UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ȘI TEOLOGIE

PROGRAM DE STUDII: Licență.
SPECIALIZAREA: Teologie Pastorală, ANUL II.
- 11 decembrie -

LUCRARE DE SEMINAR
Cerul nou și pământul nou. Osânda veșnică.
(Isaia 65-66)

COORDONATOR: STUDENT:
Diac. Lect. Dr. Iosif Miruna-Gabriela
STANCOVICI VÂRTOPEAN

TIMIȘOARA
2020

1
 SFÂNTUL PROOROC ISAIA
- o scurtă notă biobibliografică -

Numele Profetului Isaia este sinonim cu Iosua (Iisus), care înseamnă ,,Domnul
este mântuirea” sau ,,Domnul mântuirii”.
Acest profet este originar din Ierusalim și s-a născut în anul 765 î.d.Hr.
Familia acestui mare profet, care a cuvântat cu putere multă era înrudită cu dinastia
regală a lui Iuda. Tatăl lui s-a numit Amos, fiind fratele regelui iudeu Amasia (796-
767)1. Încă din scrierile acestui profet ne putem da seama că, a primit o educație
aleasă. Isaia a fost chemat la slujirea profetică la vârsta de 20 de ani, o vârstă
fragedă. Această chemare s-a petrecut printr-o viziune pe care a avut-o proorocul în
ultimul an al domniei regelui Ozia, în anul 740.
Proorocul Isaia, a fost căsătorit cu o femeie care a fost numită la rândul
ei ,,proorociță”. Împreună cu aceasta au avut doi copii: Șear-Iașub = ,,o rămășiță se va
întoarce” și Maher-Șalal-Haș-Baz = ,,pradă repede, distruge fără zăbavă”2.
Fericitul Ieronim spune: ,,Înțelegeți dar ce voiește să spună profetul – El spune că
Domnul Dumnezeu i-a dăruit o ureche, una de un fel anume, cum nu avea mai înainte,
adică o ureche pentru inimă, ca să poată asculta și înțelege cuvântul Domnului. Prin
urmare, orice ar auzi de acum profetul, el în inima sa aude”3.

1
Pr. Constantin Jinga, Viețile Sfinților Prooroci: Proorocii mari și mici ai Vechiului Testament, edit. Cartea
Ortodoxă, București, 2010, p. 146.
2
Pr. Constantin Jinga, Viețile Sfinților Prooroci: Proorocii mari și mici ai Vechiului Testament, edit. Cartea
Ortodoxă, București, 2010, p. 146.
3
Sf. Ieronim, 1-59 On The Psalms, 17, în ed. cit., p. 130.

2
Isaia a fost înzestrat de Duhul Sfânt cu un talent literar felurit. Este unul din cei patru
Prooroci mari (alături de Ieremia, Iezechiel și Daniel).
Cartea lui Isaia, cuprinde 66 de capitole, ca lungime fiind cea de a treia carte
din Biblie. Acesta a slujit aproximativ 40 de ani, începând de la anul 740 î.d.Hr. și
sfârșind pe la anul 701 î.d.Hr. A fost contemporan cu Proorocii Osea și Miheia. În
icoane este reprezentat cu barbă lungă ca un bărbat aflat la vârsta bătrâneții 4. Acest
profet a vestit cuvântul Domnului într-o epocă de mari schimbări morale și politice
care se aflau în sânul poporului. Omul lui Dumnezeu a proorocit în timpul domniei a
cinci regi: Ozia, Ioatam, Azah, Iezechia și Manase.
Moartea martirică a profetului a fost una cruntă. În timpul domniei lui Manase,
Isaia a fost tăiat în bucăți cu fierăstrăul. Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola sa
către Evrei că: ,,Isaia a fost unul dintre acei eroi duhovnicești de care lumea nu era
vrednică.”(Evrei 11, 37.)
Sfântul Ilarie de Pictavium amintește motivul pentru care Isaia a fost tăiat în
bucăți: ,,Isaia L-a văzut pe Dumnezeu, chiar dacă este scris că pe Dumnezeu nimeni
nu L-a văzut vreodată, decât numai Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui,
și Acela L-a făcut cunoscut. Pe Dumnezeu L-a văzut Proorocul. A privit slava cea
dumnezeiască, iar oamenii s-au umplut de invidie pentru cinstea dăruită proorocului;
din acestă pricină, iudeii l-au condamnat la moarte”5.
Sfântul Efrem Sirul spune că un alt motiv al tăierii în bucăți a proorocului ar
putea fi acela că profetul vorbea despre o fecioară care va naște („Iată, Fecioara va
lua în pântece și va naște Fiu” – Isaia VII, 14), deoarece ei erau convinși că prin
această naștere proorocia lor va înceta, iar cetatea lor va fi distrusă.
Profetul Isaia a fost înmormântat la Reghel, mai sus de apele Siloamului6.

