Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IAŞI
Cuprins
Concluzii.......................................................................................................................................29
Bibliografie...................................................................................................................................31
2
Capitolul 1. Noțiuni generale privind riscurile interne și gestiunea acestora în activitatea
bancară
În ultimii ani noțiunea de risc a devenit tot mai uzuală, având în vedere că orice activitate
economică determină într-o anumită măsură și riscuri. În literatura de specialitate, riscul apare ca
fiind un eveniment posibil, previzibil sau imprevizibil ce poate provoca anumite pierderi1.
În ceea ce privește riscurile din activitatea bancară, acestea sunt definite ca fiind riscurile
cu care se poate confrunta o bancă în realizarea operațiunilor sale și reprezintă gradul de pierdere
pe care aceasta îl suportă atunci când contrapartida sa nu poate să-și achite datoriile față de
bancă2. Activitatea internă a unei bănci este supusă unui număr important de riscuri ce decurg
din operațiunile pe care aceasta le desfășoară. Astfel, principalele riscuri ce decurg din activitatea
internă a unei bănci sunt:
Riscul de credit;
Riscul de lichiditate;
Riscul de solvabilitate;
Riscul valutar;
Riscul operațional.
Riscul de credit este considerat o pierdere potențială pe care o poate suferi o bancă în
situația în care un client debitor nu își poate îndeplini obligațiile cu privire la rambursarea
principalului și a dobânzii în conformitatea contractului de credit. Acesta este considerat cel mai
important risc ce decurge din activitatea internă a unei bănci și este considerat principala cauză a
falimentelor bancare3. În aceste condiții, atunci când acordă un credit, băncile comerciale trebuie
să analizeze situația economico-financiară a clienților pentru a îi putea încadra în anumite
categorii de performanță financiară.
Riscul de credit poate fi determinat de o multitudine de factori, dintre care cei mai
semnificativi sunt4:
Condiții de creditare generoase și în neconcordanță cu normele de creditare;
Nerespectarea normelor interne de creditare de către angajații băncii;
Creditarea cu un caracter preferențial, sub condițiile pieței;
Concentrarea peste o anumită limită a creditelor pe o anumită piață, care poate fi superioară
capacității băncii de a gestiona și de a acoperi riscurile;
Neatenția băncilor comerciale în crearea normelor de creditare.
1
Iosof, S.; Gavri, T., Gestiunea riscului, Ed. Universitară, București, 2013, p.12
2
Goloșoiu, L., Managementul riscului bancar, Ed. ASE, București, p.3
3
Cocriș, V.; Andrieș, A., Managementul riscurilor și al performanțelor bancare, Ed. Wolters Kluwer, București,
2010, p.78
4
Idem 3, p.98
3
Pentru a reduce expunerea la riscul de credit băncile comerciale trebuie să analizeze o
serie de elemente, printre care5:
Performanța financiară a debitorului;
Calitatea și structura sursei de venituri aferente rambursării;
Calitatea și structura garanțiilor;
Calitatea managementului.
De asemenea, în vederea minimizării efectelor riscului de credit, băncile ar trebui să
implementeze politici de creditare performante, o analiză mai riguroasă a dosarelor de creditare
depuse de potențialii clienți, aprecierea internă a calității debitorilor, având la bază criterii
unitare, precum și stabilirea unor marje a dobânzilor practicate.
Riscul de lichiditate este definit în literatura de specialitate ca fiind situația în care banca
nu poate să-și achite obligațiile de plată scadente. Acesta apare ca urmare a existenței unei
necorelații între elementele de activ și cele de pasiv din fluxul de numerar. În conformitate cu
mărimea resurselor sale, banca este nevoită să primescă plasamente pe termen scurt și să acorde
credite pe termen lung.
Lichiditatea este necesară pentru o bancă pentru asigurarea fondurilor necesare
dezvoltării și pentru compensarea fluctuațiilor bilanțiere, previzibile sau imprvizibile. Astfel,
prin lichiditatea unei bănci este prezentată capacitatea acesteia de a putea face față într-un mod
eficient retragerilor de fonduri de către clienți și plăților determinate de scadența altor datorii,
precum și de a reuși să acopere necesarul de finanțare suplimentar pentru portofoliul de credite și
de investiții6.
Riscul de lichiditate este în general determinat de situația bilanțului bancar, de încrederea
clienților în acea bancă, dar și de situația generală a băncii. În ceea ce privește situația bilanțului
băncii, poate apărea o necorelare între scadența operațiunilor active și acelor pasive și astfel
banca se poate confrunta cu situația în care disponibilitățile sub formă de depozite să prezinte
scadențe mai mici decât creditele acordate, dar apare și tendința băncii de a-și majora profitul
prin plasamente pe termen lung, mai bine remunerate. În privința încrederii de care o bancă
beneficiază în fața clienților îi permite acesteia să profite de oportunitățile pieței și o ajută să își
crească rentabilitatea și să își îmbunătățească nivelul lichidității.
Principalii factori care determină o diminuare a riscului de lichiditate sunt7:
Menținerea la un nivel înalt a activelor lichide, în care sunt incluse numerarul și efectele de
comerț ce pot fi ușor transformate în disponibilități;
5
Sudacevschi, M., Managementul riscului de creditare în băncile din România, Managementul Intercultural, Vol.
XVI, Nr.1, 2014, p.2
6
Cocriș, V.; Andrieș, A., Managementul riscurilor și al performanțelor bancare, Ed. Wolters Kluwer, București,
2010, p.63
7
Goloșoiu, L., Managementul riscului bancar, Ed. ASE, București, p.9
4
Facilități de credit obținute de la alte instituții;
Menținerea unei structuri potrivite a scadențelor între elementele de activ și de pasiv.
În țara noastră, managementul lichidității are în vedere realizarea unui echilibru între
fonduri de-a lungul unei benzi de timp, pentru ca banca să obțină o poziție confortabilă pentru a
putea onora obligațiile scadente.
