Precuvântare la cartea Triodul editată în anul 1946.

Triodul se numără printre cele mai de seamă și mai folositoare cărți de ritual.
Cuprinzând îndeosebi slujbele din Postul Mare, el este poate cartea cea mai
apropiată de suflet și mai răscolitoare de gânduri. Punerea Triodului, adică
începutul folosirii lui, care are loc la vecernia din ajunul Duminicii vameşului și
fariseului, este un eveniment pentru credincioşii legaţi strâns de Biserică, şi
un eveniment deosebit în mănăstiri. „Facerile” sau, cu un cuvânt mai
cunoscut, cântările înfăţişează mai toate opere de înaltă poezie şi smerită
cugetare creştinească, care farmecă sufletul şi înviază vremuri de adâncă şi
curată simţire evanghelică. Ele sunt nedespărţite de amintirea mişcată a
ceasurilor de reculegere şi de curăţire a conştiinţei pentru oricine a avut
ocazia să le petreacă în cuprinsuri mănăstireşti sau, în biserici de mir, unde
se urmează după tot tipicul. Triodul oferă rugăciuni şi desfătări sufleteşti de
cel mai înalt ordin; carte de meditaţie, ea îndeamnă la mărturisire şi cuprinde
vibrante chemări şi rugăciuni de iertare către Dumnezeu şi Maica Domnului,
„Acoperământul” tuturor necăjiţilo.

LA LITIE

 = Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară, cu totul cinstită;

prin care Răscumpărătorul meu, Hristos Domnul, celor ce dormeau întru
întuneric, s-a arătat, Soarele dreptăţii fiind, vrând să lumineze pe cei ce i-a
zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea
ce ai agonisit îndrăzneală, ca o Maică, către Dânsul, roagă-L neîncetat să se
mântuiască sufletele noastre.

= Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără de prihană,
potolind pornirile cele rele împotriva noastră, din tot necazul izbăvindu-ne pe
noi; că pe tine singură te avem ancoră tare şi neclintită, şi a ta ocrotire am
dobândit. Să nu fim ruşinaţi, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte

1
spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te, Stăpână,
ajutătoarea tuturor, bucuria şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre. 

CANONUL Triodului
Facere a lui Iosif.
 Iisuse, Dumnezeule, primeşte-mă acum şi pe mine cel ce mă pocăiesc, ca
pe fiul cel desfrânat; căci toată viaţa în lene mi-am petrecut şi pe Tine Te-am
mâniat.

   Rău am risipit dumnezeiasca bogăţie, care mai-nainte mi-ai dat; depărtatu-

m-am de la Tine, necurat vieţuind, milostive Părinte. Primeşte-mă dar şi pe
mine cel ce mă întorc.

Slavă...

   Braţele părinteşti acum tinzându-le, primeşte-mă, Doamne şi pe mine ca pe

desfrânatul, prea Îndurate; ca să Te slăvesc cu mulţumire.

Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Arătându-Ți, Dumnezeule, toată bunătatea spre mine, treci mulţimea
greşalelor mele, ca un făcător de bine; pentru dumnezeieştile rugăciuni ale
Maicii Tale.

2
MINEIUL PENTRU LUNA NOIEMBRIE

LA STIHOAVNĂ

  Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul

vieţii : Ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu sfinţii, cei fără de arginți, şi cu toţi
sfinţii, să miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe poporul cel prea-fărădelege, cu nedreptate pironindu-Te pe Tine pe

lemn, văzându-l Fecioara şi Curata Maica Ta, precum Simeon mai înainte a
zis, s-a rănit la cele dinlăuntru, Mântuitorule.

Troparul Ierarhului, glasul al 8-lea.

   Întru răbdarea ta, ţi-ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase, întru rugăciuni
neîncetat răbdând, pe săraci iubind, şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui
Hristos Dumnezeu, Ioane milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

3
  Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra sferei cereşti, şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că tu eşti
marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

   Ca o fecioară cu bună-cuviinţă purtând cunună de măslin, s-a arătat

ţie vrednicule de laudă, Darul milostivului cel cu îndurare, trăgându-te
pe tine către dumnezeiasca milă.

   Şezând pe scaunul cel sfinţit din voia lui Dumnezeu, mărite Părinte
Ioane, ai vieţuit ca un înger, aducând jertfe sfinţite de pace, Celui cu
totul îndurător.

   Cu milostivirea cea multă Părinte, urmând milostivului Dumnezeu,

care pentru milostivire a sărăcit cu trupul, ai îndestulat pe săraci, ai
adunat pe cei străini şi fără de acoperământ, făcându-te împlinitor
poruncilor celor dumnezeieşti.