1. bonturile protetice. Definitii.

Criterii de clasificare
Abutment-ul ( bontul protetic ) reprezintă acea parte a complexului implantar, răspunzătoare atât de
stabilirea unei legături etanşe şi stabile cu implantul dentar, cât şi de agregarea restaurării protetice prin
cimentarea sau înşurubarea acesteia pe bont.
Bontul protetic al implantului de generatia I-a (implant one-stage) este sudat sau solidarizat la corpul
implantului, facind corp comun cu acesta din acest motiv, implantul one-stage este destinat exclusiv
incarcarii imediate a implantului.
Avantajele :
• nu mai necesita o etapa clinica de montare.
Dezavantaje:
• Cresterea riscului de realizare a unui transfer imprecis din cavitatea bucala
pe model
• Imposibilitatea prelucrarii bonturilor protetice la paralelograf, ele ramanind in cavitatea bucala.
Se clasifică după:
-Dupa generatia implantului utilizat (one stage two stage)
-Dupa forma bontului protetic(conica cilindrica sferica)
-Dupa axul bontului in raport cu implantul(Bont drept ,bont angulat)
-Dupa numarul componentelor bontului protetic(format dintro piesa ,din doua piese)
-Dupa materialul din care este confectionat bontul(titan,zirconiu,aliaje de aur otel inoxi)
-Dupa modalitatea de agregare a restaurarii protetice finite(conexiune externa ,interna)

2.Clasificarea bonturilor protetice după forma,după axul bontului,nr componentelor.

-Dupa generatia implantului utilizat (one stage two stage)

-Dupa forma bontului protetic(conica cilindrica sferica)

-Dupa axul bontului in raport cu implantul(Bont drept ,bont angulat)

-Dupa numarul componentelor bontului protetic(format dintro piesa ,din doua piese)

-Dupa materialul din care este confectionat bontul(titan,zirconiu,aliaje de aur otel inoxi)

-Dupa modalitatea de agregare a restaurarii protetice finite(conexiune externa ,interna)

3.Clasificarea bonturilor protetice după material,metoda de agregare

-Dupa generatia implantului utilizat (one stage two stage)

-Dupa forma bontului protetic(conica cilindrica sferica)

-Dupa axul bontului in raport cu implantul(Bont drept ,bont angulat)

-Dupa numarul componentelor bontului protetic(format dintro piesa ,din doua piese)

-Dupa materialul din care este confectionat bontul(titan,zirconiu,aliaje de aur otel inoxi)

-Dupa modalitatea de agregare a restaurarii protetice finite(conexiune externa ,interna)

4. Conexiunile implant/bont protetic

Conexiunea externa
Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla pozitionata deasupra extremitatii cervicale a
acestuia, si are o latime de ~ 2mm .Poate fi de forma hexagonala, octogonala. A fost conceputa cu scopul
de a rezista la torsiunea aplicata implantului in timpul insertiei lui in os.
Dezavantaje

1) imposibilitatea reproducerii cu exactitate a pozitiei bontului protetic

2) deteriorarea hexagonului implantului

3) tensionarea surubului de fixare a bontului protetic in implant

Conexiunea interna

Conexiunea de la nivelul corpului implantului se afla in interiorul lui, pe o distanta de pina la 5.5 mm,
imbinindu-se cu patricea de la nivelul extremitatii cervicale a bontului protetic

Avantaje:

1) insertie mai facila a bonturilor protetice in cavitatea bucala

2) Asigurarea unei protectii mai superioare impotriva ruperii surubului

3) Asigurarea unei distributii mai buna a fortelor asupra implanturilor incarcate functional

Dezavantaje: necesitatea existentei unei forme mult mai evazate a implantului in regiunea crestala,
necesara pentru a gazdui conexiunea interna, ceea ce creeaza implanturi slabe cu pereti subtiri la acest
nivel (0,3 mm

5.Biomecanica corelată cu restaurarea protetică pe implante

Biomecanica joacă un rol important în asigurarea unui pronostic favorabil al restaurărilor implanto-
protetice.
Diametrul implanturilor este mai important în asigurarea amortizării forţelor,deoarece s-a demonstrat
faptul că cele mai mari forţe acţionează la nivelul coamei crestei.Diametrul se alege în concordanţă cu
zona topografică în care se vor insera respectivele implante. Astfel, în edentaţiile frontale mandibulare se
aleg implante mai înguste, cu diametrul de 3.3 sau 3.5mm, iar în edentaţiile din zonele laterale ale arcade
mandibulare şi în cele maxilare se folosesc de obicei implante cu diametrul mediu, de 4.2 sau 4.5 mm, în
funcţie de sistemul de implante utilizat. La pacienţii cu bruxism în antecedente se vor alege implante cu
diametru mai mare cu 1 mm, dacă oferta osoasă permite acest lucru.
Se indică înlocuirea prin câte un implant a fiecărui dinte lipsă, pentru a se asigura o distribuţie a forţelor
pe o suprafaţă cât mai mare. O situaţie particulară în ce priveşte numărul de implante este întâlnită în
cazul molarului inferior ce se recomandă a fi înlocuit prin două implanturi,orientate uşor divergent. În
cazul unei edentaţii totale mandibulare se va evita realizarea unei singure restaurări implanto-protetice
fixe, din cauza elasticităţii mandibulare. Astfel,se va prefera realizarea a trei restaurări, una frontală şi
două laterale.
6.Avantajele supraprotezei fata de restaurarea implant-rpotetica fixa
Acest tip de restauerari este destinat exclusive edentatiilor totale atunci cand din diverse motive nu s-a
putut confectipmarea unei restaurari fixe implanto-protetice.
Spre deosebire ce o restaurare protetica fixa, un overdenture prezinta cateva avantaje
- costuri mai redusa in majoritatea situatiilor, datorita necesitatii unui numar mai redus de implanturi care
sa sustina proteza.
- rezultate estetice satisfacatoare pentru toate situatiile clinice
- igienizarea facilitate prin posibilitatea inlaturarii restaurarii
- proteza are o bună stabilitate;
- proteza este mobilizabilă favorizând o bună igienă;
- proteza reface bine funcțiile alterate;
- proteza transmite forțele adesea numai în interiorul osului și nu pe suprafața acestuia;
- fixarea protezei este superioară;
- proteza este superioară psihic pentru pacient;
- este o tehnică relativ clasică;
- preț de cost scăzut.