Riscul de solvabilitate este definit ca fiind riscul băncii de a nu avea la dispoziție fonduri
proprii suficiente pentru a putea acoperi eventualele pierderi. Prin riscul de solvabilitate este
indicat faptul că o bancă comercială poate intra în incapacitate de plată și de aceea acest risc
apare în literatura de specialitate și sub denumirea de risc de faliment.
Acest risc poate apărea fie din cauza unor fonduri proprii insuficiente, fie ca urmare a
asumării de către bancă a unor riscuri prea ridicate. Astfel, pentru a evita riscul de solvabilitate
băncile trebuie să realizeze un echilibru dintre cei doi factori, care apare sub denumirea de
adecvarea capitalului.
Pentru orice bancă nivelul capitalului reprezintă unul din factorii cheie ce sunt luați în
considerare atunci când se evaluează siguranța și buna funcționare a acesteia, de aceea un nivel
adecvat al capitalului apare ca o garanție a capacității băncilor comerciale de a absorbi pierderile
potențiale determinate fie de practici de management al riscului cu un grad mai scăzut de
prudență, fie de diferite șocuri exogene8.
În vederea adecvării capitalului, un rol important îl joacă reglementările prudențiale
bancare, prin care băncile comerciale sunt obligate să dețină un nivel minim de proprii în funcție
de riscurile asumate, iar fiecare bancă din sistem are dreptul să stabilească dacă acest minim îi
este suficient sau nu. În România, nivelul minim al solvabilității stabilit de BNR este de 8%9.
Riscul valutar este o componentă a riscului de piață și apare datorită neconcordanței
dintre valută, active și pasive. Acest risc poate apărea în urma fluctuațiilor cursului de schimb
sub formă de diferențe între valoarea activelor și a pasivelor exprimate în diferite valute.
Astfel, valuta poate oscila într-o direcție neanticipată sau mai mare decât se preconizase.
Riscul valutare poate fi determinat de operațiunea de schimb valutar care afectează situația
clienților care contractează un credit într-o valută și care nu sunt implicate în activități de export
sau sumele obținute din aceste operațiuni nu sunt suficiente pentru a acoperi datoria către bancă.
Tranzacțiile afectate de riscul valutar au în vedere atât elemente din cadrul bilanțului, cum ar fi
creditele și depozitele, precum și elemente extrabilanțiere, cum ar fi contractele valutare forward
sau swap-ul valutar10.
8
Cocriș, V.; Andrieș, A., Managementul riscurilor și al performanțelor bancare, Ed. Wolters Kluwer, București,
2010, p.57
9
http://www.bnro.ro/Sistemul-bancar-din-Romania---pilon-de-baza-al-sistemului-financiar-7333.aspx
10
Goloșoiu, L., Managementul riscului bancar, Ed. ASE, București, p.10
5
În activitatea bancară există factori care duc la creșterea riscului valutar, dar și factori
care determină reducerea acestuia. Cele două categorii de factori pot fi observate în figura nr.1:
Figura nr.1 Factori care determină creșterea și reducerea riscului valutar la care este
expusă o bancă
Sursa: Prelucrare proprie după informații preluate din Goloșoiu, L., Managementul riscului bancar, Ed. ASE,
București, p.10
Datorită creșterii nivelului de risc valutar la care băncile sunt expuse, au fost dezvoltate
modalități prin care se încearcă evitarea riscului valutar, prin intermediul instrumentelor de
hedging, fie de neutralizare, fie de compensare a riscului.
Managementul riscului valutar urmărește realizarea unui echilibru între active și pasive,
precum și între angajamentele primite și acordate de bancă, astfel încât pierderile survenite din
fluctuația cursului de schimb să poate fi compensate pe baza câștigurilor din partea cealaltă a
bilanțului. Acest echilibru trebuie să se realizeze pentru fiecare valută în care banca desfășoară
operațiuni.
Riscul operațional definește capacitatea băncii de a furniza servicii financiare într-un
mod profitabil, de aceea este importantă capacitatea băncii de a oferi astfel de servicii, precum și
controlul asociat acestora.
În literatura de specialitate, riscul operațional mai este definit și drept acel risc al
înregistrării de pierderi directe sau indirecte cauzate fie de existența unor procese interne
inadecvate sau greșite, fie de personal, fie de sistemul informatic sau de factori externi. Pierderile
directe au în vedere rezultatul negativ înregistrat în anul curent, iar cele indirecte au în vedere
nerealizarea unor profituri potențiale în anii următori.
6
În ultima perioadă, datorită inovațiilor financiare, băncile comerciale au început să
abordeze riscul operațional cauzat de evenimente precum frauda su furturile într-un mod mai
sistematizat și tot mai asemănător cu modalitățile de gestionare a riscului de piață sau a riscului
de credit.
Conform reglementărilor impuse de Acordul Basel II sunt luate în considerare mai multe
categorii de evenimente generatoare de risc operațional, printre care11:
1. Riscul cauzat de procesele interne;
2. Riscul determinat de personalul băncii;
3. Riscul de sistem;
4. Riscul provenit din evenimentele externe;
5. Riscul juridic.
În managementul riscului operațional, o modalitate tot mai utilizată este dată de transferul
riscului asupra unei terțe persoane prin contractarea unei polițe de asigurări pentru diferite
evenimente cauzatoare de risc. În aceste condiții, banca comercială se bazează pe capacitatea
asiguratorului de a suporta despăgubirea, în conformitate cu clauzele contractuale și astfel
realizându-se finanțarea pagubelor. Prin contractarea unei asigurări banca nu poate controla
riscul, însă poate reuși să controleze costurile aferente acoperirii riscului. De asemenea, prin
asigurare, băncile comerciale beneficiază de o monitorizare calificată în domeniul gestiunii
riscului.
Managementul riscului operațional înregistrează particularități la nivelul fiecărei bănci
din sistem deoarece ponderea cea mai importantă a acestui risc decurge din evenimentele interne,
specifice activității fiecărei bănci.
