervine în cea de a 90-a zi calendaristică de la data
emiterii facturii sau de la termenul legal de emitere a acesteia.
Sistemul de plată a TVA la încasare nu se aplică pentru tranzacţiile scutite, pentru cele
supuse regimurilor speciale (de exemplu, regimul pentru agenţiile de turism, bunuri
second-hand, opere de artă, aurul de investiţii), şi nici pentru cele supuse taxării inverse.
Sistemul nu se aplică nici în cazul operaţiunilor intracomunitare, al importurilor şi
exporturilor.
Baza de impozitare
Baza de impozitare a TVA cuprinde tot ceea ce constituie contrapartida obţinută de la
furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, la care se adaugă impozitele şi taxele şi
cheltuielile accesorii, de exemplu, comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi
asigurare, solicitate de către furnizor / prestator cumpărătorului sau beneficiarului.
Baza de impozitare a TVA nu cuprinde: rabaturile, remizele, riturnele, sconturile şi alte
reduceri de preţ, sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească
sau dobânzile pentru plăţi cu întârziere.
Se va utiliza valoarea de piaţă pentru a determina baza de impozitare aferentă livrărilor
de bunuri sau prestărilor de servicii între părţi afiliate atunci când:
• contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar beneficiarul livrării sau al
prestării nu are drept integral de deducere;
• contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, furnizorul / prestatorul nu are
drept integral de deducere şi livrarea / prestarea este scutită fără drept de deducere;
67
• contrapartida este mai mare decât valoarea de piaţă, iar furnizorul / prestatorul nu
are drept integral de deducere.
Cotele TVA Cota standard
Începând cu data de 1 iulie 2010 cota standard de TVA este de 24% şi se aplică tuturor
livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, inclusiv importurilor, pentru care nu se aplică
scutiri (cu sau fără drept de deducere) sau una dintre cotele reduse de TVA. În acelaşi timp,
cotele reduse de TVA (5% şi 9%) rămân neschimbate şi se aplică pentru livrările de bunuri /
prestările de servicii de mai jos.
Cote reduse
Cota redusă de 9% se percepe pentru medicamentele de uz uman şi veterinar, cărţi,
ziare şi periodice, cazarea la hoteluri sau în locaţii cu rol similar, bilete de cinema, taxele de
intrare la muzee, monumente istorice, grădini zoologice şi grădini botanice, târguri şi
expoziţii, furnizarea de manuale şcolare, de proteze şi produse ortopedice.
Cota redusă de 5% se aplică pentru livrarea locuinţelor care fac obiectul politicii
sociale, inclusiv cămine de bătrâni şi pensionari, case de copii şi centre de recuperare şi
reabilitare pentru minori cu handicap, inclusiv clădiri şi părţi ale acestora livrate ca locuinţe,
în anumite condiţii. Astfel, cota redusă de 5% se aplică şi în cazul livrării de locuinţe ce au o
suprafaţă utilă de maximum 120 mp şi o valoare ce nu depăşeşte suma de 380.000 lei.
Scutiri
Scutirea cu drept de deducere
Există de asemenea operaţiuni scutite cu drept de deducere a TVA aferentă
achiziţiilor:
• livrările de bunuri expediate sau transportate în afara UE, transporturile şi serviciile
aferente;
• livrările intracomunitare de bunuri;
• transporturile internaţionale de pasageri;
• plasarea bunurilor în zone libere şi antrepozite libere;
• livrările de bunuri către şi în antrepozite vamale, antrepozite TVA şi serviciile
aferente;
• livrările de bunuri plasate în regimuri vamale suspensive;
• prestările de servicii în legătură cu bunuri plasate în regimuri vamale suspensive;
• livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru misiunile diplomatice, organizaţiile
internaţionale şi forţele NATO.
Scutirea fără drept de deducere
Scutirea de TVA fără drept de deducere se aplică unei serii de activităţi ce include
activităţile bancare, financiare şi de asigurări. Totuşi, anumite servicii financiare vor fi
supuse TVA la cota de 24% (de exemplu, operaţiunile de factoring, recuperarea creanţelor,
administrarea şi depozitarea anumitor titluri de valoare).
Scutirea de TVA fără drept de deducere se aplică şi activităţilor medicale, de protecţie
socială şi educative, dacă acestea sunt desfăşurate de unităţi autorizate.
Livrarea ulterioară a autovehiculelor pentru care dreptul de deducere a taxei aferente
achiziţiei a fost limitat se efectuează în regim de scutire de TVA.
Operaţiunile de închiriere şi leasing de bunuri imobile, precum şi livrarea de clădiri
vechi, sunt scutite de TVA fără drept de deducere.
Livrarea unei clădiri noi înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31
decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a clădirii. O clădire nouă
cuprinde şi orice construcţie transformată sau parte transformată a unei construcţii, în cazul
în care costul transformării, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a
construcţiei sau a părţii din construcţie, astfel cum este stabilită aceasta printr-un raport de
expertiză, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării.
Livrarea de terenuri neconstruibile este, la rândul său, o operaţiune scutită de
la plata TVA.
Totuşi, există opţiunea de taxare a operaţiunilor constând în livrarea de construcţii
vechi sau terenuri neconstruibile sau închirierea / leasing-ul de bunuri imobile. Opţiunea se
exercită prin depunerea unei notificări scrise la organele fiscale competente.
Deducerea TVA
Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă TVA aferentă achiziţiilor, dacă
acestea sunt destinate efectuării de operaţiuni taxabile.
TVA deductibilă pentru cheltuielile angajate în scopul operaţiunilor premergătoare
începerii unei activităţi taxabile (cheltuieli de constituire, achiziţii de stocuri etc.) poate fi
dedusă retroactiv, după îndeplinirea tuturor condiţiilor de deductibilitate a taxei, pe o
perioadă de maximum cinci ani.
Justificarea deducerii taxei se poate face şi pe baza facturilor transmise pe cale
electronică.
