Mobbing-ul (psihoteroarea la locul de muncă)

Cel care a impus conceptul de Mobbing a fost Heinz Leymann care desfășurându-și
activitatea în mediile organizaționale a constatat existența și acțiunea unor fenomene de injustiție,
denigrare, încălcare a drepturilor, de hărțuire psihologică, agresiune la care sunt supuși oamenii
la locul de muncă, ajungându-se la prejudicii personale dar și organizaționale, consecințele fiind
de la simpla rănire și izolare în grupul de muncă până la sinucidere.
Situațiile ostile, agresive, care presupun confruntări, maltratări morale, disprețuirea
personalității, batjocoririle, certurile, fricțiunile, remarcile ironice, ridiculizările, replicile
sarcastice, practicate sistematic și pe perioade lungi de timp pot deveni distrugătoare în plan
psihic și chiar fizic.
H. Leymann a descoperit cinci categorii de comportament la care recurg agresorii în raport
cu victimele lor:
1. acțiuni care vizează împiedicarea victimei de a se exprima
2. acțiuni vizând izolarea victimei
3. acțiuni care presupun desconsiderarea victimei in fața colegilor
4. discreditarea profesională a victimei
5. compromiterea sănătății victimei
H. Leymann a stabilit că astfel de acțiuni agresive pot fi considerate specifice mobbing-
ului numai dacă se manifestă mai mult de o data pe săptămână, pe o perioada de mai mult de șase
luni.
Cauzele mobbing-ului
Cauzele mobbing-lui pot fi:
1. Organizarea muncii: supraîncărcarea cantitativă a postului, subîncărcarea calitativă, lipsa
regulilor și a delimitărilor clare, interferența atribuțiilor, etc.
2. Conceperea sarcinilor: în cazul muncilor rutiniere, monotone, subsolicitante poate apărea
mobbing-ul de plictiseală/monotonie/subsolicitare în care agresorul alege de regula un
coleg pentru a înlătura plictiseala, monotonia.
3. Coordonarea și direcționarea angajaților: stilul de conducere rigid, incapacitatea de a
soluționa conflictele ale managerilor pot genera mobbing la nivel organizațional.
Efectele mobbing-ului
Efectele mobbing-ului se manifestă în trei planuri: psihoindividual, organizațional și
social.
1. Planul psihoindividual: mobbing-ul afectează integritatea psihofizică a persoanei având ca
efecte:

• anxietate, anxietate generalizată cu atacuri de panică, cu simptomatologie obsesiv-

compulsivă, fobică, somatoformă, etc.;
• sindrom de stres posttraumatic (PTSD);
• tulburări comportamentale: anorexie, bulimie, alcoolism, toxicomanie (mai frecvent cu
medicamente), auto-/heteroagresivitate;
• pierderea motivației pentru activitate (în special cea profesională);
• scăderea satisfacției, performanțelor, randamentului;
• pensionare medicală prematură;
• alterarea capacității de adaptare, a echilibrului socio-emoțional, a stimei de sine,
dezinserție, alienare socioprofesională.
Toate acestea duc la invalidarea socioprofesională a individului.
2. Plan organizațional:
• degradarea relațiilor profesionale;
• afectarea/degradarea calității comunicării;
 • absenteism; fluctuație de personal; concedii frecvente de boală; etc.
3. Plan social: mobbing-ul pe de o parte alterează capacitatea individului de a menține relații
cu familia, grupul social, instituțiile sociale și presupune costuri din partea societății pentru
șomaj, programe de recuperare psiho-socio-profesională, etc.

Măsuri de contracarare a mobbing-ului

1. prevenirea mobbing-ului;
2. instituirea unor programe educaţionale adresate managerilor (training-uri pentru a forma
abilități de rezolvare a conflictelor);
3. reconcilierea părților prin intermediul unui mediator;
4. reabilitarea vocațională vizând păstrarea reputației și a competențelor profesionale celor
care au suferit efectele mobbing-ului;
5. reabilitarea juridică a celor care au suferit efectele mobbing-ului.