Graficul nr.1 Topul Băncilor comerciale din România, după volumul activelor, la
data de 31 martie 2013
12
http://www.carpatica.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=302&Itemid=1&lang=ro
13
Banca Comercială Carpatica, Raport anual 2012, p.1
8
20.0%
18.0%
16.0%
14.0%
12.0%
10.0% 19.0%
8.0%
6.0% 12.7%
4.0% 8.5% Volum active
7.1% 6.5%
2.0% 4.6% 3.3% 2.3% 1.7% 1.3% 1.3% 1.0%
0.0%
R k k k k k k a a
BC BT an na IN
G
an an an an en tic
B B B i B B ti b m pa
c a s o
Ce l ph a eu a nt
a ol
o Ci -R Car
r r l o
A Pi G
a np Ita
Sa c a
sa an
n te B
I
Deși Banca Comercială Carpatica nu se află printre cei mai importanți jucători de pe piața
bancară din România, din punct de vedere al activelor, aceasta e reușit să mențină la un nivel
stabil, chiar și în contextul unui mediu economic dificil, principalii indicatori financiari. Astfel,
în ceea ce privește volumul activelor înregistrate de BCC, în perioada 2007-2013, evoluția
acestora poate fi observată în graficul nr.2:
5,000
4,500
4,000
3,500
Mil. RON
3,000
2,500
2,000
1,500
1,000
500
0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Situațiile financiare ale BCC din perioada 2007-2013
După cum se poate observa și din graficul nr.2, chiar și în condițiile unui mediu
economic dificil, caracterizat de criza financiară înternațională, volumul activelor înregistrate de
BCC a crescut, cel mai ridicat nivel al acestora înregistrându-se în 2012, când activele totale ale
băncii au fost de 4.725 Mil.RON.
9
În ceea ce privește structura activului băncii Carpatica, aceasta poate fi observată în
cadrul graficului nr.3.
Investiții financiare
2%
8%
2% 1% 3% Credite (net)
3% Disponibilități în casierie și
conturi la Banca Centrală
Imobilizări
56% Investiții imobiliare
Alte active
14
http://www.bankingnews.ro/banca-carpatica-profit-2.html
10
60
40 38.4
20
8.42 21.66
0 0.8
Mil. Ron
Profit net
-20 -21.14
-31.97
-40
-58.51
-60
-80
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Situațiile financiare ale BCC din perioada 2007-2013
Anul 2013 a adus pentru Banca Comercială Crapatica schimbări importante, iar banca a
reușit să facă progrese prin definirea și implementarea unei culturi organizaționale noi, precum și
prin îmbunătățirea nivelului principalilor indicatori financiari. Banca urmărește să devină un
jucător important pe piața bancară din România, iar în ciuda mediului economic dificil și a
problemelor întâmpinate de conducerea băncii, performanțele din activitatea de bază au fost
solide, iar activitatea dedicată IMM-urilor a dat rezultate bune, iar împreună cu o creștere
susținută a activității de trezorerie a generat venituri nete de 217 Mil. RON, pe parcursul anului
201315.
Din punct de vedere al Băncii Comerciale Carpatica, riscul este privit ca o probabilitate
ca anumiți factori interni sau externi să afecteze într-un mod negativ activitatea desfășurată de
bancă și se manifestă prin neîndeplinirea obiectivelor planificate, precum și prin apariția unor
pierderi sau producerea oricăror alte efecte negative. În aceste condiții, administrarea riscurilor
se poate realiza prin aplicarea structurată a culturii manageriale, a politicilor, procedurilor și
practicilor cu scopul de a identifica, monitoriza și reduce riscurile.
În vederea gestionării riscurilor, în cadrul Băncii Carpatica a fost înființat un Comitet de
Supraveghere a Riscului, iar monitorizarea și controlul riscurilor se derulează, în principal pe
baza sistemului de limite, pe care banca l-a impus fiecărui tip de risc ce poate decurge din
activitatea desfășurată. Aceste limite sunt monitorizate zilnic în cadrul unității de control risc și
sunt stabilite pe nivelul de activitate, pe nivel de client, dar și pe tipuri de produse sau sectoare
15
Banca Comercială Carpatica, Situații financiare preliminare, Sibiu, 14.02.2014, p.2
11
de activitate. Dacă nivelul indicatorilor de risc crește semnificativ, banca intervine și impune
limite sau alte măsuri pentru a controla riscul. Aceste limite au în vedere, în special, toleranța și
apetitul băncii față de risc, indicatori ce sunt stabiliți conform strategiei generale de risc16.
În concordanță cu politica și profilul de risc, banca folosește colateralul și tranferul prin
asigurare (riscul de credit) pentru a reduce riscul, iar pentru riscul operațional sunt folosite
asigurările.
În anul 2012, Banca Comercială Carpatica a adoptat următoarele măsuri pentru
îmbunătățirea managementului riscurilor17:
A modificat limitele privind expunerea din linii de credit;
A verificat și întocmit Lista de Supraveghere;
A confirmat situația includerilor și excluderilor din Lista Neagră efectuate lunar;
A revizuit limitele de risc de țară existente și a introdus noi limite de risc de țară;
A investigat evenimentele de risc operațional;
A modificat limitele și nivelele de avertizare a indicatorilor de fluctuație;
A revizuit cadrul de reglementare aferent administrării și controlului riscului;
A stabilit și implementat limite de risc de credit valutar.
În concluzie, managementul riscului reprezintă una dintre cele mai importante surse de
formare a plusvalorii la nivelul unei bănci și are ca obiectiv principal prevenirea falimentului
bancar sau evitarea confruntării cu dificultăți financiare.
Riscul de credit este cel mai important risc ce derivă din activitatea internă a unei bănci,
iar Banca Comercială Carpatica acordă un interes deosebit managementului riscului de credit.