CERUL NOU ȘI PĂMÂNTUL NOU

4
Pr. Constantin Jinga, Viețile Sfinților Prooroci: Proorocii mari și mici ai Vechiului Testament, edit. Cartea
Ortodoxă, București, 2010, p. 147.
5
Sf. Ilarie de Pictavium, op. cit., V:33, în Nicene, vol IX, trad. pr. E. W. Watson, M.A., pr. L. Pullan, M.A., edit.
pr. W. Sanday, D.D., LL.D, Eerdmans, Grand Rapids, MI, 1976, p. 95.
6
Pr. Constantin Jinga, Viețile Sfinților Prooroci: Proorocii mari și mici ai Vechiului Testament,, edit. Cartea
Ortodoxă, București 2010, p. 159.

3
 OSÂNDA VEȘNICĂ

- Capitolul 65 – Răsplătirile Domnului.-

Dumnezeu scârbit de fărădelegile poporului ales, Și-a îndreptat Fața spre alte
popoare, ca o prefigurare a universalității Bisericii de mai târziu7. ,,E limpede, așadar,
că iudeii au suferit, în această viață, pedeapsa de a fi trădat pe Iisus, cum au și făcut-
o.”8
În acest capitol, putem vedea cum ne este descrisă o profeție despre Cruce și
despre Cel Care avea să fie răstignit. Poporul e îndemnat să caute fața Domnului prin
pocăință, curățindu-se de păcate și sfințindu-se, însă din păcate, aceștia nu au văzut
slava lui Dumnezeu, ci și-au întors ochii înțelegerii de la El. Acest popor care avea
profețiile și care a primit diferite binefaceri de la Dumnezeu, totuși a continuat să
trăiască în obiceiuri păcătoase (întărâtau fața Domnului, mâncau mâncăruri
spurcate,etc.).
Expresia ,,Tins-am mâinile Mele în toată vremea” se referă la grija pe care a
avut-o Dumnezeu față de ei dar și la suferința mântuitoare în care El Și-a întins mâinile
pe Cruce9. Referindu-ne la versetul 15, al acestui capitol, Sfântul Chiril al
Ierusalimului spune: „De vreme ce fiii lui Israel poartă și astăzi numele pe care le-au
avut în vremea patriarhilor și a profeților, înseamnă că numele cel nou este acela al
creștinilor, binecuvântații lui Dumnezeu pe-ntreg pământul. Aici arată care va fi
numele acestui popor în viitor, desigur un popor nou cu un nume nou. Însă, după
arătarea Domnului Hristos, acest nume este înlocuit de orice laudă. Noi însă, pentru
că slujim Domnului, avem nume nou. Aceasta, pentru că numele nostru vestește pe
Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu”10.
7
Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ana Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, vol. XV Isaia, edit.
Christiana, București, 2015, p. 350.
8
Origen, Contra lui Celsus, II, 78.
9
Mark W. Elliott(ed.) Ancient Christian Commentary on Scripture: Old Testament XI, Downers Grove, IL:
InterVarsity, 2007, p. 265.
10
Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, X. 16, edit. cit., pp. 239-240.

4
 Că va fi cerul nou și pământul nou, Sfântul Chiril al Alexandriei, vorbește de
cei care divinizau creația. Ei L-au recunoscut pe Creator și au înțeles că cerul și
pământul nu sunt zei, ci creaturi și că în acest sens, sunt noi. Și Fericitul Ieronim
adaugă, spunând că, nu trebuie să se înțeleagă o distrugere a cerului și a pământului, ci
doar o schimbare a naturii lor, o reînnoire. În marea lui milă, Dumnezeu își amintește
numai binele făcut de poporul său. De asemenea, comentatori evrei subliniază că
aceasta este o reînnoire și restaurare în această lume, în special Ierusalimul și că nu
este vorba despre o nouă creație.
,,Ceruri noi” înseamnă o atmosferă nouă în care oamenii vor fi sănătoși și se vor
bucura de o viață lungă, iar un ,,pământ nou” se referă la o restabilire a poporului 11.
Părinții Bisericii au speculat asupra naturii lumii noi. Cu siguranță nu poate însemna că
natura trupească va fi în întregime distrusă, dar cu siguranță înseamnă o schimbare în
bine pentru că cerurile vechi vor fi uzate ca o haină veche: ,,Întemeierea Bisericii e
creațiunea lumii din nou: în ea, după cuvântul proorocului, se creează cerul nou, care
e tăria credinței în Hristos”12 ,,Cei în Hristos vor trăi viața cea lipsită de dureri și
oboseală, precum s-a spus despre ei prin glasul Proorocului”13. Aceștia de fapt, se vor
strămuta de la cele pământești la cele cerești, la cele dincolo de timp, de la stricăciune
la nestricăciune, de la neputință la putere.
Indiferent de vârstă, că va fi tânăr sau bătrân, toți vor ajunge la starea bărbatului
desăvârșit, adică toți își vor plini timpul lor, pe când păcătosul bătrân, deși a ajuns la
starea desăvârșirii, va fi blestemat. Vedem împlinirea acestei profeții. Supuși, sclavi,
regi, cărturari și oameni simpli, toți vor sta la aceeași masă (spirituală). Numind miei
pe cei ce duc o viață pașnică, lupi pe cei ce au ambiție și lei pe cei de neam regesc.
Boii sunt acei oameni vrednici de preoție, a căror hrană sunt paiele (jertfele fără de
sânge), din care se va împărtăși leul după ce se va lepăda de firea cea veche și nu va
mai mânca carne. Toți vor mânca la o singură masă, aceea a învățăturii Duhului Sfânt.
Arătând prin firea animalelor diferitele năravuri omenești, ajungem la concluzia
că toți oamenii vor ajunge la armonia dreptei credințe.