Companiile ce deţin o autorizaţie unică pentru proceduri simplificate de vămuire
eliberată de un alt Stat Membru sau care efectuează din perspectiva TVA importuri de
bunuri în România pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import pot
69
deduce taxa datorată pentru importul de bunuri pe baza declaraţiei de import pentru TVA şi
accize.
Beneficiarul unei operaţiuni nu va avea dreptul să deducă taxa înscrisă în mod eronat
într-o factură, dacă operaţiunea aferentă respectivei facturi este scutită fără drept de
deducere.
Plătitorii de TVA cu regim mixt
Dacă o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA efectuează atât operaţiuni
impozabile, cât şi operaţiuni scutite fără drept de deducere, „TVA deductibilă" poate fi
recuperată conform următoarelor criterii:
• taxa atribuibilă direct tranzacţiilor taxabile -integral deductibilă;
• taxa atribuibilă direct tranzacţiilor scutite - integral nedeductibilă;
• taxa aferentă atât tranzacţiilor taxabile, cât şi celor scutite - se aplică pro rata
pentru a determina TVA de dedus.
Deductibilitate integrală
• În cazul vehiculelor utilizate exclusiv în scopul desfăşurării activităţii
economice şi al celor utilizate în scopul activităţilor exceptate specific menţionate în lege
(pentru servicii de urgenţă, pentru închiriere, utilizate de către agenţii de vânzări etc.) se
aplică regulile generale de deducere a TVA.
• În vederea exercitării dreptului de deducere persoana impozabilă trebuie să
facă dovada utilizării exclusive a vehiculelor în scopul desfăşurării activităţilor economice,
inclusiv în cazul activităţilor economice exceptate prevăzute de lege, prin deţinerea unor
documente / informaţii prevăzute de lege pentru deducerea TVA (obiect de activitate, foi
de parcurs etc.).
71
Ajustarea TVA deductibilă pentru servicii şi bunuri, altele decât bunurile de
capital
Nu se aplică regulile privind livrarea către sine sau ajustarea taxei deductibile în cazul
casării de active corporale fixe, altele decât bunurile de capital.
Contribuabilii a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată vor ajusta taxa
aferentă activelor corporale fixe pentru valoarea rămasă neamortizată sau, după caz,
proporţional cu perioada rămasă din perioada de ajustare.
Bunuri lipsă
Începând cu 1 ianuarie 2013, nu se mai auto-colectează TVA pentru bunurile lipsă din
gestiune, distruse, pierdute ori furate, perisabilităţi, şi nici pentru bunurile de natura
stocurilor degradate calitativ, ci, cu anumite excepţii, se va ajusta TVA aferentă achiziţiei de
bunuri de natura celor menţionate mai sus.
Măsuri de simplificare
Pentru tranzacţiile de vânzare-cumpărare care au ca obiect deşeurile sau materialul
lemnos,efectuate între persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România,
taxa nu este plătită efectiv, ci doar menţionată de cumpărători în decontul TVA atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă.
Până la data de 31 mai 2013, măsurile de simplificare se aplică şi pentru livrările de
cereale şi plante tehnice, respectiv: grâu, alac, secară, orz, porumb, soia, rapiţă, floarea
soarelui, sfeclă de zahăr. Există probabilitatea prelungirii acestui termen, cu acordul
Comisiei Europene.
Măsurile de simplificare se aplică şi pentru transferul de certificate de emisii de gaze cu
efect de seră. În consecinţă, pentru tranzacţiile cu astfel de certificate între persoane
înregistrate în scopuri de TVA în România, beneficiarii vor avea obligaţia plăţii TVA prin
aplicarea mecanismului taxării inverse.
Dacă organele de inspecţie fiscală constată neaplicarea măsurilor de simplificare în
cazul unor operaţiuni, iar furnizorul / prestatorul şi / sau beneficiarul se află situaţie de
insolvenţă, de insolvabilitate, inactivitate, suspendare sau radiere din registrul comerţului ori
în situaţia anulării codului de înregistrare în scopuri de TVA, potrivit legii, se va menţine
regimul normal de taxare în baza condiţiilor prevăzute de lege.
Obligaţiile de raportare privind TVA Perioada fiscală
Ca regulă generală, perioada fiscală este luna calendaristică. Pentru persoanele
impozabile înregistrate în scopuri de TVA, a căror cifră de afaceri la sfârşitul anului anterior
nu a depăşit 100.000 de euro, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.
Pentru persoanele impozabile care au ca perioadă fiscală trimestrul calendaristic
perioada fiscală devine luna calendaristică în cazul în care persoana impozabilă efectuează
în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de
bunuri.
Facturarea
Facturile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii interne trebuie emise cel
târziu în cea de-a 15 a zi a lunii următoare celei în care are loc livrarea bunurilor sau
prestarea serviciilor. TVA aferentă livrărilor / prestărilor trebuie raportată în luna în care are
loc livrarea / prestarea.
Factura trebuie să conţină informaţiile minime cerute de lege, prevăzute şi în
Directiva 112 / 2006.
Persoanele impozabile au şi posibilitatea de a emite facturi centralizatoare sau facturi
în numele furnizorului / prestatorului, şi de a emite şi arhiva facturile cu ajutorul mijloacelor
electronice. Din perspectiva TVA, semnarea şi ştampilarea facturilor nu mai este obligatorie.
Începând cu 1 ianuarie 2013, au fost introduse norme noi privind facturarea, ce
stabilesc un tratament egal pentru facturile pe suport de hârtie şi cele electronice care
îndeplinesc aceleaşi condiţii. Astfel, orice documente sau mesaje pe suport de hârtie sau în
format electronic sunt considerate facturi dacă îndeplinesc condiţiile minime obligatorii
privind facturarea.
Facturile emise pentru operaţiunile impozabile în România vor respecta regulile
naţionale aplicabile, iar în cazul facturilor emise pentru operaţiunile impozabile în alt Stat
Membru se vor respecta regulile aplicabile în acel Stat Membru.
S-au introdus noi elemente de inclus obligatoriu în facturi. De exemplu, dacă
beneficiarul este persoana obligată la plata taxei, pe facturi se va înscrie menţiunea "taxare
inversă"; dacă se aplică regimul special pentru agenţii de turism, menţiunea "regimul marjei
- agenţii de turism", iar în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi contul
furnizorului, menţiunea „autofactură" etc.