Riscul de credit a luat o mare amploare o dată cu izbucnirea crizei financiare globale, deoarece o
mare parte din debitori au întâmpinat dificultăți în rambursarea creditelor, iar astfel băncile s-au
confruntat cu niveluri ridicate ale creditelor restante și neperformante și au fost necesare măsuri
pentru a limita acest risc, fie prin anumite reeșalonari sau refinanțări acordate clienților, fie prin
constituirea unui nivel mai ridicat de provizioane de către bănci.
În cadrul Băncii Comerciale Crapatica, riscul de credit este considerat ca o probabilitate
actuală sau viitoare ce poate afecta negativ nivelul profitului și al capitalului, ce rezultă ca
16
Banca Comercială Carpatica, Raportul Directoratului, 2012, p.13
17
Idem 5
12
urmare a neîndeplinirii a obligațiilor contractuale de către debitor sau în urma eșecului acestuia
în îndeplinirea celor stabilite.
Pentru a manageria acest risc, banca aplică o politică proprie, managementul riscului
fiind structurat în patru etape: identificare, evaluare, control și reducere. Astfel, se poate
menționa că fiecărei tranzacții realizată i se supun proceduri speciale prin care BCC înceracă să
își asigure poziția creată în urma expunerii asumate18.
Pentru a exemplifica nivelul riscului de credit la care a fost expusă Banca Comercială
Carpatica, voi prezenta în graficul nr.5 evoluția nivelului total de credite acordate de către bancă,
în funcție de categoria de clienți.
1600
1400
1200
Milioane RON
1000
800
600
400
200
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Situațiile financiare ale BCC din perioada 2008-2013
După cum se poate observa și în grafic în portofoliul de credite al Băncii Comerciale
Carpatica există cu preponderență credite acordate persoanelor juridice, incluzând IMM-uri,
persoane fizice autorizate, asociații familiale și mari companii. În toată perioada analizată
creditele acordate corporațiilor au reprezentat aproximativ 88% din portofoliul de credite al
băncii. În perioada 2008 - 2011, volumul total de credite acordate de BCC au avut un trend
descendent, pe fundalul crizei cu care se confrunta țara noastră, iar ulterior acestea au înregistrat
o ușoară creștere, în septembrie 2013, volumul total de credite acordate depășind 1,2 miliarde
RON cu 8% mai mult decât la sfârșitul anului 2012.
În ceea ce privește structura creditelor în funcție de moneda în care sunt acordate, situația
acestora la 31.12.2012, poate fi observată în graficul nr.6.
RON
EUR
USD
70%
Tabelul nr. 1 Valoarea expunerilor la riscul de credit, pe categorii de creanțe, în perioada 2008-
2012 - Milioane RON
8% din valoarea ponderată la risc a expunerilor
Clasa de expunere
2008 2009 2010 2011 2012
14
Creanțe față de instituții și 1,685 3,373 7,388 7,117 1,206
instituții financiare
Sursa: Prelucrare proprie după date preluate din Cerințele de publicare ale BCC din perioada 2008-2013
După cum se poate observa și din tabel, Banca Comercială Carpatica a fost expusă
riscului de creditare de mai multe categorii de debitori, însă în toată perioada analizată cele mai
mari expuneri au venit din partea societăților, iar acest fapt era previzibil având în vedere
ponderea ridicată a creditelor acordate persoanelor juridice în portofoliul băncii. De asemenea,
observăm că expunerile provenite din creanțe garantate cu proprietăți imobiliare au avut un trend
descendent de când a izbucnit criza, iar acest fapt ne arată că banca a fost mai previzibilă și a
solicitat garanții la creditele acordate. Banca Comercială Carpatica s-a confruntat în perioada
analizată cu o creștere a elementelor restante.
Calitatea creditelor acordate de Banca Comercială Carpatica debitorilor este prezentată în
tabelul nr.2. astfel, banca înregistrează credite fără restanțe sau depreciere, credite cu restanțe
fără depreciere, dar și credite depreciate. În categoria creditelor fără restanțe sau depreciere,
Banca Comercială Carpatica consideră a avea un grad ridicat clienții cu performanță financiară
foarte bună (A), în categoria grad mediu sunt încadrați clienții cu performanță financiară bună
(B), iar în categoria grad scăzut sunt incluși clienții cu performanțe financiare scăzute (C, D,
E)19.
După cum se poate observa și din tabel, creditele cu cele mai mari restanțe sunt
înregistrate de persoanele juridice și în special de IMM-uri, acestea având credite depreciate de
peste 238 MIL. RON, în timp cepersoanele fizice aveau credite depreciate de aproximativ 5 mil.
19
BCC, Situații financiare individuale, 31.12.2012, p.66
15
RON. În aceste condiții, Banca Comercială Carpatica a fost nevoită să constituie un nivel mai
ridicat de provizioane, valoarea totală a acestora depășind în 2012, 300 Mil. RON. Cele mai mari
provizioane au fost constituite de bancă pentru creditele depreciate peste 223 Mil. RON, urmate
de cele pentru credite care au înregistrat restanțe, dar nu au fost depreciate 75,4 Mil. RON.
-Milioane RON
Cu
restanțe,
Fără restanțe sau depreciere Depreciate Total
fără
Tipul
depreciere
clientului
Grad Grad Grad
ridicat mediu scăzut
Persoane
juridice, 361,9 239,3 48,26 217,14 435,45 1.302,13
din care:
Persoane
75,79 55,73 5,85 38,99 5,27 181,66
fizice
Expunere
brută 437,74 295,06 54,11 256,13 440,73 1.483,8
credite
Expunere
437,34 293,86 53,13 180,73 217,52 1,182,56
netă credite
16
2008 226.419 31.643 49.431
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Situațiile financiare ale BCC
din perioada 2007-2012
După cum se poate observa din tabel, începând cu anul 2008 a început să crească
volumul creditelor restante. Astfel, dacă în 2008 cele mai multe credire erau restante pe o
perioadă mai mică de 30 de zile, ulterior în 2009 cele mai multe credite erau restante pe o
perioadă de 31-60 de zile și chiar 61-90 zile. Acest fapt se datorează manifestării crizei globale și
în România începând cu toamna anului 2008 care a presupus pentru clienți reducerea veniturilor
și astfel imposibilitatea de a rambursa creditele. Pentru anul 2012, se observă că nivelul
creditelor restante a mai scăzut, însă banca se confruntă în continuare cu un nivel ridicat de
credite neperformante.