Dezavantaje:
- este o proteză mobilizabilă;
- este o proteză acrilică;
- risc de eşec al implanturilor;
- risc de fractură a şuruburilor de fixare;
- risc de desșurubare a şuruburilor de fixare;
- tratament îndelungat;
- sunt necesare 2 faze chirurgicale;
- tratament relativ scurt;
- proteza necesita corecții dese;
- proteza reface parțial funcțiile alterate

6. Coraportul diametrului implantului faţă de oferta osoasă

Acest parametru este mai important în asigurarea amortizării forţelor, deoarece s-a demonstrat faptul că
cele mai mari forţe acţionează la nivelul coamei crestei

Diametrul se alege în concordanţă cu zona topografică în care se vor insera respectivele implante

Astfel, în edentaţiile frontale mandibulare se aleg implante mai înguste, cu diametrul de 3.3 sau 3.5mm,
iar în edentaţiile din zonele laterale ale arcade mandibulare şi în cele maxilare se folosesc de obicei
implante cu diametrul mediu, de 4.2 sau 4.5 mm, în funcţie de sistemul de implante utilizat

La pacienţii cu bruxism în antecedente se vor alege implante cu diametru mai mare cu 1 mm, dacă oferta
osoasă permite acest lucru

7.Criterii comparative dintre implante dentare și dinți naturali

Un dinte natural are o mobilitate verticală fiziologică de 28 microni, pe când cea a unui implant este de
aproximativ 8 microni. Mobilitatea implantelor se datorează elasticităţii osului periimplantar şi este
influenţată de diametrul, numărul şi geometria implantelor incluse în lucrarea protetică, precum şi de
intensitatea forţelor aplicate.
Diferenţa de mobilitate dintre cele două tipuri de stâlpi de punte duce la apariţia unor probleme
biomecanice. Înfundarea primară a dintelui în alveolă sub acţiunea forţelor ocluzale este urmată de o
înfundare secundară. În timpul aceste înfundări secundare se produce şi înfundarea implantelor cu 5
microni. Această înfundare reprezintă o mişcare fiziologică echilibrată a celor două tipuri de stâlpi de
punte.
Implantele sunt mult mai vulnerabile la forţele paraxiale comparativ cu dinţii naturali.

8. Morfologia suprafeței ocluzale a coroanelor din restaurarea protetică:

În cazul edentaţiilor posterioare superioare sau inferioare se recomandă confecţionarea unor lucrări
protetice cu relief ocluzal mai atenuat, şi suprafeţele ocluzale mai înguste în sens vestibulo-oral, deoarece
în regiunile posterioare ale arcadelor suprafaţa implantelor este mai mică decât suprafaţa radiculară a
dinţilor naturali pierduţi. O suprafaţă ocluzală îngustă scade presiunile exercitate asupra implantului şi
contribuie la o distribuţie mai fiziologică a forţelor scăzând efectul forţelor laterale.