În cazul facturilor electronice, autenticitatea originii şi integritatea conţinutului pot fi
garantate şi prin controale de gestiune care să stabilească o legătură directă între o
operaţiune, factura aferentă şi alte documente emise în legătură cu acea operaţiune.
Evidenţa operaţiunilor
Persoanele impozabile trebuie să ţină evidenţe complete şi detaliate pentru calculul
obligaţiilor de plată aferente TVA.
73
Deconturile de TVA trebuie depuse la autorităţile fiscale până la data de 25 a lunii
următoare perioadei fiscale; TVA de plată este datorată până la aceeaşi dată. Decontul TVA
trebuie predat şi pe suport electronic (CD).
Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA trebuie să plătească taxa şi să
prezinte un decont special de TVA pentru serviciile achiziţionate de la nerezidenţi, pentru
care locul prestării se consideră a fi în România. Aceste obligaţii trebuie îndeplinite până la
data de 25 a lunii următoare celei în care sunt prestate serviciile.
Declaraţia recapitulativă se depune lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
livrării / achiziţiei intracomunitare de bunuri sau prestării / achiziţiei de servicii pentru toate
operaţiunile intracomunitare efectuate cu persoane impozabile stabilite în alte State
Membre, cu anumite excepţii.
Contribuabilii mari şi mijlocii, precum şi sediile secundare ale acestora, au obligaţia
depunerii decontului de TVA şi a declaraţiei recapitulative prin mijloace electronice.
Semnarea declaraţiilor se realizează prin utilizarea certificatului digital emis de un furnizor
de servicii de certificare.
Persoanele impozabile trebuie să depună şi declaraţii pentru livrările şi achiziţiile
taxabile realizate pe teritoriul României pe bază de factură. Declaraţiile se vor depune odată
cu decontul, până la data de 25 a lunii următoare perioadei pentru care se face raportarea
(lună, trimestru, semestru sau an).
Pentru comerţul intracomunitar de bunuri, persoanele impozabile depun şi declaraţia
Intrastat.
Corectarea documentelor
Dacă o persoană impozabilă a facturat în mod eronat fără TVA livrări de bunuri /
prestări de servicii, iar în urma unei inspecţii fiscale autorităţile au stabilit obligaţii
suplimentare de plată privind TVA, persoana impozabilă poate recupera sumele de TVA de
la beneficiari prin emiterea unei facturi de corecţie, în timp ce beneficiarii îşi pot exercita
dreptul de deducere în condiţiile stabilite de lege.
Alte obligaţii
Începând cu 1 august 2010, persoanele impozabile şi persoanele juridice
neimpozabile, care efectuează comerţ intracomunitar cu bunuri şi servicii, au obligaţia
înscrierii în „Registrul operatorilor intracomunitari", altfel codul de înregistrare în scopuri de
TVA nu va fi considerat valabil pentru operaţiuni intracomunitare.
Rambursarea TVA
Dacă o societate se află în poziţia de rambursare a TVA, va trebui să bifeze rubrica de
rambursare a taxei din decontul TVA pentru a solicita efectuarea
rambursării. Există şi posibilitatea reportării soldului TVA de rambursat pentru a
acoperi sumele de plată din deconturile viitoare. Cererile de rambursare trebuie procesate
de administraţia financiară în termen de 45 de zile de la depunere.
Deconturile de TVA cu sume negative cu opţiune de rambursare se soluţionează
numai după încadrarea persoanei impozabile de către autorităţile fiscale într-o categorie de
risc fiscal (mic, mediu sau mare). Astfel, deconturile de TVA cu risc fiscal mic se
soluţionează prin emiterea deciziei de rambursare, cele cu risc fiscal mediu cu analiză
documentară, iar deconturile cu risc fiscal mare cu inspecţie fiscală anticipată.
Dacă TVA nu este rambursată în termenul stabilit de lege (45 de zile), persoanele
impozabile au dreptul să solicite plata dobânzii pentru sumele respective, în prezent în
valoare de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Noua procedură de rambursare a TVA achitată în alte State Membre de către
persoanele impozabile stabilite în România, pentru importuri şi achiziţii de bunuri / servicii,
permite depunerea formularelor prin mijloace electronice. Formularele se vor depune prin
intermediul portalului electronic pus la dispoziţie de ANAF şi se vor semna în baza
certificatului digital emis de un furnizor de servicii de certificare acreditat.
Rambursarea TVA către persoane impozabile stabilite în UE / în afara UE
Persoanele impozabile neînregistrate şi care nu au obligaţia înregistrării în scopuri de
TVA în România pot cere rambursarea sumelor de TVA achitate în România în baza cererii
de rambursare transmise pe cale electronică autorităţilor din Statul Membru în care sunt
stabilite.
Cererile vor fi transmise Statului Membru în care solicitantul este stabilit, cel târziu
până la data de 30 septembrie a anului următor perioadei de rambursare.
Termenul de soluţionare a cererilor de rambursare este de patru luni de la data primirii
cererii de către autorităţile din România, cu posibilitatea prelungirii în cazul în care
autorităţile fiscale solicită informaţii suplimentare.
Persoanele impozabile stabilite în afara UE au de asemenea dreptul la rambursarea
TVA din România, în baza acordurilor de reciprocitate încheiate de România, care în
prezent are astfel de acorduri cu Elveţia,Turcia şi Norvegia. Taxele vamale
75
2. Operaţiuni vamale şi comerţ international
Taxele vamale
Taxele vamale sunt cele precizate în Tariful Vamal Comun al UE. Taxele vamale se
exprimă ca o cotă procentuală aplicată asupra valorii în vamă (taxe ad valorem) a bunurilor,
sau ca sumă fixă aplicată valorii în vamă (taxe specifice).
