Elev:Alecsă Teodora -Ioana

Clasa: XI-B
Undele electromagnetice

Undele electromagnetice (cunoscute și sub denumirea de câmpuri electromagnetice sau

UEM) formează o categorie variată, care poate fi clasificată în funcție de benzile de frecvență: este
vorba de „spectrul” electromagnetic. Acesta se întinde de la cele mai joase frecvențe (cele ale liniilor
electrice, de exemplu) până la cele mai înalte (UV, radiații X, radiații gamma). Între cele două se află
undele radio (sau radiofrecvențele), unde prezente în mod natural și utilizate în comunicație și,
bineînțeles, de lumină: tot ce poate fi văzut cu ochii noștri este transmis de UEM a căror frecvență
corespunde benzii „vizibile” a spectrului.
Ce diferențiază UEM de undele acustice? UEM nu au nevoie de niciun mediu pentru a se
deplasa cu viteză foarte mare pe distanțe imense (precum lumina de la stele) sau pentru a se deplasa
prin vid sau pentru a trece prin anumite materiale.
Diferitele benzi de frecvență au fiecare aplicările lor, care le includ pe cele care urmează.

Frecvențele joase și foarte joase (sub 50 KHz) sunt utilizate în unele comunicații submarine
(hidrofon) și chiar și în cazul detectoarelor de metal, fiind emise de liniile de transportare a
electricității.

De la aproximativ 100 KHz la 300 GHz, radiofrecvențele formează banda de spectru preferată
pentru telecomunicații: radio, televizor, radar, telefonie fără fir, telefonie mobilă, wifi…În ceea ce
privește undele infraroșii, acestea sunt utilizate în telecomenzi, de către echipamentele de vedere pe
timp de noapte sau chiar de dispozitive de încălzire precum lămpile pentru incubatoare.

În cazul în care sunt respectate regulile de siguranță specifice, radiațiile ionizante au utilitatea
lor. Astfel, ultravioletele stau la baza diverselor aparate, precum cabine de bronzat, detectoare de
bancnote false și anumite dispozitive de secvențiere ADN. Radiațiile X sunt folosite în radioscopia
medicală, dar și în securitatea locurilor publice (scaner pentru bagaje) și în industrie, în special pentru
controlarea pieselor metalurgice. În final, radiațiile gamma au mai multe aplicații medicale în
diagnosticare (scintigrafie) sau terapie (radioterapie).

Interacțiunea radiației electromagnetice cu substanța are ca urmare urmare efectele

fotoelectric și compton.
Efectul fotoelectric consta in emisia de electroni electroni de catre un corp (metalic sau nemetalic
nemetalic, solid , solid lichid sau gaz) iradiat cu radiatii
electromagnetice

Fig. 1 Montajul experimental pentru studiul studiul efectului

fotoelectric.

Fig. 2 Caracteristica curent tensiune a efectului

fotoelectric.
 Prima lege a efectului fotoelectric enunță că „Intensitatea curentului fotoelectric de saturatie
crește direct proporțional cu fluxul radiatiilor electromagnetice incidente, pentru o frecvență data a
acestora.”. În cea de a doua lege frecvența radiațiilor em incidente crește liniar cu energia cinetică a
fotoelectronilor emiși. dar nu țin cont de fluxul radiatiilor em. Iar ultima lege prezinta dependenta
dintre producerea efectului fotoelectric extern de frecvența radiației incidente, efectul fotoelectric
extern se produce numai dacă frecventa radiatiei incidente este mai mare sau cel puțin egala cu o
valoare minima ( frecvența de prag sau pragul rosu al efectului fotoelectric), specifică fiecărei
substanțe.

Fotodetectorii sunt dispozitive care

transforma un semnal luminos în unul electric.
Celula fotoelectrica este alcatuita dintr-un tub vidat
sau continand un anumit gaz inert la presiune
redusă, care are în interior , care are in interior doi
electrozi (catodul si anodul).
Sub acțiunea radiațiilor electromagnetice
fotocatodul emite electroni care sunt antrenați în
mișcare spre anod datorită câmpului electric dintre
anod și catod și sunt captati de acesta, determinând
apariția unui curent electric.

La imprastierea radiatiilor X pe atomi ușor,

pentru unghiuri de imprastiere mari pe langa
radiațiile cu lungimea de undă a radiațiilor
incidente mai exista și alte radiații cu lungimi
de undă mai mari.
Explicarea efectului Compton se face pe baza
interacțiunii dintre fotoni si electronii
substantei imprastietoare.

Expunerea la radiația electromagnetică este de doua feluri: ocupationala si ambientala. Cea

ocupationala include sursele constand in aparatura folosită la domiciliu sau serviciu, la care avem
acces direct prin utilizarea zilnică (cabluri, aparatura electrocasnica, IT, de telecomunicații,
dispozitive industriale, etc.). Cea ambientala include sursele exterioare locației (tablouri electrice și
transformatoare, antene de telecomunicații, linii de înaltă tensiune, instalații industriale, etc.). Efectul
expunerii este unul conjugat, incluzand ambele tipuri.
Aşadar, protejarea de câmpurile electromagnetice este un aspect esenţial pentru bunăstarea
organismului uman. Evitarea completă a radiaţiilor electromagnetice este un lucru imposibil de
făcut. Totuşi, minimizarea expunerii reduce impactul devastator asupra sănătăţii. Prima regulă este
aceea de a închide şi de a decupla aparatele electrocasnice atunci când nu sunt în folosinţă. Apoi, evită
reţelele Wi-Fi,în special în case. Încărcarea completă a laptop-urilor şi decuplarea lor de la sursa de
energie este o altă modalitate de diminuare a gradului de expunere la EMF. Dacă dispozitivul trebuie
conectat la o sursă de alimentare, trebuie să te asiguri că prizele şi tablourile electrice se află cât mai
departe de corpul tău. Stai cât mai departe de instalaţiile de iluminat cu halogen sau fluorescent.
Ambele tehnologii produc câmpuri electromagnetice substanţiale. Telefoanele fără fir? Evită
tehnologia DECT, deoarece aceasta transmite un semnal de frecvenţă radio extrem de puternic, chiar
şi atunci când nu este folosit. Ţine dispozitivul mobil cât mai departe de organism, prin activarea
difuzorului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru telefoanele mobile. Dacă acest lucru nu este posibil,
foloseşte un dispozitiv cu tub. Chiar şi în cazul unui nivel de expunere mai redus, este foarte
important să îţi fortifici organismul pentru a evita eventualele probleme de sănătate.