Declanşarea crizei financiare la nivelul ţării noastre a determinat o creștere a nivelului
riscului bancar. Astfel, Banca Comercială Carpatica a fost nevoită să abordeze riscul într-o
manieră prudentă, în concordanţă cu strategia sa pe termen lung. Prin managementul riscului,
banca s-a concentrat asupra indentificării şi evaluării riscurilor într-o fază incipientă. Cu toate
acestea, rata creditelor neperformante a crescut într-un ritm foarte alert așa cum se poate observa
și în graficul nr.7.
17
25.00%
20.30%
20.00% 18.23%
15.00%
11.85% 14.10%
Credite
10.00% neperfomante
Sursa: Prelucrare
7.89%proprie după date statistice preluate din Rapoartele anuale ale BCC din perioada
BCC 2007-2012
5.00%
0.00%
2009 2010 2011 2012 2013
Astfel, dacă în perioada anterioară crizei financiare BCC nu s-a confruntat cu un risc în
ceea ce priveşte rambursarea creditelor, rata creditelor neperformante fiind sub 3%, situaţia s-a
schimbat radical după 2009, aceasta înregistrând valori tot mai mari, până la nivelul maxim de
20,3% în 2013. Cu toate acestea, în perioada analizată, rata creditelor neperformante înregistrată
de BCC s-a situat sub media sistemului bancar20. Această creștere semnificativă a fost
determinată de ritmul foarte lent de relansare a mediului economic din România.
În vederea gestionării riscului de credit, Banca Comercială Carpatica a pus la dispoziția
clienților săi, persoane juridice și persoane fizice soluții privind reeșalonarea și restructurarea
creditelor. De asemenea, BCC a început să solicite tot mai multe garanții pentru a reduce nivelul
riscului de creditare. Astfel, în tabelul nr.4 putem observa valoarea justă a garanțiilor ce au fost
constituite în favoarea băncii.
Tabelul nr.4 Valoarea justă a garanțiilor constituită în favoarea BCC, în perioada 2008-2012
20
http://www.bnro.ro/Indicatori-agregati-privind-institutiile-de-credit-3368.aspx
18
Depozite 15.711 19.039 16.109 15.274 16.875
colaterale
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Situațiile financiare ale BCC din perioada 2008-2012
Din tabel observăm că Banca Comercială Carpatica acceptă pentru garantarea creditelor
acordate constituirea de ipoteci, gajuri, depozite colaterale, active în curs de încasare, dar și alte
elemente stabilite împreună cu debitorul. Observăm că în toată perioada analizată cele mai multe
credite erau garantate cu ipotecă, însă valoarea justă a acestora a avut un parcurs descendent. De
asemenea și nivelul gajurilor aveau valori semnificative, dar și un trend descendent. O pondere
mai mică în garantarea creditelor este ocupată de depozitele colaterale.
De asemenea, pentru a diminua nivelul riscului de credit la care este expusă, începând din
2010, Banca Comercială Carpatica a stabilit anumite cerințe de capital pentru riscul de credit, iar
valoarea acestora poate fi observată în tabelul nr.5.
Tabelul nr.5 Cerințe de capital stabilite de BCC pentru riscul de credit, în perioada 2010-2013
2010 2011 2012 2013
Cerințe de capital
pentru riscul de 106.903.846 106.739.641 112.598.801 113.253.420
credit
Sursa: Prelucrare proprie după date preluate din Cerințele de publicare ale BCC din perioada 2008-2013
Observăm că Banca Comercială Carpatica pentru a diminua cât mai mult nivelul riscului
de credit a crescut în fiecare an valoarea acestor cerințe de capital, astfel încât să reușească să
acopere pierderile survenite din creditele restante.
De asemenea, în vederea diminuării riscului de credit, Banca Comercială Carpatica a
definit un cadru de administrare a acestuia în care sunt incluse următoarele tipuri de proceduri21:
a) Proceduri de identificare - includ operațiunile prin care Banca Comercială Carpatica
determină potențialul de risc pe care îl implică activitatea de creditare. Astfel, identificarea
riscului de credit se realizează în situația în care sunt inițiate noi operațiuni de creditare, iar
acesta derivă din calitatea contrapartidei și este specific produselor de creditare.
21
BCC, Raport privind cerințele de publicare, 31.12.2012, p.6
19
b) Proceduri de evaluare – au în vedere determinarea ratingului și a scoring-ului de credit.
Cele două modalități de evaluare sunt utilizate atât în etapa de analiză a solicitării de credit,
precum și pe parcursul derulării acestora.
c) Proceduri de monitorizare – urmăresc evoluția riscului de credit și sunt structurate pe două
nivele, monitorizarea individuală asupra evoluției riscului la nivelul împrumutatului și
monitorizare globală asupra întregului portofoliu al băncii, prin intermediul unor indicatori
de risc ce sunt grupați într-un sistem de limite.
d) Proceduri de reducere – arată modul în care banca urmărește să implementeze și șă aplice
tehnici de diminuare a riscului (garanțiile), măsurile pe care banca le adoptă în vederea
reducerii impactului manifestării riscului de credit asupra rezultatelor (provizioane),
proceduri de transfer al riscului, precum și alte modalități de reducere cu privire la personal
și sistemul informatic.