Produsele agricole (produsele din capitolele 1 - 24) sunt supuse unei impozitări
specifice. Există cazuri (de exemplu, carnea) în care cota taxei vamale este stabilită în
legătură cu preţul CIF al produselor sau cu preţul de intrare. În alte cazuri, cota taxei vamale
este stabilită prin adăugarea la taxele ad valorem a taxelor adiţionale, de exemplu, cele
pentru componente agricole (EA), pentru zahăr (AD S / Z) şi pentru făină (AD F / M).
Reprezentarea în vamă
Persoanele stabilite în afara Comunităţii pot declara bunuri numai prin desemnarea
unui reprezentant indirect.
De asemenea, persoanele stabilite în afara Comunităţii pot declara în mod ocazional
bunuri în nume propriu sau printr-un reprezentant direct, cu condiţia ca autorităţile să
considere justificat acest fapt.
Persoanele stabilite în Comunitate pot declara bunuri atât în nume propriu, cât şi prin
desemnarea unui reprezentant direct sau indirect.
Valoarea în vamă
Valoarea în vamă a bunurilor se stabileşte şi se declară de importatori conform
prevederilor legislaţiei vamale comunitare care sunt similare cu cele ale Acordului de
evaluare în vamă negociat al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (de exemplu, Acordul care
se referă la implementarea Articolului VII al Acordului GATT).
În cazul tranzacţiilor în lanţ cu bunuri destinate importului, valoarea în vamă poate fi
stabilită, în anumite condiţii, pe baza preţului oricărei tranzacţii din lanţ (principiul primei
vânzări). Astfel, valoarea în vamă se poate stabili pe baza unui preţ mai scăzut decât cel
plătit /datorat de importator (de exemplu, pe baza preţului primei tranzacţii din lanţ).
Valoarea în vamă poate fi modificată în termen de 12 luni de la data declaraţiei vamale
pentru punerea bunurilor în liberă circulaţie, în anumite cazuri (de exemplu, în cazul
bunurilor defecte).
În anumite condiţii, se poate stabili valoarea în vamă la import, în ciuda lipsei unor
elemente care trebuie adăugate la valoarea în vamă şi care nu sunt cuantificabile la data
importului (de exemplu, licenţe, redevenţe).
Autorităţile vamale pot efectua controlul valorii în vamă în timpul formalităţilor vamale
sau al unui control ulterior (autorităţile vamale au dreptul să efectueze acest control într-un
interval de trei ani de la data importului).
De asemenea, este posibilă rectificarea sau invalidarea declaraţiei vamale, după cum
urmează:
• rectificarea declaraţiei vamale înainte de obţinerea liberului de vamă;
• invalidarea declaraţiei vamale, în termen de 90 de zile de la data obţinerii liberului
de vamă;
• modificarea după obţinerea liberului de vamă se poate efectua la cererea
declaranţilor, în termen de trei ani de la data liberului de vamă.
Agent economic autorizat (AEO)
Operatorii economici care obţin certificarea AEO beneficiază de simplificări privind
procedurile vamale, obţinerea autorizaţiilor vamale şi efectuarea formalităţilor vamale.
Mai mult, societatea deţinătoare a certificării AEO este recunoscută de către
autorităţile vamale ca o societate de încredere, oferind certitudine privind respectarea
standardelor de siguranţă şi securitate.
Informaţiile tarifare obligatorii (ITO) / Informaţiile de origine obligatorii (IOO)
Companiile pot obţine decizii de la autorităţile vamale române privind clasificarea
tarifară a bunurilor importate, decizii care sunt executorii pentru autorităţile vamale şi care se
aplică pe o perioadă de şase ani, ori de câte ori sunt importate bunuri identice cu cel descris
în ITO.
De asemenea, un tip asemănător de decizie poate fi obţinut în legătură cu originea
bunurilor. IOO sunt valabile o perioadă de trei ani.
Scutirea temporară de taxe la import Regimul de perfecţionare activă (PA)
Dacă sunt importate în UE (România sau alte state membre) materii prime,
componente sau accesorii în vederea prelucrării şi re-exportului ulterior al produselor finite
în afara UE, scutirea de taxe vamale se poate realiza prin PA. Procesarea cuprinde întregul
proces de asamblare şi fabricare. În acest regim, importatorii pot opta fie pentru un sistem
de suspendare a taxelor vamale (nu se datorează drepturi de import), fie pentru un sistem
de restituire a taxelor vamale (drepturile de import sunt plătite la data importului materiilor
prime, dar se pot rambursa la exportul produselor finite). În cazul în care produsele
compensatoare plasate în PA - sistemul cu suspendare - sunt puse în liberă circulaţie în UE,
se datorează dobândă compensatorie.
Regimul de perfecţionare pasivă (PP)
77
Regimul vamal de PP permite ca materiile prime să fie procesate în afara UE, iar
produsele finite să fie re-importate ulterior cu o scutire parţială sau totală de taxe vamale.
Acest regim se aplică şi în cazul bunurilor sau echipamentelor expediate pentru lucrări de
reparaţii şi / sau modernizare.
Antrepozitarea vamală (AV)
Antrepozitele vamale reprezintă un regim vamal ce permite suspendarea temporară a
plăţii drepturilor de import pentru bunurile importate din state extracomunitare şi depozitate
în antrepozite până în momentul scoaterii acestora din respectivele antrepozite. Atât
bunurile aparţinând entităţilor străine, cât şi cele achiziţionate iniţial de titularul român al
autorizaţiei de AV pot fi plasate în regimul AV.
Produsele agricole româneşti pot fi plasate într-un regim AV în scopul depozitării până
la părăsirea teritoriului comunitar, dacă în continuare se intenţionează exportul acestor
produse în afara UE.
Admiterea temporară (AT)
În cazul bunurilor introduse în România pentru a fi utilizate temporar, urmând să fie
returnate proprietarului extracomunitar, se acordă o scutire totală sau parţială de plată a
drepturilor vamale de import. Scutire totală înseamnă că autorităţile vamale nu impun plata
unor sume în legătură cu drepturile vamale de import, TVA şi accize, dacă acestea sunt
aplicabile. Totuşi, cuantumul datoriei vamale trebuie garantat. Scutire parţială
înseamnă că autorităţile vamale vor percepe lunar 3% din taxa vamală, importatorul
urmând să asigure o garanţie care să acopere diferenţa. În cazul
în care produsele sunt puse în liberă circulaţie în UE, se datorează dobândă
compensatorie.
