Angiografie

Angiografie coronariana (Coronarografia) este o procedura diagnostica care utilizeaza razele

X si o substanta de contrast in vederea vizualizarii anatomiei arterelor coronare si a eventualelor
leziuni (stenoze, ocluzii) produse prin depunerea de grasimi la nivelul peretilor acestora.
Coronarografia se efectueaza in laboratorul de cateterism cardiac, special conceput, dotat cu
un aparat de radioscopie mobil, o masa speciala mobila, sistem de vizualizare si inregistrare a
datelor, respectiv cu alte aparate si instrumente necesare in timpul procedurii.

Cum se procedeaza?
Coronarografia se efectueaza sub anestezie locala. In timpul procedurii pacientul ramane
constient si poate comunica cu medicul. Dupa realizarea anesteziei locale, medicul va efectua o
mica incizie (milimetrica) la nivel inghinal (plica coapsei) sau la nivelul incheieturii mainii (in
functie de abordul ales, artera femurala in primul caz, respectiv artera radiala). Pasul urmator
este reprezentat de introducerea unui tub gol (teaca arteriala) in artera aleasa ca abord, prin care
medicul introduce, in mai multe etape, ghiduri si catetere (sonde, tuburi subtiri), cu care se
avanseaza pana la originea arterelor coronare. Ulterior, prin intermediul acestor catetere se
injecteaza substanta de contrast, care realizeaza opacifierea arterelor coronare si, respectiv, o
buna vizualizare a fluxului sangvin in dinamica prin acestea la expunerea cu raze X. La
injectarea substantei de contrast puteti resimti o senzatie de caldura. Imaginile se
vizualizeaza pe un ecran si se stocheaza in format digital, putand fi ulterior revazute si prelucrate.

Dupa realizarea coronarografiei diagnostice medicul va va comunica rezultatul si va va informa

asupra tratamentului corespunzator. Acesta poate consta in tratament medicamentos, in
realizarea unei angioplastii, cel mai frecvent cu plasarea unuia sau mai multor stenturi, sau
poate fi necesar tratamentul chirurgical de by-pass coronarian.

In mod obisnuit, realizarea unei coronarografii diagnostice dureaza 20-40 de minute.

In unele cazuri, coronarografia diagnostica se continua cu o procedura terapeutica, respectiv

cu angioplastia coronariana, urmata in cele mai multe cazuri de procedura de stentare. Dupa
identificarea leziunii (stenozei) considerata responsabila de simptomele dumneavoastra, se
procedeaza la introducerea unui cateter special, prevazut cu un balonas, care este pozitionat la
nivelul zonei de stenoza. Ulterior, prin umflarea balonasului, se produce dilatarea zonei de
stenoza, prin aplatizarea si impingerea in lateral a placii de aterom si a peretilor arterei coronare,
avand ca rezultat ameliorarea semnificativa a fluxului sangvin la acest nivel. Procedura este
finalizata cel mai frecvent prin plasarea unui stent. Stenturile sunt dispozitive de mici dimensiuni,
asemanatoare unor arcuri, care se introduc in interiorul arterei coronare cu ajutorul unor catetere
cu balonas si se plaseaza la nivelul zonei afectate. Balonasul este umflat pentru a expanda
stentul si pentru a comprima placa de aterom responsabila de aparitia stenozei. Apoi balonasul
este dezumflat si cateterul retras, stentul ramanand permanent, pentru a mentine vasul deschis
si a scadea riscul de aparitie a restenozei (reingustarii) acestuia.

In timpul unei proceduri se pot aborda una sau mai multe stenoze si pot fi necesare unul sau
mai multe stenturi.