11
John F.A. Sawyer, Isaiah Throught the Centuries, Sons Ltd. 2018, pp. 354-355.
12
Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XIII.
13
Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IV, 6.

5
 - Capitolul 66 – Lepădarea jertfelor. Judecata și Împărăția Domnului.-

Dumnezeu este mai presus de timp și de spațiu, chiar și de însușirile celor

create. Dumnezeu nu este limitat, ci El este în toate.
În acest prim verset al acestui capitol (,,Așa zice Domnul: Cerul este scaunul
Meu și pământul așternut picioarelor Mele! Ce fel de casă Îmi veți zidi voi și ce loc de
odihnă pentru Mine?”) nu trebuie să înțelegem că cerul este locașul Lui corporal, sau
că pământul ar fi reazemul picioarelor Lui. ci trebui să înțelegem prin termenii cer și
pământ deosebirea dintre sufletele rele de cele bune. ,,Cu adevărat minunat și uimitor
lucru este că Dumnezeu, Cel ce nu are loc unde să Se odihnească, Se odihnește în chip
vrednic de Dumnezeu în inimă.”14
Domnul spune: ,,Cerul este scaunul Meu…”, deoarece Se odihnește în cele
simple și netrupești. Iar pământul este așternut picioarelor Lui, căci El Însuși a petrecut
în trup pe pământ cu oamenii. Trupul Lui fiind numit picior al lui Dumnezeu. Ca o
lepădare a jertfelor, știm că Dumnezeu nu are nevoie de nici o jertfă, pentru că nu
jertfa îl sfințește pe om, ci conștiința curată a celui ce aduce acea jertfă, căci El nu
primește alte jertfe decât numai cele aduse de preoții Lui15.
Profetul Isaia, îl prevestește pe Mesia ca născându-se din fecioară. Spune că, S-
a născut potrivit legii nașterii, dar mai presus de natura nașterii, căci spune profetul,
Acesta S-a născut din fecioară înainte ca aceasta să simtă dureri (Isaia LXVI, 7).
Putem spune că are loc nașterea unui popor nou din fiica Sionului. Sionul fiind
Biserica care se află în dureri și naște pe cei ce se botează. Dumnezeu a ridicat această
așteptare a nașterii și totuși poporul nu și-a adus aminte de El. A adus pacea asupra lor
ca un râu, râul nu fiind altceva decât Duhul Sfânt.
În continuare, ca o încurajare pentru a doua venire a Domnului, proorocul
descrie Israelului că, Domnul va veni ca focul, căci va veni să răscumpere pe fiecare
după faptele sale, iar cei credincioși vor vedea slava și puterea Lui. Domnul va da
fiecăruia cununa sau osânda, nu numai pentru fapte, ci și pentru gânduri și hotărâri,
14
Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 70.
15
Pr. Constantin Jinga, Viețile Sfinților Prooroci: Proorocii mari și mici ai Vechiului Testament, edit. Cartea
Ortodoxă, București, 2010, p. 191.

6
precum zice însuși proorocul: ,,Iată vin să adun faptele și gândurile lor”(Isaia LXVI,
17).
Dumnezeu, va veni ca Să strângă toate popoarele la un loc pentru a putea vedea
slava Lui. Aici se vede limpede că Dumnezeu nu are în vedere doar mântuirea evreilor,
ci a tuturor neamurilor. El le-a făgăduit, că dacă vor împlini poruncile Lui și dacă se
vor dezbrăca de hainele cele vechi, adică de păcate, Le va rândui Împărăția Lui cea
veșnică și se vor îmbrăca cu veșmintele cele pregătite lor. Trebuie să înțelegem că și
cei drepți vor fi încercați prin foc, iar nedrepții vor arde, precum iarba câmpului.
Când va veni ziua judecății, cei credincioși vor avea parte de mare bucurie, iar
unii ,,vor fi aruncați în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și
scrâșnirea dinților.”(Matei 8, 12). Alții vor fi aruncați în foc, după măsura faptelor lor,
iar alții vor găsi poarta închisă, iar Dreptul Judecător le va zice: ,,Nu vă cunosc pe
voi.”(Matei 25, 12).
După ce totul a a fost distrus, va fi readus la forma cea dintâi. Căci s-a zis că se
va duce chipul lumii acesteia, dar nu și lumea. Se numește pierzare schimbarea
chipului de dinainte, întru un altul mai bun. Ca urmare va exista și pământul, dar și cei
care îl vor locui, însă nu ca unii care vor naște, sau care se vor însura, ci trăind ca
îngerii lui Dumnezeu, în nestricăciune. Luna simbolizează aici, momentele de creștere
și descreștere ale Bisericii.