Antrepozitele libere (AL)
Într-un AL bunurile importate pot fi stocate pe o perioadă nelimitată de timp, plata
drepturilor vamale fiind suspendată fără să fie solicitată garantarea acestora, iar procedura
vamală fiind simplificată.
Garanţiile pentru bunuri plasate în regimuri vamale suspensive / economice
Regimurile vamale suspensive / economice necesită depunerea unei garanţii care să
acopere valoarea drepturilor de import. Totuşi, în anumite cazuri, autorităţile vamale pot
acorda o exonerare de la garantare, ca de exemplu pentru bunurile plasate în regim de PA -
sistemul cu suspendare.
Măsuri comerciale
Pentru unele produse agricole, în general UE impune măsuri specifice, de exemplu,
contingente valorice sau cantitative aplicate importurilor din alte ţări. Pentru un astfel de
produs este obligatorie obţinerea unei licenţe de import înainte de efectuarea importului.
În plus, este necesară şi obţinerea de licenţe de import / export de la autorităţile de
resort pentru mărfurile considerate potenţial periculoase pentru sănătatea umană sau
pentru mediu (de eexemplu, anumite produse chimice, anumite tipuri de deşeuri şi
reziduuri), pentru mărfurile a căror destinaţie finală este controlată (de exemplu, explozibilii)
sau pentru produsele cu dublă utilizare (civilă şi militară).
79
3. Accize
3.1 Produsele accizabile armonizate
Următoarele produse sunt supuse accizelor armonizate:
• alcoolul etilic şi băuturile alcoolice,
• produsele de tutun,
• produsele energetice (de exemplu, benzina fără plumb, motorina, gazul, cărbunii),
• electricitatea. Exigibilitatea
Accizele se datorează atunci când produsele accizabile sunt eliberate pentru consum
(de exemplu, importate în România, scoase de sub regimul suspensiv).
Regimul suspensiv
Produsele accizabile pot fi produse, transformate, recepţionate şi deţinute în regim
suspensiv de la plata accizelor numai într-un antrepozit fiscal, pentru care trebuie să se
obţină aprobarea prealabilă a autorităţilor fiscale.
Produsele accizabile pot fi depozitate în regim suspensiv de accize doar în:
• antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse
energetice şi ale persoanelor afiliate acestora, în limita unui număr total de opt antrepozite
de depozitare;
• antrepozitele fiscale aflate în zona aeroporturilor, destinate exclusiv alimentării
aeronavelor, în baza certificatelor eliberate de autoritatea competentă în domeniu;
• antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de ţigarete şi
care deţin o cotă de piaţă mai mare de 5% şi ale persoanelor afiliate acestora, în limita
unui număr total de două antrepozite de depozitare.
Antrepozitarii fiscali români sunt autorizaţi şi pentru circulaţia intracomunitară a
produselor accizabile aflate în regim suspensiv. Produsele accizabile pot fi de asemenea
primite din UE în regim suspensiv de către destinatarii înregistraţi.
De asemenea, produsele accizabile pot fi expediate în regim suspensiv după ce au
fost puse în liberă circulaţie de către expeditorul înregistrat (aceste prevederi se aplică şi în
cazul deţinătorului unei autorizaţii unice pentru proceduri simplificate de vămuire).
Circulaţia produselor accizabile în regim suspensiv trebuie să se efectueze pe baza
documentului administrativ electronic de însoţire (e-DA).
Producerea, deţinerea şi circulaţia produselor accizabile aflate în regim suspensiv sunt
supuse obligaţiilor de garantare. Garanţia nu poate fi mai mică decât cuantumul minim
prevăzut de legislaţia în vigoare.
Scutiri
Alcoolul etilic şi alte produse alcoolice sunt scutite de la plata accizelor dacă sunt
denaturate, utilizate în industria alimentară, farmaceutică sau cosmetică. Sunt de
asemenea scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când
sunt utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool, sau
când sunt utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie ori
în scopuri ştiinţifice.
Anumite produse energetice supuse controlului mişcării pot fi achiziţionate în scopuri
scutite de la plata accizelor, cu condiţia obţinerii autorizaţiei de utilizator final şi a garantării
plăţii accizelor.
Garanţia pentru circulaţia în regim suspensiv poate fi constituită şi de către
transportator, de către proprietarul produselor accizabile sau de către destinatar, sau poate
fi constituită în comun de două ori mai multe dintre persoanele implicate în circulaţia
produselor accizabile (de exemplu, de către antrepozitarul expeditor şi transportator).
Scutirea de accize pentru produsele alcoolice şi produsele energetice poate fi
acordată în anumite cazuri direct pe baza unei autorizaţii de utilizator final, sau indirect prin
restituire / compensare.
Tutunul prelucrat este de asemenea scutit de accize, atunci când este destinat în
exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.
Restituirea accizelor
În unele cazuri, agenţii economici pot solicita restituirea accizelor plătite (de exemplu,
acciza plătită pentru bunurile eliberate pentru consum în România, dar a căror destinaţie
este consumul în alte State Membre, acciza plătită pentru bunurile eliberate pentru consum
81
şi returnate apoi antrepozitului fiscal autorizat pentru producţie pentru a fi reciclate,
reprocesate sau distruse, acciza
plătită pentru produse achiziţionate din UE sau importate şi returnate apoi furnizorului).
Reglementări speciale
Înainte de a fi eliberate pentru consum în România, produsele intermediare, alcoolul
etilic şi produsele din tutun sunt supuse marcării, cu excepţiile prevăzute de lege.
Responsabilitatea marcării revine antrepozitarilor fiscali, destinatarilor înregistraţi şi
importatorilor care eliberează aceste bunuri pentru consum.
Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad
valorem. Acciza specifică exprimată în echivalent euro / 1.000 de ţigarete se determină
anual până la data de 1 martie, pe baza preţului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul,
a procentajului legal aferent accizei ad valorem şi a accizei totale.