Garanțiile reprezintă o metodă importantă de acoperire a riscului de credit. Astfel, Banca
Comercială Carpatica acceptă pentru acoperirea creditelor atât garanții reale: ipoteci imobiliare
sau mobiliare de orice natura, inclusiv pe valori financiare, cât și garanții personale, scrisori de
garanție bancară, fidejusori, avalizări. Banca poate utiliza și garanțiile primite de la societățile de
asigurări, în special pentru garantarea creditelor destinate persoanelor fizice. La data acordării,
valoarea creditului trebuie acoperită integral cu garanții, a căror valoare este stabilită pornind de
la valoarea de piață a acestora, stabilită de evaluatori.
Un alt risc ce decurge din activitatea internă a Băncii Comerciale Carpatica este riscul de
lichiditate. Acesta este considerat a fi riscul actual sau viitor ce poate afecta negativ nivelul
profitului și al capitalului băncii și poate fi determinat de incapacitatea instituției bancare de a-și
onora obligațiile la scadența acestora.
Pentru a-și putea continua activitatea, BCC se asigură că deține o poziție a lichidității
pozitivă și că sunt asigurate condițiile pentru a obține suficientă lichiditate în vederea satisfacerii
nevoilor zilnice de fonduri. În aceste condiții, banca se asigură că deține un stoc de active ce pot
fi utilizate drept garanții financiare, reprezentate atât de active grevate de sarcini, cât și de active
libere de sarcini. Aceste active sunt deținute cu scopul de a asigura finațarea pasivelor cu
exigibilitate imediată sau acoperirea cererilor neanticipate de numerar. Ca o măsură
20
complementară, Banca Comercială Carpatica menține și sume în rezerva minimă obligatorie
solicitată de către BNR22.
Un rol important în determinarea lichidității băncii îl ocupă depozitele atrase de la clienți
și fluxurile de numerar. În ceea ce privește datoriile față de clientelă, evoluția acestora este
prezentată în tabelul nr.6.
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Situațiile financiare ale BCC din perioada 2008-2012
După cum se poate observa, în perioada analizată, volumul de depozite atrase de Banca
Comercială Carpatica au avut un trend ascendent, datorită măsurilor adoptate de bancă în
contextul crizei, de a majora ratele de dobândă bonificate pentru a atrage resurse. De asemenea,
se observă că depozitele pe termen lung au o pondere mai semnificativă, iar acest lucru este
benefic pentru bancă, deoarece aceste resurse sunt mai sigure pentru bancă.
Banca Comercială Carpatica dispune și de un sistem de limite ce permite asigurarea unui
nivel adecvat al lichidității. De asemenea pentru bancă este importantă și asigurarea unui nivel
adecvat al lichidității imediate, care se calculează prin raportarea activelor lichide lipsite de
sarcini la sursele atrase și împrumutate. Evoluția principalilor indicatori de lichiditate este
prezentată în tabelul nr.7.
După cum se poate în perioada analizată, Banca Comercială Carpatica a avut un nivel
adecvat de lichiditate, superior normei de 1% impusă de BNR.
Sursa: Prelucrare proprie după date preluate din Cerințele de publicare ale BCC din perioada 2009-
2013
Sursa: Prelucrare proprie după date preluate din Cerințele de publicare ale BCC din perioada 2011-2013
Tabelul nr. 9 Evoluția nivelului fondurilor proprii ale BCC, în perioada 2008-2013
Indicator 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Fonduri
proprii, 209.154.617 252.146.072 209.533.326 197.607.061 214.458.180 199.024.323
din care:
Fonduri
proprii de 209.154.617 218.592.753 150.276.102 120.584.660 197.882.445 -
nivelul I
Fonduri
proprii de 0 33.553.319 59.257.224 77.022.401 16.575.735
nivelul II -
Sursa: Prelucrare proprie după date preluate din Cerințele de publicare ale BCC din perioada 2008-2013
Din analiza efectuată observăm că nivelul fondurilor propri a avut oscilații semnificative
de la an la an, cea mai ridicată valoare înregistrându-se în 2009 de 252 Mil. RON, iar cel mai
scăzut nivel în 2011 de doar 197 Mil. RON, acest fapt era previzibil având în vedere că anul
2011 a fost cel mai dificil pentru bancă, înregistrând chiar un rezultat negativ. De asemenea, se
poate observa că fondurile proprii de nivelul I au ponderea cea mai mare, având în vedere că în
această categorie este inclus capitalul social, rezervele obligatorii și profitul net.
Adecvarea capitalului Băncii Comerciale Carpatica are în vedere menținerea unui capital
corespunzător în conformitate cu natura și profilul de risc al băncii. Astfel, pentru a stabili gradul
de adecvare a capitalului se ia în calcul efectul riscurilor de credit și de piață, precum și a altor
riscuri asupra condiției financiare a băncii. Tipurile și mărimea riscurilorîn activitatea băncii
determină în ce măsură capitalul ar trebui să se situeze deasupra nivelului minim impus de
reglementări pentru a face față unor consecințe nedorite. Nivelul de adecvare al capitalului este
23
monitorizat folosind măsuri, reguli și rate stabilite de BNR, respectiv indicatorul de
solvabilitate24.
Pentru a putea identifica gradul de adecvare a capitalului băncii, vom realiza o analiză a
indicatorului de solvabilitate și a ratei capitalului propriu. Astfel, în graficul nr.8 este prezentată
evoluția indicatorului de solvabilitate înregistrat de Banca Comercială Carpatica.
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Rapoartele anuale ale BCC din perioada 2007-2012
24
BCC, Raport Anual, 2012, p.18
25
BCC, Situații financiare individuale, 31.12.2011, p.14
24
În ceea ce privește rata capitalului propriu, evoluția acesteia poate fi observată în graficul
nr.9. Rata capitalului propriu arată raportul dintre fondurile proprii al băncii și totalul activelor
înregistrate de aceasta
Graficul nr.9 Evoluția ratei capitalului propriu înregistrată de BCC, în perioada 2008-2013
10.00
9.009.15
8.00 7.00
7.00 7.14
6.00 5.11
5.00 4.90
4.54 Rata
4.00
capitalurilor
3.00
proprii
2.00
1.00
0.00
2008 2009 2010 2011 2012 2013
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Situațiile financiare ale BCC din perioada 2008-2013
După cum se poate observa și din grafic, rata capitalurilor proprii a avut un trend
descendent, pe de o parte datorită reduceri fondurilor proprii, iar pe de altă parte datorită creșterii
volumului total de active. Cel mai ridicat nivel al ratei capitalurilor proprii s-a înregistrat în 2008
de 9,15%, iar cel mai scăzut nivel s-a înregistrat în 2012 de 4,54%.