9. Extensiile restaurărilor protetice, lungimea lor. Indicații:

De câte ori este posibil se evită realizarea unor extensii la restaurările implantoprotetice
fixe.
Totuşi, în cazurile în care sunt utilizate este esenţială lungimea acestora. S-a
observat că la fiecare 1 mm de pârghie duce la o creştere cu 15% a flexiunii asupra
implantului situat în vecinătatea extensiei.
Lungimea maximă a extensiei atât la restaurările fixe, cât şi la cele mobilizabile va
trebui să fie cel mult egală cu distanţa antero-posterioară dintre implantele cele mai
anterioare şi cele mai posterioare.
Într-un experiment s-a observat că la o extensie de 16 mm pe 4 implante şi o forţă
de 100 N aplicată pe extensie, implantul din vecinătatea extensiei se va înfunda, iar
următorul se va ridica, producând balans şi resorbţie osoasă.
În aceleaşi condiţii, dar cu o extensie de 8 mm, scad forţele de presiune pe primul
implant, iar pe al doilea implant forţa este aproape nulă. În consecinţă se indică
realizarea unor extensii de cel mult 8 mm.
Indicații:
−Pentru confecționarea restaurărilor fixe;
−Pentru confecționarea restaurărilor mobilizabile;
−Edentații parțiale mici;
−La inserţia a trei implante în poziţie tripodică, iar la polul opus se află
realizarea unei extensii distale.
10. Particularități ale biomecanicii în restaurările protetice cu sprijin mixt
(atât pe implanturi cât și pe dinții naturali):
În cazul unor edentaţii parţiale, tratamentul implanto-protetic se poate realiza prin
două variante:
−Lucrări protetice susţinute exclusiv pe implante;
−Lucrări protetice susţinute atât pe implante, cât şi pe dinţi naturali (restaurări
protetice cu sprijin mixt).
Majoritatea autorilor au reţinut în ceea ce priveşte tratamentul implanto-protetic
prin lucrări protetice cu sprijin mixt, reţineri datorate diferenţei de rezilienţă dintre
implant şi dinţi naturali.
Un dinte natural are o mobilitate verticală fiziologică de 28 microni, pe când cea a
unui implant este de aproximativ 8 microni. Mobilitatea implantelor se datorează
elasticităţii osului periimplantar şi este influenţată de diametrul, numărul şi
geometria implantelor incluse în lucrarea protetică, precum şi de intensitatea
forţelor aplicate.
Diferenţa de mobilitate dintre cele două tipuri de stâlpi de punte duce la apariţia
unor probleme biomecanice.
Înfundarea primară a dintelui în alveolă sub acţiunea forţelor ocluzale este urmată
de o înfundare secundară. În timpul aceste înfundări secundare se produce şi
înfundarea implantelor cu 5 microni. Această înfundare reprezintă o mişcare
fiziologică echilibrată a celor două tipuri de stâlpi de punte.
În cadrul unei restaurări protetice cu sprijin mixt trebuie să existe un sistem special
(sistem de amortizare a forţelor) care să permită în timpul înfundării primare a
dintelui şi înfundarea lucrării protetice, evitându-se în acest fel transmiterea unor
forţe suplimentare la nivelul implantului. Pentru a-şi îndeplini acest rol, sistemele
de amortizatori de forţe reprezentaţi de culise şi balamale se vor monta lângă
11.Care sunt criteriile de alegere a unei restaurări implanto-protetice.
Edentații unidentare:
−la maxilă
−la mandibulă
Edentații parțiale
−la maxilă
−la mandibulă
Edentații totale
−la maxilă
−la mandibulă
12. Clasificarea restaurărilor implanto-protetice după Misch.
Misch împarte viitoarele restaurări implanto-protetice fixe (FP) in 3 clase:
−FP-1 reprezinta o restaurare fixa ce inlocuieste numai coroana si avind
aspectul unui dinte natural. Acest tip de restaurare protetica e posibila doar
in contextul unei oferte osoase adecvate.
−FP-2 este o restaurare implanto-protetica fixa,ce inlocueste atit coroana cit si
o parte din radacina. Conturul coroanei va aparea normal in jumatatea
ocluzala/incizala, dar este alungit in jumatatea gingivala, dind un aspect
inestetic.
−FP-3 este o restaurare implanto-protetica care spre deosebire de FP-2,va
inlocui atit coroana cit si o parte a gingiei fixe retrase in urma resorbtiei
osoase.
Misch imparte restaurarile mobilizabile (RP) in doua categorii:
−RP-4 reprezinta un overdenture cu sprijin exclusiv implantar,necesitind
de obicei insertia a 5 implanturi la mandibula si 6-8 la maxila
−RP-5 este o proteza mobilizabila cu sprijin mixt pe implanturi si
mucoasa, necesitind prezenta a 2-4 implanturi.
13. Tipuri de tratament implanto-protetic în caz de edentație unidentară.
Edentația unidentara
Este restaurata implanto-protetic printr-o restaurare fixa cu sprijin implantar,
utilizindu-se criterii dependente si independente de topografia edentatiei.
Latimea vestibulo-orala a crestei va trebui sa fie de minim 6mm. Dimensiunea
mezio-distala a coroanei din ceara va trebui sa fie minim 7mm.Implantul se va
insera in dreptul centrului viitoarei coroane,atit in sens vestibulo-oral,cit si meziodistal
pentru a permite o directionare a fortelor in axul lung al implantului.
In sens gingivo-apical, extremitatea cervicala a corpului implantului va fi plasata la
minim 2 mm deasupra marginii gingivale libere.
Printre contraindicatiile locale ale restaurarii implanto-protetice unidentare se
numara:
−ocluzia adinca
−bruxism
−distructii coronare importante ale dintilor naturali vecini ce recomanda si
reconstructia lor protetica, optindu-se pentru o punte clasica cu trei unitati.
Contraindicatiile generale:
−stari precanceroase
−endocrinopatii
−afectiuni granulomatoase
−boli sanguine
−obiceiuri vicioase
−tulburari psihologice etc
14. Tipuri de tratament implanto-protetic în caz de edentație parțială.
In restaurarea implanto-protetica a edentatiei partiale se recomanda solidarizarea
implanturilor multiple pentru o mai buna amortizare,exceptie facind unele edentatii
frontale reduse.
Distanta dintre doua implante se calculeaza tininduse cont de faptul ca intre
centrele a doua implanturi adiacente trebuie sa fie 7mm.Distanta dintre un implant
si dinte natural se calculeaza din centrul implantului pina la fata proximala a
dintelui care trebuie sa fie min 4mm.
Restaurarile protetice cu sprijin exclusiv implantar sunt preferate restaurarilor cu
sprijin mixt. Uneori se ajunge la necesitatea includerii in lucrare alaturi de
implanturi si a unor dinti restanti, cind e:
−imposibil insertia in os a unui numar suficient de implanturi, datorita unei
oferte osoase necorespunzatoare.
−posibilitatea insertiei implantului doar la o distanta mai mare de un dinte
fata de dintii restanti.
In cazul unui prognostic favorabil de 5-10 ani dintii sunt tratati si se prefera sa nu
fie inclusi in lucrare. Daca totusi se includ se recurge la una din variantele
terapeutice:
−punte demontabila cu prezenta unei cape la nivelul dintelui
−se unesc m.multi dinti adiacenti sau se adauga mai multe
implante,conexiunea cu corpul de punte cu dispozitive speciale de ancorare.
In edentatie frontala maxilara pentru planificarea tratamentului implanto-protetic
se masoara distanta de la suprafata proximala a dintelui pina la extremitatea
laterala a canalului incisiv. Daca distanta este mai mare
sau egal cu 22mm se pot insera 3 implanturi. Daca este mai mare sau egal cu 15 se
pot insera 2, iar daca este mai mic de 15 se poate insera doar 1.
In edentatii maxilare posterioare deseori se recurge la diverse procedee de
augumentare din cauza deficitara a inaltimii osului.In privinta nr de implante ce
vor fi inserate,ideal ar fi ca fiecare dinte absent sa fie inlocuit cu un implant. Nr de
implanturi posibile intr-o situatie clinica se calculeaza prin masurarea distantei de
la nivelul fetei distale a dintelui adiacent spatiului edentat,pina in dreptul locului
unde inaltimea osului disponibil masoara min 10mm.
In edentatie frontala mandibulara nr de implanturi se va determina prin
masurarea lungimii spatiului edentat.
In edentatie posterioara mandibulara este necesara insertia unor implante de
10mm.Cind latimea crestei edentate deficitara necesita procedee de augumentare.
Spatiu edentat se analizeaza pe 2 segmente:
- de la fata distala a dintelui adiacent spatiului edentat pina la orificiu
mentonier
- de la or.mentonier pina unde limita verticala a osului disponibil este de
12mm.
15. Tipuri de tratament implanto-protetic în caz de edentație totală.
Variante terapeutice implanto-protetice utilizate:
a. proteza detasabila fixa
b. supraproteza cu sprijin
−implantar
−mixt(implanturi si mucoasa)
In edentatie totala la maxila e importanta determinarea preimplantara a relatiilor
intermaxilare.Dintre variantele
terapeutice implanto protetice se poate instala:
−Proteza maxilara fixa detasabila,nr de implanturi necesare este cel putin
4,dar sunt preferate 6 implanturi.
−Supraproteza maxilara(overdenture-ul maxilar) care poate fi cu 2 sau cu 4
implante.
In edentatia totala la mandibula:
a. Proteza fixa detasabila:
−se indica utilizarea a 5 implanturi
−dispunerea colineara sau insertia implantelor de-a lungul unei linii curbe
−pirghia maxima va fi de o lungime si jumatate din distanta dintre cel mai
anterior si cel mai posterior implant.
−in structurii metalice va fi de 6 mm
b. Supraproteza cu 2 implanturi
c. Supraproteza cu 3 implanturi si atasamente sferice
d. Supraproteza cu 4 implanturi dispuse trapezoidal
16. Supraproteza(overdenture). Avantaje. Dezavantaje.
Avantaje:
a. lucrare fixă:
▪ cimentată;
▪ demontabilă;
b. stabilizează osul crestei alveolare;
c. nu impune șlefuirea şi devitalizarea dinților restanți;
d. transformarea crestelor alveolare în proces neoalveolar;
e. ameliorarea funcțiilor alterate.
Dezavantaje:
riscul fracturării lucrării protetice;
riscul fracturării implantului;
riscul apariției mobilității implantului;
2 intervenții chirurgicale;
tratament de lungă durată;
riscul fracturării bontului protetic;
riscul deşurubării bontului protetic
riscul fracturării/deşurubării șurubului de fixare al protezei;
riscul descimentării.