Companiile care comercializează combustibil în staţiile de distribuţie au obligaţia de a
se înregistra la autorităţile fiscale.
Depozitarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal pentru care autorizaţia a
expirat şi nu a fost emisă o alta nouă este considerată eliberare pentru consum şi atrage
plata accizelor.
3.2 Alte produse accizabile (cafea)
Alte produse accizabile sunt cafeaua verde, cafeaua prăjită (inclusiv cafea cu
înlocuitori) şi cafeaua solubilă (inclusiv amestecuri cu cafea solubilă).
Exigibilitatea
Pentru cafeaua provenită din teritoriul comunitar, accizele sunt datorate atunci când
are loc recepţia bunurilor.
Pentru importul de cafea, importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri
simplificate de vămuire eliberată de către un alt Stat Membru trebuie să depună o declaraţie
de TVA şi accize la autorităţile vamale. Exigibilitatea accizelor intervine la data înregistrării
declaraţiei de import pentru TVA şi accize.
Scutiri
Scutirea la plată a accizelor se aplică în cazul în care cafeaua este exportată sau
plasată într-un regim vamal suspensiv.
Operatorii economici şi exportatorii de cafea pot beneficia de restituirea accizelor
plătite pentru cafeaua utilizată ca materie primă.
Operatorii economici care achiziţionează cafea au dreptul la restituirea accizelor
plătite, dacă produsele sunt exportate, livrate într-un alt stat membru UE sau dacă sunt
returnate nemodificate furnizorului.
83
4. Contribuţiile de mediu
85
Obligaţiile de mediu
Companiile sunt obligate să elaboreze un Program de prevenire şi reducere a
cantităţilor de deşeuri generate, pe baza rezultatelor unui audit în domeniul gestiunii
deşeurilor.
Companiile care desfăşoară activităţi cu impact asupra mediului înconjurător trebuie
să elaboreze un Bilanţ de Mediu (nivel 0, I şi / sau II) pentru a obţine Autorizaţia de Mediu.
Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului are rolul de a evalua impactul
generat de investiţiile noi sau de modernizarea dotărilor existente. Acest studiu este necesar
emiterii de către autoritatea de mediu a Acordului de Mediu necesar obţinerii Autorizaţiei de
construire
REZUMAT
87
Capitolul IV: Codul de procedură fiscală
1. Principii generale
Codul de procedură fiscală, intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, a unificat
legislaţia fiscală anterioară, reglementând restituirea impozitelor, taxelor şi a oricăror altor
contribuţii datorate de către contribuabili, dar şi înregistrarea fiscală, inspecţia fiscală,
colectarea creanţelor bugetare şi jurisdicţia în materie fiscală. Principiile generale, precum şi
principalele reguli aplicabile procedurii fiscale sunt prezentate în cele ce urmează.
Interpretarea legii
Interpretarea legii se realizează prin intermediul Comisiei Fiscale Centrale, ale cărei
interpretări în materie fiscală sunt obligatorii atât pentru contribuabili, cât şi pentru
autorităţile fiscale.
Răspunderea altor persoane
Acţionarii, directorii, administratorii precum şi alte persoane pot fi ţinuţi răspunzători, în
anumite condiţii, pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabililor (de exemplu, orice
persoană care cauzează starea de insolvenţă a debitorului prin înstrăinarea bunurilor
acestuia sau prin ascunderea acestora; orice persoană care dobândeşte cu rea-credinţă
bunurile debitorului, într-o perioadă de trei ani anterior apariţiei stării de insolvenţă).
Actele administrative fiscale
Pentru emiterea şi comunicarea actelor administrative fiscale către contribuabili sunt
aplicabile reguli specifice.
• contribuabilii pot solicita emiterea unei soluţii fiscale anticipate, care va fi opozabilă
autorităţilor fiscale în măsura în care: (i) prevederile legale în temeiul cărora a fost emisă
soluţia fiscală anticipată nu au fost modificate ori abrogate, şi (ii) contribuabilul se
conformează dispoziţiilor soluţiei fiscale anticipate. O solicitare similară poate fi formulată în
ceea ce priveşte convenţiile privind acordurile de preţ în avans aplicabile între entităţi
afiliate.
• conform prevederilor legale, termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale
anticipate este de până la trei luni de la data depunerii cererii, cu excepţia situaţiei în care
autorităţile fiscale solicită furnizarea de informaţii suplimentare, caz în care termenul se
prelungeşte cu durata necesară furnizării informaţiilor solicitate. În cazul convenţiilor privind
preţurile de
transfer acest termen este de 12 până la 18 luni, după caz. Cu toate acestea, în
practică, autorităţile fiscale soluţionează asemenea cereri cu întârziere.
Domiciliul fiscal
Codul de procedură fiscală defineşte conceptul de domiciliu fiscal, aplicabil atât
persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice. Acest concept este esenţial în materia
jurisdicţiei fiscale, dar şi în privinţa obligaţiei de înregistrare fiscală.
Alte reguli
Cererile formulate de către contribuabili trebuie soluţionate de către autorităţile fiscale
în termen de 45 de zile de la data înregistrării acestora, cu
89
2. Proceduri fiscale specifice
Excepţia situaţiilor în care autorităţile fiscale solicită furnizarea de informaţii
suplimentare, caz în care termenul se prelungeşte cu durata necesară furnizării informaţiilor
solicitate.
Înregistrarea fiscală
Potrivit Codului de procedură fiscală, sunt supuse înregistrării fiscale orice persoane
sau entităţi, subiecţi ai unui raport juridic fiscal. Înregistrarea trebuie efectuată în termen de
30 de zile de la data naşterii obligaţiei de înregistrare, conform legii.
Stabilirea creanţelor fiscale
Autorităţile fiscale au dreptul să stabilească obligaţii fiscale suplimentare în interiorul
unui termen de prescripţie de cinci ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui
în care a luat naştere obligaţia fiscală.
Inspecţia fiscală
Inspecţiile fiscale pot fi efectuate în legătură cu orice persoane - indiferent de forma
acestora de organizare - care au obligaţia de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a oricăror altor sume datorate bugetului general consolidat.