Astfel, conform celor menționate, managementul băncii a realizat o evaluare a capacității
băncii de a-și continua activitatea în viitorul apropiat și a concluzionat că principiul continuării
activității este aplicabil pentru Banca Comercială Carpatica.
Capitalul este unul dintre cei mai importanți factori ce trebuie a fi luați în considerare
pentru a evalua siguranța și buna funcționare a Băncii Comerciale Carpatica. Un nivel adecvat al
capitalului reprezintă pentru bancă o garanție a capacității acesteia de a absorbi pierderile
potențiale generate fie de practici de management al riscului mai puțin prudente, fie de diferite
șocuri exogene.
Riscul valutar este o componentă a riscului de piață și poate decurge din activitatea
internă a băncii având în vedere că aceasta realizează operațiuni cu valute. Din perspectiva
Băncii Comerciale Carpatica, riscul valutar este considerat acel risc ca valoarea instrumentelor
financiare să să fluctueze datorită modificării cursurilor de schimb. În vederea administrării
riscului valutar, banca a stabilit un set de limite. Astfel, în concordanță cu politica băncii,
25
pozițiile sunt monitorizate zilnic și se urmărește asigurarea și menținerea limitelor stabilite. De
asemnea banca trebuie să respecte și limitele impuse de către Banca Națională a României
valabile pentru întreg sistemul bancar. Banca Comercială Carpatica se protejează împotriva
variațiilor cursului valutar prin operațiuni de tip swap și forward.
Principalele valute în care Banca Comercială Carpatica realizează operațiuni sunt euro și
dolari americani. Sursa riscului valutar este reprezentată de pozițiile de schimb valutar deschise.
Conform BNR, banca trebuie să mențină zilnic o poziție valutară de maxim 10% din valoarea
fondurilor proprii pentru fiecare tip de deviză și 20% poziție valutară totală26.
În tabelul de mai jos sunt indicate valutele la care Banca Comercială Carpatica are
expuneri semnificative. Analiza arată efectul unei modificări posibile a cursului de schimb, cu
toate celelalte variabile menținute constante asupra profitului.
Variația
Efect asupra profitului Efect asupra
AN Valută cursului de
brut capitalului
schimb
Tabelul nr. 11 Cerințe de capital stabilite de BCC pentru riscul valutar, în perioada 2009-2013
RON
2009 2010 2011 2012 2013
26
BCC, Situații financiare individuale, 31.12.2012, p.63
26
riscul valutar
Sursa: Prelucrare proprie după date preluate din Cerințele de publicare ale BCC din perioada 2009-2013
În vederea diminuării riscului valutar, Banca Comercială Carpatica a stabilit anumite
cerințe de capital pentru riscul valutar, iar nivelul acestora poate fi observat în tabelul nr.11.
După cum se poate observa cerințele de capital pentru riscul valutar au avut în perioada
analizată un trend ascendent, ceea ce ne arată că banca urmărește să își acopere eventualele
pierderi survenite din manifestarea acestui risc.
Activitatea internă a unei bănci este supusă și riscului operațional, acesta fiind considerat
un risc de pierdere provocat fie de utilizarea unor procese, sisteme și resurse umane inadecvate
sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corescpunzător, fie de o serie de factori și acțiuni
externe. Riscul operațional include și riscul legal, ce apare ca urmareatât a amenzilor,
penalităților și sancțiunilor de care banca este pasibilă în condițiile în care nu a aplicat sau a
aplicat într-un mod defectuos dispozițiile legale sau contractuale, cât și datorită faptului că
drepturile și obligațiile acesteia nu sunt stabilte într-un mod corespunzător.
În ceea ce privește Banca Comercială Carpatica, managementul riscului operațional
presupune derularea următoarelor procese27:
a) Identificarea riscului operaţional presupune identificarea riscului potenţial, identificarea
riscului efectiv și identificarea riscului asociat noilor produse sau servicii.
Identificarea riscului operaţional potenţial are în evaluarea activităţilor, proceselor,
sistemelor pentru a le determina pe cele semnificative cu privire la riscul operaţional inerent.
Identificarea riscului operaţional înregistrat la nivelul structurilor Băncii, are în vedere
constatarea evenimentelor de risc operaţional, clasificarea acestora într-o categorie de
evenimente, cercetarea cauzelor care le-au determinat precum şi a consecinţelor produse.
Identificarea evenimentelor generatoare de risc operaţional este realizată permanent de către
fiecare angajat al băncii care le va comunica către persoana responsabilă cu raportarea acestora.
b) Evaluarea riscului operaţional are în vedere evaluarea riscului potenţial, evaluarea riscului
efectiv și evaluarea riscului asociat noilor produse/servicii/externalizări.
Prin evaluarea riscului operaţional potenţial sunt analizate procesele, respectiv modul de
derulare a acestora, persoanele responsabile și controalele implementate, sistemul IT utilizat,
istoricul de pierderi operaţionale din evenimente înregistrate din derularea proceselor analizate.