17.Examenele Paraclinice utilizate in diagnosticarea si tratamentul implanto-protetic.

Examenele complementare generale ele cuprind analize, controale si tratamentele urmatoarelor afectiuni:
hematologice: hemoleucograma, glicemie, uree, calcemie.; cardio-vasculare; renale; digestive; hepato-
biliare; metabolice; endocrine; ORL; oftalmologice; urologice; psihice; alergice. Modelul de studiu
realizat in urma unei amprentari preliminare. Amprentele celor 2 arcade si o cheie de ocluzie, ca sa poata
fi montate pe un simulator – cel putin semiadaptabil/semiprogramabil. Deasemenea se foloseste
articulatoarele si nu in ultimul rind paralelograful. Examenul Radiologic: Probabil cel mai important
examen paraclinic este reprezentat de examenul radiologic. Daca de la inceput examenul radiologic
consta din radiografii retroalveolare si OPG – care ofera doar imagine 2D. Cu aparitia tomografiei
computerizate, CBCT-ul a devenit metoda de elective pentru examenul paraclinic la tratamentul
implanto-protetic. Acesta ofera cele mai detaliate si precise date despre starea tesutului osos, dintii
restanti din cavitatea bucala, formatiunile anatomice din zona OMF, sinusurile paranazale. Cu ajutorul
CBCT se poate calcula densitatea osoara, lungimea, latimea si inaltimea osului, se poate simula virtual
introducerea implantelor in maxilar.