Anterior desfăşurării inspecţiei fiscale, autorităţile fiscale sunt obligate să notifice în
scris contribuabilul cu privire la inspecţia fiscală, prin transmiterea unui aviz de inspecţie
fiscală, cu excepţia cazurilor prevăzute expres în Codul de procedură fiscală.
Autorităţile fiscale nu pot efectua o inspecţie fiscală pentru perioade ce au fost supuse
anterior unei alte inspecţii fiscale, cu excepţia situaţiilor în care au fost obţinute informaţii
suplimentare care nu erau cunoscute inspectorilor la momentul efectuării inspecţiei fiscale
anterioare, sau în cazul în care în cadrul inspecţiei fiscale anterioare au avut loc erori de
calcul.
Inspecţiile fiscale se desfăşoară, de regulă, la sediul social al contribuabilului şi nu se
pot întinde pe o perioadă mai mare de şase luni pentru marii contribuabili, respectiv trei luni
pentru restul contribuabililor. În cazul contribuabililor care deţin sedii secundare, inspecţiile
fiscale nu pot depăşi şase luni. Autorităţile fiscale pot proceda la suspendarea inspecţiei
fiscale în situaţia
în care apreciază că sunt necesare anumite clarificări cu privire la statutul
contribuabilului.
Înaintea finalizării inspecţiei fiscale, autorităţile fiscale sunt obligate să informeze
contribuabilul cu privire la constatările inspectorilor fiscali şi implicaţiile aferente, precum şi
să acorde contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în acest sens în
termen de trei zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.
Odată cu finalizarea inspecţiei fiscale, autorităţile întocmesc un raport de inspecţie
fiscală, în baza căruia se emite o decizie de impunere ce urmează a fi comunicată
contribuabilului în termen de 30 de zile de la data încheierii inspecţiei.
Colectarea creanţelor bugetare
Codul cuprinde reguli detaliate cu privire la modalităţile de plată, termenele de plată şi
regimul juridic al plăţilor parţiale.
Compensarea între creanţele contribuabilului împotriva bugetului şi creanţele bugetare
prevalează asupra restituirii sumelor de la buget. Compensarea este permisă între creanţe
certe, lichide, exigibile, ce au ca obiect sume datorate contribuabilului de la un anumit buget,
şi creanţe ce au ca obiect sume datorate de către contribuabil către acelaşi buget, cu
respectarea regulilor specifice şi a ordinii de compensare stabilite în Codul de procedură
fiscală.
Dreptul contribuabilului de a solicita restituirea este supus prescripţiei în termen de
cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la
compensare sau restituire.
Pentru neachitarea la termen a creanţelor fiscale datorate bugetului de stat se vor
aplica dobânzi de întârziere şi penalităţi de întârziere.
Începând cu data de 1 octombrie 2010, cuantumul dobânzilor este de 0,04% pe zi,
cifră care se poate modifica prin legile bugetare anuale.
Penalităţile de întârziere se vor stabili astfel:
• dacă plata se realizează în primele 30 de zile de la scadenţă, nu se datorează
penalităţi de întârziere;
91
• dacă plata se realizează după 30 de zile, dar înainte de împlinirea termenului de 90
de zile de la scadenţă, nivelul penalităţilor de întârziere este de 5% din obligaţiile fiscale
principale stinse;
• dacă plata se realizează după 90 de zile de la scadenţă, penalităţile vor ajunge la 15
% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse;
• penalităţile de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor de întârziere.
În cazul creanţelor către bugetele locale se datorează majorări de întârziere în
cuantum de 2% din valoarea obligaţiilor fiscale principale, calculate pentru fiecare lună sau
fracţiune de lună.
Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă contribuabililor (şi
anume 2% pe lună sau fracţiune de lună).
Executarea silită a creanţelor bugetare
În situaţia în care debitorul nu îşi execută obligaţiile fiscale, autorităţile fiscale pot
proceda, prin intermediul aparatului propriu, la executarea silită a sumelor datorate.
Autorităţile fiscale pot utiliza oricare dintre următoarele proceduri de executare silită:
• executare silită prin poprire;
• instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile ale debitorului;
• instituirea unui sechestru asupra bunurilor imobile ale debitorului.
Sumele rezultate din executarea silită vor fi distribuite între creditorii contribuabilului în
ordinea stabilită în Codul de procedură fiscală. Creditorii care beneficiază de garanţii reale
asupra bunurilor supuse executării silite vor fi preferaţi creditorilor bugetari, în condiţiile în
care şi-au înregistrat garanţia în registrele de publicitate corespunzătoare, anterior
înregistrării creanţei de către autorităţile fiscale.
Orice persoană interesată (inclusiv contribuabilul) poate contesta orice act nelegal de
executare, executarea silită însăşi ori refuzul executorului fiscal de a duce la îndeplinire un
act de executare, în termen de 15 zile de la data la care contribuabilul a luat cunoştinţă de:
• executarea sau actul de executare, din comunicarea somaţiei sau a actului de
înştiinţare primit ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
• refuzul organului de executare de a îndeplini actul de executare;
• eliberarea sau distribuirea sumelor contestate.
Dreptul autorităţilor fiscale de a executa silit creanţele bugetare poate fi exercitat în
termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere
dreptul de a solicita executarea silită.
Contestaţia fiscală
Contribuabilii sunt îndreptăţiţi să conteste în faţa organelor fiscale competente fie actul
administrativ fiscal nelegal, fie omisiunea autorităţilor fiscale de a emite actul solicitat.
Codul de procedură fiscală reglementează atât forma cât şi conţinutul contestaţiilor ce
pot fi formulate de către contribuabili.
Contestaţia fiscală trebuie înregistrată în termen de 30 de zile de la data comunicării
actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii. Dacă actul administrativ fiscal
contestat nu conţine anumite elemente obligatorii (de exemplu, termenul de depunere a
contestaţiei sau organul fiscal la care se depune contestaţia fiscală), contestaţia poate fi
depusă în termen de trei luni de la data comunicării actului administrativ fiscal.