Dupa procedura, fie ca este vorba despre coronarografie sau despre angioplastie (sau ambele),
se efectueazaextragerea tecii arteriale, si se realizeaza compresiunea (de obicei manuala) a
arterei folosite ca abord. Aceasta este necesara pentru a permite formarea unui mic cheag de
sange la locul de punctie si a evita aparitia ulterioara a hematoamelor importante. Compresiunea
exercitata este ferma, datorita faptului ca arterele sunt vase prin care sangele circula cu presiune
mare, iar in timpul acesteia puteti resimti discomfort, senzatie de presiune sau chiar durere (de
diferite grade). Este important sa comunicati aceste acuze personalului care efectueaza
compresia. Dupa compresiunea manuala, se realizeaza un pansament compresiv si vi se va
indica sa ramaneti la pat, intins, fara a indoi mana sau piciorul (in functie de abordul ales). In
cazul abordului femural perioada de repaus la pat este in general de 8 – 12 ore, acest interval
putandu-se prelungi la recomandarea medicului. Se recomanda, de asemenea, sa consumati o
cantitate crescuta de lichide.

Care sunt riscurile?

In timpul si dupa procedura de angiocoronarografie si/sau stentare pot aparea unele incidente
adverse, adica evenimente neasteptate secundare utilizarii medicamentatiei si instrumentarului
medical.

Dintre aceste amintin:

• Alergia la substanta de contrast sau unele medicamente. IMPORTANT! Informati medicul
despre eventualele reactii alergice din trecut si despre factorul cauzator.
• Aparitia de echimoze (vanatai) sau hematoame la locul de punctie. Sunt incidente relativ
comune si tranzitorii.
• Infectie si durere la locul de punctie.
• Reactii cutanate.
• Hemoragii mai importante ce pot necesita transfuzii sangvine. IMPORTANT! Informati medicul
despre eventualele probleme de coagulare. In functie de severitatea acestora, medicul poate
contraindica sau amana interventia.
• Formarea de trombi si cheaguri sangvine in artere.
• Infarctul miocardic.
• Ruperea arterei.
• Necesitatea efectuarii de urgenta a unei operatii de by-pass aorto-coronarian.
• Accidentul vascular cerebral.
• Deces etc.

Trebuie mentionat ca, in cazul efectuarii de catre un operator experimentat, coronarografia se

insoteste de o rata de aparitie a accidentelor majore de sub 1/100, rata deceselor fiind
estimata la 1-1,4/1000 de pacienti.

Tratamentul medicamentos. Medicul cardiolog stabileste medicatia fiecarui pacient in parte atat
inainte, in timpul, cat si dupa procedura. Aceasta este INDIVIDUALIZATA (atat ca preparate,
asociere si doze) si nu poate fi aplicata altui pacient. Modificarile schemei terapeutice se
realizeaza numai de catre medicul cardiolog. Ca particularitate de tratament, daca o procedura se
finalizeaza cu implantul unui (sau mai multor) stent(-uri), pacientului i se va recomanda, de obicei,
tratamentul cu asocierea a doua antiagregante plachetare (ASPIRINA si CLOPIDOGREL) (link).
Aceste medicamente impiedica formarea trombilor la nivelul vaselor sangvine si, in particular, la
nivelul stentului nou implantat. In general,
tratamentul cu aspirina (cel mai frecvent 100mg/zi), este recomandat pe viata. Exceptiile se
refera la pacientii cu hemoragii, anemii severe posthemoragice, trombocitopenii semnificative
(scaderea numarului total de trombocite), ulcer gastro-duodenal cu simptome severe, reactii
alergice la aspirina etc. Tratamentul cu clopidogrel se recomanda pentru perioade de minim
o luna, cel mai frecvent un an, administrarea putandu-se prelungi la indicatia medicului
cardiolog.

OBSERVATIE.
Prin proceduri similare angiocoronarografiei se poate realiza investigarea arterelor carotide,
circulatiei cerebrale, arterelor membrelor superioare si inferioare, arterelor renale si, in
principiu, orice alt teritoriu arterial (angiografie carotidiana, cerebrala, renala, la nivelul membrelor
etc.). Aceasta este de o deosebita importanta in diagnosticul si tratamentul pacientilor cu
accidente vasculare cerebrale, stenoza de artera renala si hipertensiune renovasculara,
arteriopatie cronica obliteranta, etc.