18.Etapele clinic-tehnice de confectionare a restaurarilor implant-protetice fixe

Etapa clinica:ex. clinic si paraclinic pentru evaluarea starii generale a pacientului si a statusului dento-
parodontal in contextul diagnosticului complex ; evaluare clinica si radiologica a ofertei de os
Etapa paraclinica:realizarea modelului de studiu si diagnostic
Etapa clinica:
• Diagnosticul final;
• -indicatia de tratament
• -stabilirea planului terapeutic
• -alternative protetice
• etapa prechirurgicala
• conditionarea structurilor dure si moi ale campului protetic
• confectionarea placii de orientare ocluzala
• etapa chirurgicala(monofazica la implantele de stadiul I)
• Faza I inserarea infrastructurii la nivelul ofertei osoase existente si a minisuruburilor provizorii(pentru
implantele de stadiul II)`
• amprentarea campului protetic pentru realizarea restaurarilor provizorii
Etapa paraclinica:confectionarea modelului pentru restaurarea provizorie si realizarea acesteia in functie
de particularitatile cazului
Etapa clinica:faza a II-a descoperirea corpurilor implantelor si montarea dispozitivelor permucozale(cele
de stadiul II)
Etapa paraclinica:eventuale reoptimizari ale RP
Etapa clinica:inserarea stalpilor adevarati sau analogi eventual prepararea bonturilor dentare pe care se
va agrega viitoarea restaurare protetica definitiva.
• amprentarea campului protetic cu sau fara dispozitive de transfer
Etapa paraclinica:
• confectionarea modelului de lucru de obicei cu bonturi mobile
• confectionarea placii de contentie si inregistrare pe modelul de lucru
Etapa clinica:verificarea pozitiei placii de contentie si inregistrare in cavitatea bucala pentru prevenirea
posibilitatilor de modificare a pozitiei stalpilor
Etapa paraclinica:montarea modelului de lucru in articulatorpe baza datelor inregistrate cu sabloanele de
ocluzie sau arcul facial
• confectionarea machetei viitoarei suprastructuri (ceara, rasini, sau materiale foto)
• ambalarea tiparul si turnarea componentei metalice
Etapa clinica:verificarea adaptarii scheletului metalic al suprastructurii in cavitatea bucala
Etapa paraclinica:dezambalarea prelucrarea componentei metalice si conditionarea in vederea aplicarii
componentei fizionomice
• aplicarea placajelor fizionomice: ceramica, rasina diacrilica, compozita, polisticla
• verificarea restaurarii pe model
• prelucrarea finala a restaurarii
Etapa clinica:verificarea adaptarii protezei pe campul protetic, a integrarii ei in functionalitatea ADM;
• Fixarea provizorie nu este unanim acceptată;
• Fixarea nu are loc suprastructurile mobilizabile;
• Definitivarea agregării definitive prin unul din procedeele de fixare
• Controlul periodic al pacientului

19.Particularitati ale restaurarilor implanto-protetice provizorii.

Restaurarile provizorii nu trebuie sa fie in ocluzie pentru a nu suprasolicita fortele asupra implantului .sa
fie confectionate din matereale mai putin dure spre exemplu acrilat.sa fie elastic.sa redea aspectul
morfologic al dintilor.

20. Particularitati ale restaurarilor implanto-protetice definitive.

Supraprotezarea pe implante reprezintă o proteză mobilizabilă cu sprijin mixt, ce are ca scop principal
îmbunătăţirea stabilităţii protezelor şi a eficienţei funcţionale. Pentru opţiunea protezelor cu sprijin pur
implantar, este nevoie de cel puţin 4 implanturi bine distribuite pe câmp şi de protocoale sofisticate de
execuţie, care se traduc în costul ridicat al tratamentului . Iar în cazul supraprotezei cu sprijin mixt,
retenţia şi stabilitatea protezei dentare este asigurată de implanturile dentare, dar cel mai mare suport este
asigurat de creasta alveolară. În contrast cu alternativele în care proteza este susţinută numai pe
implanturi, supraprotezarea cu sprijin mixt, poate fi efectuată cu un număr minim de implanturi, iar
tehnica de execuţie este relativ simplificată şi directă faţă de celelalte opţiuni. Protezele sprijinite pe două
implanturi pot fi concepute în dependenţă de opţiunea sistemului de ancorare folosit (bara Dolders,
bonturi speciale, telescoape, acorare prin magneţi). O altă soluţie protetică extrem de performantă este
restaurarea protetică mobilizabilă telescopată, care poate fi realizată atât pe dinţi, cât şi pe implante. Ele
oferă pacienţilor unele avantaje faţă de restaurările mobilizabile tradiţionale sau faţă de cele cu alte
sisteme de ancorare, cum ar fi scoaterea stâlpilor de sub o stare continuă de tensiune, solicitare
parodontală minimă şi adeziunea hidraulică. Cel mai performant sistem de telescopare este cel galvano,
compus din două elemente: capă primară, care se fixează pe bontul coronar şi capă secundară care se
realizează din aur prin galvanoformare şi necesită fixarea de scheletul metalic al protezei mobilizabile
(structura terţiară). Este de subliniat faptul că mecanismul de retenţie
al protezei pe dinţi sau implante nu este fricţiunea (care se diminuează după o perioadă variabilă) ci
adeziunea hidraulică, mult mai protectivă şi stabilă în timp. Realizarea acestui tip de restaurare protetică
implică o multitudine de etape clinico-tehnice, timp de lucru extins, utilizarea de materiale costisitoare şi
tehnici pretenţioase. Cu toate că ideea de „mobilizabil” sperie, în general pacienţii, restaurările protetice
telescopate, mai ales cele care folosesc cape secundare galvanoformate, reuşesc sa ofere pacienţilor
funcţionalitate, comfort şi estetică. Soluţia cu sisteme magnetice în ancorarea supraprotezelor pe implante
conferă o menţinere bună, dar o stabilitate laterala mai slaba, deacea este mai puţin folosită
mai ales în creste foarte resorbate.