În situaţia în care contribuabilul nu este mulţumit de soluţia pronunţată de către
autorităţile fiscale, se va putea adresa instanţelor de judecată în termen de şase luni de la
data comunicării deciziei de soluţionare a contestaţiei fiscale emise de autorităţile fiscale.
Pentru motive temeinice termenul de şase luni va putea fi prelungit, însă nu mai mult de un
an de la data comunicării soluţiei de către autorităţile fiscale.
Suspendarea executării silite
Contribuabilii beneficiază de diverse modalităţi de a solicita suspendarea executării
silite fie prin depunerea unei scrisori de garanţie bancară, fie pe calea unei acţiuni în justiţie.
Începerea executării silite este suspendată în situaţia în care, ulterior contestării pe
cale administrativă a actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanţe fiscale,
contribuabilul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanţie bancară la nivelul
obligaţiilor fiscale contestate. Condiţiile de valabilitate ale scrisorii de garanţie bancară
precum şi situaţiile în care scrisoarea de garanţie bancară poate fi executată sau rămâne
fără obiect sunt stabilite expres de Codul de procedură fiscală.
93
În situaţia formulării unei acţiuni în justiţie având ca obiect suspendarea executării
silite, contribuabilul va putea fi obligat de instanţă la plata unei cauţiuni de până la 20% din
cuantumul sumei contestate.
ANEXA
95
Cotele de impozit reţinut la sursă, conform unor Convenţii reprezentative pentru evitarea
dublei impuneri
Danemarca 4 10/15 10 10
Estonia 2 10 10 10
Finlanda 0 5 5 2.5/5
Franţa 0 10 10 10
Germania 0 5/15 0/3 3
Grecia 5 25/45 10 5/7
Ungaria 5 5/15 15 10
Irlanda 0 3 0/3 3
Israel 0 15 5/10 10
Italia 5 10 10 10
Japonia 0 10 10 10/15
Coreea de Sud 10 7/10 0/10 7/10
Luxemburg 5 5/15 0/10 10
Malta 10 5/30 5 5
Moldova 0 10 10 10/15
Olanda 0 0/5/15 0/3 0/3
Norvegia 4 10 10 10
Polonia 0/10 5/15 10 10
Portugalia 0 10/15 10 10
Rusia 0 15 15 10
Singapore 0 5 5 5
Slovacia 0 10 10 10/15
Africa de Sud 0 15 15 15
Spania 5 10/15 10 10
Suedia 10 10 10 10
96
Elveţia 0 0/15 0/5 10
Turcia 0 15 10 10
Ucraina 0 10/15 10 10/15
Marea Britanie 12.5 10/15 10 10/15
SUA 0 10 10 10/15
97
TESTE
1. Impozitul pe profit este:
a) un impozit direct
b) un impozit indirect
c) un venit nefiscal
d) o cheltuiala financiară
e) o taxă
17. În situaţia în care, la finele unei luni, o societate comercială înregistrează TVA colectată
mai mică decât TVA deductibilă, va reflecta în contabilitate:
a) TVA de plată
b) TVA neexigibilă
c) TVA de recuperat
d) doar TVA colectată
e) sold zero la toate conturile de TVA
18. Pentru terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa ocupată de clădire:
a) se plăteşte impozit pe teren anual, în două rate egale
b) se poate acorda o bonificaţie de până la 10% pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe
teren
c) se plăteşte impozit pe teren în funcţie de rangul localităţii şi de decizia consiliului local
d) nu se datorează impozit pe teren
e) se stabileşte de Consiliul local cuantumul impozitului
30. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la dubla impunere juridică internaţională
este adevărată?
a. reprezintă supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile şi pentru aceeaşi perioadă
de
timp, de către două sau mai multe autorităţi fiscale din ţări diferite;
b. reprezintă supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile şi pentru aceeaşi perioadă
de
timp, de către aceeaşi autoritate fiscală;
c. reprezintă supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile şi pentru perioade de timp
diferite, de către două sau mai multe autorităţi fiscale din ţări diferite;
d. exprimă gradul de fiscalitate dintr-o anumită ţară;
e. este consecinţa politicilor economice protecţioniste.
31. Procedeul scutirii totale, ca metodă de evitare a dublei impuneri internaţionale constă
în faptul că:
a. din venitul total obţinut (în cele două state) se deduce impozitul aferent venitului obţinut
în
străinătate, după care se impozitează cu cote progresive compuse (tranşe);
b. din impozitul total datorat în ţara de reşedinţă se deduce impozitul plătit în străinătate;
c. venitul obţinut în străinătate se adaugă la venitul obţinut în ţara de reşedinţă pentru a se
stabili
cota progresivă de impozit;
d. venitul realizat în străinătate de rezidentul unei ţări, care a fost impus în acea ţară, se
deduce în
întregime din venitul total impozabil în ţara de reşedinţă;
e. toate variantele de mai sus.
45. Contribuabilul fără domiciliu fiscal în România, care are obligaţia de a depune declaraţii
la organele fiscale:
a) trebuie să desemneze un împuternicit, stabilit în Uniunea Europeană;
b) nu trebuie să îndeplinească nicio
altă formalitate;
c) poate să desemneze un împuternicit;
d) îşi desemnează un curator fiscal;
e) trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România.
47. Acciza datorată bugetului de stat pe o unitate de măsură nu poate fi mai mică decât
nivelul accizei minime prevăzute în Titlul VII – Accize şi alte taxe speciale din Legea
nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare , exprimat în
echivalent euro/u.m., pentru următoarele produse
accizabile:
a) motorină; b) bere; c) ţigări şi ţigări de foi; d) păcură; e) ţigarete; f) cărbune.
48. Din punct de vedere al TVA, nu se aplică taxarea inversă în interiorul ţării pentru:
a) transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră; b) livrarea de deşeuri de plastic;
c) transferul de certificate verzi;
d) lucrările de construcţii – montaj;
e) livrarea de materiale lemnoase, astfel cum sunt
definite prin Codul silvic;
f) livrarea de porumb.