27
BCC, Raport privind cerințele de publicare, 31.12.2012, p.10
27
Evaluarea riscului operaţional înregistrat la nivelul structurilor băncii se realizează ca urmare a
evenimentelor şi indicatorilor de risc operaţional.
c) Monitorizarea riscului operaţional este realizat prin raportarea evenimentelor generatoare de
risc operaţional precum şi a indicatorilor de risc operaţional. Departamentele independente din
cadrul Centralei Băncii Comerciale Carpatica şi unităţile teritoriale au obligația de a raporta
zilnic evenimentele generatoare de risc operaţional, iar lunar nivelul indicatorilor de risc
operaţional.
d) Proceduri de control/diminuare şi prevenire a riscului operaţional sunt măsurile prin care se
urmărește reducerea consecinţelor riscului în cazul evenimentelor de risc operaţional înregistrate
şi măsuri preventive, înainte de producerea riscului.
Pentru a stabili nivelul riscului operațional la care este expusă Banca Comercială
Carpatica, vom analiza veniturile și cheltuielile operaționale ale băncii, precum și nivelul
profitului sau a pierderii operaționale.
Sursa: Prelucrare proprie după date statistice preluate din Rapoartele anuale ale BCC din perioada 2008-2012
28
După cum se poate observa, în toată perioada analizată, Banca Comercială Carpatica a
înregistrat un rezultat operațional pozitiv. Cele mai mari venituri operaționale s-au înregistrat din
dobânzi și comisioane, iar cele mai multe cheltuieli operaționale au vizat cheltuielile cu
personalul.
În vederea acoperirii riscului operațional Banca Comercială Carpatica a stabilit cerințe
minime de capital pentru acest risc, iar nivelul acestora poate fi observat în următorul tabel:
Tabelul nr.13 Cerințe de capital înregistrate de BCC pentru riscul operațional, în perioada
2009-2013
2009 2010 2011 2012 2013
Cerințe de
capital pentru 27.917.028
25.713.063 26.532.561 26.198.031 27.917.028
riscul
operațional
Sursa: Prelucrare proprie după date preluate din Cerințele de publicare ale BCC din perioada 2009-2013
După cum se poate observa cerințele de capital aferente riscului operațional au avut un
trend ascendent, iar pentru anul 2013 au fost păstrate aceleași cerințe de capital ca și în anul
precedent.
În concluzie, banca nu poate elimina în totalitate efectele generate de manifestarea
riscului operațional, dar printr-un control intern adecvat, prin monitorizarea și raportarea
evenimentelor generatoare de risc operațional și prin urmărirea indicatorilor cheie ai riscului
operațional și prin măsuri eficiente de reducere, cum ar fi separarea responsabilităților
angajaților, proceduri de acces și autorizare, precum și instruirea personalului poate să
gestioneze acest risc.
29
Concluzii
În ultimii ani noțiunea de risc a devenit tot mai uzuală, având în vedere că orice activitate
economică determină într-o anumită măsură și riscuri. Activitatea internă a unei bănci este
supusă unui număr important de riscuri ce decurg din operațiunile pe care aceasta le desfășoară,
printre care: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de solvabilitate, riscul valutar și riscuul
operațional.
Activitatea bancară prezintă un rol marcant în viaţa economică contemporană întrucât
favorizează tranzacţiile comerciale interne şi externe ale unui stat şi permite efectuarea unor
investiţii fie prin participarea directă la finanţarea acestora, fie prin plasarea şi gestionarea
economiilor băneşti.
Banca Comercială Carpatica este o bancă de nivel mediu, ce ocupă locul 21 în cadrul
sistemului bancar românesc din punct de vedere al activelor gestionate, dar care încearcă să ofere
produse și servicii de o calitate superioară pentru a satisface cât mai eficient cerințele clienților.
Pentru a gestiona cât mai bine riscurile ce decurg din activitatea sa internă, banca a înființat un
Comitet de Supraveghere a Riscului.
În ceea ce privește riscul de creditare, pentru a stabili nivelul riscului la care banca este
expusă am analizat nivelul de credite acordate de bancă, calitatea portofoliului de credite,
evoluția ascendentă a ratei creditelor neperformante, precum și măsurile pe care banca a fost
nevoită să le adopte pentru a minimiza acest risc și anume creșterea volumului de provizioane,
creșterea cerințelor de capital pentru riscul de credit, precum și valoarea garanțiilor constituite în
favoarea băncii.
Un alt risc ce decurge din activitatea internă a băncii este riscul de lichiditate. Pentru a-și
putea continua activitatea, BCC se asigură că deține o poziție a lichidității pozitivă și că sunt
asigurate condițiile pentru a obține suficientă lichiditate în vederea satisfacerii nevoilor zilnice de
fonduri. În aceste condiții, banca se asigură că deține un stoc de active ce pot fi utilizate drept
garanții financiare, reprezentate atât de active grevate de sarcini, cât și de active libere de sarcini.
În acest scop am analizat atât volumul de depozite atrase de bancă, cât și principalii indicatori de
lichiditate înregistrați de Banca Comercială Carpatica și se poate concluziona că în toată
30
perioada analizată aceștia s-au menținut peste limitele impuse de Banca Națională a României. Și
indicatorii de solvabilitate înregistrați de Banca Comercială Carpatica s-au menținut peste
limitele stabilite prin reglementări, fapt ce ne arată că banca a reușit să să gestioneze într-un mod
adecvat riscul de solvabilitate.
Cu privire la riscul operațional se poate menționa faptul că, banca nu poate elimina în
totalitate efectele generate de manifestarea riscului operațional, dar printr-un control intern
adecvat, prin monitorizarea și raportarea evenimentelor generatoare de risc operațional și prin
urmărirea indicatorilor cheie ai riscului operațional și prin măsuri eficiente de reducere, cum ar fi
separarea responsabilităților angajaților, proceduri de acces și autorizare, precum și instruirea
personalului poate să gestioneze acest risc.
Declanşarea crizei financiare la nivelul ţării noastre a determinat o creștere a nivelului
riscului bancar. Astfel, Banca Comercială Carpatica a fost nevoită să abordeze riscul într-o
manieră prudentă, în concordanţă cu strategia sa pe termen lung. Prin managementul riscului,
banca s-a concentrat asupra indentificării şi evaluării riscurilor într-o fază incipientă.
31
Bibliografie