21.Etapele clinic-tehnice de confectionare a supraprotezei la pacientul edentat total

După ce a fost măsurată dimensiunea verticală de ocluzie conform metodeianatomo- fiziologică ,
următoarele preparaţii sunt făcute pentru amprentarea finală a mandibulei şi înregistrării relaţiei centrice .
Pe baza unei amprentări preliminare, se realizeaza modelul de diagnostic al mandibulei, conform cărea se
confecţioneaza o lingură individuală cu forma arcadei mandibulare, la care se va adapta şablonul de
ocluzie pentru înregistrarea relaţiei centrică . Pentru ghidarea materialului de înregistrare a relaţiei
intermaxilare, sunt create doua orificii corespunzatoare implanturilor şi multiple retenţii pe suprafaţa
ocluzală a lingurii situate posterior acestor orificii. Apoi se înşurubeaza bonturile de transfer şi se
efectueaza ampretarea finală concomitent cu înregistrarea relaţiei centrice. În laborator, sunt ataşate la
bonturile de transfer implanturile analog, şi se confecţioneaza un model de lucru din ghips. Pe baza
relaţiei centrică inregistrată, modelul mandibular se poziţioneaza în conjunt cu cel maxilar pe braţul
inferior şi respectiv superior al ocluzorului. Modelul final mandibular se va repoziţiona în ocluzor, iar
dinţii protezei mandibulare sunt aşezaţi în macheta din ceară în funcţie de modelul antagonist deja stabilit.
Macheta din ceară este returnată la cabinet pentru proba intraorală, unde sunt verificate: aşezarea pe
câmp, ocluzia, estetica şi aprobarea pacientei . In laborator, proteza este executată din răşină acrilică
termopolimerizabilă după protocolul standard. Suprafaţetele protezei sunt finisate şi lustruite. În cabinet,
sunt fixate bonturile retentive pe implanturi conform recomandărilor producătorului şi proteza finală este
inserată intraoral pentru ajustarea ei în locurile unde presiunea pe ţesuturi era în exces, folosindu-se o
pastă indicatoare de presiune .
22.Proteza detasabila fixa. Indicatii. Avantaje. Dezavantaje

Indicatii:Edentatie totala la maxilla sau mandibular;Oferta de os adecvata in lungime, grosime si

inaltime;Absenta unor afectiuni generale grave.Avantaje:lucrare fixă:lucrare pe termen lung; lucrare cu o
bună stabilitate;se refac în procent crescut funcțiile alterate; rezultate previzibile; se oprește rezorbția
osului și coborârea podelei sinuzale;forțele se transmit fiziologic în interiorul
osului.Dezavantaje:vorbirea este ușor afectaă;fizionomia suferă adesea; realizarea stâlpilor de sprijin este
adesea dificilă;eșecul implanturilor;fractura / descimentarea șuruburilor de fixare;fractura / descimentarea
bontului protetic;fractura protezei; tratament de lungă durată și costisitor; mai multe etape chirurgicale

23.Tipurile de sisteme de mentinere ale unei supraproteze

Protezele totale (overdenture) poate fi mentinut cu ajutorul:

- bara Dolders
- bonturi speciale
- telescoape
- acorare prin magneţi
- capse (ball attachment)
- culise
.Restaurare implanto-protetica fixe agregata prin infiletare;Restaurare implanto-protetica fixe agregata
prin cimentare;Restaurare implanto-protetica cu sprijin mixt;Restaurare implanto-protetica cu proteze
demontabile fixate pe implante;Restaurare implanto-protetica cu proteze mobile fixate pe implante prin
intermediul arcului cu clipse de retentive,arcului Dolder,attachmenturi sau magnete.

24. Metoda de amprentare cu lingura inchisa in cazul implanturilor two-stages.

In situatia amprentarii cu lingura inchisa,efectuata la cazurile cu implanturi de generatia 2,componentele

de transfer sunt reprezentate de capa de transfer,bontul analog si implantul analog.Aceste componente
sunt de obicei codificate pe culori,corespunzind diametrelor implanturilor inserate. Primul procedeu
consta in alegerea si montarea pe implanturi a unor bonturi protetice cu diametru adecvat si adaptate
grosimii mucoasei gingivale,peste care se vor aseza capele de transfer.Se realizeaza amprentarea,iar dupa
indepartarea amprentei din cavitatea bucala,capa de transfer va ramine fixata in lingura.Din pacate
insa,atunci cind implanturile au axe ce difera cu mai mult de 20-30grade,amprentarea va fi foarte dificil
de realizat,uneori imposibil de indepartat din cavitatea bucala.In interiorul capei se va fixa apoi bontul
analog care are sudat si implantul analog si se va turna modelul in laborator. Dezavantajul acestei tehnici
este dat de faptul ca restaurarea protetica se va realiza pe bonturile de transfer,neoferind posibilitatea
ajustarii de catre tehnician a bonturilor protetice.Acestea ramin in cavitatea bucala si vor fi ajustate cu
aproximatie de catre medic.Acest prcedeu se utilizeaza si in cazul atasamentelor sferice utilizate la
overdenture.Al 2 procedeu consta in pozitionarea bonturilor la transfer pe implanturi in cavitatea
bucala,peste care se vor aseza capele.Capele sunt prevazute pe suprafata interioara cu niste prelungiri care
se potrivesc perfect in santurile existente la nivelul bonturilor analog,toate aceste particularitati de design
avind rolul de a contribui la asigurarea stabilitatii antirotationale.Suprafata lor exterioara prezinta de
asemenea multiple retentivitati destinate fixarii in materialul amprenta.Dupa fixarea capelor pe bonturi,se
trece la amprentarea cimpului protetic.La indepartarea amprentei din cavitatea bucala,capele de transfer
vor ramine bine pozitionate in amprenta.datorita formei retentive a extremitatii lor superioare.Ininteriorul
capelor,tehnicianul va pozitiona bonturileanaloage la care va fixa apoi implanturile analoage.

25. Metoda de amprentare cu lingura inchisa in cazul implanturilor one-stage.

Componentele de transfer pentru implanturilor one-stage sunte reprezentate de capele de transfer,bontulsi

implantul analog,ultimele doua fiind silodarizate siformind o singura piesa. In cazul implantului one-
stage,capele de transfer sunt prevazut in interiorul lor cu striuri asezate in cruce,care se potrivesc in
santurile longitudinale ale bontului protetic si au rol de componenta antirationala.Capele mai prezinta la
extremitatea superioara o portiune retentiva,care are rolul de a le mentine in interiorul amprentei la
dezinsertia acesteia din cavitatea bucala. Dupa montarea capelor pe bonturi se pozitioneaza amprenta pe
cimpul protetic,iar la dezinsertia ei,capele vor fi retentionate in interiorul acesteia,la nivelul lor
pozitionindu-se apoi implanturile analoage solodarizate cu bonturile analoage. Amprenta este trimisa
astfel in laborator,in vederea turnarii modelului si prelucrarii bonturilor pentru confectionarea viitoarei
lucrarii protetice. Componentele de transfer p/u implanturile one-stage sunt reprezentte de capele de
transfer, bontul si implant analog,ultimile doua fiind solidarizate si formind o singura piesa.Dupa
pozitionarea capelor de transfer pe bonturi se pozitioneaza amprenta pe cimpul protetic, iar la dezinsertia
ei, capele vor fi retionate in interiorul acesteia, la nivelul lor pozitionindu-se apoi implant analoage
solidarizate cu bonturile analoage.

26.Metode de amprentare cu lingura deschisa .Avantaje.Dezavantaje.

Se utilizeaza doar la implanturile de generatia 2,in special in cazurile in care implanturile divergente
multiple fac dificila indepartarea amprentei din cavitatea bucala.Componentele de transfer sunt
reprezentate de : surubul de transfer,bontul analog si implantul analog.
Dupa montarea in cav.bucala a dispozitivelor de transfer se verifica si se adapteaza o lingura universala
care se va decupa in dreptul dispozitivelor.Exista si linguri prefabricate cu partea superioara
detasabila,putind fi folosite la nevoie pentru amprentari cu lingura deschisa.Este utilizata si lingura
individuala realizata in laborator din acrilat fotopolimerizabil,dupa amprentarea cimpului protetic si
turnarea modelului.Lingura va fi decupata in dreptul proeminentelor de pe model,reprezentind bonturile
de cicatrizare.
Materialul de amprenta fluid se va injecta in jurul bonturilor de transfer si de asemenea va umple lingura
de amprentare.Dupa priza materialului,dispozitivele de transfer care se afla deasupra portiunii decupate a
lingurii vor fi desurubate,iar amprenta va fi indepartata de pe cimpul protetic impreuna cu bonturile de
transfer.In dispozitivul de transfer se monteaza apoi implantul analog,iar amprenta astfel pregatita este
trimisa in laborator pentru turnarea modelului de lucru.Pentru a se evitariscul modificarii pozitiei
bonturilor de transfer in timpul desurubarii lor si indepartarii lingurii din cavitatea bucala se indica
solidarizarea lor cu pattern resin dupa aplicarea materialului de amprentare impreuna cu lingura pe cimpul
protetic.
Lingura poate fi una de unică folosință, din plastic cu un spațiu de perforare efectuat in locul implantului
introdus. ALTA METODA : Utilizarea lingurei individuale este de preferință, mai ales in cazul în care
sunt prezente 2 sau mai multe transferuri, cu toate ca amprentarea în cprezența doa a unui implant
pertmite utilizare lingurei standart de unica folosință. ○ Inițial, în implant se introduce transferul
corespunzător. Dacă numarul transferurilor este 2 sau mai mare, se recomadă legarea lor împreuna cu ața
dentară si acrilat autopolimerizabil pentru prevenirea posibilelor deformări în mometul inlăturării
amprentei din cavitatea bucală. ○ Ulterior cu ajutorul frezei se creează spațiu în loja unde vorr ieși
transferurile. Transferul nu trebuie să se țină la marginea tăieturii și să se opună inserării usoare în
cavitatea bucală. Din această cauză se recomandă perforarea cu un exces de 5 mm. Pentru fiecare transfer.
Lingura se adapează obligatoriu în cavitatea bucală (cu transferurile aplicate directia aplicări lingurii
poate fi îngreunat. Apoi, spatiul de perforare este inchis cu ceară. ○ Amprentarea se efectuează pri metoda
SANDWICH, sau cu material de amprentare monofazic. ○ În cazul cînd se amprenteaza cu material
monofazic poliesteric, toare perforările existente în lojă se acoperă cu emplastru si suprafața internă se
prelucrează cu adeziv. ○ Ulterios, carpula cu materialul amprentare se introduce in malaxorul autorizat si
se aplică pe gingia din jur-imprejurul transferului. Apoi, se introduce și a distribui materialul amprentar in
lingura, avind grija a îl aplica atent, fara bule . ○ Lingura se introduce în cavitatea bucală, se poziționează
relativ față de locul transferului si aplica. În momentul aplicării, prin stratul fin de ceară, care acopera
spațțiul perforat, se palpează transferul. Dupa finisare apolimerizării materialului amprentar, suruburile de
transfer se eliberează de ceara, si se desșurubează. Lingura amprentara se îînlătră din cavitatea bucală. Se
determină calitatea amprentei , în el se introduc analogul implantului si în așa fel, amprenta ste transmisa
la laborator
27, 28,29.Incarcarea IMediata a implantului dentar

Succesul restaurărilor protetice pe implanturi dentare este asigurat de elaborarea unui plan de
tratament adecvat și de poziţionarea corectă a implanturilor. Progresele tehnologice respectiv imagistica
3D și utilizarea tehnologiei CAD/CAM au permis inserţia precisă a implanturilor, fără lambou, cu
reducerea timpului de vindecare, discomfortului, tumefacţiei și durerii determinând creșterea gradului
de acceptabilitate a tratamentului de către pacient. Cazul prezentat ilustrează un protocol de încărcare
protetică imediată prin supraproteză pe sistem bară pasivă (Seeger), implanturile fiind inserate printr-o
tehnică chirurgicală minim invazivă cu ajutorul unui ghid chirurgical realizat stereolitografic. Etapa
protetică clinică și de laborator pentru confecţionarea supraprotezei. Secvenţe: • Preoperator realizarea
machetei lucrări protetice mandibulare (laborator) și proba acesteia în cavitatea bucală. Verificarea
îndeplinirii cerinţelor estetice și funcţionale (clinic) • Confecţionarea portamprentei individuale din
acrilat fotopolimerizabil transparent prin duplicarea machetei (laborator) • Postoperator montarea
transferurilor pe bonturile protetice (clinic ) • Realizarea prin frezaj în portamprenta individuală a
lăcașurilor pentru transferuri (clinic), • Amprenta funcţională (clinic), • Turnarea modelului (laborator), •
Confecţionarea machetei barei cu ajutorul componentelor calcinabile prefabricate de la Rhein 83, Italia.
Pentru a crea o conexiune pasivă pentru bara susţinută pe implanturi și a corecta micile imperfecţiuni
care pot apărea în timpul amprentării sau în timpul etapelor de laborator s-a utilizat sistemul Seeger de
la Rhein83. • Confecţionarea machetei suprastructurii fără duplicare după izolarea machetei barei cu un
agent de separare (Picosep), • Montarea tijelor și turnarea ambelor structuri metalice în aceeași timp •
Ambalarea, turnarea, dezambalarea și prelucrarea structurilor metalice • Confecţionarea componentei
fizionomice pe scheletul metalic . • Aplicarea barei pe bonturile protetice în cavitatea bucală, inserarea
inelelor Seeger și fixarea acesteia prin înșurubare (clinic), • Aplicarea supraprotezei, verificarea și
ajustarea rapoartelor ocluzale. Etapa protetică de confecţionare a barei, componentei metalice a
protezei și componentei fizionomice nu a durat mai mult de 28 de ore, permiţând respectarea
protocolului de încărcare protetică imediată.

30.Complicatii
-Complicatii imediate
Accidente la montarea SI pe corpul implantar
1)Imposibilitatea montarii SI dat:
-Alterarea foletului intern al implantului
-incongruenta SI-corp implant
-fracturarea partii filetale a SI
-mobilitatea corpului implantar prin lipsa stabilitatii primare
2)Accidente si greseli la montarea suprastructurii protetice
-fracturarea surubului de fixare a lucrarii protetice
Complicatii tardive
-gingivita proliferativa
-igienizarea necorespunzatoare
-pierderea progresiva a osului marginal
-mobilizarea corpului implantar
-fracturarea corpului implantar
-slabirea SI sau a surubului de fixare
-fracturerea surubului SI
-fracturaea suprastructurii protetice
-infectii periimplantare